Prin sentinţa penală nr. 1418/2011 pronunţată de Judecătoria Oradea a fost condamnată inculpata GŞRL la 1.000 lei amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. şi ped. de art. 184 al. 1 şi 3 C. pen. cu aplic. art. 3201 C. pr. pen. S-a atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 631 C. pen.
În baza art. 14 C. pr. pen. şi art. 346 C. pr. pen. s-a admis în parte acţiunea civilă şi a obligat inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. CBC şi alături de terţul asigurator S.C. AT S.A. la plata sumei de 8.000 lei cu titlu de daune morale şi 1935,44 lei cu titlu de daune materiale în favoarea părţii civile BC şi respinge restul pretenţiilor ca neîntemeiate.
În baza art. 191 al. 1 şi 3 C.pr.pen. a obligat inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. CBC la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art. 193 al. 2 C.pr.pen. a obligat inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. CBC la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând cheltuieli cu onorariu avocat NA şi GM (câte 500 lei), în favoarea părţii civile BC.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1415/P/2010 din 25.10.2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, înregistrat la instanţă la 27.10.2010, inculpata GŞRL a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. şi ped. de art. 184 al. 1 şi 3 C. pen..
În fapt s-a reţinut că la data de 15.01.2010, în timp ce conducea pe DN 1 din direcţia Tileagd spre Oradea autoturismul marca Opel Antara, inculpata GŞRL a pierdut controlul direcţiei şi a intrat pe contrasens, tamponându-se cu autoturismul marca Skoda Octavia şi a cauzat numitului BC, şoferul autoturismului Skoda leziuni care au necesitat 18 de zile de îngrijiri medicale, aşa cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 318/If/32/29.01.2010 (f. 20 dos. UP).
Examinând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, coroborate cu probele din cursul cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut în fapt următoarele:
La data de 15.01.2010 Poliţia Municipiului Oradea a fost sesizată cu privire la faptul că pe DN 1 în afara loc. Oşorhei a avut loc un accident de circulaţie soldat cu victime.
Prin plângerea prealabilă înregistrată la data de 10.02.2010 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, BC a solicitat tragerea la răspundere penală a numitei GŞRL, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă.
În urma cercetării la faţa locului şi a actelor de urmărire penală efectuate în cauză s-a stabilit că la data de 15.01.2010, în timp ce conducea pe DN 1 din direcţia Tileagd spre Oradea autoturismul marca Oprel Antara inculpata GŞRL a pierdut controlul direcţiei şi a intrat pe contrasens, tamponându-se cu autoturismul marca Skoda Octavia şi a cauzat numitului BC, şoferul autoturismului Skoda leziuni care au necesitat 18 de zile de îngrijiri medicale, aşa cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 318/If/32/29.01.2010 (f. 20 dos. UP).
În accident a mai fost implicat şi un autoturism marca Dacia 1310 condus de către DG a cărui maşină a fost lovită de autoturismul Opel Antara care s-a răsturnat.
Cei trei şoferi au fost testaţi cu aparatul alcotest rezultând că fiecare dintre ei a avut o alcoolemie de 0,0 mg/l alcool pur în aerul expirat (f. 17 dos. UP).
În cauză s-a dispus şi efectuarea unui raport de expertiză medico legală în urma căruia s-a stabilit că numitul BC în urma accidentului din 15.01.2010 a suferit traumatism cranio cerebral minor, excoriaţii faciale şi scalp, plagă contuză deget V mâna stângă, contuzie mâna stângă, contuzie entorsă coloană cervicală şi contuzie torace, leziuni care s-a apreciat că necesită 18 zile de îngrijiri medicale (f. 25 dos. UP).
BC nu a fost internat la spital, fiindu-i acordate îngrijiri medicale în regim de urgenţă.
În cursul cercetării judecătoreşti la termenul din 03.03.2011 partea vătămată BC a depus constituire de parte civilă prin care a solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 2.000 Euro cu titlu de daune morale şi 88.114 lei cu titlu de daune materiale, din care 3879,99 lei reprezintă contravaloarea medicaţiei şi a tratamentelor, 48.384 lei reprezentând beneficiul nerealizat în această perioadă având în vedere veniturile pe care le-ar fi putut realiza în anul 2010, aşa cum rezultă din contractul de prestări servicii încheiat de partea vătămată cu SC L SRL Aleşd activitatea urmând să înceapă în data de 01.01.2010, 34.850 lei reprezentând diferenţa dintre contravaloarea autoturismului Skoda avariat si suma de 6.700 Euro primiţi de la societatea de asigurare.
La termenul din 13.10.2011 inculpata GŞRL a depus prin avocat o declaraţie autentică prin care recunoaşte faptele reţinute în actul de sesizare şi nu solicită administrarea de probe şi că a înţeles conţinutul şi efectele acestei manifestări de voinţă (f. 190 dos. inst.).
Tot la termenul din 13.10.2011 a fost audiată şi martora LLC (f. 189 dos. inst.) şi care a arătat că în urma accidentului BC a suferit leziuni la nivelul coastelor şi a mâinilor, are dureri şi în prezent ca urmare a accidentului şi starea de sănătate nu i-a mai permis să respecte contractul de prestări servicii care l-a încheiat.
Autoturismul marca Opel Antara condus de către inculpata GŞRL era proprietatea SC CBC SRL şi avea încheiată o poliţă RCA la SC AT SA cu valabilitate de la 21.11.2009 până la 21.11.2010 (f. 146 dos. inst.).
Din contractul individual de muncă nr. 81581 şi adresa ITM Cluj rezultă că numita GŞRL este angajată la SC CBC SRL începând cu data de 20.02.2006 (f. 181-185 dos. inst.).
Starea de fapt reţinută şi vinovăţia inculpatei sunt pe deplin dovedite cu probele administrate în cauză: procesul verbal de cercetare la faţa locului, fotografiile judiciare întocmite cu această ocazie, raportul de constatare medico-legală, raportul de expertiză medico-legală, buletinele de analiză toxicologică, declaraţiile inculpatei, declaraţia părţii vătămate şi declaraţia martorului DG.
În drept, fapta inculpatei GŞRL, constând în aceea că la data de 15.01.2010, în timp ce conducea pe DN 1 din direcţia Tileagd spre Oradea autoturismul marca Opel Antara a pierdut controlul direcţiei, a intrat pe contrasens, tamponându-se cu autoturismul marca Skoda Octavia şi a cauzat numitului BC, şoferul autoturismului Skoda leziuni care au necesitat 18 de zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. şi ped. de art. 184 al. 1 şi 3 C. pen. text în baza căruia cu aplic. art. 3201 C. pr. pen., a fost condamnată la o pedeapsă de 1.000 lei amendă penală.
La individualizarea pedepsei, conform criteriilor prevăzute la art. 72 C. pen. instanţa a avut în vedere limitele de pedeapsă fixate prin legea specială, urmările accidentului, atitudinea procesuală a inculpatei şi circumstanţele personale ale acesteia.
În împrejurările date, s-a apreciat că scopul coercitiv şi educativ al pedepsei poate fi atins şi prin aplicarea unei amenzi penale orientate spre minim în cuantum de 1000 lei.
De asemenea instanţa a atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 631 C. pen.
Sub aspectul laturii civile partea vătămată BC (f. 49 dos. inst.) s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.000 euro cu titlu de daune morale şi 88.114 lei cu titlu de daune materiale, din care 3.879,99 lei reprezintă contravaloarea medicaţiei şi a tratamentelor, 48.384 lei reprezentând beneficiul nerealizat în această perioadă având în vedere veniturile pe care le-ar fi putut realiza în anul 2010, aşa cum rezultă din contractul de prestări servicii încheiat de partea vătămată cu SC L SRL Aleşd activitatea urmând să înceapă în data de 01.01.2010, 34.850 lei reprezentând diferenţa dintre contravaloarea autoturismului Skoda avariat si suma de 6.700 Euro primiţi de la societatea de asigurare depunând în acest sens documente justificative (f. 51-83 dos inst.).
Din probele administrate în cauză nu rezultă că partea vătămată BC ar fi avut vreo culpă în producerea accidentului sau a vătămărilor.
În legătură cu daunele materiale solicitate instanţa a reţinut că este justificată suma de 1.935,44 lei cu titlu de daune materiale lei reprezentând contravaloarea cheltuielile cu îngrijiri medicale, şi transportul în vederea acordării de îngrijiri medicale, pentru lunile ianuarie 2010 şi februarie 2010. Având în vedere concluziile raportului de expertiză medico legală din care rezultă că leziunile suferite de partea vătămată sunt vindecabile în 18 zile, raportat şi la descrierea acestora şi ţinând cont şi de declaraţia martorei LLC, se apreciază că nu pot fi acordate daune materiale pentru cheltuielile efectuate începând cu luna martie 2010. În ceea ce priveşte beneficiul nerealizat ca urmare a neexecutării contractului de prestări servicii acesta nu reprezintă un prejudiciu cert, solicitarea părţii vătămate în acest sens fiind neîntemeiată. De asemenea din contractul de leasing depus la dosarul cauzei, calculul despăgubirii şi factura fiscală (f. 74 -81 dos. inst.) rezultă că numita NNG era utilizatorul autoturismului marca Skoda condus de către partea vătămată, proprietar fiind HVBL, astfel nu se poate reţine că BC a suferit vreun prejudiciu patrimonial în ceea ce priveşte diferenţa dintre suma încasată de la asigurator şi valoarea reală a autoturismului.
În ceea ce priveşte daunele morale instanţa a reţinut ca exagerată suma solicitată şi raportat la împrejurările cauzei, natura şi gravitatea leziunilor suferite, se apreciază că acordarea unor daune morale în cuantum de 8.000 lei este în măsură să acopere prejudiciul moral suferit de partea vătămată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs partea civila BC, solicitând casarea sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei atât în ce priveşte latura civila cât şi cea penala în sensul aplicării unei pedepse just individualizate şi admiterea în întregime ca acţiunii civile aşa cum a fost formulata, precum şi partea responsabila SC CBC SRL care a solicitat casarea sentinţei atacate doar sub aspectul laturii civile in sensul diminuării sumelor acordate părţii civile cu titlu de daune morale şi materiale.
În motivare, partea civila a arătat a arătat aplicarea unei amenzi penale este injusta pentru săvârşirea unei infracţiuni care a avut ca urmare o vătămare corporala pentru a cărei vindecare au fost necesare 18 zile de îngrijiri medicale. Sub aspectul laturii civile, s-a arătat ca suma acordata cu titlu de daune materiale este foarte scăzuta deşi s-au prezentat documente justificative pentru toate sumele indicate reprezentând doar contravaloarea medicaţiei şi a tratamentelor suportate şi s-a omis în mod greşit sa se acorde sumele solicitate pentru incapacitatea sa de a executa contractul de prestari servicii cu SC L SRL. De asemenea, se arata ca instanţa de fond în mod greşit a cenzurat onorariul avocaţial din faza de urmărire penala deşi s-a depus la dosarul cauzei dovada achitării acestuia.
Partea responsabila civilmente a susţinut în motivele de recurs ca suma de 8.000 lei acordata în favoarea părţii civile este prea mare în raport cu numărul zilelor de îngrijiri medicale stabilite în cauza şi nu reflecta în mod real gravitatea suferinţelor, constituind mai degrabă o imbogatire fără justa cauza.
Examinând hotărârea atacata prin prisma recursurilor declarate în cauza, cât şi din oficiu potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. 1 şi 3 Cod de procedură penală cu privire la toate motivele de nelegalitate şi netemeinicie prev. de art. 3859 Cod de procedură penală, Tribunalul apreciază ca acestea sunt neîntemeiate.
Starea de fapt reţinuta de către instanţa de fond este rezultatul unei judicioase aprecieri a ansamblului probator administrat în cauza ce dovedeşte fără urma de îndoiala ca inculpata GSRL, în data de 15.01.2010, în timp ce conducea pe DN1 din direcţia Tileagd spre Oradea autoturismul Opel Antara a pierdut controlul direcţiei, a intrat pe contrasens tamponându-se cu autoturismul Skoda Octavia şi a cauzat părţii civile BC leziuni ce au necesitat 18 zile de îngrijiri medicale, fapta ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporala din culpa prevăzuta de art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal. Întrucât inculpata a recunoscut comiterea infracţiunii şi a cerut aplicarea procedurii speciale prevăzuta de art. 320/1 Cod de procedură penală, instanţa a dat efect acestor prevederi şi a aplicat în mod just pedeapsa amenzii penale de 1.000 lei.
Criticile aduse modalităţii de individualizare sunt neîntemeiate. Tribunalul reţine ca pentru infracţiunea prevăzuta de art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal se prevăd pedepse alternative, alături de cea a închisorii de la 3 luni la 2 ani putându-se aplica şi pedeapsa amenzii. Potrivit art. 72 alin. 2 Cod penal, criteriile prevăzute în alineatul 1 al aceluiaşi articol trebuie avute în vedere atât pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative cât şi pentru proportionalizarea acesteia. În speţa, în raport de circumstanţele concrete în care a fost savarsita fapta – în condiţii de trafic dificil, pe timp de ceata, în condiţii de iarna (a se vedea foto fila 12 up), ţinând cont şi de persoana inculpatei care a avut o atitudine constanta de recunoaştere a faptei, lipsa oricăror antecedente penale, instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat ca scopul coercitiv şi educativ al pedepsei poate fi atins şi prin aplicarea unei amenzi penale orientate spre minim.
De asemenea, Tribunalul reţine ca nu sunt întemeiate nici criticile aduse hotărârii atacate sub aspectul laturii civile, cuantumul daunelor morale şi materiale acordate reflectând o judicioasa apreciere a materialului probator administrat în cauza.
În primul rând, în ce priveşte daunele morale, Tribunalul constată ca instanţa de fond a stabilit cuantumul acestora raportându-se atât la numărul de zile de îngrijiri medicale stabilite prin raportul de expertiza medico-legala, cât şi la natura concreta a leziunilor produse, la suferinţele indurate până la momentul stabilit al vindecării, la jurisprudenţa în materie, astfel încât suma de 8.000 lei reflecta o temeinica operaţiune de individualizare a acestor daune, atât recursul părţii civile, cât şi al părţii responsabile civilmente fiind sub aspect neîntemeiate.
În ce priveşte daunele materiale, instanţa de fond în mod întemeiat a cenzurat pretenţiile părţii civile şi nu a obligat inculpata decât la sumele reprezentând contravaloarea cheltuielilor cu îngrijiri medicale şi transport în vederea acordării de îngrijiri medicale pentru lunile ianuarie şi februarie 2010, în condiţiile în care, pe de o parte, numărul de îngrijiri medicale stabilite a fi necesare vindecării au fost de doar 18, iar pe de alta parte în concret, vătămarea suferita a constat în „traumatism cranio-cerebral minor, excoriaţii facile şi scalp, plaga contuza deget V mana stânga, contuzie mana stânga, contuzie entorsa coloana cervicala, contuzie toracica” (fila 26 up).
Ca atare, cheltuielile cu medicamentaţie şi tratamente specifice ulterioare celor două luni calendaristice indicate, în lipsa oricăror înscrisuri medicale care sa ateste trenarea procesului de vindecare dincolo de limita rezonabila a celor două luni, nu pot fi reţinute în raport de cauzalitate cu vătămarea descrisa în raportul de expertiza medico-legala. Mai mult, instanţa reţine ca partea civila şi-a întemeiat pretenţiile pe o serie de chitanţe ce atesta achiziţia unor produse medicamentoase – ACC, Ambroxol, Tusin Forte, Sybicort, Flixonase, Bioflu, Theraflu, Otrinase (de notorietate în tratamentul afecţiunilor ale aparatului respirator), Aerius, Xyzal (alergii) Ascovit capsuni, Supradyn (complex vitamine), Augmentin, Metronidazol (procese infecţioase), dar şi taxe vizitare salina (fila 67 fond), taxe analize medicale fără nicio legătura cu leziunile cauzate prin accidentul rutier – coprocultura, IGE (test alergologic – fila 62 fond). În ce priveşte achiziţia de Viagra şi Cialis la circa 10 luni de la data accidentului (fila 70 fond) şi pretenţiile părţii civile ca inculpata sa suporte contravaloarea acestor produse farmaceutice, ale căror indicaţii terapeutice prezintă o notorietate ce ne scuteşte de alte comentarii, instanţa considera ca o eventuala analiza a temeiniciei acestei solicitări este superflua.
Acelaşi caracter netemeinic caracterizează şi pretenţiile părţii civile vizând despăgubirea sa pentru pretinsul beneficiu nerealizat ca urmare a neexecutării contractului de prestări servicii cu SC L SRL sau cele vizând diferenţa dintre suma încasata de la asigurator şi valoarea reala a autoturismului avariat în accidentul rutier. Instanţa de fond a arătat în mod judicios în considerentele hotărârii atacate ca partea civila nu a avut nici calitatea de proprietar (pe care în fapt a avut-o HVBL) şi nici pe cea de utilizator în cadrul unui contract de leasing (pe care în fapt a avut-o o alta persoana – NNG), nefiind în măsura în aceste condiţii sa pretindă vreo despăgubire pentru daunele aduse autoturismului pe care l-a condus. De asemenea, prejudiciul pretins ca urmare a imposibilităţii sale de a executa contractul amintit nu are un caracter cert, nefiind dovedita omisiunea remunerării sale pe perioada invocata. De asemenea, instanţa de fond a apreciat în mod judicios şi necesitatea diminuării cuantumului onorariului de avocat în raport de complexitatea cauzei, astfel încât nici aceste critici nu sunt fondate.
