Prin sentinţa penală nr.84/16.06.2009 pronunţată de Judecătoria Târnăveni în dosarul nr.989/323/2007, s-a dispus în baza art. 9 alin. 1 lit.g din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. a, c Cod penal şi art. 76 alin. 1, lit. d Cod penal, condamnarea inculpatului Xx la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 81 din Codul penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani şi 6 luni, reprezentând termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 alin. 1 Cod penal, iar în baza art. 359 Cod pr. penală s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal, cu privire la săvârşirea din nou a unei infracţiuni în cursul termenului de încercare.
A fost privat inculpatul de exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a şi lit.b din Codul penal, pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 alin. 1 şi 2 Cod penal, pedeapsă ce va fi suspendată în condiţiile art. 71 alin. 5 Cod penal.
În baza art. 14 alin. 1, 2 şi alin. 3 lit.b şi art. 346 alin. 1 Cod pr. penală, raportat la art. 998 Cod civil, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă BANCA DE EXPORT – IMPORT A ROMÂNIEI EXIMBANK SA, şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 16.232,72 lei către partea civilă BANCA DE EXPORT – IMPORT A ROMÂNIEI EXIMBANK SA, cu titlul de despăgubiri civile.
În baza art. 349 şi art. 191 alin. 1 Cod pr. penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 550 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
În considerente s-a arătat că în data de 14 aprilie 2004 s-a încheiat între SC Eximbank SA şi SC Com Ardeleana SRL contractul de credit nr. 13/DRC/2004, prin care s-a acordat societăţii un credit în lei în sumă de treizecimiliarde lei în vederea finanţării producţiei, contractul fiind modificat ulterior prin actele adiţionale încheiate de părţi.
Având în vedere nerambursarea creditului la termenul stabilit, s-a procedat în temeiul prevederilor din Codul de procedură fiscală la recuperarea creanţei, fiind instituit sechestru asupra bunurilor mobile proprietatea debitoarei SC Com Ardeleana SRL, potrivit procesului verbal nr. 3/23 ianuarie 2006. Prin acelaşi act, a fost numit custode inculpatul Xx, acesta având la acea dată şi calitatea de administrator al firmei.
Existând anumite suspiciuni ale creditoarei cu privire la înstrăinarea unor bunuri, creditoarea a procedat la inventariere şi cercetarea actelor contabile, în perioada 14 iunie 2006-16 iunie 2006, ocazie cu care s-a constatat că în perioada ulterioară instituirii sechestrului, anumite bunuri au fost înstrăinate de către debitoare fără a avea acordul creditorului în acest sens, astfel încât partea vătămată şi civilă a formulat plângere penală.
Situaţia de fapt reţinută de instanţă şi vinovăţia inculpatului au fost pe deplin dovedite prin mijloacele de probă administrate în cauză.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că a înstrăinat unele bunuri din marfa aflată pe stocul societăţii, menţionând că unele bunuri aflate sub sechestru au fost înstrăinate pentru a se obţine sumele necesare achitării salariaţilor şi a energiei electrice, în vederea continuării activităţii de producţie a societăţii şi cu speranţa de a putea reconstitui stocurile existente la data de 23 ianuarie 2006 cu mărfurile care au făcut obiectul sechestrului.
Cu ocazia audierii din cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a arătat în faţa instanţei că îşi menţine declaraţia dată în cursul urmăririi penale, însă cu unele precizări, respectiv arată că procesul verbal de sechestru din 23 ianuarie 2006 nu a fost semnat de către el, situaţia contabilă şi gestiunea firmei erau în dezordine, după încheierea procesului verbal de sechestru s-au mai efectuat operaţiuni în gestiunea firmei însă nu se consideră răspunzător de aceste operaţiuni întrucât nu a semnat procesul verbal de sechestru şi nu a dat nici un fel de dispoziţie de înstrăinare a bunurilor. Se mai arată că în actele care prezentau anumite nereguli aplica o semnătură discretă pentru a fi avute în vedere în mod special de subalterni, nu a contestat procesul verbal de sechestru întrucât nu l-a semnat şi nu a intervenit pentru a stopa înstrăinarea unor bunuri întrucât erau necesare plata salariilor şi a utilităţilor, pe de altă parte unele bunuri înstrăinate au fost recuperate.
Din declaraţia martorului Xx, a reieşit că orice act financiar – contabil era repartizat de către inculpat, acesta din urmă punând rezoluţia şi dispunând repartizarea pe compartimente a actelor.
Din expertiza contabilă efectuată în cauză a reieşit că bunurile cuprinse în tabelul 21, în valoare totală de 7.344,17, tabelul 23, în valoare totală de 10.546,19 lei, tabelul 24, în valoare totală de 5.380,80 lei şi tabelul 25, în valoare totală de 8.888,55 lei, existente în stoc şi sechestrate la data de 23 ianuarie 2006, au fost descărcate din gestiune şi facturate în datele de 31 ianuarie 2006, 31 martie 2006, 07 aprilie 2006, 26 mai 2006, perioadă de timp în care inculpatul a îndeplinit funcţia de administrator al SC Com Ardeleana SRL şi fiind totodată custode al bunurilor sechestrate, numit prin procesul verbal încheiat.
În drept, fapta inculpatului care, în calitate de administrator al SC Com Ardeleana SA şi custode al bunurilor sechestrate potrivit procesului verbal de sechestru nr. 3 din data de 23 ianuarie 2006, a înstrăinat bunuri sechestrate de către creditoarea SC Eximbank SA, fără solicitarea sau acordul creditoarei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de dispoziţiile art. 9 alin. 1 lit.g din Legea nr. 241/2005.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cp, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare în partea specială a Codului penal, gradul de pericol social concret al faptei, de persoana inculpatului, care în declaraţiile date a recunoscut sub anumite aspecte săvârşirea infracţiunii, de vârsta acestuia, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. S-a avut în vedere faptul că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, neavând antecedente penale, fiindu-i astfel aplicabile dispoziţiile art. 74 lit. a, c Cod penal şi art. 76 alin. 1, lit. d Cod penal.
Faţă de aceste aspecte, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea în cuantum orientat sub minimul special prevăzut de lege.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei în raport de criteriile anterior menţionate şi apreciind că scopul pedepsei va putea fi atins chiar şi fără privarea de libertate a inculpatului, instanţa a dispus în temeiul art. 81 Cod penal suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani la care va fi adăugată durata pedepsei ce va fi aplicată inculpatului prin prezenta, termen stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal. S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit.a teza a II-a şi lit.b Col penal.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa de fond a reţinut că natura faptelor săvârşite şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului au condus la concluzia că se impune complinirea funcţiei de eliminare, specifică pedepsei principale, prin îndepărtarea inculpatului de la activităţile care presupun responsabilitatea sa civică ori exerciţiul autorităţii, prin interzicerea exercitării drepturilor de natură electorală, pedeapsă ce va fi însă suspendată în condiţiile art. 71 alin. 5 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa de fond a constatat că cererea părţii civile Banca de Export – Import a României Eximbank SA este fondată în parte. Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale şi ulterior, în termen legal, în faţa instanţei de judecată, cu suma de 64.453,09 lei reprezentând contravaloarea bunurilor înstrăinate de sub sechestru şi majorări de întârziere.
Din cuprinsul expertizei contabile administrate, a reieşit că bunurile cuprinse în tabelele 21, 23, 24, şi 25 au fost descărcate din gestiune şi facturate în datele de 31 ianuarie 2006, 31 martie 2006, 07 aprilie 2006, 26 mai 2006. Dintre acestea, bunurile cuprinse în tabelele 23 şi 24 au fost recuperate în totalitate, cu facturile 03855347/2006 şi 9475321/2006, astfel încât, în baza art. 14 alin. 1, 2 şi alin. 3 lit.b şi art. 346 alin. 1 Cod pr. penală, raportat la art. 998 Cod civil, a obligat pe inculpat la plata sumei de 16.232,72 lei, conform valorilor cuprinse în tabelele 21 şi 25, către partea civilă Banca de Export – Import a României Eximbank SA, cu titlul de despăgubiri civile.
Văzând şi disp. art. 191 alin. 1 Cod pr.penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva sentinţei penale indicate a declarat apel inculpatul apelant Xx, solicitând desfiinţarea integrală a acesteia, iar în rejudecare achitarea sa de sub acuza infracţiunii de evaziune fiscală prev.de art. 9 alin. 1 lit.g din Legea nr. 241/2005, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod pr.penală şi respingerea acţiunii civile formulate în cauză de către Eximbank SA, cu cheltuieli de judecată.
În considerente, inculpatul a arătat că instanţa de fond nu i-a analizat apărarea formulată cu ocazia audierii, constând în aceea că bunurile în litigiu nu i-au fost predate personal în custodie, procesul-verbal de sechestru din 23.01.2006 nefiind semnat de el, măsura sechestrului s-a aplicat nelegal, fără a se proceda la identificarea bunurilor existente în magazia unităţii la data respectivă 23.01.2006, procedându-se doar la valorificarea unei liste întocmite cu peste 4 luni în urmă, care nu mai corespundea situaţiei reale, situaţia contabilă şi gestiunea erau în dezordine la societate şi vechea conducere nu i-a predat inculpatului un proces-verbal cu patrimoniul firmei, personal inculpatul nu a dispus înstrăinarea bunurilor firmei, facturile purtând semnăturile altor angajaţi. Nu în ultimul rând, apelantul a arătat că deciziile din firmă erau luate exclusiv de soţul asociatei unice, Xx, respectiv Xx, cel care a hotărât înstrăinarea unor produse, fără consultarea inculpatului.
Fapta dedusă judecăţii a fost încadrată greşit cât timp măsurile de executare silită mobiliară au avut în vedere un contract comercial de credit, neexistând nici o referire la impozitele şi taxele datorate bugetului de stat sau local. Astfel, încadrarea juridică este nelegală, corectă fiind o altă încadrare, cea a infracţiunii de sustragere de sub sechestru prev.de art.244 alin.1,2 Cod penal. Însă nici elementele constitutive ale acestei infracţiuni nu sunt întrunite cât timp bunul nu a fost legal sechestrat, în accepţiunea art.411 Cod pr.civilă, măsura sechestrului putând fi aplicată doar de instanţa de judecată, la cererea creditorului şi fiind pusă în executare de executorul judecătoresc, după identificarea şi evaluarea bunurilor, cu acordul părţilor.
Pentru creanţele fiscale, procedura sechestrului e prev.de art.133 şi 150 din Codul de pr.fiscală, teritorial era competent organul de executare de la sediul debitorului, care este cel din Cluj, nu din Bucureşti şi doar când există pericol de înstrăinare sau sustragere se poate trece la indisponibilizare sau executare. Dacă bunurile au fost anterior sechestrate, executorul este obligat să verifice dacă acestea se găsesc la locul sechestrului şi dacă au fost substituite sau degradate. Altfel, răspunde doar persoana culpabilă. Dacă una din persoanele prezente la sechestru lipseşte, trebuie să se facă menţiune.
Contrar prevederilor legale, procesul-verbal nu a fost întocmit la sediul societăţii din Târnăveni, bunurile nu au fost identificate şi evaluate în concret, în prezenţa reprezentanţilor societăţii, iar inculpatul nu a fost desemnat legal custode al bunurilor, nefiindu-i predate şi nesemnând de primire.
Faptic, apelantul a arătat că prin sentinţa penală nr.84/2009 pronunţată de Judecătoria Târnăveni s-a dispus condamnarea sa penală la 6 luni închisoare cu suspendare conditionată a executării pedepsei în baza prevederilor art. 9 alin.1 lit.g din Legea nr.241/2005, cu aplic art.74 lit.a,c C.pen.pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În fapt, s-a reţinut că în calitate de administrator al S.C.”Comardeleana” SA şi custode al bunurilor sechestrate potrivit procesului verbal de sechestru nr.3 din 23 ianuarie 2006, a înstrăinat bunurile sechestrate de către creditoarea S.C.EXIMBANK S.A. fără solicitarea sau acordul creditoarei.
are trebuie să semneze şi să facă o menţiune „(…)de primire a bunurilor în păstrare”.
atrage răspunderea numai în situaţia dovedirii culpei persoanei răspunzătoare;
În perioada 01.11.2005 – 24.07.2006 a deţinut funcţia de administrator la S.C. COMARDELEANA S.A.. După această dată, la Tribunalul Comercial Mureş, s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă a societăţii, prin care a fost numit lichidator S.C. GENERAL MIR CONSULT S.R.L., din Tg Mureş.
Deşi în nenumărate rânduri, verbal si prin adresele nr. 5111/16.12.2005, şi 695/14.03.2006 a solicitat asociatului unic predarea pe bază de inventar a patrimoniului societăţii de către vechea conducere, fostul administrator şi directorul economic au refuzat acest lucru.
A solicitat în scris asociatei societăţii să dispună inventarierea patrimoniului şi întocmirea unui proces verbal de predare semnat de foştii administratori, către subsemnatul, acest lucru nu s-a realizat, ceea ce a condus la situaţia în care el nu a preluat acest patrimoniu.
Mai mult decât atât, activitatea de administrare directă era realizată de către soţul asociatei, Xx, cel care decidea fără a-l informa sau a-l consulta.
S.C. COMARDELEANA S.A a încheiat contractul de credit nr. 13/ARC/2004 prin care a fost primită împrumut suma de 3 miliarde lei de la EXIMBANC. Contractul a fost semnat de fostul administrator şi confirmat de d-l Petre Giurca soţul asociatului unic, fiind datat cu 30.09.2005. Despre conţinutul acestui contract eu nu am avut cunoştinţă, nefiindu-mi niciodată prezentat.
La data de 30.09.2005, anterior desemnării ca administrator, la sediul societăţii, s-a efectuat o inventariere a stocurilor de marfă, în prezenta asociatei societăţii Xx si a soţului ei, Xx. Cu acest prilej a fost întocmită o listă care a fost înregistrată la societate. Întrucât S.C. COMARDELEANA S.A nu a restituit împrumutul către EXIMBANC S.A. respectiv suma de 3 miliarde lei, a fost declanşată executarea silită la 5/04.01.2006, prin comunicarea somaţiei de plată.
În data de 17.01.2006, executorul fiscal, Xx, de la EXIMBANC s-a prezentat la sediul S.C.Com Ardeleana SRL, pentru instituirea unui sechestru asupra bunurilor mobile proprietatea debitoarei. Fără a proceda in concret la identificarea si evaluarea bunurilor care se aflau în patrimoniul societăţii comerciale, executoarea a preluat pur şi simplu lista cu inventarul din 30.09.2005, cu scopul de a proceda la indisponibizarea mărfurilor care fuseseră înscrise cu câteva luni în urmă în stocul de mărfuri al societăţii. A fost avertizată asupra faptului că această listă nu corespunde stocului real, dar nu a luat în considerare această obiecţiune.
Executoarea a plecat apoi la Bucureşti, unde a redactat un proces verbal de sechestru având nr.3/23.01.2006 în care a invocat prev.art.133 alin.3 si art.150 din Codul de procedură fiscală dispunând sechestrarea bunurilor mobile ale societăţii debitoare. A susţinut că i-a fost comunicată somaţia la 04.01.2006 , dar nu a plătit suma datorată.
A menţionat că sunt sechestrate bunurile care au fost în magazia unităţii la 30.09.2005, conform procesului verbal întocmit la acea dată, fără a mai verifica dacă erau si la data respectivă, 23.01.2006.
Deşi a menţionat în procesul verbal că el ar fi fost desemnat custode al bunurilor sechestrate, nu i s-a adus la cunoştinţă acest lucru, şi nu a semnat procesul verbal de sechestru.
Conducerea societăţii a atenţionat-o pe d-na Xx cu privire la faptul că a preluat o listă cu situaţia stocurilor la data de 30.09.2005, pe care a folosit-o la întocmirea procesului verbal nr. 3/23.01.2006 cu toate că bunurile enumerate, la acel moment nu mai erau în magazie. Aceasta a recunoscut implicit acest fapt ulterior, când a întocmit un nou proces-verbal.
Din septembrie 2005, până în 23.01.2006, au avut loc mişcări în magazia de produse finite a debitoarei. Personal a refuzat să preiau bunuri în custodie pentru faptul că nu avea controlul asupra acestora, singurul care avea drept de decizie fiind Xx, soţul asociatei unice, Xx.
Această listă a fost semnată de d-l Xx. Din conţinutul procesului verbal a rezultat clar că din partea debitoarei nimeni nu a semnat acest proces verbal (alăturat anexăm procesul verbal). În lista anexă nr.1 a fost indicat numele lui, dar el nu a semnat această listă..
În mod corect, executorul trebuia să identifice bunurile şi, dacă mai erau în magazie, să le predea pe bază de semnătură în custodia unei persoane, respectiv d.-nului Xx, cel care a fost prezent în 17.01.2006.
În aceste condiţii, măsura sechestrului din data de 23.01.2006, nu a respectat condiţiile legale, pentru că nu s-a procedat în concret la sechestrarea bunurilor la data respectivă. În aprecierea sa, procedând astfel, executorul judecătoresc a urmărit ca cineva personal să răspundă pentru restituirea creditului, o altă persoană decât asociata unică, în condiţiile în care acest credit a fost acordat cu multă uşurinţa de către Eximbank, fiind cunoscută starea financiară gravă a societăţii şi faptul că era imposibilă rambursarea lui. Astfel, vechea conducere a S.C. Com Ardeleanca S.R.L. Târnăveni, deşi a fost somată circa 12 luni pentru rambursarea creditelor, nu au găsit resurse pentru a restitui datoria. Cu toate acestea, pentru ei nu s-a găsit procedura legală de sechestrare a bunurilor mobile şi imobile a societăţii. Abia ulterior după desemnarea lui ca administrator a fost iniţiată măsura sechestrului, fără însă a i se aduce la cunostiinţă. Se cunoştea foarte bine faptul că el nu a preluat pe bază de inventar patrimoniul societăţii, dar, cu toate acestea, se dorea ca inculpatul să răspundă de integralitatea acestuia.
Activitatea de producţie a societăţii a fost oprită în data de 01.12.2005, din lipsă de utilităţi, datorită neachitării restanţelor şi lipsa autorizaţiei de mediu. Aceasta a condus la dezorganizarea societăţii şi ajungerea în incapacitatea de plată. La aceasta s-a mai adăugat şi faptul că structura de personal necesară organizării producţiei şi a muncii s-a redus la circa 2-3 persoane, restul au plecat datorită situaţiei economice, (directorul economic, administratorul, directorul de producţie, contabilul principal) ceea ce a făcut imposibilă desfăşurarea activităţii de evidenţă şi păstrare a patrimoniului societăţii.
La data de 06.06.2006, d-na executor fiscal Xx de la S.C. Eximbank S.A. şi el, în calitate de administrator al societăţii, au inventariat bunurile mobile, reprezentând produsele finite existente în magazia S.C. Com Ardeleana S.R.L. Târnăveni, conform anexei nr. 1 existent la dosarul cauzei.
Acesta a fost primul inventar întocmit legal care ar fi putut să stea la baza întocmirii unui proces verbal de sechestru deoarece bunurile au fost corect identificate, evaluate şi inventariate. Astfel, a fost un inventar real, şi a fost de acord să semneze Anexa nr.1 care corespundea cu realitatea din teren la aceea dată. S-a încheiat cu această ocazie şi un proces-verbal la sediul societăţii, însă, având în vedere faptul că se făceau referiri la bunurile puse sub sechestru la 23.01.2006, a refuzat să îl semneze deoarece considera că procesul verbal de atunci nu a fost întocmit cu respectarea legii, fiind abuzivă desemnarea lui ca si custode, fără a fi încunoştinţat.
În perioada 14.06- 16.06.2006, o comisie din cadrul Sc Eximbank SA, au procedat la o nouă inventariere a bunurilor mobile comparându-l cu procesul verbal – aşa zisul sechestru din data de 23.01.2006 care corespundea în totalitate cu anexa nr. 3 şi 2 din 30.09.2005, nicidecum cu stocul real de mărfuri din data respectivă. Cu această ocazie s-a întocmit procesul-verbal de sechestru pentru bunurile mobile din 16.06.2006, în care se prevede că s-a procedat la sechestrarea bunurilor mobile prevăzute în anexa nr.1 al procesului verbal de sechestru nr. 35, fără a se face evaluarea valorilor: sechestrul aplicat conferă cu această ocazie creditorului fiscal un drept de gaj în sensul prevederilor dreptului comun; sechestrul s-a aplicat în prezenţa d-nei Sălăjan Ana, şef serviciu contabilitate, decontări, caserie S.C. Eximbank S.A., Sucursala Cluj, persoană care a facilitat acordul creditorului cu mare uşurinţă fără o acoperire reală a garanţiilor, într-o situaţie îndoielnică.
S-a făcut referire expresă că bunurile au fost identificate faptic în depozitele SC Com Ardeleana SRL, de către comisia de inventariere, bunurile fiind lăsate în custodia administratorul societăţii.
De asemenea s-a făcut referire că anterior nu au existat drepturi reale şi sarcini care să greveze bunurile mobile, la care debitorul SC Com Ardeleana SA, face menţiunea că nu au fost sechestrate anterior.
Aceste menţiuni reprezintă faptul că până la acea dată nu s-a aplicat legal un sechestru asupra bunurilor mobile ale societăţii, respectiv că ceea ce reflectă faptul că procesul-verbal de instituire a sechestrului nr.3 din 23.01.2006, nu este legal constituit, nu a fost semnat de administratorul custode, nu corespundea cu realitatea.
A apreciat că a fost o acţiune de şantaj faţă de administrator, deoarece procedura din 23.01.2006 a avut un caracter dubios, dorindu-se semnătura lui pe procesul verbal fără a se efectua inventarierea, predarea faptică a bunurilor custodelui.
După această dată nu au fost înstrăinate produse mobile din magazie. Menţionează că la data de 16.06.2006 s-a întocmit situaţia stocului fără deposedarea proprietăţii Sc Com Ardeleana Srl Târnăveni, în favoarea Sc Eximbank Sa Sucursala Cluj, respectiv Anexa nr.1, anexa nr.3/a 14.06.2006 şi procesul verbal din 16 iunie 2006.
În intervalul 23.01-16.06.2006 în unitate au avut loc livrări de produse mobile din dispoziţia expresă şi exclusivă a d.-nului Xx
Examinând procesul verbal din data de 16.06.2006 ar reieşi că au fost înstrăinate mai multe produse care ar fi fost sechestrate la 23.01.2006, ceea ce însă nu este adevărat. În realitate, astfel cum a constatat expertul desemnat în cauză, dintre poziţiile menţionate în procesul verbal din 23.01.2006, la 16.06.2006 ar fi fost în discuţie doar două poziţii, după cum urmează: cu factura nr. 9452652/31.01.2006 – s-au vândut 15 buc. Dulap Taizendorf în valoare de 8888,55 lei la Sc Mobrom Srl Bucureşti(export).Precizez faptul că aceste produse care au intrat în magazie din producţie proprie după data de 23.01.2006(data procesului verbal de sechestru), potrivit notelor de predare 51 E, 61 E, 71 E şi 91 E. Potrvit tabelului nr.25 din expertiză nu fac obiectul „sechestrului”, dar, cu toate acestea, instanţa a reţinut că s-ar include în „prejudiciu” si a fost obligat să despăgubească banca creditoare cu suma reprezentând contravaloarea acestor produse. La produsul „dulapul Taizendorf ” existau pe fişă 15 buc la data de 23.01.2006, însă real în magazie nu exista nici un produs. Cu privire la această situaţie în care evidenţa scriptică nu corespundea cu cea faptică sunt răspunzători directorul comercial Xx şi magazionerii Xx şi Xx. În acest sens , expertul a clarificat o greşeală de înregistrare în procesul verbal din data de 16.06.2006 prin care 5 buc. Dulap pictat în valoare de 5328 lei din tabelul 15 din raportul de expertiză, unde apare o cantitate existentă până la data de 23.01.2001, ele intrând ulterior, ceea ce nu face obiectul sechestrului din data de 23.01.2006, ele fiind înstrăinate legal. Cu factura nr. 9452741/07.04.2006 – 4 buc. s-a vândut o Comodă tip Franţa, 8 buc. Noptiere tip Franţa, 4 buc. dulap tip Franţa, 4 buc. Pat tip Franţa în valoare de 2000 Ron cu TVA, la SC Aulita Srl Cluj Napoca. La 23.01.2006 (data”sechestrului”)aceste produse nu existau fizic, doar în fise, scriptic. În această împrejurare, aceste produse au fost cumpărate cu factura nr. 9467676 din data de 07.04.2006 de la SC GPL S.A. Târnăveni(firmă care aparţinea aceloraşi asociaţi, fam.Gyurca).Astfel, produsele nu au intrat ca fiind fabricate la noi ci ca MARFĂ, achiziţionată în vederea revânzării de la SC GPL SRL. Expertul nu a verificat acest aspect esenţial cauzei si în mod greşit a reţinut că ar fi fost înstrăinate produsele sechestrate în 23.01.2006.Sustinerile mele sunt dovedite cu facturile nr. 946776 din 07.04.2006 emise de S.C. GPL S.R.L. către S.C. COMARDELEANA S.R.L., produsele fiind recepţionate de Xx, magazioner, la dispoziţia lui Xx. Nu au nici o legătură diferenţele din Tabelul 2 din expertiză cu marfa cumpărată de la GPL SRL Târnăveni, în vederea vânzării,produsele existau doar pe fişă, dar în realitate, erau lipsă din magazie, lucru pentru care răspunde magazionerul Xx şi Xx. Rezultă faptul că marfa înstrăinată cu factura nr. 9452741/07.04.2006 nu provine din producţie proprie şi nu face obiectul sechestrului din 23.01.2006.
Restul produselor invocate în plângerea penală ca fiind „înstrăinate”, in realitate nu au fost vândute, astfel cum a stabilit expertiza contabilă efectuată în cauză. Este relevantă lipsa de corectitudine a reprezentanţilor creditoarei care, după ce nu au respectat dispoziţiile legale la întocmirea procesului verbal de sechestru, au înţeles să mă acuze pe mine nedrept de comiterea unor fapte inexistente. fact. nr. 9452652/31.01.2002 în valoare de 8888, 55 lei, nu face obiectul sechestrului legal; fact. nr. 9452741/31.01.2006 în valoare de 16200 Ron fără TVA, mobilă tip Franţa cumpărată ca marfă de la Sc GPL Srl Târnăveni şi vândută în aceeaşi zi la Sc Aulita Srl. Cluj.
S-a confirmat şi în raportul de expertiză că procesul-verbal din data de 23.01.2006, s-a făcut fără o verificare faptică, nu a fost semnat de administrator şi nu a fost nici de semnat de custode pentru a răspunde de integritatea şi păstrarea produselor imobile.
Având în vedere cele prezentate consideră că nu se face vinovat de înstrăinarea sau vânzarea produselor din societate, deoarece procesul verbal de sechestru din data de 23.01.2006 nu a fost legal constituit, nu am avut cunoştinţă de gajul fără deposedare în favoarea Sc Eximbank sa, din Anexa 3/30.09.2005 care era semnată de o terţă persoană, iar gajul de d-l Xx, fost administrator, dir. ec, dir. comercial, magazionerii, nefiind făcut în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală, fapt care nu a determinat prejudicierea creditoarei SC Eximbank Sa Bucureşti.
Prin vânzarea acestor produse nu a săvârşit nici o faptă penală. În plângerea penală se face referire că eu aveam cunoştinţă că asupra bunurilor care s-au înstrăinat a fost instituit sechestru, lucru care nu este adevărat.
Menţionează faptul că procesul verbal nr. 1257/16.06.2006, este intitulat proces verbal de sechestru pentru bunurile mobile, în momentul în care am semnat adevăratul sechestru, fiind numit custode, făcându-se menţiunile: s-a procedat la sechestrarea bunurilor mobile prevăzute la anexa 1; sechestrul aplicat conferă creditorului din acel moment drept de gaj; în privinţa bunurilor sechestrate la data de 16.06.2006, debitorul SC Com Ardeleana SA, arată că nu au fost sechestrate anterior; în 15 zile de la data de 16.06.2006, când s-a instituit sechestrul legal, timp în care Sc Eximbank Sa putea valorifica bunurile sechestate, conform legii; privind declaraţia dată în faţa organului de cercetare, am arătat mişcarea produselor finite care au fost vândute, cu provenienţă din producţia proprie şi din cumpărări de marfă.
Aceste vânzări au fost făcute de către dir. comercial Xx, împreună cu magazionarii Xx şi Xx, pe baza competenţelor revăzute în fişa postului fără să fiu consultat, punându-mă în situaţia de a contata acest lucru cu ocazia inventarierii din data de 06.06.2006. Pe fondul situaţiei economice financiare critice a societăţii, al lipsei de personal de gestiune, al patronului unităţii, a incapacităţii de plată, a condus la formarea unor deficienţe în evidenţă, în gestiunea produselor finite, a materialelor şi
În acest sens, cu adresa nr. 5138/20.12.2005, deşi unitatea era oprită în ceea ce privea fabricarea mobilei din cauza neplăţii utilităţilor, am atenţionat-o printr-o comunicare scrisă sub semnătură, asupra unor măsuri care vor fi luate. Cu toate acestea au procedat la vânzarea de produse neconform cu prevederile în contabile în vigoare, deşi toţi aveau experienţă profesională şi s-au angajat în păstrarea produselor gajate în favoarea SC Eximbamk SA.
Faţă de acestea consideră că nu a săvârşit nici o faptă cu vinovăţie, care să întrunească elementele constitutive ale unei infracţiuni de evaziune fiscală.
În actul adiţional în calitate de administrator, pentru o perioadă foarte scurtă, când producţia de mobilă era oprită, când nu mai era o structură organizatorică, când situaţia financiară era sub orice critică nu putea să se ocupe de această situaţie creată de executoarea Xx, care prezentându-se de nenumărate ori la sediul societăţii, avea obligaţia de a colabora în mod corect pentru recuperarea creanţelor, stabilirea sechestrului în condiţii legale, fără să mai punem în calcul licitaţiile stabilite la un preţ derizoriu, mobilele la preţul de 50%, fără să participe la licitaţie decât Sc Green Palace SRL Târnăveni, şi a luat măsura plângerii penale împotriva sa şi trimiterea în judecată pe baza unor documente nelegale, îndoielnice.
În această perioadă s-a confruntat cu multe probleme, de recuperări de sume de bani datornici, şi plata datoriilor către terţi, inclusiv creanţa Sc Eximbank Sa, a fost de bună credinţă încercând să păstrez patrimoniul chiar dacă era în stare de insolvenţă şi incapacitate de plată.
Analizând apelul declarat conform art.371, art.378 Cod pr.penală, reţinem următoarele:
Inculpatul a fost dedus judecăţii sub aspectul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală prev.de art.9 alin.1 lit.g din Legea nr.241/2005 constând în aceea că, în calitate de custode în perioada în care era şi administrator al SC”Com Ardeleana”SRL Târnăveni, ar fi înstrăinat bunuri sechestrate de către partea civilă Banca de Export-Import a României Eximbank SA prin procesul-verbal întocmit la data de 23.01.2006, fără a avea acordul creditoarei.
Procesul-verbal în discuţie (fl.31-53) viza o serie de bunuri mobile, obiecte de mobilier, identificate şi evaluate estimativ prin trei anexe, dintre care anexele nr.2 şi 3 care cuprindeau stocurile existente anterior ocupării funcţiei de administrator de către inculpat (30.09.2005), acesta desfăşurându-şi activitatea doar din data de 01.11.2005 până la data de 24.07.2006, iar identificarea bunurilor din prima anexă nu rezultă dacă a avut sau nu loc faptic. Aceasta întrucât nici procesul-verbal şi nici una dintre anexe (în special prima) nu au fost semnate de inculpat pentru debitoare sau în calitate de custode al bunurilor, acesta arătând şi în declaraţiile date că nu a fost de acord cu aceste anexe întrucât patrimoniul societăţii a suferit modificări şi bunurile nu au fost din nou identificate faptic şi evaluate. De remarcat este că executorul fiscal nu a respectat disp.art.147 din OG nr.92/2003 (Codul de procedură fiscală) care îl obliga să verifice dacă bunurile supuse executării silite şi sechestrate anterior ocupării poziţiei de administrator de inculpat, se mai regăsesc la locul aplicării sechestrului, dacă au fost substituite sau degradate. Acest lucru însă nu s-a întâmplat, executorul fiscal neefectuând o nouă verificare faptică a prezenţei sau dispariţiei tuturor bunurilor mobile sechestrate anterior. La fel nu rezultă că acesta a verificat faptic bunurile pe care le-ar fi lăsat în custodia inculpatului, cât timp anexele nu au fost semnate de debitor sau de custode şi nici nu au fost comunicate, împreună cu procesul-verbal de sechestru personal inculpatului care a fost desemnat custode, conform art.148 alin.2 din OG nr.92/2003, doar societăţii debitoare. De asemenea la art.149 din OG nr.92/2003 se arată că cel care e desemnat custode, semnează procesul-verbal de sechestru, fapt care nu s-a întâmplat.
Aceste aspecte nu au legătură cu atacarea sau nu în instanţă de către inculpat a procesului-verbal de sechestru, ci au legătură cu sechestrarea bunurilor conform prevederilor Codului de procedură fiscală, ori această sechestrare nu s-a făcut, după cum am arătat, conform normelor de procedură fiscală. În acest sens putem discuta despre lipsa unui element al laturii obiective a infracţiunii prev.de art.9 alin.1 lit.g din Legea nr.241/2005 pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi care conturează o soluţie de achitare a acestuia, în baza art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală rap. la art.10 lit.d Cod pr.penală.
Sub aspectul laturii civile a cauzei suntem de acord cu admiterea acţiunii civile în parte, aşa cum a dispus şi instanţa de fond în baza art.346 alin.2 Cod pr.penală rap. la art.14 alin.3 lit.b Cod pr.penală, cât timp, chiar dacă sechestrul aplicat nu a fost în conformitate cu Codul de procedură fiscală, inculpatul a avut cunoştinţă de aplicarea acestuia şi de anexele contestate şi a recunoscut că a înstrăinat o parte din bunurile mobile sechestrate, conform procesului-verbal din data de 16.01.2006 pe care l-a şi semnat (fl..68 şi 69 dosar urm.penală). Chiar acesta a recunoscut că nu a intervenit pentru a realiza stoparea vânzărilor (fl.218 verso) deşi practic în calitate de administrator avea această atribuţie, aspect care rezultă chiar din fişa postului directorului comercial, pct.5.10 depusă de inculpat la dosarul de fond (fl.323). Or, în cadrul răspunderii civile delictuale, inculpatul răspunde şi pentru cea mai uşoară culpă.
Cât priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului, în infracţiunea de sustragere de sub sechestru prev.de art.244 alin.1,2 Cod penal, formulată de acesta prin avocat ales, o vom respinge ca nefondată, conform art.334 Cod pr.penală, întrucât în speţă nu poate fi vorba de un act de sustragere, ci de o înstrăinare a unor bunuri sechestrate de executorul fiscal a cărui activitate e reglementată de prevederile Codului de procedură fiscală şi nu de prevederile Codului de procedură civilă sau penală. Prin urmare, fiind aplicabile dispoziţiile Codului de procedură fiscală sunt incidente şi dispoziţiile Legii evaziunii fiscale nr.241/2005, nu ale Codului penal, creditorul fiind o persoană juridică cu capital alocat de la bugetul de stat.
Nefiind alte motive de reformare a sentinţei atacate, vom admite apelul declarat de inculpatul apelant Xx, împotriva sentinţei penale nr.84/16.06.2009 a Judecătoriei Târnăveni pronunţată în dosar nr-989/323/2007, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, vom desfiinţa parţial sentinţa atacată, iar în rejudecare:
Vom respinge ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului apelant prin sentinţa atacată, din infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 litera g din Legea nr.241/2005, în infracţiunea de sustragere de sub sechestru prev. de art.244 alin.1 şi 2 Cod penal, formulată de inculpat prin avocat ales, în baza art.334 Cod procedură penală.
Vom achita inculpatul de sub acuza comiterii infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 litera g din Legea nr.241/2005 privind evaziunea fiscală, în temeiul art.11 pct.2 litera a raportat la art.10 alin.1 litera d Cod procedură penală.
Vom schimba temeiul obligării inculpatului pe latura civilă a cauzei din art.346 alin.1 Cod procedură penală, în art.346 alin.2 Cod procedură penală şi temeiul obligării inculpatului sub aspectul cheltuielilor judiciare din art.191 alin.1 Cod procedură penală în art.192 alin.1 pct.1 litera c Cod procedură penală.
Vom menţine restul dispoziţiilor din sentinţa atacată care nu contravin prezentei.
Suma de 10 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, va rămâne în sarcina statului conform art.192 alin.3 Cod procedură penală.
