Nerespectarea obligaţiilor şi a măsurilor stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă. Vătămarea corporală din culpă. Concurs ideal.
Faptele inculpatului care, în calitate de sondor şef, nu a ţinut cont de instrucţiunile primite din partea şefului de formaţie pentru realizarea operaţiunii de încărcare, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană cât şi alte persoane, a folosit un procedeu improvizat în realizarea sarcinii de muncă pentru operaţia respectivă, nu a supravegheat cu atenţia necesară operaţia în sine, a staţionat în zona periculoasă unde sarcinile pot produce loviri din cauza căderii sau balansării şi nu a pus o persoană instruită să dirijeze şoferul macaragiu în timpul tractării, cauzând astfel un accident de muncă în urma căruia au suferit vătămări corporale 2 persoane, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art.38 alin.1 şi 4 din Legea nr.319/2006 şi, respectiv, art.184 alin.2 şi 4 C. pen., cu aplicarea art.33 lit.b C. pen.
– art.38 alin.(1) şi (3) din Legea nr.319/2006; art.184 alin.(2) şi (4) C. pen.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A II-A PENALĂ,
DECIZIA NR. 885/R din 04.05.2012)
Asupra recursului penal de faţă, reţine următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Videle emis la data de 13.05.2011 în dosarul nr.1354/P/2007, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului R. Ghe., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 38 alin. 1 şi 4 din Legea nr. 319/2006 şi art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal în dauna părţii civile T. G. Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus, în baza art. 262 alin.2 lit.a Cod pr.penală rap la art. 11 alin.1 lit.c şi art. 10 lit.h Cod pr.penală, încetarea urmăririi penale faţă de R. Ghe. pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal, comisă asupra părţii vătămate O.V., constatându-se că a intervenit împăcarea părţilor.
Prin sentinţa penală nr.13 din 07 februarie 2012 pronunţată de Judecătoria Videle în dosarul nr. 1318/335/2011, în baza art.184 alin.2 şi 4 Cod penal cu aplicarea art.3201 alin.7 Cod procedură penală şi art.33 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul R. Ghe., la şase luni închisoare.
În baza art.38 alin.1 şi 4 din Legea nr.319/2006 cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală şi art.33 lit.b Cod penal, a fost condamnat acelaşi inculpat la trei luni închisoare.
În baza art.33 lit.b raportat la art.34 lit.b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea dintre cele aplicate de instanţă, respectiv şase luni închisoare.
I s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a – II-a şi lit.b Cod penal în condiţiile art.71 Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii, s-a fixat termen de încercare de doi ani şi şase luni şi i s-a atras atenţia inculpatului asupra art.83 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă T.G. şi a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC „F.S.P.” SA, să-i plătească părţii civile T.G. suma de 3.500 lei despăgubiri civile.
A fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti şi a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F.S.P. SA, să-i plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti suma de 30.208,18 lei reprezentând cheltuieli suportate de partea civilă cu tratamentul şi internarea părţii vătămate T.G.
A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti cu privire la cheltuielile suportate pentru persoana vătămată O.V.
S-a luat act că Spitalul Orăşenesc Videle şi Serviciul Judeţean de Ambulanţă Teleorman nu s-au constituit părţi civile în cadrul procesului penal.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, că în ziua de 03.11.2007, în jurul orelor 14,15 pe şantierul temporar organizat de SC ”F.S.P.” S.A, în localitatea T., T. – Sonde AR6 T., a avut loc un accident de muncă, în urma căruia numiţii T.G. şi O.V., salariaţi ai S.C. F.S. S.A P. S.A, au suferit vătămări corporale.
Accidentul de muncă, înregistrat ulterior de unitate ca „accident cu incapacitate temporară de muncă” s-a produs în următoarele împrejurări:
În ziua de 03.11.2007, în jurul orelor 14,15, echipa de foraj condusă de sondorul şef T.G. şi compusă din O.V. –sondor, A.S. –sondor, S.M. – electrician şi D.R. – electrician, aveau de îndeplinit sarcinile de serviciu primite dimineaţa la intrarea în schimb de la şeful de formaţie inginerul C.C., respectiv să încarce componentele instalaţiei de foraj F125 demontate, cu ajutorul automacaralei PH-03-BVY proprietatea societăţii (platforme) şi să le transporte apoi la noua locaţie a societăţii.
Printre componentele instalaţiei de foraj care trebuiau încărcate, se aflau bucăţi scări acces instalaţie, care erau situate la o distanţă de 40 m între acestea astfel: o scară de acces se afla lângă drumul de dale de pe locaţia sondei AR6 T., două se aflau pe sol, în afara drumului dalat de acces.
Înainte de executarea operaţiunii de încărcare, şeful de formaţie inginerul C.C. a comunicat atât sondorului şef T.G., cât şi inculpatului R. Ghe. – şofer macaragiu, că această operaţiune de încărcare să se efectueze în momentul sosirii platformei, prin două modalităţi, respectiv: să se caleze odată macaraua şi să se încarce scara de lângă drumul de acces din dale, apoi să se decaleze macaraua şi să se caleze din nou în apropierea celor două scări, pentru a fi încărcate pe platforma respectivă.
Sondorul O.V. nu a vrut să meargă la dormitor, motivând că se plictiseşte şi că se va duce mai târziu, rămânând să ajute în continuare echipa de foraj.
În jurul orelor 1400, deoarece platforma care trebuia să încarce scările de acces ale instalaţiei de foraj nu sosise şi profitând de faptul că şeful de formaţie plecase de lângă ei până la grupul social ce se afla la aproximativ 20 metri depărtare, sondorul şef T.G., din proprie iniţiativă, i-a propus inculpatului R.Ghe. – şoferul de automacara, să lege scara de lângă drumul de acces din dale de piciorul de calare al automacaralei prin intermediul unui cablu de tracţiune şi să o tracteze mai aproape de celelalte două, propunere acceptată de inculpatul R.Ghe.
În jurul orelor 14,15, electricienii S.M. şi D.R. au plecat să demonteze două proiectoare de pe un stâlp metalic din imediata apropriere a locului unde se aflau ceilalţi membri ai formaţiei de foraj.
La aceeaşi oră, sondorul şef T.G. l-a pus pe sondorul A.S. să lege un capăt al cablului de tracţiune la partea din dreapta faţă a scării de acces, iar celălalt capăt a fost agăţat de T.G. de piciorul de calare din partea stângă spate a automacaralei, după care T.G. i-a făcut semn inculpatului R. Ghe. – şoferul automacaralei, să înceapă tractarea.
În momentul punerii automacaralei în mişcare, sondorul şef T.G. se deplasa pe partea dreaptă a scării de acces, pe drumul de dale, iar sondorul O.V. se deplasa pe aceiaşi parte, la distanţă foarte mică de T.G.
În acest moment şeful de formaţie C.C. se întorcea de la grupul social, strigând către T.G. şi macaragiul R.Ghe. să oprească automacaraua.
La acelaşi moment, partea stângă a scării de acces instalaţie s-a înţepenit într-o dală a drumului de acces, ridicându-se apoi de partea din spate la aproximativ 1,60 metri înălţime, s-a rotit spre dreapta şi în cădere, i-a lovit violent pe sondorul şef T.G. în zona feţei şi pe sondorul O.V. în zona membrelor inferioare (acesta încercând să fugă), trântindu-i la pământ.
Imediat, membrii echipei de foraj s-au deplasat la locul unde erau căzute victimele, le-au acordat primul ajutor, iar după ce inginerul C.C. a anunţat Serviciul de Ambulanţă, T.G. şi O.V. au fost transportaţi la Spitalul Videle, care ulterior i-a direcţionat către Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca Bucureşti.
Din biletul de externare (Foaia de Observaţie nr. 39411) emis de Spitalul de Urgenţă Floreasca Bucureşti a rezultat că victima T.G. a fost internat la această unitate medicală în perioada 03.11.2007-04.12.2007.
De asemenea, din Biletul de externare emis la 08.02.2008 de Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti rezultă că victima T.G. a mai fost internat la această unitate medicală în perioada 04.02.2008-08.02.2008.
Din Decizia nr.223236/29.01.2009 a Casei Teritoriale de Pensii Buzău rezultă că, începând cu data de 01.12.2008, T.G. beneficiază de pensie de gradul 2.
Din certificatul medico-legal nr. 40/B/2011 din 16.02.2011 emis de S.M.L. Teleorman, rezultă că victima T.G. a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu corp dur, ce pot data din 03.11.2007 şi a necesitat pentru vindecare 80-90 de zile de îngrijiri medicale. Leziunile constatate nu constituie infirmitate fizică permanentă. Există legătură de cauzalitate între leziunile suferite şi invaliditatea de gr. II (f. 69-70 d.u.p).
Cât priveşte pe victima O.V., din biletul de externare emis de Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca Bucureşti a rezultat că acesta a fost internat la această unitate medicală în perioada 03.11.2007-24.12.2007.
De asemenea, acesta a mai fost internat tot la Spitalul de Urgenţă Floreasca Bucureşti în perioadele 08.01.2008-16.01.2008 şi 18.02.2008-20.02.2008.
S-a stabilit că vinovăţia pentru producerea accidentului cu incapacitate temporară de muncă revine în primul rând inculpatului R. Ghe.
Astfel, s-a apreciat că inculpatul R.Ghe., în calitatea sa de macaragiu, nu a ţinut cont de instrucţiunile primite din partea angajatorului (şefului de formaţie C.C.) pentru realizarea operaţiunii de încărcare, astfel încât să nu expună pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane şi nu a utilizat corect automacaraua, acceptând şi folosind un procedeu improvizat în executarea sarcinii de muncă, pentru operaţia respectivă, încălcând astfel dispoziţiile art.22, 23 lit.a din Lega nr. 319/2006 – Legea securităţii şi sănătăţii în muncă şi dispoziţiile art.44 şi 130 din Instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă pentru lucrările de foraj sonde, care precizează:
– art. 22 din Legea nr. 319/2006: ”Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă”.
– art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 319/2006: „În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor prevăzute la art. 22, lucrătorii au obligaţia să „utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie”.
– art. 44 din Instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă pentru lucrările de foraj sonde: „La executarea lucrărilor sunt interzise improvizaţiile. Lucrările se efectuează conform succesiunii tehnologice de lucru, folosind scule adecvate”.
– art. 130 din Instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă pentru lucrările de foraj sonde: „Este interzis accesul şi staţionarea personalului în zona periculoasă sub sarcinile suspendate în automacara sau în zona unde se pot produce căderi de obiecte sau loviri din cauza balansărilor”.
Culpa în producerea accidentului de muncă descris mai sus revine şi victimelor T.G. şi O.V..
Astfel, aşa cum s-a reţinut de altfel şi în procesul-verbal de cercetare încheiat la 09.11.2007 de reprezentanţii S.C. F. S. S.A. Ploieşti, victima T.G., în calitatea sa de sondor şef, nu a ţinut cont de instrucţiunile primite din partea angajatorului (şeful de formaţie C.C.) pentru realizarea operaţiunii de încărcare, astfel încât să nu se expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane, a folosit un procedeu improvizat în realizarea sarcinii de muncă pentru operaţia respectivă, nu a supravegheat cu atenţia necesară operaţia în sine, a staţionat în zona periculoasă unde sarcinile pot produce loviri din cauza căderii sau balansării şi nu a pus o persoană instruită să dirijeze şoferul macaragiu în timpul tractării, încălcând astfel dispoziţiile art. 22, 23 lit. a din Legea nr. 319/2006, dispoziţiile art. 44 şi 130 din Instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă pentru lucrările de foraj sonde (care au fost enunţate mai sus) şi dispoziţiile art. 50 din Instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă pentru lucrările de foraj sonde, care prevăd: ”Manevrarea instalaţiei şi a autovehiculului va fi dirijată de la sol de o persoană instruită aflată în zone periculoase, dar permanent în zona controlată vizual de conducătorul auto”.
De asemenea, în cauză, s-a reţinut şi culpa victimei O.V., în sensul că nu a ţinut cont de instrucţiunile primite din partea angajatorului (şeful de formaţie C.C.) şi anume să se ducă să se odihnească pentru că intra de pază în schimbul de noapte şi a staţionat în zona periculoasă unde sarcinile pot produce loviri din cauza căderii sau balansării, încălcând astfel dispoziţiile art. 44 şi 130 din Instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă pentru lucrările de foraj sonde (enunţate mai sus).
Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul R. Ghe. a declarat că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în rechizitoriu şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cerere admisă de către instanţă.
Din probele administrate în cauză, constatând în: proces – verbal de cercetare la faţa locului încheiat de organele de urmărire penală, planşa fotografică întocmită în cauză; proces-verbal de cercetare al accidentului de muncă încheiat la 09.11.2007 de reprezentanţii S.C F.S. P. SA; declaraţiile martorilor D.R., S.M. şi A.V.S.; fişa individuală privind securitatea şi sănătatea în muncă a inculpatului R. Ghe., fişa postului inculpatului, declaraţiile părţii vătămate Tatu Gabriel; raportul de constare medico-legală nr. 40/B/16.02.2011 emis de SML – Teleorman; toate coroborate cu recunoaşterea inculpatului, instanţa a constatat că inculpatul R. Ghe. se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.38 alin.1 şi 4 din Legea nr. 319/2006 şi art.184 alin.2 şi 4 Cod penal, ambele fapte fiind săvârşite în concurs ideal – art.33 lit.b Cod penal.
La individualizarea pedepselor s-a ţinut seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reduse cu o treime în condiţiile art.3201 alin.7 Cod procedură penală; de gradul de pericol social ridicat al faptei de vătămare corporală din culpă prevăzut de art.184 alin.2 şi 4 Cod penal sub aspectul rezultatului acesteia, respectiv vătămarea corporală a părţii vătămate T.G. care a necesitat pentru vindecare un număr de 80-90 de zile de îngrijiri medicale; însă s-a avut în vedere şi persoana inculpatului care nu are antecedente penale şi a recunoscut faptele, astfel încât i s-a aplicat câte o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special, redus cu o treime pentru fiecare infracţiune în parte.
Având în vedere comportamentul sincer al inculpatului, faptul că acesta se află la prima încălcare a legii penale, este căsătorit şi are trei copii, instanţa a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, dispunând suspendarea condiţionată a executării pedepsei în condiţiile art.81 şi următoarele Cod penal.
Cu privire la latura civilă din cadrul procesului penal, partea vătămată T.G. s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 3.500 lei, reprezentând contravaloarea lucrării dentare pe care trebuie s-o efectueze la un cabinet de stomatologie, depunând în acest sens o evaluare a lucrării dentare conform biletului de consultaţie eliberat de doctor A.M. – medic specialist stomatologic – fila nr. 40 din dosarul cauzei.
Instanţa a apreciat că pretenţiile băneşti solicitate de acesta sunt evaluate în mod corect şi just, având în vedere urmările faptei de vătămare corporală din culpă – aşa cum reiese din biletul de externare emis de Spitalul de Urgenţă Floreasca Bucureşti – foaia de observaţie nr.39411.
Astfel, din acest act medical a rezultat că în urma accidentului produs în timpul muncii, partea vătămată T.G. a suferit un traumatism facial cu fractură de mandibulă dublă – operată – Fracturi orbito – sinusale bilaterale, pneumonie asociată ventilaţiei mecanice în remisie. Trohematomie de necesitate”, practicându-se operaţia de „Osteosinteză mandibulară. Troheatomie Transistmică”.
Prin urmare, rezultă în mod clar că este necesară o lucrare dentară mai amplă, al cărui cost a fost evaluat de către un medic specialist stomatolog la suma de 3.500 lei.
De aceea, instanţa, în temeiul art. 14 Cod procedură penală, art. 998-999, art. 1000 alin. 3 şi art. 1003 din vechiul Cod civil (aplicabil în speţă, deoarece fapta cauzatoare de prejudicii s-a petrecut cu mult înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil) să-l oblige pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să-l despăgubească pe partea vătămată T.G. cu suma de bani solicitată de acesta.
Tot în acelaşi temei juridic, instanţa l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente să-i plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti cheltuieli de spitalizare suportate pe perioada internării părţii vătămate T.G., cheltuieli care conform deconturilor de plată depuse de partea civilă (filele 57 şi 59 din dosar) se ridică la suma de 30.208,18 lei.
Cererea prin care partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti a solicitat în cadrul procesului penal cheltuieli de spitalizare suportate cu persoana vătămată O.V., a fost respinsă de instanţă ca inadmisibilă, deoarece inculpatul nu a fost trimis în judecată şi pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă în dauna acestei persoane vătămate, ci doar pentru cea săvârşită împotriva părţii vătămate T.G.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs partea responsabilă civilmente S.C. F.S.P. S.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în privinţa laturii civile a cauzei sub aspectul greşitei atrageri a răspunderii civile în sarcina acestei societăţi.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că producerea accidentului este chiar urmarea nerespectării normelor de protecţie a muncii şi a celor care reglementează comportamentul la locul de muncă de către partea civilă T.G. iar atât timp cât accidentul produs este rezultatul activităţii ilicite pe care chiar partea vătămată a desfăşurat-o, se apreciază că nu se poate vorbi de angajarea răspunderii civile a societăţii in calitate de parte responsabilă civilmente.
Se solicită, în principal, casarea hotărârii şi in fond, sub aspectul laturii civile respingerea pretenţiilor civile ale părţii vătămate T.G. în sumă de 3.500 lei, precum şi pretenţiile părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti în cuantum de 30.208,18 lei iar, în subsidiar, la soluţionarea laturii civile să se ţină seama şi de vinovăţia părţii vătămate T.Ghe. şi a lui O.V., vinovăţie care s-a stabilit atât în considerentele rechizitoriului cât şi ale sentinţei penale atacate, culpa inculpatului R. nefiind una exclusivă.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art.3856 alin.3 Cod pr.penală, Curtea reţine următoarele:
În urma examinării întregului material probator administrat în cauză, Curtea apreciază că prima instanţă a reţinut situaţia de fapt dedusă judecăţii, căreia i-a dat şi în drept o corectă încadrare juridică şi constatând întrunite condiţiile răspunderii penale în mod just l-a condamnat pe inculpatul R. Ghe. la pedeapsa închisorii. De altfel, intimatul inculpat R. Ghe. nici nu a înţeles să critice existenţa infracţiunilor dar nici încadrarea juridică a faptelor şi vinovăţia sa în comiterea acestora, care rezultă, dincolo de orice dubiu, din ansamblu probator administrat în cauză, care se coroborează cu declaraţiile inculpatului prin care a recunoscut acuzaţiile aduse.
Cu toate acestea, Curtea constată că soluţia adoptată în primă instanţă este eronată.
Astfel, deşi a reţinut în considerente că partea vătămată constituită parte civilă T.G. are o culpă în producerea accidentului de muncă, nu a dat relevanţă acestui aspect, pronunţând prin hotărârea atacată obligarea la repararea prejudiciilor doar a inculpatului R. în solidar cu partea responsabilă civilmente, acreditând astfel ideea de culpă exclusivă în sarcina inculpatului.
În cauză, s-au constituit părţi civile T.G. cu suma de 3.500 lei reprezentând contravaloarea lucrării dentare ce urmează a fi efectuată, precum şi Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, care a solicitat în cadrul procesului penal cheltuielile de spitalizare în sumă de 30.208,18 lei efectuate pe perioada internării părţii vătămate T.G.
În baza propriului examen al actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea constată, aşa cum bine a reţinut şi prima instanţă, că numitul T.G., în calitatea sa de sondor şef, nu a ţinut cont de instrucţiunile primite din partea angajatorului (şeful de formaţie C.C.) pentru realizarea operaţiunii de încărcare, astfel încât să nu se expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane, a folosit un procedeu improvizat în realizarea sarcinii de muncă pentru operaţia respectivă, nu a supravegheat cu atenţia necesară operaţia în sine, a staţionat în zona periculoasă unde sarcinile pot produce loviri din cauza căderii sau balansării şi nu a pus o persoană instruită să dirijeze şoferul macaragiu în timpul tractării, încălcând astfel dispoziţiile art. 22, 23 lit. a din Legea nr. 319/2006, dispoziţiile art. 44 şi 130 din Instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă pentru lucrările de foraj sonde şi dispoziţiile art. 50 din Instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă pentru lucrările de foraj sonde, care prevăd: ”Manevrarea instalaţiei şi a autovehiculului va fi dirijată de la sol de o persoană instruită aflată în zone periculoase, dar permanent în zona controlată vizual de conducătorul auto”.
Aşa fiind, instanţa de recurs reţine că în producerea accidentului au avut culpă comună inculpatul R. şi victima T.G. – care s-a expus în cunoştinţă de cauză la pericolul producerii accidentului a cărui victimă a şi fost, cu atât mai mult cu cât iniţiativa procedeului improvizat i-a aparţinut şi chiar a participat personal la derularea respectivului procedeu.
Ca sancţiune specifică dreptului civil, răspunderea civilă delictuală poate fi angajată doar în urma constatării întrunirii cumulative a celor patru condiţii deduse din art.998 şi 999 cod civil (reglementare în vigoare la data producerii accidentului), respectiv: dovedirea unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu precum şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciu.
În raport de criticile formulate de partea responsabilă civilmente care vizează doar latura civilă a cauzei şi având în vedere art.16 alin.3 Cod pr.penală, precum şi faptul că potrivit art.14 Cod pr.penală tragerea la răspundere civilă a inculpatului şi a părţii responsabile civilmente, ca obiect al acţiunii civile, se concretizează în repararea prejudiciului, Curtea constată că în speţa dedusă judecăţii este angajată şi răspunderea civilă a victimei T.G. aşa încât se impune reducerea cuantumurilor daunelor civile acordate, proporţional cu culpa inculpatului.
Cum la producerea prejudiciului a concurat şi fapta culpabilă a victimei T.G., instanţa de recurs apreciază că prejudiciul este imputabil, în egală măsură, şi acesteia, obligaţia de dezdăunare revenind pe de o parte inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente şi pe de altă parte victimei însăşi.
Solicitarea recurentei părţi responsabile civilmente S.C. F.S.P. S.A. în sensul exonerării de la plata despăgubirilor (la care a fost obligată în calitate de comitent) ca urmare a înlăturării răspunderii civile nu poate fi primită câtă vreme în cauză sunt întrunite cumulativ condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, fiind dovedite atât existenţa faptei ilicite săvârşite de prepusul său – inculpatul R., a prejudiciului, a vinovăţiei prepusului, a legăturii de cauzalitate cât şi raportul de prepuşenie existent la data săvârşirii faptei precum şi comiterea faptei de către prepus în funcţia încredinţată de comitent (art.999- 1000 alin.3 Cod civil).
În raport de toate aceste considerente, Curtea, în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod pr.penală, va admite recursul părţii responsabile civilmente, va casa în parte hotărârea atacată şi rejudecând în fond îl va obliga pe inculpatul R.Ghe., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F.S.P. SA la plata sumei de 1750 lei cu titlu de despăgubiri civile, către partea civilă T.G. şi respectiv 15.104, 09 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
