Constată că prin rechizitoriul parchetului de pe lângă tribunalul Sibiu, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G H – I pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omora calificat şi deosebit de grav prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1, 2 combinat cu art. 175 alin. 1 lit. a,c,i, 176 alin. 1 lit. a Cod penal, ultraj contra bunelor moravuti – faptă prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal şi folosirea fără drept a cuţitului în locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică prev. şi ped. de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată cu art. 33 lit. a, 37 lit. a şi 83 Cod penal.
În fapt s-a reţinut prin rechizitoriu că din luna decembrie 2008, când soţii G s-au despărţit în fapt, în repetate rânduri, prin intermediul telefonului sau în discuţiile directe, inculpatul G H I a proferat ameninţat la adresa vieţii şi integrităţii corporale a soţiei sale, partea vătămată G M, ameninţări pe care partea vătămată le-a tratat cu uşurinţă sperând că inculpatul nu le va pune în aplicare.
În data de 19 Iunie 2009, ora 6.00, inculpatul GH I, înarmat cu un cuţit, ştiind că partea vătămată efectuează serviciul în schimbul I, a aşteptat-o , în apropierea locului de muncă, a atacat-o în stradă, în prezenţa mai multor persoane, aplicându-i cu lama cuţitului, numeroase lovituri de intensitate ridicată, care au vizat zona scalpului, a feţei, a gâtului şi toracelui, cu intenţia vădită de a o suprima.
În pofida faptului că a fost atacată şi lovită de inculpat cu cuţitul, prezenţa de spirit a părţii vătămate care, în primă fază, i-a prins şi ţinut cuţitul cu mâna şi apoi şi-a acoperit, parţial faţa şi gâtul, cu ambele membre superioare şi abilitatea ei de apărare au făcut ca loviturile aplicate să nu-şi atingă ţinta şi să piardă din forţă, iar ţipetele femeilor care au asistat la scena de violenţă şi teama că va fi prins, l-au determinat pe inculpat să pună capăt actelor de lovire şi să plece cu autoturismul, de la locul atacului.
Actele de violenţă exercitate de inculpat asupra părţii vătămate s-au soldat cu multiple plăgi tăiate la nivelul feţei, scalpului, membrelor superioare, o plagă corneană la nivelul ochiului stâng, cu globul ocular eviscerat parţial, şi. leziuni traumatice grave, care au impus spitalizarea victimei şi acordarea de îngrijiri medicale calificate pentru salvarea vieţii.
Constatarea medico – legală efectuată părţii vătămate a conchis că aceasta a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire repetată cu corp tăietor – înţepător şi cădere pe un plan dur, între care şi o plagă la nivelul globului ocular stâng, cu globul ocular eviscerat parţial, care pot data din 19 Iunie 2009 şi necesită 140 – 160 zile de îngrijiri medicale, cu survenirea unei infirmităţi, respectiv pierderea vederii la ochiul stâng.
După comiterea actelor de violenţă inculpatul s-a ascuns, cu scopul de a se sustrage de la urmărirea penală şi a continuat să lanseze, prin telefonul mobil, ameninţări, părţii vătămate privind integritatea sa corporală şi viaţa.
Activităţile violente desfăşurate de inculpat, în stradă, sub privirea mai multor persoane, care le-au perceput nemijlocit, au indus o stare de temere şi insecuritate în rândul acestora.
În cursul urmării penale, s-au luat declaraţii părţii vătămate, s-au audiat martorii F A, D N, H E D A şi S E, martori care au fost prezenţi în momentul săvârşirii infracţiunii la faţa locului.
Au fost audiaţi de asemenea martorii T I şi C I , fraţi cu partea vătămată şi s-a efectuat cercetare la faţa locului, întocmindu-se un proces – verbal de cercetare.
De asemenea partea vătămată a fost examinată de Serviciul Medico – Legal , întocmindu-se raport de constatare medico – legală , în care sunt descrise leziunile traumatice prezentate de partea vătămată, mecanismul de formare şi urmările acestora.
După săvârşirea faptei inculpatul a părăsit ţara cu scopul de a se sustrage urmării penale fiind identificat pe teritoriul Germaniei cu ocazia executării mandatului european de arestare preventivă emis de Tribunalul Sibiu .
Cu ocazia cercetării judecătoreşti inculpatul a fost de acord să dea declaraţie.
În ce priveşte latura civilă a cauzei, partea vătămată nu a înţeles să se constituie parte civilă .
În cursul cercetării judecătoreşti, s-au audiat martorii D N, H E şi T I precum şi partea vătămată G H M.
În cauză s-a efectuat un supliment la raportul de constatare medico – legală, pentru a se stabili dacă leziunile suferite de partea vătămată i-au provocat acesteia o infirmitate fizică.
Pe fondul cauzei din coroborarea probelor administrate în cauză, tribunalul a reţinut că inculpatul şi partea vătămată sunt soţ şi soţie erau despărţiţi în fapt cu aproximativ 1 an înainte de săvârşirea faptelor.
Între inculpat şi partea vătămată există o stare conflictuală determinată de conduita violentă a inculpatului care este nemulţumit de faptul că partea vătămată a părăsit locuinţa fără al anunţa şi i-a lăsat minorul în întreţinere.
Ulterior inculpatul, i-a lăsat minorul spre îngrijire părţii vătămate, contribuind la întreţinerea acestuia şi continuând să o urmărească pe partea vătămată, fie pe stradă, fie la locul de muncă încercând să o determine pe aceasta să se împace cu el. Faţă de refuzul părţii vătămate de a relua viaţa conjugală cu inculpatul acesta devenea violent şi recurgea la ameninţări conform declaraţiilor părţii vătămate . Inculpatul a ameninţat-o de mai multe ori că o omoară, îi rupe picioarele, sau îi scoate ochii. Faţă de ameninţările inculpatului partea vătămată de frica acestuia s-a mutat într-o altă locuinţă, insă inculpatul a continuat să o urmărească, căutând-o şi la locul de muncă, continuând să o ameninţe.
Relevant sub acest aspect este incidentul din 18.06.2009 când la cererea inculpatului, partea vătămată i-a dat acestuia copilul şi apoi întâlnindu-se cu inculpatul pentru a-i preda minorul, după ce s-a despărţit şi partea vătămată a urcat într-un taxi, a constatat că la rândul său inculpatul a luat un taxi şi o urmărea. De frica inculpatului, partea vătămată i-a indicat şoferului o altă adresă decât adresa unde locuia, tocmai pentru ca inculpatul să nu cunoască noua sa adresă. Ameninţările telefonice ale inculpatului adresate părţii vătămate sunt confirmate şi de martorul T I, fratele părţii vătămate, care a arătat că inculpatul o ameninţa pe partea vătămată, că-i va scoate ochii iar pe martor îl ameninţa cu moartea. În acest context conflictual este evident că vătămarea părţii vătămate de către inculpat nu a fost o întâmplare, dimpotrivă în ziua săvârşirii infracţiunii, inculpatul s-a deplasat în zona în care se află locul de muncă al părţii vătămate cu intenţia vădită de a o agresa pe aceasta.
Astfel inculpatul s-a deplasat la prima oră, respectiv la ora 6.00 şi ascuns după o maşină, a aşteptat ca partea vătămată să apară, iar în momentul în care a văzut-o, inculpatul a ieşit din spatele autoturismului, a fugit după partea vătămată şi prin spatele acesteia cu o mână i-a acoperit gura iar cu cealaltă ţinea un cuţit cu care îi aplica lovituri părţii vătămate.
Această stare de fapt este confirmată atât cu declaraţia părţii vătămate cât cu declaraţiile martorei S E care confirmă că a văzut un bărbat care a ieşit după o maşină şi s-a repezit asupra părţii vătămate, aplicându-i lovituri în zona feţei şi a corpului. După ce inculpatul i-a aplicat lovituri părţii vătămate, a plecat iar martorele D N, S E şi D A, care se aflau pe stradă, au mers la partea vătămată care se afla ghemuită la pământ acoperindu-şi faşa cu mâinile întrucât sângera abundent. Întrebată ce a păţit, partea vătămată le-a spus martorelor că a fost lovită cu cuţitul de soţul său şi i-a scos un ochi.
Cu ocazia cercetării la faţa locului s-au identificat urme de sânge pe trotuar, în zona incidentului.
În ce priveşte poziţia inculpatului, acesta recunoaşte că a lovit-o pe partea vătămată însă nu a intenţionat acest lucru, că de fapt avea în mână o şurubelniţă cu care lucra la autoturism în momentul în care a apărut partea vătămată. Inculpatul arată în continuare că a intenţionat numai să discute cu partea vătămată şi întrucât aceasta a refuzat a încercat să o imobilizeze astfel că în timp ce aceasta se zbătea a lovit-o din greşeală cu şurubelniţa.
Apărarea inculpatului nu este credibilă, faţă de declaraţiile părţii vătămate, de declaraţiile martorilor care au confirmat faptul că, inculpatul s-a deplasat prin spatele părţii vătămate şi fără nici o vorbă a atacat-o. De altfel este lipsită de credibilitate şi susţinerea inculpatului că la acea oră respectiv la 6 dimineaţa, pe o altă stradă decât cea în care locuieşte, inculpatul ar fi efectuat reperaţii la autoturism şi că din acest motiv ar fi avut asupra sa o şurubelniţă.
Împrejurarea că inculpatul a atacat-o pe partea vătămată cu cuţitul este confirmată nu numai de declaraţia părţii vătămate dar şi de raportul de constatare medico – legală care confirmă faptul că leziunile suferite de partea vătămată s-au putut produce prin lovire repetată cu un corp tăietor înţepător. Conform examinării medico – legale, partea vătămată prezintă la nivelul feţei multe plăgi secţionate precum şi la nivelul palmei şi a degetelor, ceea ce confirmă susţinerea părţii vătămate conform căreia pentru a se apăra a prins cu mâna lama cuţitului, ceea ce a provocat tăieturi la nivelul mâinii.
Între leziunile produse, cea mai gravă este plaga produsă la nivelul globului ocular stâng, care a determinat eviscerarea globului ocular. Conform completării raportului de constatare medico – legală , în urma leziunilor suferite partea vătămată şi-a pierdut total vederea la nivelul ochiului stâng ceea ce din punct de vedere medico – legal reprezintă o infirmitate fizică.
Deşi conform constatării medico legale leziunile produse nu i-au pus viaţa victimei în primejdie, faţă de numărul repetat de lovituri aplicate cu ajutorul unui cuţit în zone anatomice vitale, respectiv zona facială şi oculară a victimei al căror efect a fost diminuat prin manevrele de apărare ale victimei, lovituri ce i-au produs acesteia pe lângă multiplele plăgi tăiate şi eviscerarea globului ocular, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1, 2 combinat cu art. 175 alin.1 lit. c şi i şi art. 176 alin. 1 lit. a Cod penal.
Săvârşirea faptei în public a determinat atât indignarea persoanelor prezente dar mai ales teama acestora, împrejurare confirmată de martora S E care declară – că de frică i-a depăşit pe inculpat şi partea vătămată, fără a interveni precum şi că fapta a afectat-o. De asemenea martora D N aflată la locul săvârşirii faptei arată că i-a fost frică să meargă la locul incidentului deşi era însoţită de martora H E. Săvârşirea unor fapte violente în stradă în prezenţa trecătorilor este în mod evident de natură să, tulbure liniştea publică, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, faptă prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal. fapta inculpatului de a purta în public un cuţit de care s-a folosit la săvârşirea faptei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 11 din Legea nr. 61/191.
Analizând în continuare cererea de schimbare a încadrării juridice, tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată, faţă de modul şi mijloacele de comitere a faptei precum şi de rezultatul produs.
Esenţial pentru încadrarea juridică a faptei inculpatului, după caz, în tentativă la omor calificat ( art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 alin 1 lit. i Cod penal) ori în vătămare corporală gravă ( art. 182 alin. 2 Cod penal) este stabilirea formei şi modalităţii vinovăţiei cu care a săvârşit fapta.
Dacă în cazul infracţiunii de vătămare corporală gravă făptuitorul acţionează cu intenţia generală de vătămare, în cazul tentativei de omor această acţionează cu intenţia de ucidere. Este adevărat că infracţiunea prev. în art. 182 alin. 2 Cod penal poate avea ca element subiectiv şi intenţia depăşită, însă, în acest caz, făptuitorul acţionează nu cu intenţia de omor, ci cu intenţia generală de vătămare corporală, rezultatul mai grav – punerea în primejdie a vieţii persoanei – fiind imputat acestuia pe baza culpei , ipoteză unanim acceptată judiciar şi caracteristică pentru forma mixtă de vinovăţie „praeterinteţie” ( intenţie depăşită)
În cazul infracţiunii de omor ( rămasă în forma tentativei), actele de punere în executare a omorului, săvârşite până în momentul intervenţiei evenimentului întrerupător, trebuie să releve – prin natura lor şi împrejurările în care au fost săvârşite – că infractorul a avut intenţia specifică de omor, iar nu intenţia generală de a vătămat.
Astfel, există tentativă de omor, şi nu de vătămare corporală, ori de câte ori infractorul acţionează în aşa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori foloseşte instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanţă timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracţiunilor de vătămare corporală şi nu exprimă dinamismul interior al actului infracţional.
Anumite stări ale infractorului ori defectuozitatea mijloacelor folosite de el în executarea actului nu au relevanţă în sine, întrucât intenţia de omor se deduce din modul în care a acţionat, iar nu din elementele exterioare.
Forma şi modalitatea intenţiei, element al laturii subiective a infracţiunii, rezultă din materialitatea actului, printre altele, din relaţiile personale anterioare existente între inculpat şi victimă, din obiectul vulnerant folosit, numărul şi intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al inculpatului etc.
În concluzie modul de săvârşire a faptei precum şi împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, a înlăturat apărarea inculpatului conform căreia nu ar fi acţionat cu intenţia de omor, şi nu a urmărit rezultatul produs.
La individualizarea judiciară a pedepselor s-au aplicat criteriile generale de individualizare prev. de art. 52 Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite.
Prin individualizarea pedepsei se urmăreşte adaptarea pedepsei din textul incriminat la faptele săvârşite şi persoana inculpatului într-o manieră încât pedeapsa aplicată să reflecte în modul cel mai adecvat gravitatea faptelor şi pericolul social al făptuitorului.
În context în prezenta cauză faptele săvârşită de inculpat sunt de o gravitate deosebită fiind îndreptate împotriva unor valori sociale majore, respectiv, viaţa, moralitatea şi ordinea publică, au avut ca urmări, pierderea unui organ de către victimă – respectiv globul ocular stâng – cu pierderea vederii şi provocarea unei infirmităţi permanente. Gravitatea faptelor este conturată de locul săvârşirii acestora, loc public, persoana împotriva căreia au fost îndreptate este un membru de familie, respectiv soţia inculpatului.
Analizând persoana inculpatului, acesta are o predispoziţie conflictuală, o lipsă de empatie faţă de victima infracţiunii, împrejurare care rezultă din conduita acestuia după săvârşirea faptei, respectiv inculpatul a lăsat-o pe victimă într-o baltă de sânge în stradă, fără a cere ajutor sau fără să-i acorde primul ajutor.
Mai mult după săvârşirea faptei, inculpatul a continuat să o ameninţe telefonic pe partea vătămată, chiar şi în perioada în care aceasta era spitalizată.
Toate aceste circumstanţe au denotat o periculozitate sporită a inculpatului exprimate prin elementele expuse mai sus ce-i caracterizează atât persoana cât şi conduita. De asemenea inculpatul a mai suferit o condamnare tot pentru săvârşirea infracţiunii de violenţă, respectiv, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal.
Pentru săvârşirea faptelor reţinute în sarcina inculpatului s-a impus, în vederea asigurării realizării scopului pedepsei, aplicarea unor pedepse disuasive de natură a-l descuraja pe inculpat, pe viitor de la comportamentul său conflictual.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 334 C.p.p. a fost respinsa cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tentativă de omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art.174 alin. 1, 2 C.p. combinat cu art.175 alin.1 lit. a, c, i C.p., art.176 alin.1 lit. a C.p. în infracţiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.2 C.p.
În baza art. 20 rap. la art. 174 alin.1, 2 C.p. combinat cu art. 175 alin. 1 lit. a, c, i C.p., art.176 alin.1 lit. a C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a C.p., art. 39 C.p. a fost condamnat inculpatul G H I, la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C.p. pe un termen de 7 ani.
În baza art.321 alin. 1 C.p. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.
În baza art. 11 pct.1 din Lg. 61/1991 a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de port fără drept a cuţitului, în locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar tulbura ordinea şi liniştea publică.
În baza art. 33 lit. a C.p., art. 34 lit. b C.p. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare sporită la 10 ani şi 6 luni.
În baza art. 83 C.p. a fost revocat beneficiul liberării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală a Judecătoriei Brezoi, pe care o va executa alături de pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta sentinţa, urmând ca în final inculpatul să execute 11 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b C.p. pedeapsă apreciată proporţională, justificată dar şi conformă unei practici judiciare constante privind modul de individualizare a pedepselor accesorii.
În baza art. 88 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv începând cu 1.10.2009 la zi.
În baza art. 350 C.p.p. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
