Prin sentinţa penală nr. 267 din 31 martie 2015, Judecătoria Săveni, în baza disp. art. 42 alin. 1 lit. b din Legea nr. 407/2006, cu aplicarea disp. art. 75 lit. a Cod penal, art. 74 lit. a Cod penal, art. 76 lit. e Cod penal, art. 80 Cod penal, art. 5 Noul Cod penal, a condamnat pe inculpatul M.M., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vânătoare fără autorizaţie de vânătoare legală.
În temeiul disp. art. 81 Cod penal, a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 2 (doi) ani şi 2 (două) luni, ce constituie termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal.
În temeiul disp. art. 359 Cod procedură penală, a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate prevăzute de art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
În baza disp. art. 42 alin. 1 lit. b din Legea nr. 407/2006, cu aplicarea disp. art. 75 lit. a Cod penal, art. 74 lit. a Cod penal, art. 76 lit. e Cod penal, art. 80 Cod penal, art. 5 Noul Cod penal, a condamnat pe inculpatul C.S., la pedeapsa de 2(două) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vânătoare fără autorizaţie de vânătoare legală.
În temeiul disp. art. 81 Cod penal, a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 2 (doi) ani şi 2 (două) luni, ce constituie termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal.
În temeiul disp. art. 81 Cod penal, a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 2 (doi) ani şi 2 (două) luni, ce constituie termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal.
În temeiul disp. art.359 Cod procedură penală, a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate prevăzute de art. 83 Cod penal.
În baza disp. art. 42 alin. 1 lit. b din Legea nr. 407/2006, cu aplicarea disp. art. 75 lit. a Cod penal, art. 74 lit. a Cod penal, art. 76 lit. e Cod penal, art. 80 Cod penal, art. 5 Noul Cod penal, a condamnat pe inculpatul C.C., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vânătoare fără autorizaţie de vânătoare legală.
În temeiul disp. art.359 Cod procedură penală, a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate prevăzute de art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală raportat la disp. art. 1357, 1370, 1383 Cod civil, a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă A.J.V.P.S. B. şi a obligat în solidar inculpaţii să plătească părţii civile suma de 2.000 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii cu titlu de despăgubiri civile.
În baza disp. art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul M.M. la plata sumei de 130 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza disp. art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul C. S. la plata sumei de 130 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza disp. art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul C.C. la plata sumei de 130 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 87/P/2013 din data de 05.06.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor M.M., C.S. şi C.C. pentru săvârşirea infracţiunii pev. şi ped. de art. 42 alin. 1 lit. a1 din Legea nr. 407/2007 privind vânătoarea şi protecţia fondului cinegetic, constând în aceea că, în data de 21.01.2013, în jurul orei 16,00, fără a obţine autorizaţie legală de vânătoare, au urmărit, prins şi sacrificat o capră sălbatică în curtea locuinţei defunctului O.G. din satul V., com. U., jud. Botoşani, prejudiciul cauzat A.J.V.P.S. B. fiind în valoare de 2.000 Euro.
Din ansamblul probelor administrate în cauză, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În data de 20.01.2013, orele 16,52, lucrătorii Postului de Poliţie U., Secţia nr. 9 Poliţie Rurală V., au fost sesizaţi prin S.N.U.A.U. 112 de către martora B. A. din satul V., com. U., jud. B., despre faptul că inculpaţii M.M., C.S. şi C.C. au braconat o capră sălbatică pe raza localităţii V.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că, în data de 20.01.2013, în jurul orei 16,00, cei trei inculpaţi au urmărit pe câmp o capră sălbatică, care în urma acţiunii acestora a intrat în curtea numitului O.G. (decedat la data comiterii faptei), a cărui locuinţă se află la marginea satului V., în apropierea gospodăriei martorei B.A.
Din acest motiv, inculpatul M.M. a solicitat martorei B.A. să-l lase să treacă prin curtea şi grădina sa pentru a ajunge în curtea locuinţei numitului O.G. Deoarece martora B.A. a refuzat, inculpatul M.M. a plecat, iar după ce a ajuns în strada principală a sărit gardul în curtea numitului O.G.
În acest timp, pe drumul public se deplasa cu autoturismul X. de culoare albastru închis, martorul S.R.M., care i-a observat pe inculpaţii M.M. şi C.C., care i-au făcut semn să oprească. Inculpaţii i-au solicitat acestuia să transporte cu autoturismul o căprioară ce fusese sacrificată în curtea numitului O.G. şi care a fost băgată într-un sac de rafie. Pe drum, inculpaţii i-au relatat martorului că împreună cu inculpatul C.S. au braconat cu câinii din rasa Ogar capra sălbatică pe care o transportau. După ce au ajuns la marginea localităţii, în partea opusă localităţii unde au prins şi sacrificat căprioara, cei trei s-au întâlnit cu inculpatul C.S. care era călare pe un cal sur. Inculpaţii au luat din portbagajul autoturismului căprioara pe care l-au pus pe cal, după care au plecat spre stâna numitului C.S.
Cu ocazia cercetării la faţa locului efectuată la imobilul defunctului O.G, au fost identificate atât în stradă în faţa porţii de acces, cât şi în curte, pe solul acoperit cu zăpadă, mai multe pete şi dâre de substanţă brun roşcată, mai multe urme create de două tipuri de încălţăminte şi mai multe smocuri de fire de păr gri şi albe. Firele de păr au fost recoltate şi ambalate în vederea examinării.
Prin adresa nr. 7809/14.06.2013, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (fila 101, dosar) a comunicat că firele de păr primite spre examinare pot fi atribuite speciei capreolus capreolus (capră sălbatică).
Având în vedere situaţia de fapt reţinută pe baza probatoriului administrat, în drept, instanţa a reţinut că fapta inculpaţilor M.M., C.S. şi C.C., care, în ziua de 20.01.2013, în jurul orei 16,00, fără a avea autorizaţie de vânătoare legal au urmărit, prins şi sacrificat o capră sălbatică în curtea persoanei decedate O.G. din satul V., com. U., jud. B., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de braconaj prev. şi ped. de art. 42 alin. 1 lit. b din Legea nr. 407/2006 ( în forma în vigoare la data de 1.02.2014, fost art. 42 alin. 1 lit. a1 ) cu aplicarea disp. art. 75 lit. a Cod penal.
Constatând că la data de 1.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod penal, instanţa a analizat care din cele două legi penale succesive au aplicabilitate în cauza de faţă.
Astfel, potrivit art. 5 din Codul penal, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Instanţa a constatat că mai favorabilă este legea penală veche, având în vedere faptul că regimul de executare a pedepsei reglementat de Codul penal 1968 este mai permisiv sub aspectul obligaţiilor stabilite prin lege în sarcina inculpatului, dar şi sub aspectul posibilităţii reţinerii de circumstanţe atenuante.
Prin urmare, faţă de considerentele prezentate mai sus, instanţa a aplicat fiecărui inculpat o pedeapsă, la individualizarea acesteia urmând a fi avute în vedere dispoziţiile art. 52 Cod penal, precum şi criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal.
Astfel, instanţa a ţinut seama de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social concret al faptei, de urmările produse, dar şi de elementele care circumstanţiază persoana inculpaţilor.
Astfel, niciunul dintre inculpaţi nu posedă antecedente penale, situaţie în care instanţa, în pofida atitudinii adoptate de aceştia pe parcursul procesului penal, de nerecunoaştere a faptei reţinute în sarcina lor, a dat eficientă disp. art. 76 lit. e Cod penal, ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a Cod penal.
Pentru aceste motive, instanţa a aplicat fiecărui inculpat o pedeapsă cu închisoarea ce a fost orientată sub minimul special prevăzut de lege, apreciind că o pedeapsă într-un asemenea cuantum este suficient pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei.
În baza art. 71 pen. din 1969 a aplicat inculpaţilor şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal, natura faptei săvârşite şi implicit gradul de pericol social al acesteia conducând la concluzia unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei ce li s-a aplicat, apreciind în contextul celor deja menţionate, că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi va stabili un termen de încercare, conform art. 81 Cod penal combinat cu art. 82 Cod Penal, considerând că o astfel de modalitate de executare constituie un avertisment pentru inculpaţi şi, chiar fără executarea pedepsei, inculpaţii nu vor mai săvârşi alte infracţiuni.
Totodată, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, a suspendat şi executarea pedepselor accesorii, conform dispoziţiilor art. 71 al. 5 Cod penal din 1969.
Instanţa a atras atenţia inculpaţilor şi asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării.
De asemenea, în temeiul disp. art. 1357, 1370, 1383 Cod civil, instanţa a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă A.J.V.P.S. B. şi a obligat în solidar inculpaţii să plătească părţii civile suma de 2.000 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii cu titlu de despăgubiri civile.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul C.S., apel pe care nu l-a motivat în scris şi nici nu s-a prezentat în instanţă pentru a şi-l susţine, deşi a fost legal citat.
Apelul a fost admis, în sensul că, desfiinţând în parte sentinţa apelată, în rejudecare, în baza art. 386 Cod procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, din infracţiunea de vânătoare fără autorizaţie de vânătoare legală, prev. de art. 42 alin.(1) lit. a) ind. 1 din Legea nr. 407/2006, în infracţiunea de vânătoare fără permis de vânătoare, prev. de art. 42 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 407/2006.
Prin urmare, a fost condamnat inculpatul C.S. pentru săvârşirea infracţiunii de vânătoare fără permis de vânătoare, prev. de art. 42 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 407/2006, cu aplicarea art. 75 lit. a) Cod penal 1969, art74 alin.(1) lit. a) Cod penal 1969, art. 76 alin.(1) lit. e) Cod penal 1969, art. 80 Cod penal 1969 şi art. 5 Cod penal, la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a reţinut, în esenţă, că dacă în ce priveşte situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, situaţie de fapt ce este identică cu aceea prezentată în actul de sesizare al instanţei, curtea constată că soluţia pronunţată este temeinică, nu acelaşi lucru se poate reţine şi în ce priveşte încadrarea juridică a faptei, instanţa de fond preluând din rechizitoriu şi reţinând în mod nelegal că fapta inculpaţilor, comisă în împrejurările descrise mai sus, ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de braconaj prev. şi ped. de art. 42 alin. 1 lit. b din Legea nr. 407/2006 ( în forma în vigoare la data de 1.02.2014, fost art. 42 alin. 1 lit. a1 ) cu aplicarea disp. art. 75 lit. a) Cod penal (vânătoarea fără autorizaţie legală).
Astfel, se reţine în actul d sesizare, că fapta prev. de art. 42 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 407/206 (vânătoarea fără permis de vânătoare), ar fi inclusă în conţinutul constitutiv al infracţiunii de vânătoare fără autorizaţie legală, prev. de art. 42 alin. 1 lit. a1 din acelaşi act normativ, cu care nu poate intra în concurs, motivat de faptul că această din urmă infracţiune constituie premisă esenţială pentru existenţa sau inexistenţa primei infracţiuni, din acest motiv dispunând scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 42 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 407/206.
În legătură cu acest aspect, curtea constată, pe lângă faptul că soluţia de scoatere de sub urmărire penală, şi care nu are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale, este nelegală, întrucât procurorul, dacă a considerat că fapta inculpaţilor constituie o singură infracţiune comisă în modalitatea reţinută, trebuia să schimbe încadrarea juridică şi nu să dispună soluţia amintită, greşită este şi încadrarea reţinută de parchet şi însuşită de prima instanţă.
Astfel, reglementarea distinctă a infracţiunii de vânătoare practicată de persoane care nu posedă permis de vânătoare, prevăzută la art. 42 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 407/206, în toate cele opt forme ale legii din 2006 şi până la 22.12.2015, când a intervenit ultima modificare, de infracţiunea de vânătoare fără autorizaţie legală, incriminată la art. 42 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 407/2006 (în forma în vigoare la data de 1.02.2014, fost art. 42 alin. 1 lit. a1), nu poate conduce decât la singura concluzie că legiuitorul a înţeles să incrimineze separat fiecare dintre fapte şi nu să dea celei din urmă valoare de premisă esenţială pentru existenţa sau nu a celei dintâi, aşa cum în mod greşit a opinat procurorul.
În realitate, pot exista situaţii în care o persoană comite doar infracţiunea prev. la art. 42 alin. 1 lit. a) ind.1) din Legea nr. 407/2006, în sensul că, deşi are permis de vânătoare, nu are şi autorizaţia legală necesară şi practică totuşi vânătoarea, contrar acestor dispoziţii legale, şi situaţii în care o persoană vânează, deşi nu are nici permis şi nici autorizaţie legală, caz în care va răspunde pentru ambele infracţiuni pe care le comite în concurs ideal.
Aşa este şi în cazul de faţă, inculpaţii au comis în concurs ideal atât infracţiunea de vânătoare fără a avea permis cât şi infracţiunea de vânătoare, fără a deţine autorizaţie de vânătoare, situaţie de fapt dovedită cu adresa nr. 109/12.02.2012 a A.J.V.P.S. B. şi reţinută şi în actul de sesizare, ceea ce înseamnă că, fiind investită cu o situaţie de fapt care confirmă şi prima faptă penală, scoaterea de sub urmărire penală pentru această faptă nu constituie un impediment pentru instanţă în a proceda la schimbarea încadrării juridice.
Referitor la acest aspect, Curtea constată că după data pronunţării sentinţei apelate au mai intervenit două modificări în cuprinsul Legii nr. 407/2006, respectiv, la datele de 24.07.2015 şi 22.12.2015, în sensul că legiuitorul abia în această formă a legii a înţeles să considere ca fiind absorbită fapta unei persoane de a vâna fără a avea autorizaţie legală în aceea de vânătoare fără permis( bineînţeles în cazul persoanelor care nu posedă permis de vânătoare), prevăzută în continuare la art. 42 alin.(1) lit. a), şi nu invers, iar la lit. b) al aceluiaşi articol a incriminat fapta unei persoane de a practica vânătoarea fără respectarea condiţiilor înscrise în autorizaţia de vânătoare, ceea ce presupune în cazul acestei din urmă infracţiuni existenţa deja a unei autorizaţii.
