Tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia. Lipsa pericolului social concret al infracţiunii. Soluţii
– Legea nr. 46/2008, art. 108, art. 120
Date fiind prejudiciul infim creat prin fapta tăiere fără drept de arbori din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier, persoana inculpatului care nu a mai avut conflict cu legea penală, conţinutul concret al faptei sale, această activitate nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, fiind îndeplinite condiţiile achitării, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b1 C. proc. pen.
Prin Sentinţa penală nr.84 din 08.03.2012 Judecătoria Reghin a dispus următoarele:
În temeiul art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. d C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul B.T., de sub acuza comiterii infracţiunilor de tăiere şi furt de arbori, fapte prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a şi art. 110 alin. 1 lit. a Legea nr. 46/ 2008 cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen.
S-a respins acţiunea civilă formulată de către părţile civile B.M. şi B.I.
S-a făcut aplic.art.192 lit. b C. proc. pen.
Se reţin următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin, din data de 05.09.2011, s-a dispus în baza prevederilor art. 262 pct.1 lit. a C. proc. pen., punerea in mişcare a acţiunii penale şi trimiterea in judecată a învinuitului B.T., pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 108 alin. 1 lit. a şi art. 110 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen..
S-a reţinut în rechizitoriu că la data de 01.07.2011 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuitul B.T., reţinându-se că în cursul lunii februarie 2011 (fără a putea stabili cu exactitate data), a tăiat fără drept, de pe terenul proprietatea părţii vătămate B.M. din localitatea Filea, din locul numit ,,Deasupra Varniţei”, un număr de trei arbori din specia cireş, stejar şi plop, în valoare de 732 lei (valoare fără TVA), depăşind de peste 5 ori preţul mediu a unui mc de masă lemnoasă pe picior (74 lei/mc) iar materialul lemnos rezultat l-a sustras. S-a apreciat că fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de tăiere şi furt de arbori, prev. de art. 108 al. 1 lit. a şi 110 al. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008 cu art. 33 lit. a C. pen.
Se arată că în fapt, la data de 04.04.2011, partea vătămată B.I.a sesizat lucrătorii de la Postul de Poliţie Deda în legătură cu tăierea de către învinuit, de pe terenul său, a unui număr de trei arbori din locul numit ,,Deasupra Varniţei”.
După tăiere, partea vătămată a arătat că materialul lemnos rezultat a fost trecut peste gard pe terenul învinuitului şi a fost însuşit de către acesta.
Se mai arată că la aceeaşi dată, a avut loc cercetarea la faţa locului în locul numit ,,Deasupra Varniţei”.
Se arată că terenul părţii vătămate este delimitat de cel al învinuitului de un gard de scândură, iar în colţul de nord vest al terenului au fost identificate trei cioate tăiate nemarcat, o cioată din specia stejar cu diametrul de 43 cm, o cioată din specia cireş cu diametrul de 40 cm şi un plop cu diametrul de 35 cm.
Toate s-au găsit grupate pe terenul părţii vătămate la o distanţă de 2 m de gardul ce delimitează cele două proprietăţi, respectiv pe terenul părţii vătămate. Lângă gardul învinuitului a fost identificat rumeguş proaspăt şi aşchii de la arborele din specia stejar.
Cu această ocazie au fost efectuate şi fotografii judiciare.
Partea vătămată B.M. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 1.000 lei.
Din adresa nr. 2180/2011 emisă de ocolul Silvic Răstoliţa, a rezultat că valoarea celor trei arbori care este de 774,47 lei (valoare cu TVA), a depăşit de peste 5 ori preţul mediu a unui mc. de masă lemnoasă pe picior la data faptei (74 lei/mc). Actul de acuză se bazează pe următoarele mijloace de probă:
– proces verbal de cercetare la faţa locului;
– sesizare parte vătămată, declaraţie parte civilă;
– copie titlu de proprietate;
– declaraţie învinuit;
– declaraţiile martorilor B.I.şi C.I.;
– adresa cu nr. 2180/11.04.2011 către Postul de Poliţie Deda;
– adresa cu nr. 23/P/04.04.2011 către Ocolul Silvic Răstoliţa;
– planşe fotografice;
– adeverinţa cu nr. 2652/11.07.2011.
Din verificarea actelor şi lucrările materialului dosarului, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
La data de 01.07.2011 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpatul B.T., reţinându-se că în cursul lunii februarie 2011 ar fi tăiat fără drept, de pe terenul proprietatea părţii vătămate B.M. din localitatea Filea, din locul numit ,,Deasupra Varniţei”, un număr de trei arbori din specia cireş, stejar şi plop, în valoare de 732 lei (valoare fără TVA), depăşind de peste 5 ori preţul mediu a unui mc de masă lemnoasă pe picior (74 lei/mc) iar materialul lemnos rezultat l-ar fi sustras.
S-a reţinut faptul că la data de 04.04.2011, partea vătămată B.I. a sesizat lucrătorii de la Postul de Poliţie Deda în legătură cu tăierea de către inculpat, de pe terenul său, a unui număr de trei arbori din locul numit ,,Deasupra Varniţei”.
După tăiere, partea vătămată a arătat că materialul lemnos rezultat a fost trecut peste gard pe terenul inculpatului şi a fost însuşit de către acesta.
În cursul urmăririi penale inculpatul B.T. a fost audiat la data de 21.07.2011 în legătură cu faptele de tăiere şi furt de arbori, ocazie cu care a declarat că deţine teren în locul numit ,,Varniţă” de unde, la începutul anului 2011 a tăiat trei arbori din speciile cireş, stejar şi plop, întrucât ţineau umbră.
Martorul B.I. a declarat că în cursul lunii februarie, fără a putea preciza data, a fost căutat de inculpat care l-a solicitat pentru transportul unei căruţe cu lemne din locul numit ,,Varniţa”.
După aproximativ două zile, martorul a declarat că a fost anunţat de fiul inculpatului, astfel, martorul s-a deplasat la grădina inculpatului unde a găsit mai mulţi butuci din specia stejar, plop, cireş pe care i-a încărcat în căruţă împreună cu B.T.F.
Poziţia inculpatului a fost de nerecunoaştere a faptei acesta declarând faptul, că la locul denumit ,,Varniţa”a primit 38 de arii conform registrului agricol din 1959 – 1963. A arătat că a îngrădit locul şi apus altoi de măr, cireş şi păr, arătând, totodată, că a împrejmuit 20-25 de arii, diferenţa nu a mai împrejmuit-o pentru că nu a avut posibilităţi, iar pomii de care este acuzat că i-ar fi tăiat, arată că sunt de pe locul său.
A mai arătat că delimitarea a fost făcută de acesta în momentul în care a împrejmuit terenul, inculpatul fiind cel care a fixat limitele după indicaţiile tatălui său care a fost proprietarul terenului.
Partea vătămată B.M. a susţinut, că împreună cu soţul ei deţin o grădină de 31 de arii care nu este delimitată cu gard. Terenul acestora arată că se termină în locul în care începe gardul construit de inculpat, pentru a delimita suprafeţele. Partea vătămată a arătat că arborii care s-au tăiat de inculpat se aflau pe terenul acesteia la limita suprafeţei sale cu ale inculpatului, şi că a ştiut că acel loc era moştenit de la părinţi iar cioatele rămase s-au identificat pe locul acesteia în urma efectuării cercetării la faţa locului de către organele de poliţie.
In cursul cercetării judecătoreşti s-a procedat la audierea martorilor B.I., Ş.A., C.I., B.C., B.I.
Inculpatul a arătat că a îngrădit gardul şi a plantat pomi. A împrejmuit 20-25 de ari din cei 38 întrucât nu a avut posibilităţi financiare. Partea vătămată a susţinut faptul că terenul său de 31 de arii nu este delimitat cu gard.
Deşi partea vătămată a susţinut faptul că organele de poliţie au găsit cioatele pe terenul său, partea a arătat că nu s-au efectuat delimitările de către un expert, fila 37, 38 din dosar.
Cu toate acestea cu ocazia cercetării efectuate în teren s-a reţinut faptul că proprietatea părţilor vătămate este înscrisă în mod greşit în titlu de proprietate întrucât conform hărţii cadastrale şi a locaţiei terenul se află în altă parcelă. Mai mult s-a reţinut faptul că cele trei cioate se află la sud de proprietatea inculpatului, respectiv la aproximativ 2, 3 m, iar potrivit hărţii cadastrale nu se află în parcela indicată de titlu de proprietate.
Instanţa a arătat că pentru o mai bună edificare a situaţiei s-a opinat că este nevoie de opinia unui specialist topo, însă părţile nu au fost de acord cu efectuarea unei expertize în cauză, deşi aceasta s-ar fi impus.
Martorii audiaţi au relevat o stare de fapt percepută în mod eronat datorită faptului că situaţia terenurilor în cauză nu este clarificată. Astfel martorul B.I. a arătat că lemnele se aflau pe terenul inculpatului, iar martorul Ş.A., a auzit de la vecini că s-ar fi tăiat nişte arbori de pe terenul inculpatului.
Martorul C.I., persoana care s-a deplasat cu agentul de poliţie la faţa locului arată că terenul în cauză este al părţii vătămate, iar ulterior arată că locul este al inculpatului, tot martorul mai susţine faptul că nu ştie cine folosea terenul unde se aflau cioatele.
Martorii propuşi de către partea civilă respectiv B.C. şi B.I., au arătat că cei trei arbori s-au tăiat de pe trenul lor. Martorul B.I. a susţinut că o comisie de la primărie a constatat faptul că cioatele se află pe terenul părţilor vătămate. Această afirmaţie însă este contrazisă de conţinutul procesului verbal de cercetare la faţa locului şi care relevă faptul proprietatea părţilor vătămate este înscrisă în mod greşit în titlu de proprietate întrucât conform hărţii cadastrale şi a locaţiei terenul se află în altă parcelă.
S-a reţinut că actul de acuză se bazează în principal pe copia titlului de proprietate; şi declaraţiile martorilor B.I.şi C.I., s-a apreciat că nu s-a adus nici o probă care să formeze convingerea instanţei cu privire la comiterea faptelor deduse judecăţii de către inculpat, respectiv că acesta ar fi sustras şi tăiat material lemnos de pe trenul proprietatea părţilor vătămate, atâta timp cât nu s-a făcut dovada proprietăţii existând în acest sens un dubiu ce îi profită inculpatului.
Ţinând seama că în cauza penală dedusă judecăţii nu s-a dovedit cu certitudine comiterea faptelor de către inculpat, în consecinţă, inculpatul beneficiind pe deplin de prezumţia de nevinovăţie, în sensul art. 5 indice 2 şi art. 66 C. proc. pen., instanţa a dispus în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit. d C. proc. pen., achitarea inculpatului B.T. de sub acuza comiterii infracţiunilor de tăiere şi furt de arbori, fapte prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a şi art. 110 alin. 1 lit. a Legea nr. 46/ 2008 cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen..
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termen legal, recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin şi părţile civile B.I.şi B.M.
Aceştia au solicitat condamnarea inculpatului B.T. pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost deferit justiţiei şi obligarea lui la despăgubiri materiale către părţile civile.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate şi în integralitatea sa, instanţa de control judiciar va admite recursurile declarate pentru următoarele considerente:
Starea de fapt, astfel cum a fost reţinută şi dovedită, este corectă, dar probele au fost interpretate parţial greşit. Astfel, în mod corect, cum de altfel a recunoscut şi inculpatul, s-a reţinut că în mod indubitabil inculpatul B.T. a tăiat din locul numit „Deasupra Varniţei” trei arbori din specia cireş, stejar şi plop, în valoare de 732 lei. Această faptă a fost săvârşită de către inculpat fără ca arborii în cauză să fie marcaţi de Ocolul Silvic.
Din coroborarea probelor administrate rezultă că s-au delimitat în teren suprafeţele pretinse a fi deţinute de către părţi. Suprafaţa de teren aparţinând inculpatului s-a constatat că este delimitată cu gard, fără a putea prezenta actul de proprietate. Părţile civile au prezentat titlul de proprietate nr. 44664/2007. Tarlaua din care s-au tăiat arborii este 32 dar nr. de parcelă înscris in titlul de proprietate cu suprafaţa de 3700 mp. se află în parcela 1685/7 însă conform hărţii cadastrale şi a locaţiei se află situat în altă parcelă. Cele trei cioate au fost identificate la sud de proprietatea inculpatului, la aprox. 2-3 m. iar potrivit hărţii cadastrale se află în altă parcelă indicată în titlul de proprietate.
Conform schiţei întocmite, terenurile inculpatului şi ale părţilor civile se învecinează.
Potrivit Legii nr. 46/2008 fondul forestier al României este alcătuit din fondul forestier naţional şi vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional.
Fondul forestier naţional cuprinde, conform art.1 alin.1 din Legea nr. 46/ 2008, totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor ce servesc nevoilor de cultură, protecţie, administraţie silvică, a altor terenuri cu destinaţie forestieră şi neproductive enumerate în alin.2, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990 sau incluse în acestea ulterior, în condiţiile legii, indiferent de natura dreptului de proprietare.
Constituie vegetaţie forestiera din afara fondului forestier naţional acea vegetaţie forestieră care nu îndeplineşte unul sau mai multe criterii de definire a pădurii, fiind alcătuită din cele opt categorii expres prevăzute în pct. 50 din Anexa Legii nr.46/2008, printre cure la „lit. a” se referă la plantaţiile cu specii forestiere de pe terenurile agricole.
Potrivit art.35 din Constituţie, Statui Român asigură cadrul legislativ pentru exercitarea dreptului fiecărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic, iar persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi ameliora acest mediu. Dreptul la proprietate este constituţional garantat, însă caracterul şi limita drepturilor sunt stabilite prin lege. Între altele, dreptul la proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului (art.44 alin.l şi 6).
Unele restricţii cu privire la modul de administrare şi exploatare a fondului forestier naţional sau a vegetaţiei forestiere de pe terenurile din afara acestui fond. Indiferent dacă fac obiectul proprietăţii publice sau private sunt înscrise în dispoziţiile Codului silvic, deoarece, aşa cum s-a precizat, dreptul de proprietate obligă, între altele, la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului în cadrul căruia fondul forestier şi vegetaţia forestieră constituie factorii cei mai importanţi, dar şi o resursă epuizabilă, însă regenerabilă în măsura în care regimul legal ai acestora este respectat.
In art. 6 alin.l şi 2 din Legea nr. 46/2008 se prevede, cu valoare de principiu, că fondul forestier naţional este supus regimului silvic, iar vegetaţia forestieră este supusă normelor silvice privind evaluarea masei lemnoase şi reglementărilor privind circulaţia materialului lemnos, fără a condiţiona de includerea în ocoale sau amenajamente silvice.
Recoltarea şi valorificarea lemnului din vegetaţia forestieră de pe terenurile din afara fondului forestier naţional este, potrivit alin. 3 al art.6, la latitudinea proprietarilor, fiind obligaţi şi aceştia să respecte normele tehnice privind evaluarea masei lemnoase şi reglementările privind circulaţia materialului lemnos.
Din examinarea dispoziţiilor art. 17 alin.2 lit.g, 62, 63, 68 şi 70 din Codul silvic, art.1, 2, 4, 11 şi 12 din Ordinul nr.606 din 30 septembrie 2008 al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru aprobarea Instrucţiunilor privind termenele, modalităţile şi perioadele de colectare, scoatere şi transport a materialului lemnos şi art.1 alin.1, 2 şi 4, art. 10 şi art.1 1 din Ordinul nr.33 din 24 ianuarie 2002 pentru aprobarea Regulamentului privind confecţionarea şi folosirea ciocanelor silvice emis de acelaşi minister rezultă că, indiferent de natura proprietăţii, exploatarea masei lemnoase se face numai după obţinerea autorizaţiei de exploatare, inventarierea şi marcarea cu dispozitive speciale de către personalul silvic autorizat a arborilor ce urmează a fi tăiaţi şi predarea-primirea parchetului sau suprafeţei pentru exploatare.
Conform Ordinului nr. 1540/3.06.2011 a M.M.P. la art. 2 se prevede că recoltarea, colectarea, transportul masei lemnoase se efectuează cu respectarea prevederilor Legii nr. 46/2008 cu mod. şi completările ulterioare, astfel încât indiferent de forma de proprietate, să se asigure menţinerea fondului forestier naţional în condiţiile gestionării durabile a pădurilor.
Aceste prevederi sunt obligatorii inclusiv pentru proprietarii de păduri, persoane fizice, care au dreptul de a exploata în regie proprie un volum maxim de 20 mc/an din pădurile pe care le au în proprietate, cu atât mai mult cu cât, conform art. 17 alin.1 şi 2 lit.g, respectarea regimului silvic este obligatorie pentru toţi deţinătorii de fond forestier, iar proprietarul fondului forestier este obligat în respectarea regimului silvic, printre altele, să exploateze masa lemnoasă numai după punerea în valoare, autorizarea parchetelor şi eliberarea documentelor specifice de către personalul autorizat.
Transportul materialului lemnos rezultat în urma tăierii, indiferent de natura sau felul proprietăţii, se face potrivit art.3 din Normele referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialului lemnos aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.996 din 27 august 2008, numai însoţit de actul de punere în valoare şi avizul de însoţire, ultimul fiind completat în formă simplificată de către deţinătorii de pădure sau vegetaţie forestieră din afara fondului forestier, care exploatează masa lemnoasă pentru nevoi proprii şi nu realizează acte de comerţ.
Ca atare, exploatarea pădurilor şi a vegetaţiei forestiere nu se face în mod arbitrar de către proprietari, chiar dacă se are de-a face cu păduri sau terenuri cu vegetaţie forestieră proprietate privată, ci respectându-se regulile de exploatare stabilite prin lege, iar cei ce încalcă aceste reguli trebuie traşi la răspundere penală sau contravenţională, după caz (art. 104 din Codul silvic).
Potrivit adresei Direcţiei Silvice Mureş terenul de pe care au fost tăiaţi cei trei arbori au regim de fânaţe cu vegetaţie forestieră din afara fondului forestier naţional şi, ca atare, pentru exploatarea arborilor existenţei pe acest teren este necesară eliberarea unei autorizaţii şi marcarea acestora, fapt neîndeplinit de către inculpat.
În atare situaţie, inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de tăiere ilegală de arbori, prev. de art.108 alin.1 lit. a din Legea nr. 46/2008.
În ceea ce priveşte săvârşirea de către acelaşi inculpat a infracţiunii de furt de arbori, prev. de art.110 alin.1 lit. a din Legea nr.46/2008 considerăm că în mod legal prima instanţă a dispus achitarea inculpatului. Astfel, terenul pe care se află arborii tăiaţi, nu are clarificată situaţia juridică existând dubii serioase cu privire la proprietarul de drept. Potrivit documentelor depuse la dosar nu rezultă că părţile civile ar fi proprietarii acelui teren. Cu atât mai mult cu cât nu s-a acceptat efectuarea unei expertize topografice pentru a se edifica situaţia juridică a acelui teren.
Pe de altă parte nici situaţia faptică nu este elucidată, atât inculpatul, cât şi părţile civile aducând martori că ar fi posesorii terenului în cauză. Dubiul în această privinţă este adâncit şi de faptul că acel teren nu este delimitat şi îngrădit de niciuna din părţi.
Faţă de cele reţinute, în baza art.38515 pct.2 lit. d C. proc. pen. vom admite recursurile formulate şi în rejudecare:
Vom constata că inculpatul B.T. a săvârşit infracţiunea de tăiere ilegală de arbori prev. de art.108 alin.1 lit. a din Legea nr.46/2008, dar considerăm, dat fiind prejudiciul infim creat prin fapta sa, persoana inculpatului care nu a mai avut conflict cu legea penală, conţinutul concret al infracţiunii, că această faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Care atare, în baza art. 11 pct.2 lit. a C. proc. pen. raportat la art.10 lit. b1 C. proc. pen. îl vom achita pe inculpatul B.T., de sub acuza comiterii infracţiunii prev. de art.108 alin.1 lit. a din Legea nr.46/2008.
În baza art. 181 alin. 3 C. proc. pen. raportat la art.91 lit. c C. pen. vom aplica inculpatului o amendă administrativă, în sumă, de 200 lei.
Vom menţine dispoziţiile privind achitarea aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.110 alin.1 lit. a din Legea nr. 46/2008, precum şi cele privind respingerea acţiunii civile formulată în cauză, date fiind argumentele arătate mai sus.
Notă (judecător Mihaela Vasiescu): Potrivit art. 120 din Legea nr. 46/2008, „faptele prevăzute la art. 106 – 113 prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, indiferent de modul şi de mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi de conduita făptuitorului”. Ca o măsură suplimentară de protecţie a integrităţii fondului forestier naţional şi vegetaţiei forestiere situate pe terenuri din afara acestuia, aceste prevederi atribuie întotdeauna faptelor la care se referă gradul de pericol social al unei infracţiuni, independent de circumstanţele în care sunt săvârşite şi de persoana şi gradul de contribuţie a celui care le comite, excluzând orice soluţie de achitare a inculpatului pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. b1 C. proc. pen.
Conformitatea acestor dispoziţii cu Legea fundamentală a fost constatată prin deciziile nr. 1001/2009, nr. 312/2010, nr. 1309/2010 şi nr. 568/2011 ale Curţii Constituţionale. În esenţă, instanţa de contencios constituţional a reţinut că Articolul 181 din Codul penal se referă la fapte antisociale care, prin conţinutul lor concret şi prin atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. Aceasta este însă o reglementare care, în acord cu dispoziţiile art. 73 alin. 3 lit. h din Constituţie, ţine de domeniul dreptului substanţial, legiuitorul având în vedere situaţia în care gradul de pericol social concret al unui fapte penale este mai mic faţă de pericolul social generic al infracţiunii tip incriminată de legiuitor. Însă posibilitatea conferită judecătorului de a diminua până la anihilare una din trăsăturile infracţiunilor silvice în funcţie de atingerea minimă adusă uneia dintre valorile sociale apărate, de modul şi mijloacele de săvârşire, de scopul urmărit, de persoana şi conduita făptuitorului, precum şi de alte criterii intrinseci ale faptei, nu este de rang constituţional, legiuitorul urmărind prin aceasta prezervarea pădurii ca bun de interes public. Iată de ce nu se poate susţine că prin art. 120 din Legea nr. 46/2008 se încalcă principiul separaţiei puterilor în stat, Parlamentul, ca unica autoritate a ţării, fiind singurul în drept să decidă cu privire la incriminarea faptelor ce aduc atingere fondului forestier naţional, tocmai pentru a recunoaşte, între altele, oricărei persoane dreptul la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic. Aşa fiind, în aceste condiţii este înfăptuită şi justiţia, sens în care nu se poate admite ideea înfrângerii principiului constituţional consacrat de art. 124 alin. 2.
Curtea a mai constatat că nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia dispoziţiile legale criticate contravin art. 16 alin. 1 din Constituţie, întrucât acestea se aplică tuturor celor aflaţi în ipoteza normei contestate fără niciun fel de considerente arbitrare.
De asemenea, nu este înfrânt nici dreptul consacrat de art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece, pe de o parte, dispoziţiile legale criticate nu conţin norme de procedură, ci de drept substanţial, iar, pe de altă parte, şi în cazul infracţiunilor silvice accesul la justiţie este asigurat prin respectarea tuturor regulilor şi garanţiilor procedurale referitoare la un proces echitabil.
