Infracţiuni prevăzute în legi speciale
OUG nr. 195/2002 – Conducerea pe drumurile publice a unui motor de tăiat lemne.Lipsa cerinţei înmatriculării. Inexistenţa infracţiunii.
Prin decizia penală nr. 89/2005, Tribunalul Vrancea a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani.
În fapt, inculpatul M.I. a fost surprins pe drumurile publice deplasându-se cu un vehicul autopropulsat – motor de tăiat lemne – în stare de ebrietate.
S-a solicitat de către Parchet condamnarea inculpatului pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
– art. 12 din OG 195/2002 – faptul că motorul de tăiat lemne nu era înmatriculat şi nu avea număr de înmatriculare;
– conducerea unui autovehicul fără a avea permis de conducere
– conducerea unui autovehicul în stare de ebrietate
Prin decizia penală nr. 506/R/13.09.2005, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea cu următoarea motivare:
Analizând decizia recurată, actele şi lucrările dosarului prin prisma tuturor motivelor invocate, dar şi din oficiu conform disp. art. 385/9 alin. 2,3 Cod penal, a constatat că aceasta este temeinică şi legală.
Interpretarea dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea dispoziţiilor OG nr. 195/2002, respectiv art. 6 pct. 19, art. 12 alin.1,2 este neconvingătoare.
Dacă sub aspectul situaţiei de fapt reţinută de către instanţa de fond prin prisma probatoriilor administrate în cauză nu sunt obiecţii, sub aspectul încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpat situaţia este interpretabilă prin raportare la dispoziţiile legale incidente în cauză.
S-a apreciat că instanţa de apel a concluzionat corect că pentru existenţa infracţiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este necesar să existe ca situaţie premisă, un autovehicul în sensul legii penale, care, după caz, să fie condus fără permis de conducere, să fie condus cu o îmbibaţie alcoolică peste limita legală şi fără să existe înmatricularea sa în circulaţie.
Deoarece legea penală nu defineşte în niciun fel noţiunea de autovehicul, urmează să se stabilească conţinutul acestei noţiuni pornind de la legea specială, care este OUG 195/2002.
Potrivit art. 6 pct. 19 din OUG 195/2002, autovehiculul este definit prin raportare la genul proxim, vehicul. Tot astfel însă, conţinutul noţiunii generice de „vehicul prevăzut cu dispozitiv propriu de propulsie” este particularizat cu câteva situaţii în care un astfel de vehicul, deşi are un dispozitiv propriu de propulsie, nu constituie autovehicul.
Astfel, teza ultimă a art. 6 pct. 19 prevede că nu este autovehicul niciunul dintre vehiculele „a căror utilizare pentru transportul rutier de persoane sau mărfuri ori pentru tractarea unor vehicule care transportă persoane sau mărfuri nu este decât ocazională”.
Legiuitorul arată, cu titlul exemplificativ că tractorul se încadrează în această situaţie, deci nu este autovehicul.
Din definiţia vehiculului dată de art. 6 pct. 19 din OUG 195/2002 rezultă că acesta este un sistem case se deplasează pe drum cu sau fără mijloace auto de propulsare şi care se utilizează în mod frecvent pentru transportul de persoane şi/sau bunuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrări.
Corect a reţinut instanţa de apel că din interpretarea sistematică a celor două definiţii rezultă fără dubii că legiuitorul a prevăzut că, pentru ca un vehicul să fie autovehicul acesta trebuie să îndeplinească două condiţii cumulative: să fie prevăzut cu dispozitiv mecanic propriu de propulsie şi să fie utilizat pentru transportul rutier de persoane sau mărfuri ori pentru tractarea unor vehicule care transportă persoane sau mărfuri.
Ori, motorul de tăiat lemne pe care l-a condus inculpatul, deşi este prevăzut cu un dispozitiv mecanic propriu de propulsie, nu este niciodată, sau cu totul ocazional, folosit pentru transportul rutier de persoane sau mărfuri ori pentru tractarea unor vehicule care transportă persoane sau mărfuri.
Într-adevăr, dacă legiuitorul ar fi dorit ca vehiculul care este utilizat pentru efectuarea de servicii sau lucrări, cum este cazul motorului de tăiat lemne, nimic nu l-ar fi împiedicat să prevadă acest lucru în mod expres în disp. art. 6 pct. 19 din OUG nr. 195/2002.
Aşa fiind, susţinerile Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea exprimate în motivele de recurs nu pot fi reţinute prin prisma interpretării date dispoziţiilor OG nr. 195/2002.
