Titlul: Trafic de persoane – aplicarea legii penale mai favorabile
Dosar nr. 982/121/2007
Prin Sentinţa penală nr. 140/09.04.2012 a Tribunalului Galaţi, definitiva la 10.05.2012 s-au dispus
următoarele:
În conformitate cu disp. art. 334 C.pr.penală dispune schimbarea încadrării juridice
a faptei reţinute în sarcina inculpaţilor D F, M M şi D V din infracţiunea prev. de art. 13
alin. 1, 2, 3 şi 4 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracţiunea
prev. de art. 13 alin. 1, 2, 3 şi 4 din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi a art. 13
Cod penal.
În conformitate cu disp. art. 334 C.p.pen. dispune schimbarea încadrării juridice a
faptei reţinute în sarcina inculpatului Ş R M din infracţiunea prev. de art. 13 alin. 1,2,3 şi 4
din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracţiunea prev. de art. 13
alin. 1 şi 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi a art. 13 Cod penal şi în
această nouă încadrare juriD îl condamnă pe inculpatul Ş R M –Jud. Galaţi, cetăţenie română,
studii gimnaziale, fără antecedente penale, domiciliat în Galaţi, – la pedeapsa închisorii în cuantum
de 8 ani precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al.
1 lit. a teza a II – a şi lit. b Cod penal pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei
principale.
În baza disp. art. 13 alin. 1, 2, 3, 4 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2
şi a art. 13 Cod penal condamnă pe fiecare dintre inculpaţii M M – zis „F”, cetăţean român,
studii 10 clase, fără antecedente penale, domiciliat în Botoşani, , D F –domiciliat în Galaţi, şi D V –
fostă M, cetăţenie română, fără studii, fără ocupaţie, fără antecedente penale, domiciliată în Botoşani, – la
câte o pedeapsă a închisorii în cuantum de 10 ani precum şi la pedeapsa complementară
a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II – a şi lit. b Cod penal pe o
durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 25 Cod penal raportat la art. 292 alin. 1 Cod penal condamnă
pe inculpatul M M la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art. 25 Cod penal raportat la art. 293 alin. 1 Cod penal condamnă pe
inculpatul M M la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În conformitate cu disp. art. 33 lit. a – art. 34 lit. b Cod penal inculpatul M M, va
executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare, sporită la 11 ani închisoare
precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza
a II – a lit. b Cod penal pe o durată de 5 ani.
Aplică inculpaţilor M M, D F, D V şi Ş R M pedeapsa accesorie a interzicerii
drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II – a şi lit. b Cod penal pe durata prev. de disp.
art. 71 alin. 2 Cod penal.
În temeiul disp. art. 88 Cod penal deduce din pedepsele închisorii astfel aplicate
perioadele executate în stare de reţinere şi arest preventiv de către inculpaţi astfel: pentru
inculpatul M M perioada executată de la 31.01.2006 la 19.07.2006, pentru inculpata D V
perioada executată în intervalul 31.01.2006 – 08.02.2006; pentru inculpatul D F perioada
executată de la 31.01.2006 la 19.07.2006 iar pentru inculpatul Ş R M de la 02.02.2006 la
19.07.2006.
În conformitate cu disp. art. 19 alin. 1, 2 din legea nr. 678/2001 cu referire la art.
118 al. 1 lit. a Cod penal dispune confiscarea specială de la inculpata D V a sumei de 27.000
euro (în echivalent lei) – obţinută prin exploatarea martorului „T S” iar de la inculpatul D F
a sumei de 3.350 euro (echivalentul lei) – reprezentând suma obţinută din exploatarea
numiţilor M E E, D M G, S V şi „T S”.
În temeiul disp. art. 191 alin. 1 şi 2 C.pr.penală obligă pe fiecare inculpat la plata
cheltuielilor judiciare statului în sumă de 750 lei.
.
Pentru a pronunţa această soluţie s-a susţinut următoarea situaţie de fapt de drept:
Prin rechizitoriul cu nr. 191/D/P/2005 întocmit de Parchetul de pe lângă
Î.C.C.J. – DIICOT Biroul Teritorial Galaţi şi înregistrat la această inSţă sub nr.
982/121/2007 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor M M, D F, D V şi Ş R M
pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată prev. de disp. art. 13
alin. 1, 2, 3 şi 4 din lg. 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2 C.penal, în privinţa primului
inculpat (M M) fiind reţinute în concurs real (art. 33 lit. a C.penal) şi infracţiunile de
instigare la fals în declaraţii prev. de art. 25 C.penal raportat la art. 292 alin. 1 C.penal şi
instigare la fals privind identitatea prev. de art. 25 C.penal raportat la art. 293 alin. 1
C.penal.
S-a reţinut în esenţă prin actul de sesizare mai sus menţIat faptul că inculpaţii M M,
D F şi D V acţIând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţIale dar în mod repetat, în intervalul
cuprins între primăvara anului 2001 şi toamna anului 2003 au racolat mai multe victime cu
vârsta cuprinsă între 15 şi 18 ani precum şi pe victima audiată sub identitatea protejată de
„T S” în vârstă de 14 ani inclusiv prin inducerea în eroare, acordarea de bani pentru
obţinerea consimţământului ori prin ameninţare şi violente – victime pe care apoi le-au
cazat/transportat în Franţa unde le-au exploatat prin obligarea la comiterea de infracţiuni
în folosul exclusiv al lor.
În sarcina inculpatului M M s-a reţinut totodată că acţIând în scopul comiterii faptei
mai sus descrise a determinat pe învinuitul B C ca acesta la rândul său că o determine pe
învinuita C C să facă declaraţii neconforme cu realitatea în faţa lucrătorilor Biroului
Paşapoarte Botoşani în scopul obţinerii unui paşaport fals pentru victima D M G cu datele
de identificare ale numitului C N A;
şi că acelaşi inculpat – M M – a determinat-o pe victima D M G să se prezinte sub
identitatea numitului C N A în faţa lucrătorilor Biroului Paşapoarte Botoşani în scopul
obţinerii unui paşaport fals cu datele de identificare ale acestuia din urmă.
Cui privire la inculpatul Ş R M s-a reţinut prin actul de inculpare că acesta, acţIând
în baza aceleiaşi rezoluţii infracţIale, în mod repetat împreună cu alte persoane, în intervalul
cuprins între primăvara anului 2001 şi toamna anului 2003 a racolat 3 victime -2 dintre
acestea având vârsta cuprinsă între 15 şi 18 ani precum şi pe victima G A A, în vârstă de 14
ani, inclusiv prin inducere în eroare, acordare de bani pentru obţinerea consimţământului
ori prin ameninţare, victime pe care apoi le-a cazat şi transportat în Franţa unde le-a
exploatat prin obligarea la comiterea de fapte penale în folosul său exclusiv.
Prin acelaşi act de sesizare s-a dispus disjungerea cauzei şi suspendarea urmăririi
penale faţă de învinuitul D M pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni (trafic de minori)
precum şi scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea câte unei amenzi cu caracter
administrativ (câte 1000 RON) învinuiţilor C C (pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.
292 al. 1 C.penal) şi B C (pentru infracţiunea prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 292
al. 1 Cod penal).
S-a dispus de asemenea prin rechizitoriul menţIat neînceperea urmăririi penale faţă
de D M G pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 293 al. 1 Cod penal, art. 70 al. 1 din
Lg. nr. 243/2002 şi art. 1 alin. 1 din Lg. nr. 252/2002.
Analizând actele şi lucrările dosarului inSţa reţine aceeaşi situaţie faptică potrivit
căreia:
în intervalul 1999-2000 pe când avea doar 12 ani martorul audiat sub identitatea
protejată de „T S” – a încetat să frecventeze cursurile şcolare – lipsind de acasă; În această
perioadă minorul l-a cunoscut pe inculpatul M M zis „F” precum şi pe membrii familiei
acestuia (D F şi D V). De menţIat că inculpaţii M M şi D F sunt fraţi – fiind fiii inculpatei
D V.
După ce l-au găzduit un timp pe acest martor minor în casa inculpatei D V inculpaţii
D F şi M M i-au propus să meargă cu ei în Italia să fure din buzunare explicându-i că în
România putea fi arestat însă, în occident nu putea păţi nimic fiind minor.
În vara anului 2001, inculpatul M M s-a ocupat de obţinerea unui paşaport turistic
pe numele său, trimiţându-l apoi spre Italia, prin intermediul unui individ cunoscut sub
numele de „T” din mun. Arad, care l-a transportat cu un microbuz până în capitala
republicii Cehia – Praga. De aici, a fost preluat de o persoană necunoscută şi transportat
până în Italia, unde a fost aşteptat în oraşul Torino de către inculpatul M M.
De aici, inculpatul l-a transportat în Franţa, cazându-l într-un cămin dezafectat,
dintr-o suburbie a Parisului – Santroville. Încă de a doua zi victima a fost obligată să
comită furturi din buzunare, operând în locaţii aglomerate din capitala Franţei cum ar fi
staţii de metrou sau zone de interes turistic, obţinând sume cuprinse între 200-1000 euro pe
zi, bani ce erau însuşiţi în totalitate de inculpat, asupra căruia se afla şi paşaportul turistic al
victimei.
După câteva luni, la căminul respectiv a sosit şi inculpatul M, iar după circa două
săptămâni a apărut şi un alt minor din Mun. Galaţi, S V zis „T”, acesta din urmă începând
şi el să comită furturi din buzunare, de multe ori împreună cu victima, banii sustraşi de
acesta fiind daţi inculpatului D F.
Inculpatul a început să se poarte urât cu victima, ameninţându-l, întrucât nu-i aducea
suficienţi bani. Ca atare, victima s-a hotărât să fugă de la aceştia însă intenţiile sale au ajuns
la cunoştinţa inculpatului M M care l-a bătut pentru a rămâne în continuare la el.
În cele din urmă, victima a reuşit să fugă de la inculpat (paşaportul său rămânând în
continuare la acesta) şi după ce a fost depistat şi internat într-un centru de minori a fost
returnat în România.
În ţară, victima a revenit la domiciliul mamei sale căreia i-a povestit cele întâmplate.
La scurt timp, victima a fost contactată de inculpaţii D F, M M şi D V, care au făcut
presiuni pentru a-l determina să se în toarcă la ei, pentru a fura din nou în folosul lor în
Franţa. Aceştia motivau că le datora bani pentru transportul său şi cheltuielile făcute cu el în
Franţa.
Atât în urma ameninţărilor proferate de inculpaţi cât şi în urma promisiunilor
acestora că îl vor ajuta să-şi cumpere o locuinţă, victima a acceptat în cele din urmă
propunerea inculpaţilor.
Fără acordul sau ştirea mamei sale, victima „T S” a fugit de acasă, iar în primăvara
anului 2003 a fost dus din nou în Franţa de către inculpata D V, tot prin intermediul
numitului „T” din Mun. Arad.
În Franţa, victima a fost cazată de inculpată într-un camping din altă suburbie a
Parisului, respectiv Saint Dennis, victima locuind la cort, iar inculpata într-o rulotă. După
sosire, victima a început să comită din nou sustrageri din buzunare în centrul capitalei
franceze, obţinând zilnic sume între 500 şi 1000 euro, precum şi obiecte (telefoane mobile),
ce erau predate în totalitate inculpatei. De menţIat că la scurt timp în camping a apărut şi
minorul S V zis „T”, care a reînceput activitatea de sustrageri din buzunare în folosul
inculpatei.
După circa o lună, victima nu a mai suportat regimul la care era supus şi a fugit din
nou, reuşind să se reîntoarcă în România.
Aici, a revenit la domiciliul mamei sale, fiind căutat în mod insistent de inculpaţii D
F şi M M. Întrucât victima a refuzat să îi întâlnească aceştia au proferat ameninţări la adresa
membrilor familiei sale.
O altă victimă traficată de inculpatul M M şi membrii familiei acestuia, este D M G.
Acesta arată că, la începutul anului 2001, locuia împreună cu părinţii in Mun. Galaţi,
în acelaşi cartier cu inculpatul M M.
Întrucât mama sa, martora D M avea probleme financiare deosebite, s-au hotărât să
împrumute bani de la inculpat.
Ca atare, victima l-a contactat pe inculpatul M M zis „F”, care a împrumutat-o pe
martoră cu suma de 100 dolari SUA, pentru o perioadă de două luni, fără a stabili vreo
dobândă. La scadenţă, martora nu a putut achita împrumutul astfel că, inculpatul i-a
solicitat să-i restituie 800 de dolari SUA, susţinând că diferenţa de 700 dolari SUA
reprezintă dobândă.
Întrucât era evident că nu avea posibilitatea să achite această sumă, inculpatul M M i-
a propus victimei, ca în contul datoriei să meargă în Franţa şi să muncească în folosul lui,
propunere ce a fost refuzată iniţial de către victimă.
Ca atare, în perioada ce a urmat, inculpaţii M M şi D V s-au deplasat în repetate
rânduri la domiciliul victimei, folosindu-se de promisiuni şi ameninţări pentru a-l determina
să accepte.
Astfel, inculpaţii i-au promis că, după ce îşi va achita datoria, inclusiv cheltuielile
pentru transport şi obţinerea paşaportului va putea să rămână în Franţa şi să muncească în
folosul său exclusiv, neavând nici o obligaţie faţă de ei.
Pe de altă parte, inculpaţii l-au ameninţat că în cazul în care persistă în refuz, vor
intra peste el în casă, îi vor incendia locuinţa şi îi vor răpi copilul. Precizăm că victima D M
G are un copil minor.
Astfel de ameninţări au fost adresate de inculpatul M M şi la adresa martorei D M al
cărui consimţământ era necesar pentru ieşirea din ţară a fiului său minor.
Negăsind altă ieşire, faţă de presiunile exercitate de inculpaţi şi temându-se că în
cazul unui denunţ îşi vor pune în practică ameninţările, victima a fost nevoită să accepte
propunerea acestora convingând-o şi pe martora D M (mama sa) să îşi dea acordul.
În perioada ce a urmat inculpaţii M M şi D V, s-au ocupat pentru obţinerea
paşaportului turistic al victimei D M G, precum şi pentru darea unei declaraţii în faţa
notarului public de către martoră, însoţindu-i pe aceştia la Biroul paşapoarte, respectiv la
cabinetul unui notar public şi plătind toate sumele necesare.
După eliberarea paşaportului turistic M M i-a cumpărat victimei bilet de autocar
până la Viena şi l-a trimis cu trenul la Arad, însoţindu-l până la gară. În Arad, victima a fost
aşteptată de un cunoscut al inculpatului. Acesta l-a transportat cu autocarul până în capitala
Austriei, Viena, de unde a fost urcat într-un tren cu destinaţia Paris.
În capitala Franţei, victima D M G a fost aşteptată de către inculpatul D F care l-a
cazat într-un camping din suburbia Santroville, într-un cort.
A doua zi, inculpatul D F, i-a comunicat victimei că, de fapt a fost adus în Franţa
pentru a fura din buzunare, urmând a-i da acestuia tot ce sustrăgea.
În următoarele trei săptămâni, victima a început să comită sustrageri din buzunare
pe raza Parisului, obţinând aproximativ 1.500 euro pe zi în numerar precum şi diverse
obiecte – telefoane mobile, aparate foto, carduri bancare, pe care le preda în totalitate
inculpatului D F. Cu toate acestea, inculpatul era nemulţumit că victima nu îi aducea destul,
astfel că a maltratat-o, bătut-o şi chiar arzând-o cu ţigara.
Nemaiputând suporta tratamentul la care era supus din parte inculpatului D F,
victima D M G s-a hotărât să fugă de la acesta. Întrucât paşaportul îi fusese luat de către
inculpat încă din prima zi de la sosirea în Franţa, victima s-a prezentat la Ambasada
României din capitala Franţei, obţinând o foaie consulară, în baza căreia a fost returnat cu
o cursă aeriană cu destinaţia Bucureşti – Otopeni.
În ziua întoarcerii în Mun. Galaţi, victima a fost căutată în mod repetat la domiciliu
de către inculpaţii M M şi D V, precum şi de alţi membri ai familiei acesteia.
Aceştia i-au reproşat victimei D M G şi martorei D M fuga victimei din Franţa,
pretinzând că acesta nu achitase suma de 800 dolari datorată de martoră, solicitând ca
victima să meargă din nou în Franţa pentru a fura în contul datoriei. În urma ameninţărilor
repetate ale inculpaţilor că îi vor da foc la casă şi îi vor omorî copilul, victima a cedat,
acceptând să plece din nou în Franţa.
Plecarea nu a avut loc însă imediat, victima aducându-i la cunoştinţă inculpatului că
în urma returnării îi fusese restricţIat temporar dreptul de a ieşi din ţară.
Pentru a reuşi să îl trimită din nou pe D M G în Franţa inculpatul M M s-a hotărât să
procure un paşaport pe un alt nume pentru acesta.
Prin intermediul unor rude ale sale din Mun. Botoşani, în data de 15.10.2002,
inculpatul a luat legătura cu învinuitul B C, ce domiciliază în localitatea respectivă, fiind de
asemenea de etnie rromă, solicitându-i că găsească o persoană cu un băiat minor de o
vârstă apropiată a victimei respectiv 17 ani, care să fie dispusă să predea certificatul de
naştere al acestuia în scopul întocmirii unui act de identitate şi apoi a unui paşaport care să
poarte fotografia victimei, dar un alt nume. Pentru acest serviciu, inculpatul i-a promis
învinuitului suma de 3.000.000 lei.
Învinuitul B C a fost de acord, arătând că o va contacta pe vecina sa, învinuita C C,
mama minorului C N A.
Precizăm să inculpatul M M se deplasase în acest scop din Mun. Galaţi în Mun.
Botoşani cu autoturismul „Mercedes” proprietatea s a, luând-o cu el pe victima D M G, sub
pretextul că „aranjase” să obţină la Botoşani un paşaport pe numele lui.
În urma acceptării propunerii inculpatului, învinuitul a fost transportat de acesta cu
autoturismul până la domiciliul învinuitei C C, cerându-i să predea certificatul de naştere a
fiului său şi să declare în fals în faţa organelor de poliţie că victima D M G este C N A.
Învinuita a fost de acord cu propunerea învinuitului, fiindu-i promisă suma de
700.000 lei (ROL), pe care a şi primit-o.
Ca atare, aceasta i-a însoţit pe învinuit, victimă şi inculpat până la Biroul de Evidenţă
a Populaţiei a Mun. Botoşani. De menţIat că aceştia au fost însoţiţi de martora L L, o rudă
a învinuitului B C, despre care nu s-a putut stabili că ar fi avut vreun rol în activitatea
infracţIală.
Pe drum, inculpatul i-a cerut victimei D M G să înveţe pe de rost datele de stare
civilă ale numitului C N A pentru a se putea prezenta cu identitatea acestuia.
AcţIând potrivit înţelegerii, învinuita C C, a însoţit-o pe victima D M G în faţa
lucrătorilor de poliţie declarând în fals că acesta ar fi fiul său C N A.
În baza acestor declaraţii coroborate cu declaraţiile false ale victimei care şi-a asumat
identitatea fiului învinuitei, acestuia i-a fost eliberată mai întâi cartea de identitate, iar apoi
paşaportul turistic.
Imediat după obţinerea paşaportului, inculpatul s-a întors în municipiul Galaţi, iar
victima a plecat cu trenul în Mun. Arad, unde prin intermediul firmei de transport a
făptuitorului „T”, a plecat cu un microbuz cu destinaţia Viena.
Din Viena s-a deplasat mai întâi în Italia, ajungând după câteva zile în Franţa, cu
trenul, unde a fost aşteptat în gară de către inculpatul D F.
Inculpatul l-a cazat în acelaşi camping de la periferia Parisului, iar în perioada ce a
urmat l-a obligat pe D M G să continue să fure din buzunare în folosul său.
Victima a precizat că în aceeaşi perioadă în camping se mai afla un alt minor din
Galaţi, S V poreclit „T”, care de asemenea fura din buzunare în folosul fraţilor M.
Întrucât victima D M G nu a reuşit să sustragă decât sume mici, în total maxim 300
euro, inculpatul D F a început din nou să-l agreseze fizic pentru a-l determina să fure mai
mult. Ca atare, victima a fugit din nou de la inculpat şi prin intermediul unei organizaţii
caritabile din capitala Franţei a revenit în România la sfârşitul lunii decembrie 2002, rupând
orice legătură cu familia inculpaţilor.
Printre victimele traficate de inculpaţi se numără şi victima minoră M E E, care arată
că în vara anului 2002, în timp ce se afla într-o discotecă din Galaţi, a fost abordat de un
anume „F”, care i-a propus să se deplaseze în Franţa, unde se afla învinuitul D M zis „M”
(socrul inculpatului D F), urmând ca acesta să aibă grijă de el contra unei jumătăţi din banii
pe care victima urma să-i obţină din spălatul parbrizelor şi cerşit.
Victima s-a întâlnit cu învinuitul D M pentru a afla concret condiţiile propunerii. Cu
această ocazie învinuitul l-a asigurat că se va ocupa de obţinerea paşaportului turistic şi de
transportul până în Franţa, servicii pentru care victima îi va datora 400 euro. Învinuitul i-a
mai dezvăluit că de fapt în Franţa urmează că fure din buzunare, promiţându-i că din banii
obţinuţi astfel urmează să-şi poată păstra jumătate, după achitarea datoriei de 400 de euro.
Datorită dificultăţilor financiare în care se găsea familia sa, victima M E E a acceptat
propunerea învinuitului. În perioada ce a urmat, învinuitul s-a ocupat, atât de eliberarea
paşaportului turistic pentru victimă, cât şi de obţinerea unei declaraţii notariale prin care
tatăl victimei – martorul M D – îşi dădea acordul la ieşirea fiului său din ţară, declaraţie
necesară conform legislaţiei în vigoare la acea dată. În acest scop învinuitul a avansat
sumele de bani necesare şi a însoţit victima atât la Biroul Paşapoarte cât şi la biroul unui
notar public.
Cu circa o săptămână înainte de data programată pentru plecare, victima s-a mutat la
locuinţa învinuitului D M. Acesta i-a comunicat că va pleca înaintea sa în Franţa unde îl va
aştepta, iar el va pleca separat, însoţit de alţi doi tineri din Galaţi – fraţii S V şi S C . Despre
fraţii S, învinuitul i-a spus că urm au să meargă şi ei la furat şi să lucreze pentru o rudă de-a
sa, inculpatul M M zis „F”.
La trei zile după plecarea învinuitului D M, victima M E E s-a deplasat împreună cu
fraţii S, mai întâi cu un taximetru până în Mun. Bucureşti.
De aici, aceştia s-au îmbarcat cu un autocar având ca destinaţie oraşul Paris, unde
urmau să fie aşteptaţi de învinuitul D M, respectiv de D F.
Precizăm că învinuitul D M şi inculpatul M M zis „F” avansaseră sumele necesare
plăţii biletelor pe autocar pentru M E E respectiv pentru S V şi S C, precum şi câte 500 euro
pe care aceştia trebuiau să-i aibă asupra lor la ieşirea din ţară, conform normelor legale în
vigoare la acea dată.
Victima M E E şi fraţii S au debarcat din autocar în zona Gării de Nord din Paris
fără a fi însă aşteptaţi de nimeni, întrucât autocarul întârziase.
A doua zi cei trei au fost preluaţi de către învinuitul D M, care i-a transportat până
în suburbia Santroville de la periferia Parisului, cazându-i într-un camping. S V şi S C au
fost preluaţi de către inculpatul D F iar victima a fost cazată de către D M într-un cort
împreună cu un alt tânăr din mun. Galaţi, poreclit „A”.
În perioada ce a urmat, victima M E E împreună cu tânărul „A” au început să
comită sustrageri din buzunare în centrul Parisului, obţinând sume cuprinse între 100-150
euro pe zi, respectiv 400-500 euro pe zi, bani ce erau înmânaţi în totalitate învinuitului.
Precizăm că, învinuitul a pretins că din aceşti bani trimite o parte familiei victimei în
România, lucru pe care nu l-a făcut de fapt. Victima a mai arătat că, învinuitul îi reproşa
adesea faptul că aducea prea puţini bani motiv pentru care l-a şi bătut. Nemaiputând
suporta acest tratament, victima M E E a fugit din camping, reuşind în final, cu ajutorul
serviciilor de asistenţă socială din capitala Franţei, să se întoarcă în România.
Ca atare după ce s-a întors în România, neavând altă posibilitate de a-şi câştiga
existenţa, victima M E E s-a hotărât să meargă din nou în Franţa, de această dată însă, cu
ajutorul şi în folosul familiei inculpaţilor M M, D F şi D V. Aceasta din urmă, a pus-o în
legătură pe victima M E E cu o persoană din Mun. Arad cunoscută sub numele de „T”.
Victima s-a deplasat până în municipiul Arad cu trenul, fiind trimis de „T” la Paris cu un
autoturism al acestuia.
Victima a fost aşteptată într-un camping de la marginea Parisului de către inculpatul
D F, care l-a cazat tot la cort împreună cu S V zis „T” şi tânărul „A” care între timp fusese
cumpărat de inculpatul D F de la învinuitul D M.
Inculpatul D F locuia într-o rulotă din acelaşi camping împreună cu inculpata D V.
În perioada ce a urmat victima M E E şi ceilalţi doi tineri au început din nou să fure,
de această dată în folosul inculpatului D F, victima achitându-şi faţă de acesta datoria de
400 euro.
Întrucât inculpatul D F nu reuşea să le asigure o protecţie eficientă faţă de celelalte
familii de rromi ce locuiau în camping, victima M E E şi S V zis „T” au fugit de la acesta,
întorcându-se în România.
Reîntorşi în ţară cei doi au fost supuşi la presiuni din partea familiei inculpaţilor pe
motiv că nu-şi achitaseră integral datoria. Ca atare, cei doi au acceptat să se întoarcă în
Franţa pentru a fura din nou în folosul familiei inculpaţilor. Inculpata D V, le-a dat banii
de drum şi i-a trimis la Paris pe aceeaşi filieră, prin intermediul lui „T” din Arad.
La Paris, M E E şi S V au fost preluaţi din nou de inculpatul D F, rămânând la
acesta şi comiţând furturi din buzunare în folosul lui, până în cursul lunii decembrie 2003,
când au reuşit să-şi a sigure datoriile de 350 euro respectiv 400 euro.
Ulterior, victima M E E s-a reîntors în România şi deşi a mai călătorit în străinătate a
rupt orice legătură cu familia inculpaţilor.
Inculpatul Ş R M a acţIat separat de ceilalţi inculpaţi. Astfel martorului G A A –
născut la 10.07.1988 – inculpatul Ş R M i-a propus să plece în Spania la cules de căpşuni
obţinând declaraţia notarială prin care mama acestuia (martora G L) îşi exprima acordul.
Banii pentru taxele notariale implicit pentru obţinerea paşaportului au fost daţi de acest
inculpat şi la câteva zile a luat-o de acasă pe victima G A A facilitându-i ieşirea din ţară.
De asemenea, martorul minor Ş Ş I zis „S” – născut la 24.11.1986 care a intrat în
relaţii amicale cu inculpatul Ş R M care obişnuia că-l împrumute cu diverse sume de bani, să-
l găzduiască să-l susţină plătindu-i apărarea într-o cauză în care minorul fusese cercetat
pentru furt. În contul acestor împrumuturi inculpatul i-a solicitat martorului minor să
meargă în Franţa unde să fure în folosul său pentru a-şi achita datoria care în opinia sa se
ridica la 2.400 lei (RON);
În perioada ce a urmat, inculpatul s-a deplasat în mod insistent la locuinţa martorei I
F (mama minorului), însoţit de fiecare dată de diverse persoane, solicitând ca victima să
plece în Franţa şi ameninţând că în caz contrar îl va lua cu forţa. La scurt timp, în urma
ameninţărilor repetate, victima a acceptat să plece, fiind luată de acasă de către inculpat cu
un autoturism.
După plecarea victimelor de la domiciliu, martora arată că a fost forţată de doi
cunoscuţi ai inculpatului să dea o declaraţie în faţa unui notar public, prin care şi-a exprimat
acordul ca fiul său să plece din ţară.
Tot martora mai arată, că anterior plecării victima i-a povestit că împreună cu el
urmau să plece pentru a fura în Franţa şi victima G A A poreclit „A”, precum şi alţi doi
minori.
Martora Ş M, sora victimei Ş I Ş, confirmă împrejurările plecării celor două victime
precum şi implicarea inculpatului Ş R M, arătând în plus că la circa două – trei luni la ieşirea
din ţară a fratelui său, a fost sunată p telefonul mobil de către acesta, care i-a povestit că se
află în Franţa, unde reuşise să fugă de la rromii care îl găzduiau şi care îl obligau să fure,
întrucât aceştia îl băteau şi ameninţau că îl taie, întrucât nu le aducea destui bani pentru a le
achita datoria.
Victima Ş I Ş nu s-a întors în România nefiind cunoscută locaţia sa actuală.
Situaţia faptică mai sus descrisă este dovedită în cauză cu următoarele mijloace de
probă: – – proces verbal de sesizare din oficiu întocmit la 18.02.2005 de către IGPR –
Centrul Zonal C.C.O.A.Galaţi; declaraţiile martorilor M E E, M D, D M G, D M, I F, S M,
G L, S V, G P, P I, C C, B C, L V;
– declaraţiile martorilor audiaţi sub acoperire T S şi T G – consemnate în procese verbale
(filele 193 – 202 volI ds. u. p.); procese verbale de prezentare pentru recunoaştere a
inculpaţilor M M şi D V precum şi a învinuitului D M – toţi fiind recunoscuţi – de către
martorul M E (fila 27 vol I u.pen.); – – procese verbale de prezentare pentru recunoaştere
din 28.06.2005 evidenţiind recunoaşterea de către martorul D M G a inculpaţilor M M, D
F, D V, planşele fotografice aferente;
– procesul verbal de prezentare pentru recunoaştere încheiat la 31.05.2005 evidenţiind
recunoaşterea de către martora D M a inculpaţilor M M, D F, D V – planşele fotografice
corelative;
– procesul verbal de prezentare pentru recunoaştere încheiat la 03.06.2005 – evidenţiind
procedura de recunoaştere a inculpatului Ş R M de către martora I F, planşa fotografică
aferentă;
– procesele verbale de prezentare pentru recunoaştere încheiate la 3 respectiv 10.06.2005 –
relevând recunoaşterea de către martorele S M şi G L a minorilor – victime traficate de
inculpatul Ş R M precum şi a acestuia din urmă;
– procesul verbal încheiat la 31.01.2006 evidenţiind efectuarea unei percheziţii domiciliare la
inculpatul M M (filele 262-263 dosar u.p.);
– procesele verbale încheiate la 21.02.2006 vizând recunoaşterea fin planşe foto efectuată de
către numita C C şi B C;
– procesele verbale de verificare în baza naţIală de date a intrărilor şi ieşirilor din/în
România a inculpaţilor, persoanelor traficate şi a mijloacelor de transport folosite.
Apreciem că în privinţa inculpaţilor M M, D F este pe deplin dovedită vinovăţia sub
aspectul săvârşirii infracţiunii deduse judecăţii cu materialul probator menţIat şi în mod
deosebit cu declaraţiile martorilor M E E (fila 9 vol I – f.13 u.pen.); D M G (f.66 – 71 vol. I
dosar u.pen.); C V (identitatea reală a martorului T S – anterior menţIat evidenţiată prin
procesul verbal din 16.01.2008 – fila 192 vol. I dosar inst. ) – filele 193 – 198 dosar urm.
pen.; C JM (identitatea reală a martorei sub acoperire „T G – filele 199 – 202 vol. I u. pen.).
De asemenea, probatoriile de natură a contura participaţia inculpatei D V la
racolarea minorilor din România, pentru a-i trimite în Franţa spre a fi exploataţi consistă în
procesele verbale de recunoaştere după planşe fotografice mai sus amintite dar şi în
depoziţiile martorilor menţIaţi implicit al martorilor G P şi P I.
Asupra schimbărilor de încadrare juriD invocate de aceşti inculpaţi prin apărătorii
aleşi în sensul înlăturării din conţinutul juridic al infracţiunilor reţinute în sarcina acestora a
alineatelor 2 şi 4 ale art. 13 C.penal (forma anterioară a actului normativ) – inSţa apreciază
că acestea nu pot fi operabile; demonstrat fiind faptul că inculpaţii au cunoscut vârsta
minorilor traficaţi de vreme ce au întreprins demersuri pentru a le obţine paşapoarte
solicitând acordul părinţilor.
Se impune însă a fi reţinute disp. art. 13 C.penal raportat la încadrarea juriD iniţială
în privinţa tuturor inculpaţilor avându-se în vedere modificările consecutive ale Legii nr.
678/2001 şi dispoziţiile sancţIatorii mai favorabile.
Şi în privinţa inculpatului Ş R M infracţiunea continuată de trafic de minori este
dovedită cu declaraţiile martorilor I F, Ş M, G L, cu procesele verbale de recunoaştere a
acestui inculpat după planşele fotografice cu cele de verificare a intrărilor/ieşirilor din ţară
şi listingurile aferente.
Se impune însă, în cazul acestuia să fie înlăturate din conţinutul juridic al infracţiunii
reţinute dispoziţiile prevăzute la alineatele 2 şi 4 pentru următoarele considerente:
Faţă de probatoriile administrate cauzei inSţa apreciază că inculpatul Ş R M a comis
fapta în discuţie doar în legătură cu minorii G A A şi Ş Ş I.
Actul material reţinut prin actul de sesizare, pretins a fi fost consumat în primăvara
anului 2001 asupra victimei cu identitate protejată „T V” nu este dovedit în cauză –
singurele date existente în privinţa acestui act al infracţiunii rezultând din chiar relatările
orale ale acestui martor audiat sub identitate protejată; ori, potrivit disp. art. 86 ind. 1 alin.
6 declaraţiile martorilor cărora li s-a atribuit o altă identitate, redate în procesul verbal de
audiere pot servi la aflarea adevărului doar în măsura în care sunt coroborate cu alte fapte şi
împrejurări rezultând din ansamblul probator al cauzei.
Cu privire la actul material întreprins în privinţa minorului G A A inSţa apreciază că
acesta nu poate fi grefat pe disp. alin. 2 al art. 13 din lg. 678/2001 – acest martor minor
având vârsta de 16 ani la momentul la care s-a reţinut a fi fost comisă fapta (începutul
anului 2004) fiind născut la data de 10.07.2008 conform înscrisului aflat la fila 250 vol. I
dosar u.pen.
De asemenea, nimic din ansamblul probatoriu administrat cauzei nu reliefează faptul
că inculpatul Ş R M a acţIat împreună cu ceilalţi inculpaţi.
Pentru aceste considerente urmează a se dispune schimbarea încadrării juridice a
faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor în sensul mai sus arătat şi condamnarea acestora la
câte o pedeapsă a închisorii pentru infracţiunea de trafic de minori într-un cuantum care să
depăşească minimul special legal prev. de textele incriminatoare în considerarea naturii şi
gravităţii deosebite a faptelor – cu profunde conotaţii de ordin social/economic, fapte
lezând drepturi fundamentale.
De asemenea – pentru cele două infracţiuni de fals în forma instigării (fals în
declaraţii şi fals privind identitatea ) inculpatului M M urmează a-i fi aplicate pedepse ale
închisorii situate peste limita minimă specială pentru aceleaşi considerente şi avându-se în
vedere consecinţele acestor acte. se va da eficienţă în privinţa acestui inculpat dispoziţiilor
art. 33 lit. a/34 lit. b C.penal vizând concursul real de infracţiuni.
va fi aplicată tuturor inculpaţilor în cauză pedeapsa accesorie a interzicerii
drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C.penal pe durata prev. de art. 71 al.
2 C.penal precum şi câte o pedeapsă complementară corelativă inflaţiunii de trafic de
persoane în conformitate cu art. 65 Cod penal.
Întrucât fiecare dintre inculpaţii mai sus menţIaţi a fost cercetat şi sub imperiul
măsurilor preventive urmează ca în conformitate cu disp. art. 88 C.penal să fie dedusă
fiecăruia din pedeapsa închisorii aplicată perioada executată în stare de reţinere şi arest
preventiv.
Având în vedere materialul probator administrat cauzei (declaraţiile martorilor „T
S” – (acesta relatând că a fost exploatat în perioada primăvara 2003 – nov. 2004), M E, D
M G şi S V („T”) – urmează a se dispune confiscarea specială de la inculpaţii D V şi D F a
sumelor de bani obţinute în temeiul disp. art. 19 alin. 1 şi 2 din legea 678/2001 – raportat la
art. 118 lit. a Cod penal.
