IN C H E I E R E 02.03.2012
3001 alin. 1 şi 3 C.pr.pen
Pe rol fiind verificarea legalitatii şi temeiniciei masurii arestarii preventive a inculpatilor ADF, FTP şi DS.
Dezbaterile au fost inregistrate conform dispozitiilor art. 304 Cod procedura penala.
La apelul nominal facut in şedinta camerei de consiliu se prezinta inculpatul ADF (detinut in Arestul Inspectoratul de Politie Judetean Braşov) şi asistat de avocat ales LL, inculpatul FTP (detinut in Arestul Inspectoratul de Politie Judetean Braşov) şi asistat de avocat ales LL şi inculpatul DS (detinut in Arestul Inspectoratul de Politie Judetean Braşov) şi asistat de avocat ales NN.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei, dupa care:
Instanta procedeaza la identificarea inculpatilor ADF, FTP şi DS, carora le inmaneaza cate un exemplar al rechizitoriului.
Avocat LL depune la dosarul cauzei, in circumstantiere, doua seturi de inscrisuri pentru cei doi inculpati pe care ii reprezinta, respectiv inculpatii ADF şi FTP.
Reprezentanta Parchetului şi avocatii inculaptilor arata ca nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanta in temeiul art. 300/1 alin. 1 si 3 Cod procedura penala, pune in discutia partilor legalitatea şi temeinicia masurii arestarii preventive a inculpatilor ADF, FTP şi DS.
Reprezentanta Parchetului, avand cuvantul, arata ca prin rechizitoriul Parchetul de pe langa Tribunalul Braşov s-a dispus trimiterea in judecata in stare de arest preventiv a inculpatului ADF pentru savarşirea a doua infractiuni la regimul circulatiei şi infractiunea de instigare la dare de mita, pe inculpatul FTP pentru savarşirea unei infractiuni la regimul circulatiei, o infractiune de dare de mita şi infractiunea de favorizare a inculpatului in concurs real, cat şi a inculpatului DS pentru savarşirea infractiunii de dare de mita şi cea de favorizare a infractorului, savarşite in stare de concurs real. Mentioneaza ca s-a retinut in sarcina inculpatilor ca in data de 14.02.2012 inculpatul Anton Dnaiel Florin a fost oprit in trafic pentru efectuarea de verificari cu privire la conducerea unui autoturism ale carui numere de inmatriculare nu corespundeau celor inregistrate in sistemul existent la nivel national. Arata ca inculpatul a fost oprit in trafic şi cunoscand ca maşina nu este tocmai in regula, respectiv ca nu are actele corespunzatoare, i-a propus martorului LN sa rezolve in mod amiabil aceasta problema, a dat doua telefoane, a solicitat prezenta la locul unde a fost oprit a inculpatului FTP, solicitandu-i rezolvarea pe cale amiabila a acestui incident pentru a nu se ajunge la intocmirea unui proces verbal. Mai arata ca inculpatul FTP s-a deplasat la fata locului, a incercat sa i-a legatura cu martorul LN, au purtat discutii de aceeaşi natura, in sensul de rezolvare pe cale amiabila, dandu-i de inteles ca este de acord sa ofere o suma de bani pentru rezolvarea acestui eveniment. De asemenea arata ca inculpatul FTP l-a contactat telefonic pe inculpatul DS intrebandu-l pe acesta daca cunoaşte pe cineva la Sectia nr. 3 Politie şi solicitandu-i acestuia sa se prezinte la locul unde fusese oprit inculpatul ADF, in dreptul firmei R. Arata ca inculpatii DS s-a deplasat, iar in momentul in care inculpatul FTP şi martorul LN stateau de vorba in maşina, acesta a batut la geamul maşinii şi l-a intrebat daca-l cunoaşte şi a adresat aceleaşi solicitari de rezolvare pe cale amiabila a acestui eveniment. In momentul in care martorul LN le-a solicitat inculpatilor ADF şi FTP sa se deplaseze la sectia de politie pentru a face verificari cu privire la actele maşinii şi pentru a se intocmii procesul – verbal, aceştia au refuzat au avut o atitudine aroganta, aspecte ce tin de circumstantiere. Sustine ca inculpatul DS s-a deplasat şi el la sectia de politie, deşi nu a fost şi el invitat in mod expres de catre martorul LN in acest sens. Precizeaza ca la sectia de politie au avut loc din nou discutii, aspect ce reiese foarte clar din interceptarile care au fost redate sub forma de proces – verbal la dosarul cauzei, inculpatii FTP şi DS solicitandu-i martorului LN sa rezolve, oferindu-i chiar şi o suma de bani, banii provenind de la inculpatul FTP şi fiind dati martorului LN prin intermediul inculpatului DS.
Reprezentanta Parchetului considera demn de mentionat pentru existenta indiciilor ca şi inculpatul ADF a savarşit infractiunea de dare de mita sunt discutiile acestuia şi chiar declaratiile inculpatului FTP din care rezulta ca i-a solicitat inculpatului ADF sa vorbeasca el şi sa rezolve situatia cu martorul LN, deoarece are mai mare influenta şi ca este patronul şi ca il cunoaşte şi pe politistul DS. Sustine ca indiciile avute in vedere la momentul arestarii preventive sunt la acest moment concretizare in probe, fiind depuse toate procesele verbale de redare a interceptarilor efectuate, interceptari care au fost efectuate şi confirmate de instanta de judecata. Solicita a se avea in vedere şi declaratiile martorilor LN şi SCS (şeful Sectiei nr.3 Politie Braşov), in sensul ca nu are nici un fel de implicare in aşa zisele cunoştinte despre care releva inculpatii ADF şi FTP sa le-ar avea la nivelul politiei. De asemenea solicita a se avea in vedere procesul – verbal prin care martorul LN a fost instruit cu privire la modul in care urmeaza sa faca oprirea in trafic, la modul in care urmeaza sa aiba discutiile in cazul in care se constata existenta vreunei contraventii sau unei infractiuni, tocmai pentru a se elimina orice suspiciune cu privire la existenta unei stari de provocare, atat de des invocate in situatii de acest gen.
In ceea ce priveşte pericolul concret pe care inculpatii l-ar prezenta lasati in libertate, reprezentanta Parchetului sustine ca temeiul in baza caruia s-a dispus luarea masurii arestarii preventive, respectiv art. 148 lit. f Cod procedura penala, subzista şi in acest moment. Solicita a se avea in vedere uşurinta cu care inculpatii au luat hotararea de a savarşii fapte de natura penala. Arata ca in mod normal, opriti in trafic, ar fi trebuit ca orice cetatean responsabil sa prezinte actele maşinii, sa işi dea seama ca intr-adevar au savarşit o contraventie sau o infractiune şi sa se intocmeasca actele cu privire la acest aspect, lucru care nu s-a intamplat şi chiar din primele momente inculpatul ADF a reliefat faptul ca doreşte sa se inteleaga, a incercat sa dea de inteles martorului LN ca are cunoştinte şi ca aceste lucruri se rezolva in mod obişnuit in acest fel. Arata ca inculpatul FTP il contacteaza pe inculpatul DS şi ii cere ajutor şi releva o relatie destul de apropiata şi obişnuita in care aceste persoane obişnuiesc ca in momentul in care sunt puse intr-o situatie de acest gen sa-şi rezolve situatiile. Mai solicita a se avea in vedere şi atitudinea orgolioasa şi agresiva intr-un fel, refuzul de a se deplasa la sectie pentru a se face verificarile şi intocmirea procesului – verbal, deoarece atitudinea lor releva ca sunt persoane importante, ca ar cunoaşte persoane importante şi ca aceste lucruri se rezolva in acest fel şi in nici un caz prin intocmirea actelor corespunzatoare.
Reprezentanta Parchetului mai solicita a se avea in vedere ca masura a fost dispusa in urma cu doar doua saptamani şi considera ca nu a fost suficienta pentru asigurarea scopului pentru care aceasta masura a fost luata. Pentru o buna desfaşurare a procesului penal considera ca se impune mentinerea celor trei inculpati in stare de arest preventiv, inculpatii nu au fost inca audiati, cercetarea judecatoreasca nu a inceput. Pentru toate aceste considerente solicita mentinerea masurii arestarii preventive.
Pentru inculpatii ADF şi FTP, avocat LL arata ca in opinia sa in cauza se regaseşte situatia verificarii oportunitatii şi legalitatii mentinerii arestului preventiv şi nu aducerii la cunoştinta a rechizitoriului. Considera ca in baza art. 300/1 coroborat cu art. 160/b, alineatele 2 pentru ambele articole, se impune revocarea masurii arestului preventiv.
Cu privire la pledoaria reprezentantei Ministerului Public , in sensul ca doua saptamani de arest preventiv nu sunt suficiente pentru atingerea scopului arestarii preventive, avocatul inculpatilor ADF şi FTP arata ca arestarea preventiva nu are scop sanctionator şi nu exista o oportunitate temporara care sa justifice o mentinere a masurii arestarii preventive doar pentru faptul ca ea a fost luata in urma cu doua saptamani. Sustine ca masura arestarii preventive poate fi revocata şi la 24 de ore de la momentul la care aceasta a fost dispusa şi nu este o dispozitie prohibita pe legislatia interna şi cu atat mai mult pe cea internationala. Mentioneaza ca Romania este unul dintre statele care este sanctionat pentru uzitarea in abuz a masurii extreme a arestului preventiv, fara a analiza oportunitatile legale ale celorlalte masuri puse la dispozitie de lege.
In ceea ce priveşte pericolul concret pentru ordinea publica, avocatul inculpatilor ADF şi FTP arata ca acesta nu trebuie suprapus pe pericolul social al faptelor ce se imputa, pe de o parte şi pe de alta parte, in conditiile in care acest pericol pentru ordinea publica se statueaza fundamental pe structurile psihice, pe conduita inainte şi dupa savarşirea faptei a fiecarui individ, pe atitudinea intuitu personae pe care o are fata de viata şi societate. Mentioneaza ca din materialul probatoriu de la dosarul cauzei, care in opinia sa, nu este amplu, din interpretarea a priori data de catre reprezentanta Ministerului Public la acest termen in sala de judecata pe nişte aspecte ce nu se regasesc pe un fundament probatoriu, nu se poate trage concluzia ca cele doua persoane, respectiv inculpatii ADF şi FTP prezinta un pericol concret pentru ordinea publica. Precizeaza ca ambii inculpati sunt lipsiti de antecedenta penala, inculpatul ADF are doua locuiri de munca, o familie inchegata, doi copii minori rezultati din casatorie şi pe care ii are in intretinere şi nici un fel de abatere vizavi de conduita morala şi vizavi de viziunea micro şi macro climatului din care face parte. Sustine ca situatia este similara şi pe inculpatul FTP, care este casatorit, are trei copii minori, are un loc de munca, o societate la care este unic asociat şi administrator, confera locuri de munca la un numar destul de impresionant de persoane prin intermediul activitatii pe care o coordoneaza prin aceasta societate, nu are nici un soi de abatere de nici o natura vizavi de comportamentul in societate. Fata de aceste aspecte opineaza ca acele elemente pe care legiuitorul le pune la indemana magistratilor atunci cand au oportunitatea şi obligatia de a dispune vizavi de mentinerea unei masuri a arestului preventiv, nu se regasesc in nimic din argumentarea adusa de Ministerul Public, pe de o parte şi pe de alta parte, din probatoriul existent la dosarul cauzei.
Avocat LL fata de chestiunile invocate relativ la atitudinea normala a fiecarui cetatean, arata ca este des intalnita situatia in care şoferii doresc sa eludeze o sanctiune vizavi de aplicabilitatea amenzilor coroborate cu punctele de sanctiune şi care pot atrage ridicarea permisului, nu neaparat printr-o recompensa pecuniara. Mentioneaza ca aceasta atitudine este balcanica şi se regaseşte şi la popoare non-balcanice.
Cu privire la aspectul ca inculpatii s-au repezit sa dea mita, invocat de reprezentanta Ministerului Public, avocat LL solicita as e observa care a fost insistenta şi insinuarea politistului deja pregatit pentru a le solicita celor doi, nu in mod expres, ci prin gestica, prin atitudine supresiva, atitudine nuantatoare, anumite recompense, pentru ca nici un moment inculpatii ADF şi FTP nu s-au repezit in a-i da şpaga politistului. Mentioneaza ca aspectul ca s-a discutat in imprejurarea ca inculpatul FTP detine societatea de remorcari – tractari şi ca avea in derulare un contract cu municipalitatea Braşov care privea ridicarea autovehiculelor parcate ilegal, nu a revenit ca o recompensa pecuniara, aşa cum este ea reprezentata fara putere de tagada inaintea derularii cercetarii judecatoreşti de catre Ministerul Public. Precizeaza ca acestea sunt circumstantele reale care nu vin sa sprijine oportunitatea masurii arestului preventiv.
Avocat LL arata ca la momentul discutarii oportunitatii mentinerii masurii arestarii preventive trebuie a se avea in vedere şi art. 136 al. 8 Cod procedura penala. Sustine ca nu este benefic societatii mentinerea in stare de arest a inculpatilor şi arata ca nu se poate discuta de o infractiune de coruptie in adevaratul sens al cuvantului, de acele infractiuni de dare de mita care impresioneaza şi tulbura societatea romana, ci de mica şpaga care din nefericire se intalneşte şi pe care din nefericire societatea o produce, pe care din nefericire atitudinea subofiterului de la Politia Rutiera a provocat-o inca de la inceput. Sustine ca orice persoana care se intalneşte cu un subofiter, ofiter de la Politie Rutiera şi care are o atitudine ferma, directa şi nemijlocita, care solicita conform Regulamentului de Ordine Interioara şi Statutului Politistului, conform Decretului, predarea documentelor şi nu are acea atitudine duala, alunecoasa, nu indrazneşte nici macar sa gandeasca ca i-ar putea oferii un mijloc de intelegere. Fata de cele mentionate sustine ca in cauza nu se regaseşte o situatie de pericol concret al lasarii in libertate a inculpatilor, atata vreme cat infractiunea in entitatea ei nu poate fi conturata ca o fapta deosebit de grava, ca o fapta de rasunet şi a carei urmare a tulburat conştiinta cetatenilor şi micro şi macro climatul al carui apartinatori sunt cei doi inculpati. Mai arata ca nu a existat , cu privire la aceasta cauza, acea explozie in mass-media, acesta nefiind un dosar cara sa creeze un curent de opinie.
Cu privire la cei doi inculpati, avocatul acestora face referire la structurile psihice ale celor doi inculpati şi arata ca cele doua saptamani petrecute in stare de arest preventiv sunt egale pentru ei cu o perioada cu doi ani, pentru ca aceştia nu sunt persoane a caror gena criminala sa fie atat de bine dezvoltata incat sa nu existe nici o şansa de recuperare şi de resocializare. De asemenea arata ca principiul fundamental al dreptului penal nu este acela de sanctiune, ci acela de indreptare şi resocializare.
Avocatul inculpatilor ADF şi FTP arata ca nici un moment nu s-a dovedit ca inculpatii ar incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului, sa se sustraga de la cercetare, sens in care face referire la momentul deplasarii de la locul depistarii şi pana la sectia de politie, moment la care inculpatul ADF s-a deplasat in spatele maşinii de politie la o viteza mult redusa şi la care acesta daca dorea sa zadarniceasca aflarea adevarului putea sa fuga, daca ar fi avut acea atitudine aroganta de care se face vorbire in cauza. Sustine ca nici unul dintre cei doi inculpati nu incearca sa denatureze sau sa nege ceea ce s-a intamplat pana la cel moment, motiv pentru care sustine ca scopul mentinerii lor in stare de arest numai pentru buna desfaşurare a procesului penal, nu se justifica.
In ceea ce-i priveşte pe cei doi inculpati, avocat LL arata ca sunt oameni mult prea conştienti, sunt parinti, sunt persoane cerebrale care au realizat ca din acest moment singura cale de intoarcere este aceea a finalizarii in adevaratul sens, al cercetarii şi a asumarii raspunderii a ceea ce a facut fiecare dintre ei. Face referire şi la durata foarte scurta de finalizare şi de derulare a urmaririi penale, in sensul ca aceasta poate da un argument in plus fata de cele invocate.
Fata de toate cele invederate, avocat LL, pentru inculpatii ADF şi FTP, solicita, in baza art. 300/1 al. 2 teza finala Cod procedura penala, revocarea masurii arestului preventiv, iar daca se considera necesar a se dispune o modificare a masurii preventive, aceasta sa fie in sensul inlocuirii, potrivit art. 139 al. 1 Cod procedura penala coroborat cu art. 145 Cod procedura penala, a masurii arestului preventiv cu masura obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu cu toate restrictiile pe care legiuitorul le-a prevazut.
Pentru inculpatul DS, avocat NN citeaza dintr-o hotarare CEDO, cu referire la situatia pericolului social, respectiv ca pericolul pe care l-ar reprezenta pentru societate inculpatii prin lasarea in libertate, nu se presupune generic şi ca acesta nu se presupune, trebuie sa fie evident şi sa fie nemijlocit dovedit, neputand fi prezumat. Considera ca in aceasta cauza se prezuma pericolul pentru ordinea publica, facandu-se confuzie şi amestecandu-se cele doua notiuni complet diferite, cea a pericolului concret al faptei savarşite şi cea a pericolului concret care ar exista prin lasarea in stare de libertate a inculpatului. Sustine ca cele doua sunt institutii complet diferite, dar care din lipsa altor argumente sunt prezentate in mod constant ca fiind una şi aceeaşi, deşi fiecare are un regim diferit. Mentioneaza ca in cauza nu se mai regaseşte situatia speculatiilor, a afirmatiilor subiective sau mai putin subiective, ci a unor probe, iar posibilitatea de obtinere a acestor probe incumba parchetului şi faptul ca parchetul nu a reuşit in aceasta situatie sa demonstreze existenta unor situatii periculoase, disturbatoare pentru ordinea sociala ce s-ar genera prin lasarea in libertate a inculpatului, respectiv sa ofere un minim de probatiune in acest sens, nu face decat sa duca in mod evident şi clar la concluzia ca nu sunt respectate cerintele legii. In aceasta situatie apreciaza ca se regaseşte situatia prevazuta de art. 300/1 al. 2 Cod procedura penala, respectiv ca temeiurile nu mai subzista şi trebuie dispusa revocarea masurii arestului preventiv.
Avocat NN arata ca masura arestului preventiv este o masura exceptionala, o masura de siguranta maxima şi care trebuie a se dispune doar in cazuri deosebite, cazuri care impun luarea acestei masuri pentru conturarea acelui climat de siguranta sociala şi pentru indeplinirea pe cale colaterala a dispozitiilor art. 136 Cod procedura penala. Arata ca in cauza nu se regaseşte nici una din cerintele art. 136 Cod procedura penala şi ca pana la acest moment nu s-au oferit nici macar argumente teoretice in acest sens. Mentioneaza ca inculpatul DS a recunoscut contributia pe care a avut-o la savarşirea acelei fapte inca de atunci, instanta va avea ocazia sa vizioneze inregistrarile care s-au facut, atat audio, cat şi video, la momentul respectiv. Precizeaza ca inculpatul DS a aratat ca a actionat din impuls, impuls generat de o relatie subiectiva de prietenie pe care a avut-o şi care i-a denaturat in felul in care s-a concretizat analiza situatiei şi consecintele ei. Mentioneaza ca imediat a conştientizat greşeala pe care a facut-o, dar urmeaza sa suporte aceste consecinte. Sustine ca aceste consecinte nu trebuie sa se materializeze intr-o arestare preventiva, pentru ca arestarea preventiva nu este o masura punitiva, ci este doar o masura de siguranta.
Avocatul inculpatului DS arata ca organele statului neintamplator, pentru ca a fost o actiune provocata, pentru ca nu a fost o actiune spontana, au intervenit in aceasta situatie, au constatat savarşirea unor fapte de natura penala, iar pe cale de consecinta s-au luat masurile corespunzatoare, dar sustine ca masurile corespunzatoare nu presupun o masura preventiva, ci presupun inceperea unei urmariri penale, constituirea acestui dosar de urmarire penala şi judecarea inculpatilor pentru faptele pe care se presupune ca le-ar fi savarşit. Arata ca nu se poate desprinde un pericol social concret din aceasta interpretare pe care societatea, masele ar interpreta-o, raportandu-se la situatia in care populatie needucata, neinstruita in domeniu şi-ar a cu parerea in mod depreciativ vizavi de activitatea organelor statului.
Vizavi de starea de fapt, avocatul inculpatului DS arata ca in opinia sa este o situatie ingrijoratoare faptul ca acel proces verbal de instruire, despre care se vorbeşte ca ar fi fost baza in temeiul caruia a actionat politistul, este un proces verbal facut ulterior, facut pro causa, proces verbal care raspunde, printr-o simpla comparatie se va putea vedea, tuturor argumentelor pe care le-a adus la momentul la car s-a pus in discutie masura arestului preventiv. Arata ca organul de urmarire penala, incercand sa combata teza provocarii care rezulta in mod evident şi clar in toate actele politistului, a constituit acel proces – verbal in care, aproape in integralitate, reda tot felul de actiuni pe care ar trebuii sa le faca politistul combatand tezele apararii. Mentioneaza ca acest proces – verbal nu a fost mentionat niciodata, nici la momentul la care s-a luat aceasta masura a arestului preventiv şi nici ulterior in fata Curtii de Apel. Mai arata ca in continuarea procesului – verbal de instruire, politistul respectiv cu doua zile inainte de prezentarea de material da o aşa zis declaratie de detaliu, precizatoare, in care arata ca acea expresie pe care a mentionat-o, respectiv „ma bagati in istorie”, este de fapt un tic verbal. Sustine ca a urmarit toate inregistrarile şi acea expresie nu este un tic verbal, ci este doar o explicatie prin care incearca in mod neconvingator, sa sustina ca a avut o atitudine onesta, impartiala, independenta, in car ca un asistent la o situatie, urmarea ce se intampla, lucru neadevarat.
Avocatul inculpatului DS arata ca exista politişti a caror intransigenta şi seriozitate in abordare, duc gandul cu mult in subsolul de a face, de a cere, de a incerca sa se duca lucrurile la o alta abordare.
Avand in vedere şi dispozitiile art. 64 al. 1 şi 2 , art. 68, avocatul inculpatului DS arata ca politistul deşi putea sa inhibe, sa opreasca la momentul respectiv orice desfaşurare ulterioara a acestui deznodamant, nu a facut-o , ci a aşteptat continuarea lui. Mentioneaza ca in cauza nu se regaseşte acel flagrant de dare de mita in care o parte face presiuni asupra functionarului, politistului, pe un oarecare termen de a da mita, pentru a se rezolva anumite probleme, respectivul face acel denunt, iar organele organizeaza flagrantul. Sustine ca in cauza se regaseşte situatia unei manifestari spontane.
Fata de toate aceste aspecte, avocatul NN, pentru inculpatul DS, solicita, ca urmare a reanalizarii oportunitatii acestei masuri, care in opinia sa nu slujeşte nimanui, continuarea procesului penal in stare de libertate, aratand ca profilul inculpatului nu este de natura sa duca la aprecierea ca buna desfaşurare a procesului penal ulterioara ar fi periclitata prin lasarea sa in libertate.
Reprezentanta Parchetului, avand cuvantul in replica, arata ca la sesizarea instantei pentru discutarea art. 300/1 Cod procedura penala este normal a se expune o stare de fapt pe baza careia sa se demonstreze ca exista indicii temeinice sau probe ca se impune sau nu mentinerea in stare de arest preventiv a inculpatilor care se afla in boxa. Mentioneaza ca masura arestului preventiv ar intr-adevar un scop preventiv şi nu un scop sanctionator, insa are şi scopul de a conştientiza gravitatea faptelor savarşite. Cu privire la pericolul social concret pe care inculpatilor l-ar prezenta daca ar fi lasati in libertate, arata ca acesta nu trebuie dovedit neaparat cu probe, ci cu presupunerea rezonabila ca lasati in libertate prezinta un pericol concret, in acest sens CEDO facand referire la modul de savarşire a faptelor, la atitudinea inculpatilor şi la persoana acestora, modul in care aceştia conjugat şi-au unit fortele pentru a scapa de sanctiuni de natura contraventionala sau penala releva totuşi un pericol deosebit. In ce privesc sustinerile apararii ca intreaga societate este conştienta ca se da mica mita, atunci tocmai in acest moment trebuie a se avea o reactie prompta pentru a infrange acea stare de nesiguranta care exista in randul cetatenilor, pentru a reda increderea in organele de justitie şi a opri desfaşurarea acestor fapte de natura penala.
Avocat NN, pentru inculpatul DS, in baza art. 300/1 coroborat cu art. 139 solicita, ca in masura in care se considera ca revocarea masurii arestului preventiv este prea indulgenta, sa se dispuna inlocuirea masurii arestului preventiv cu masura obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu.
Inculpatul ADF, avand ultimul cuvant, solicita a fi cercetat in stare de libertate şi arata ca işi insuşeşte concluziile aparatorului sau.
Inculpatul FTP, avand ultimul cuvant, solicita a fi cercetat in stare de libertate pentru a fi alaturi de familia sa şi de angajatii sau. De asemenea arata ca a facut o greşeala pentru care sufera şi familia sa şi angajatii sai.
Inculpatul DS, avand ultimul cuvant, arata ca a conştientizat gravitatea faptelor şi pericolul in care se afla . mai arata ca a fost o reactie de impuls , a greşit , ca nu a gandit nici o clipa ca este politist, ca a dorit sa işi ajute un prieten, fara sa conştientizeze repercusiunile. Solicita a fi cercetat in stare de libertate şi ca işi insuşeşte concluziile avocatului sau.
T R I B U N A L U L,
Constata ca prin incheierea de şedinta nr. 3 din 15.02.2012 a Tribunalului Braşov s-a dispus in baza art. 149 / 1 Cod procedura penala cu aplicarea art. 143 al 1 Cod procedura penala şi art. 148 lit. f Cod procedura penala, arestarea preventiva a inculpatului ADF pentru savarşirea infractiunii de dare de mita prev. de art. 255 alin. 1 Cod penal raportat la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000,cu aplic. art. 75 alin. 1, lit. a) Cod Penal pe o perioada de 30 zile, incepand de la data de 15.02.2012 şi pana la 15.03.2012 inclusiv şi in baza art. 149/ 1 Cod procedura penala cu aplicarea art. 143 al 1 Cod procedura penala şi art. 148 lit. f Cod procedura penala arestarea preventiva a inculpatilor FTP pentru savarşirea infractiunii de dare de mita prev. de art. 255 alin. 1 Cod penal rap. la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 75 alin. 1, lit. a) Cod Penal şi DS pentru savarşirea infractiunii de dare de mita prev. de art. 255 alin. 1 Cod penal rap. la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000,cu aplic. art. 75 alin. 1, lit. a) Cod Penal pe o perioada de cate 29 zile ,incepand de la data de 15.02.2012 şi pana la 14.03.2012 inclusiv.
Tribunalul Braşov a retinut in esenta ca exista indicii temeinice cu privire la faptul ca inculpatii FTP şi DS ar fi dat o suma de bani agentului de politie instrumentator al cauzei privind savarşirea de catre invinuitul ADF a unor infractiuni privind regimul circulatiei pe drumurile publice, aspecte de care aceştia au avut cunoştinta in momentele respective, pentru ca politistul constatator respectiv sa nu-şi exercite atributiile legale privind constatarea unei situatii de fapt privind infractiuni prevazute de legislatia circulatiei pe drumurile publice in sarcina sus-numitului ADF, favorizandu-l pe acesta din urma pentru a zadarnici procesul penal.
Ulterior emiterii mandatelor de arestare preventiva a celor trei inculpati, parchetul a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei pentru inculpatul ADF, din infractiunea de dare de mita in infractiunea de instigare la dare de mita, prevazuta de art. 25 raportat la art. 255 alin. 1 Cod penal raportat la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000,cu aplic. art. 75 alin. 1, lit. a) Cod Penal.
Incheierea Tribunalului Braşov a ramas definitiva prin respingerea recursurilor inculpatilor de catre Curtea de Apel Braşov.
Analizand oportunitatea mentinerii masurii arestarii preventive a inculpatilor instanta constata ca de la momentul luarii masurii arestarii preventive a celor trei inculpati, respectiv de la data de 15.02.2012, pana in prezent nu a intervenit nici un element care sa determine concluzia ca nu mai subzista temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive a celor trei inculpati. Mai mult, daca se ia in considerare data la care masura arestarii preventive a fost verificata de catre Curtea de Apel Braşov in caile de atac exercitate de inculpati, rezulta ca de la acest moment pana in prezent s-a scurs o perioada foarte scurta de timp, in care nu s-au produs modificari nici cu privire la existenta indiciilor temeinice şi nici cu privire la existenta starii de pericol concret pentru ordinea publica, pe care ar prezenta-o lasarea in libertate a inculpatilor.
Astfel, in ce priveşte existenta indiciilor temeinice cu privire la faptele retinute in sarcina inculpatilor, acestea rezulta şi in prezent, din probele administrate in cursul urmarii penale. In primul rand trebuie mentionate declaratiile date de cei trei inculpati, in fata organelor de urmarire penala şi in fata instantei de judecata, la momentul luarii masurii arestarii preventive, in care inculpatii FTP şi DS recunosc in principiu ca ar fi incercat sa-i inmaneze agentului de politie LN o suma de bani, pentru a nu intocmi actele de constatare a surprinderii in trafic a inculpatului ADF, in timp ce conducea un autoturism cu numere de inmatriculare false. Inculpatul ADF nu recunoaşte faptul ca i-ar fi determinat pe ceilalti doi inculpati sa dea mita, iar ceilalti doi inculpati sustin ca ar fi fost provocati de atitudinea politistului sa-i dea mita. Urmeaza ca in cursul cercetarii judecatoreşti sa fie lamurite toate aceste aspecte. In acest moment exista insa indicii temeinice cu privire la savarşirea acestei fapte, ce rezulta in principal din declaratiile celor doi inculpati dar şi din procesele verbale de redare a convorbirilor purtate de inculpati şi de agentul de politie LN, precum şi din declaratiile din cursul urmaririi penale date de acesta din urma şi de martorul SS.
In ce priveşte subzistenta conditiilor de la art. 148 lit. f Cod procedura penala, pentru mentinerea masurii arestarii preventive, instanta constata ca in timpul foarte scurt scurs de la momentul la care acest aspect a fost analizat de o instanta de judecata, respectiv de catre Curtea de Apel Braşov, nu s-a diminuat starea de pericol concret pentru ordinea publica, pe care o prezinta lasarea in libertate a celor trei inculpati, in aşa masura incat sa se impuna luarea unei alte masuri preventive, neprivative de libertate.
Este adevarat ca cei trei inculpati sunt integrati in societate, au familii şi locuri de munca, au un profil personal care sa ii ajute sa conştientizeze mai uşor relevanta incalcarii normelor de convietuire sociala, insa trebuie tinut cont de faptul ca inculpatii sunt acuzati de savarşirea unei fapte de mituire a unui politist, in contextul incercarii de sustragere de la urmarirea penala. Or, natura faptei de care sunt acuzati inculpatii prezinta un altfel de pericol decat cel pe care l-ar prezenta alte genuri de fapte, cum sunt cele de violenta de pilda. Inculpatii sunt acuzati ca ar fi incercat sa favorizeze sustragerea inculpatului ADF de la urmarirea penala, folosindu-se tocmai de atuurile pe care le confera statutul lor social. Inculpatul DS este agent de politie, iar inculpatul FTP administrator al unei firme. Inculpatul ADF i-a mentionat agentului LN de mai multe ori ca se cunoaşte cu diferite persoane, incercand sa-l induplece sa nu intocmeasca actele de constatare. Faptele de coruptie activa prezinta pericol social tocmai prin faptul ca cei care le comit sunt de regula persoane cu un statut social mai ridicat, care le confera indrazneala de a incerca sa eludeze prevederile legii prin incercarea de mituire a functionarilor corupti. O lipsa de reactie ferma şi imediata a organelor judiciare fata de astfel de fapte ar putea sa transmita mesajul ca acestea sunt tolerate in societate. Cei care apeleaza la astfel de practici s-ar putea considera intangibili, in lipsa reactiei organelor judiciare, fapt ce i-ar putea incuraja ca şi pe viitor sa incerce sa-şi rezolve problemele pe aceasta cale şi nu pe caile legale. De asemenea, in lipsa unei astfel de reactii a organelor judiciare, fata de acest gen de fapte şi celelalte persoane s-ar putea simti incurajate sa apeleze la aceste practici, punandu-se astfel in pericol chiar functionarea statului de drept.
Pericolul concret pentru ordinea publica, in cazul celor trei inculpati rezulta in continuare din natura faptei de care sunt acuzati, avand in vedere ca in cele mai multe cazuri la momentul initial al luarii masurii arestarii preventive gravitatea faptei denota pericolul concret pentru ordinea publica a autorilor. Raspandirea acestui fenomen este un argument in sensul ca se impune luarea unor masuri ferme de catre organele judiciare şi nu un argument in sensul ca se impune luarea unei alte masuri mai blande.
Trebuie tinut cont de faptul ca şi buna desfaşurare a procesului penal in continuare necesita mentinerea starii de arest a inculpatilor, deoarece aceştia nu au fost audiati inca de instanta de judecata, iar unul din martorii propuşi prin rechizitoriu a fi audiat este tocmai agentul de politie pe care inculpatii sunt acuzati ca ar fi incercat sa-l mituiasca, instanta constata ca scopul procesului penal poate fi realizat mai uşor prin mentinerea masurii arestarii preventive.
Pentru aceste motive, instanta va mentine masura arestarii preventive a celor trei inculpati şi va respinge cererile acestora de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura preventiva a obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu.
D I S P U N E:
In temeiul art. 3001 alin. 1 şi 3 C.pr.pen. constata legalitatea şi temeinicia masurii arestarii preventive şi mentine masura arestarii preventive a inculpatilor: ADF, FTP, DS.
Respinge cererile inculpatilor ADF, FTP şi DS privind inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura preventiva a obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu.
Cu recurs in 24 ore de la comunicare.
Pronuntata in şedinta publica, azi 2.03.2012.
