Infracţiuni prevăzute în legi şi decrete
Legiuitorul nu sancţionează infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul în funcţie de producerea sau nu a unor consecinţe grave, aceste fapte fiind considerate periculoase prin ele însele, fiind considerate infracţiuni de pericol.
Trib. Bistriţa-Năsăud, s. pen., dec. nr. 86/A/21 septembrie 2010, nepublicată
Prin sentinţa penală nr. 456 din 13 aprilie 2010 pronunţată de Judecătoria Bistriţa a fost condamnat inculpatul BLG la pedepsele de 1 an şi 9 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, republicată şi 2 ani şi 3 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o alcoolemie peste limita legală prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată.
Conform art. 33 lit. a Cod penal, s-a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului sunt în concurs real, motiv pentru care în temeiul art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 3 luni închisoare care a fost sporită cu 3 luni, deci în total 2 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a Teza a II-a şi lit. b Cod penal.
Conform art. 86/1 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului şi implicit pedepsele accesorii, potrivit art. 71 al. 5 Cod penal, stabilind un termen de încercare de 5 ani pe durata căruia acesta urmează a se supune următoarelor măsuri de supraveghere:a). Să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud; b). Să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c). Să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;d). Să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86/4 din Codul penal.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul.
Apelul declarat este nefondat.
Astfel, analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a constatat că prima instanţă a reţinut o stare de fapt corespunzătoare realităţii, a încadrat juridic corect faptele deduse judecăţii, aplicând pedepse just individualizate.
Deşi apelantul critică hotărârea atacată, afirmând că pedepsele aplicate sunt exagerat de mari şi că faptele comise nu sunt atât de periculoase, întrucât au avut loc noaptea, când nu era niciun participant la trafic, având în sânge o imbibaţie alcoolică puţin peste limita legală (fiind „provocat” de comportamentul agenţilor de poliţie şi al „mascaţilor”, care au introdus gaze în autoturismul său, astfel că s-a închis în maşină), considerându-se „pedepsit” de prima instanţă pentru comportamentul tuturor conducătorilor auto, tribunalul a considerat susţinerile sale ca fiind neîntemeiate.
Potrivit art. 72 Cod penal, la stabilirea şi individualizarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Este de observat faptul că inculpatul nu este la prima încălcare a legii în materie rutieră, întrucât i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehiculele pe drumurile publice în perioada 10.05.2008-7.08.2008, pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art. 102 alin.3 lit.”a” din OUG nr.195/2002, republicată, fiind surprins de organele de poliţie la data de 10.05.2008, în timp ce conducea un autoturism sub influenţa băuturilor alcoolice.
Cu toate că exista interdicţia instituită de organele în drept, la data de 19.07.2008 s-a deplasat împreună cu un prieten la o pizzerie, unde a consumat băuturi alcoolice, după care a urcat la volanul autoturismului nr. B 52 XOB, pe care l-a condus pe str. T, str. SOI, strada AI, fiind surprins de organele de poliţie în jurul orei 1,05 în faţa Băncii „Ţ” din Bistriţa.
În ciuda susţinerilor inculpatului, în condiţiile creşterii numărului de accidente rutiere cu consecinţe din cele mai grave, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat, a perseverat în încălcarea legii, sfidând normele legale, neconştientizând nici în prezent gravitatea acţiunilor sale, nu se poate susţine că soluţia instanţei de fond este exagerat de punitivă.
De asemenea, reconsiderarea practicii instanţelor judecătoreşti, în sensul aplicării unor pedepse mai mari în cazul infracţiunilor rutiere este un atribut conferit de lege şi justificat, în contextul în care numărul de accidente rutiere, mai ales cele determinate de consumul de băuturi alcoolice, de multe ori cu consecinţe grave, de pierderi de vieţi omeneşti, dar şi de vătămare corporală, sau de distrugeri de bunuri, este în creştere.
Susţinerile inculpatului că a condus noaptea, când nu era niciun trecător şi nu circula nicio maşină, astfel că acţiunile sale nu sunt periculoase, nu pot fi primite; dimpotrivă, noaptea, existând o atmosferă specifică de relaxare a organismului uman, propice somnului, odihnei, cumularea consumului de băuturi alcoolice, vizibilitatea redusă pot avea, chiar în cazul apariţiei unui singur obstacol, consecinţe deosebit de grave, datorită reducerii capacităţii de reacţie a unei persoane aflate în starea descrisă mai sus. De altfel, legiuitorul nu sancţionează infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul în funcţie de producerea sau nu a unor consecinţe grave, aceste fapte fiind considerate periculoase prin ele însele, fiind considerate infracţiuni de pericol.
Apoi, atitudinea inculpatului, de autoblocare în autoturism, unde a rămas aproximativ 3 ore, şi de a refuza să colaboreze cu organele de poliţie (aspecte dovedite de martorii audiaţi în cauză), de a refuza să se supună testării cu aparatul etilotest, a dovedit intenţia sa de a se sustrage de la răspunderea penală, prin obstrucţionarea cercetărilor, neînţelegând să se supună regulilor şi normelor instituite de legiuitor şi faţă de autorităţile statului, fiind necesară intervenţia organelor de ordine în acest sens.
Susţinerile inculpatului, în sensul că ar fi fost provocat de comportamentul organelor de poliţie nu pot fi primite, atâta vreme cât intervenţia organelor de ordine a avut loc în temeiul legii, pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, aspectele legate de conduita acestora având legătură doar cu momentul posterior consumării infracţiunilor comise de inculpat, în acest context neputându-se invoca disp.art.73 Cod penal.
De altminteri, după cum probele administrate în cauză o relevă, intervenţia organelor de poliţie a avut loc pentru a-l determina pe inculpat să iasă din autoturism şi a se supune verificărilor legale, fiind justificată, şi având suport legal.
Martorii CV şi PF au arătat că din spusele inculpatului au aflat că au intervenit „mascaţii”, martorii SO şi BP – care au asistat la derularea evenimentelor-declarând că nu erau „mascaţi”, şi că inculpatul le-a spus agenţilor de poliţie că vrea să rămână în maşină ca să doarmă, încuindu-se şi refuzând să colaboreze (martorul SO).
De altfel, se mai relevă de către martori faptul că inculpatul adresa semne obscene persoanelor aflate în exteriorul maşinii (implicit organelor de poliţie) şi că au aflat ulterior (neindicând sursa) că „doar mascaţii l-au putut scoate din interior”, comportamentul abuziv al acestora sau al organelor de poliţie nefiind demonstrat, şi oricum, neconstituind obiectul prezentului dosar, neputând fi acceptat transferul vinovăţiei derulării evenimentelor descrise, asupra organelor judiciare.
Faptul că profesia inculpatului implică conducerea de autovehicule şi că urmează să îşi întemeieze o familie nu este de natură să îl exonereze pe acesta de răspunderea penală, sau să determine aplicarea unei sancţiuni administrative, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de lege, şi neputându-se aplica un tratament discriminatoriu pentru acest motiv, iar reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare nu este obligatorie. În contextul considerentelor expuse tribunalul a constat că aprecierile primei instanţe au fost corecte, faptele comise fiind cu atât mai periculoase, cu cât inculpatul a adoptat o atitudine necorespunzătoare la adresa organelor de poliţie, menite să vegheze la respectarea legii de către participanţii la traficul rutier.
De altminteri, inculpatul trebuia să analizeze consecinţele conduitei sale înainte de a adopta o atitudine ilicită-faptul că nu era la prima încălcare a legii determinând însă concluzia că a manifestat regret doar prin prisma faptului că a fost trimis în judecată. În aceste condiţii, date fiind aceste aspecte, tribunalul a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului are justificare, iar suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, cu obligaţiile aferente corespunde scopului de resocializare prevăzut de legea penală.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, apelantul va fi obligat să plătească statului suma de 20 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
