5.Durata internării într-un centrul de reeducare. Art. 125 alin. 2 teza a II-a din noul Cod penal. Noţiunea de „pedeapsă prevăzută de lege”. Art. 187 din Codul penal.

5.Durata internării într-un centrul de reeducare. Art. 125 alin. 2 teza a II-a din noul Cod penal. Noţiunea de „pedeapsă prevăzută de lege”. Art. 187 din Codul penal.

Cum, prin prisma dispoziţiilor art. 187 din Codul penal, trebuie luată în considerare pedeapsa prevăzută de art. 188 alin. 1 din Codul penal, anume ce de la 10 la 20 de ani, durata internării inculpatului într-un centru de detenţie nu poate fi, potrivit art. 125 alin. 2 teza a II-a din noul Cod penal, mai redusă de 5 ani, chiar dacă infracţiunea de omor comisă de inculpatul minor a rămas în faza tentativei.

Secția  penală și  pentru cauze  cu  minori –Decizia penală nr. 131/A/ 10 februarie 2015

Prin sentinţa penală nr. 180/15.12.2014, pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 3653/85/2014, s-au hotărât următoarele:

1) În baza art. 48 cu referire la art.32 Cod penal, raportat la art.188 alin.1 şi 2 Cod penal, cu aplicarea art. 38 şi art. 77 litera d Cod penal, art.375 Cod procedură penală şi art.396 alin.10 C. pr. penală, a fost condamnat inculpatul T.A. la 3 ani şi 4 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 lit. a şi b din Codul penal pe o perioadă de 2 ani pentru comiterea  tentativei la infracţiunea de omor în forma complicităţii.

În baza art. 32 Cod penal rap. la art. 228 Cod penal cu referire la art. 229  alin. 2 litera b şi art. 232 Cod penal, cu aplicarea art.375 Cod procedură penală şi art.396 alin.10 C. pr. Penală, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru comiterea tentativei la infracţiunea de furt calificat în forma complicităţii.

În baza art. 39 litera b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 4 luni închisoare sporită la 3 ani şi 7 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b Cod penal.

În baza  art.67 alin.1 Cod penal i s-a aplicat inculpatului T.A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales in autorităţile publice sau in funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 399 alin.1 Cod procedură penală a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului T.A.

În baza art.72 alin.1 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului începând din data de 11.09.2014 la zi.

În baza art. 65 din Codul penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a şi b din Codul penal pe durata executării pedepsei.

În baza art. 7 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J.

În baza art. 7 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J.

În baza art. 5 al. 5 din Legea nr.76/2008 inculpatul T.A. s-a dispus a fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în SNDGJ a profilului genetic.

2) În baza art.  32 rap. la  art. 188 alin. 1 şi 2 Cod penal, a art. 228 Cod penal cu referire la art. 229 alin. 2 litera b şi art. 232 Cod penal, cu aplicarea art. 113  alin. 3  Cod penal, art. 125 al. 1 şi 2 Cod penal, art. 129 Cod penal,  art. 375 Cod procedură penală şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, s-a luat faţă de inculpatul minor P.C.C. măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 2 ani pentru comiterea infracţiunilor de omor în forma tentativei şi furt calificat în forma tentativei, infracţiuni aflate în concurs real.

În baza art. 127 C.p. rap. la art. 72 al.1 C.p. a fost dedusă perioada reţinerii şi arestului preventiv al inculpatului din data de 11.09.2014 până la zi din durata măsurii internării într-un centru de detenţie.

În baza art. 127 C.p. rap. la art. 72 al.1 C.p. a fost dedusă perioada reţinerii şi arestului preventiv al inculpatului din data de 11.09.2014 până la zi din durata măsurii internării într-un centru de detenţie.

În baza art. 399 alin.1 şi 4 Cod procedură penală a fost menţinută starea de arest a inculpatului, măsură executorie.

În baza art. 399 alin.3 lit. d Cod procedură penală  şi 241 alin.1 lit.d  Cod procedură penală dispus punerea în libertate a inculpatului la rămânerea executorie a hotărârii şi transferarea acestuia într-un centru de detenţie.

În baza art. 5 al. 5 din Legea nr.76/2008 inculpatul T.A. (aici prima instanţă a dorit să se refere la inculpatul P.C.C.) s-a dispus a fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în SNDGJ a profilului genetic.

În baza art. 19, art. 397 al.1 Cod procedură penală  combinat  cu art. 1381 – 1383 şi art.1391-1392 Cod civil  a fost admisă acţiunea civilă formulată de părţile civile Serviciul Judeţean de Ambulanţă S. şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă S. şi în consecinţă:

Au fost obligaţi inculpaţii T.A. şi P.C.C. (inculpatul minor P.C.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente T.F.)  să plătească următoarele sume:

– 914,07 lei cu dobânzi şi penalităţi până la stingerea datoriei către Serviciul de Ambulanţă Judeţean S.(fiecare inculpat câte 457,035 lei) reprezentând cheltuieli cu transportul şi îngrijirile medicale acordate părţii civile K.L.;

– 1720,73 lei cu dobânzi şi penalităţi până la stingerea datoriei către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă S.(fiecare inculpat câte 860,036 lei) reprezentând cheltuieli cu îngrijirile medicale acordate părţii civile K.L.

A fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă K.L. şi, în consecinţă, au fost obligaţi inculpaţii T.A. şi P.C.C. (inculpatul minor P.C.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente T.F.) la plata sumei de 10.000 Euro daune morale, respectiv câte 5.000 Euro fiecare.

Au fost respinse restul pretenţiilor civile solicitate de partea civilă.

În baza art. 404 alin. 4 lit. d Cod procedură penală  rap. la art. 112 alin.1 lit.b Cod penal, a fost confiscată o bucată de scândură de lemn de 180 cm şi 2,5 cm grosime depus la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Sibiu.

În baza art. 274 al.1 şi 2 Cod procedură penală  au fost obligaţi inculpaţii T.A. şi P.C.C. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în faza urmăririi penale şi a judecăţii, în cuantum de 2.000 lei, (câte 1000 lei fiecare), inculpatul minor P.C.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente T.F.

Onorariile avocaţilor din oficiu s-a dispus a fi suportate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu din data de 02.10.2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor P.C.C. pentru comiterea tentativei la infracţiunea de furt calificat prevăzută de art.32 Cod penal raportat la art.228 Cod penal cu referire la art.229 alin.2 lit.b Cod penal şi art.232 Cod penal şi a tentativei la infracţiunea de omor prevăzută de art.32 Cod penal raportat la art.188 alin.1 şi 2 Cod penal, cu aplicarea art.38 şi art.113 alin.3 şi urm. Cod penal; şi,  T.A., trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru comiterea tentativei la infracţiunea de furt calificat prevăzută de art.32 Cod penal raportat la art.228 Cod penal cu referire la art.229 alin.2 lit.b Cod penal şi art.232 Cod penal şi complicitate la tentativă de omor prevăzută de art.48 Cod penal cu referire la art.32 Cod penal raportat la art.188 alin.1 şi 2 Cod penal, cu aplicarea art.38 şi art.77 lit.d Cod penal.

În actul de trimitere în judecată s-au reţinut în fapt următoarele:

Persoana vătămată K.L. este angajat la SC G. SA M. în calitate de muncitor.

Începând cu luna august 2014, K.L. a primit, din partea conducerii societăţii, atribuţii de agent de pază, având sarcina de a asigura paza bunurilor din incinta unităţii.

În data de 04.09.2014 acesta a lucrat în schimbul I, efectuând serviciul de patrulare prin curtea unităţii.

În jurul orei 12,00-12,30, aflându-se pe platforma societăţii, în zona unde se află o fostă hală de producţie, dezafectată, în apropiere de complexul comercial B., cu care se învecinează, K.L. a observat 2 tineri, pe care-i cunoştea din vedere şi pe care i-a mai văzut şi cu alte ocazii, prin curtea unităţii, sustrăgând fier vechi.

Cei doi au ieşit dintr-o magazie având asupra lor o bucată de scândură din lemn, lungă de circa 2 metri şi lată de circa 10-20 cm.

K.L. s-a apropiat de cei doi tineri şi le-a cerut să iasă din fabrică.

Cei doi au făcut câţiva paşi în direcţia ieşirii din societate, motiv pentru care K.L.  s-a întors cu spatele spre ei, având convingerea că aceştia au dat curs cererii sale de a părăsi curtea unităţii.

Cei doi s-au întors spre paznic şi unul dintre ei i-a aplicat o lovitură cu scândura pe care o aveau asupra lor, în cap, acesta căzând la pământ şi sângerând puternic.

K.L. care avea asupra sa un telefon mobil, de serviciu, cu care vorbise, cu puţin timp înainte de a fi lovit în cap cu scândura, cu colega sa de serviciu F.M.R., a reuşit, cu un ultim efort să o apeleze pe aceasta şi să-i ceară ajutor, că nu mai poate, pronunţând cuvântul „cap”.

Aceasta a anunţat imediat pe şeful de secţie D.F. şi pe directorul unităţii A.D. care s-au deplasat cu o maşină la locul faptei.

Aceştia l-au găsit pe K.L. pe aleea uzinală, în zona de est a societăţii, lângă fosta hală de producţie, în prezent dezafectată.

K.L. era întins la pământ, prezenta o acumulare de sânge în zona cefei şi avea o rană deschisă în partea stângă a capului, deasupra urechii stângi, iar pe jos erau trei bălţi de sânge, una mai mare, iar două mai mici.

K.L. a reuşit să le comunice, celor doi şefi ai săi, veniţi la faţa locului, înainte de a sosi organele de poliţie şi ambulanţa, care au fost anunţate între timp, că a fost lovit în cap cu o scândură de lemn şi că a fost vorba de două persoane, bărbaţi, pe care i-a surprins în curtea fabricii şi cărora le-a cerut să părăsească unitatea.

La scurt timp de la săvârşirea faptei s-a stabilit că cei doi tineri care au fost surprinşi de paznicul K.L. în incinta SC G. SA M., în data de 04.09.2014, cu intenţia de a sustrage bunuri din unitate şi care i-au aplicat paznicului o lovitură cu o scândură în cap sunt inculpaţii T.A. şi P.C.C., care sunt fraţi şi care locuiesc pe str. L… din M., în apropierea SC G. SA.

Cei doi au fost văzuţi, imediat după ce au părăsit curtea SC G. SA, îndreptându-se în mod grăbit spre blocul unde locuiesc de martorii R.A.L. şi D.N.

După săvârşirea faptelor, inculpaţii T.A. şi P.C.C.  s-au dus la domiciliul lor din M., str. L… nr…, bl…, ap…, unde se afla mama lor T.F.  şi căreia T.A.  i-a spus ce s-a întâmplat.

După aceasta, cei doi inculpaţi au părăsit domiciliul şi municipiul M., plecând, T.A. la S.,  iar P.C.C. în satul T., în apropiere de oraşul B., sustrăgându-se astfel urmăririi penale efectuate în cauză.

Cei doi au fost identificaţi de organele de poliţie, la o săptămână de la comiterea faptelor şi prezentaţi procurorului, pentru a fi audiaţi în cauză.

Cei doi inculpaţi au recunoscut că în data de 04.09.2014 s-au hotărât să meargă în incinta SC G. SA Mediaş, unde au mai fost şi cu alte ocazii şi de unde au luat fier vechi din secţiile dezafectate, pentru a face rost de material lemnos pentru confecţionarea unei cuşti pentru iepurii pe care-i aveau la domiciliu.

Astfel, cei doi inculpaţi au recunoscut că au intrat, fără a avea permisiunea sau aprobarea vreunei persoane, în incinta SC G. SA M. , unde au găsit o bucată de scândură şi unele ambalaje pe care au intenţionat să le ia şi să le ducă acasă la ei pentru a-şi face o cuşcă pentru iepuri.

Aceştia au fost surprinşi de paznicul K.L. în incinta unităţii.

Inculpatul P.C.C. susţine că paznicul K.L.  s-a apropiat de el şi l-a prins de umeri şi i-a aplicat câteva palme peste faţă. Acesta a zbierat, pentru a auzi fratele său T.A., care s-ar fi aflat la o distanţă de circa 40-50 de metri de el, după care a luat de jos o scândură şi, de frică, i-a aplicat o lovitură cu scândura, în cap paznicului, care a căzut la pământ, unde a şi rămas, nemaiputând să se ridice şi nici să spună ceva.

După aceasta, cei doi inculpaţi susţin că au părăsit în fugă incinta unităţii, mergând acasă la ei.

Pe drum au fost văzuţi de R.A. şi D.N.

Inculpaţii au recunoscut că, după comiterea faptei au plecat de la domiciliu în alte localităţi, fiindu-le frică.

Cu privire la susţinerile inculpaţilor asupra modalităţii comiterii agresiunii asupra paznicului K.L. se arată următoarele:

Cei doi inculpaţi au susţinut că cel care l-a lovit cu scândura în cap pe paznic a fost inculpatul P.C.C.  şi aceasta a avut loc după ce paznicul l-ar fi agresat pe el, aplicându-i câteva palme peste faţă, iar în momentul lovirii paznicului, cu scândura, inculpatul T.A. s-ar fi aflat la câţiva zeci de metri de acel loc.

S-a mai arătat că faptul că în momentele anterioare agresiunii suferite de K.L. cei doi inculpaţi au fost împreună, unul lângă altul, reiese din declaraţiile acestuia şi din relatările martorilor A.D. şi D.F., sosiţi imediat la locul faptei şi care au aflat direct de la K. acest lucru.

De asemenea, s-a arătat că cei doi inculpaţi, după ce paznicul K. a fost doborât la pământ, unde a rămas întins, au părăsit împreună locul faptei, incinta societăţii, fugind spre casă, iar apoi părăsind domiciliul şi municipiul M., mai multe zile, sustrăgându-se urmăririi penale.

De altfel, s-a reţinut că paznicul K.L. a arătat în declaraţia sa că pe cei doi i-a mai surprins şi cu alte ocazii, în incinta unităţii, iar aceştia au avut şi atunci un comportament agresiv, atât faţă de el cât şi faţă de alţi paznici, aruncând cu pietre în paznici, de fiecare dată când erau surprinşi în unitate .

S-a mai arătat că din Raportul de constatare medico-legală nr.456/II/a/50 din 11.09.2014 al Serviciului de Medicină Legală Judeţean S., rezultă că numitul K.L. a suferit la data de 04.09.2014 un traumatism cranio-cerebral cu fracturi craniene şi dilacerare meningo-cerebrală, care s-a putut produce prin lovire cu un corp contondent aplicată asupra capului. Leziunile necesită 100-120 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu survin complicaţii. În urma leziunilor suferite, viaţa susnumitului a fost pusă în primejdie.

Starea de fapt reţinută în actul de trimitere în judecată a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă:

–procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 04.09.2014, făcută în curtea SC G. SA M., unde a fost agresată persoana vătămată K.L.,

–planşa foto privind cercetarea la faţa locului ;

–mijlocul material de probă: 1 scândură din lemn de 180 cm lungime, 12 cm lăţime şi 2,5 cm grosime, care se înaintează instanţei de judecată;

–raportul de constatare medico-legală nr.456/II/a/50 din 11.09.2014 al Serviciului de Medicină Legală Judeţean S.;

–declaraţia de persoană vătămată şi constituirea de parte civilă a lui K.L.;

–adresa Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă S. nr.17283/18.09.2014 de constituire de parte civilă;

–adresa Serviciului de Ambulanţă Judeţean S. nr.1667/17.09.2014 de constituire de parte civilă în cauză;

–declaraţiile de martor: F.M.R., R.A.L., D.N., A.D., D.F. şi T.F.;

–declaraţiile în calitate de suspecţi şi inculpaţi, date în cursul urmăririi penale de T.A. şi P.C.C.

În cauză s-au constituit părţi civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă S. şi Serviciul de Ambulanţă Judeţean S. cu contravaloarea serviciilor medicale acordate persoanei vătămate.

S-a efectuat referatul de evaluare al inculpatului minor de către Serviciul de Probaţiune M.

Înainte de citirea actului de sesizare, persoana vătămată K.L. a declarat în faţa instanţei că se constituie parte civilă împotriva fiecărui inculpat cu suma de 5000 euro, reprezentând daune morale şi cu aceeaşi sumă (10.000 euro) ca despăgubiri materiale.

Tot până la începerea cercetării judecătoreşti, ambii inculpaţi au solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc în baza procedurii simplificate a recunoaşterii vinovăţiei, prev. de art. 375 Cod procedură penală  şi art. 396 Cod procedură penală.

Prin declaraţiile de recunoaştere a vinovăţiei, ambii inculpaţi au solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care şi le însuşesc,  nesolicitând administrarea altor probe.

Prima instanţă a admis aceste cereri de judecare a cauzei prin procedura recunoaşterii vinovăţiei, inclusiv în privinţa minorului P.C.C., datorită următoarelor considerente:

Această dispoziţie procedurală, a menţionat prima instanţă, are în vedere două obiective: judecarea cauzei cu celeritate şi pe de altă parte acordarea posibilităţii pentru inculpaţii care recunosc fapta comisă (cu excepţia infracţiunilor pedepsite cu detenţiunea pe viaţă) de a beneficia de o reducere a limitelor prevăzute de lege pentru pedeapsa ce urmează a fi aplicată cu o treime (în cazul închisorii), respectiv o pătrime (în cazul amenzii).

Nu există dispoziţie în codul de procedură penală prin care să fie exceptat inculpatul minor de la posibilitatea (care-i este favorabilă de altfel) de a fi judecat pe baza acestei proceduri. Şi un al treilea argument ar fi faptul că respingerea unei cereri a inculpatului minor privind recunoaşterea vinovăţiei ar putea fi considerată discriminatorie faţă de admiterea cererii inculpatului major, în condiţiile în care, în prezenta cauză ambii inculpaţi au fost trimişi în judecată ca şi participanţi la comiterea aceloraşi fapte (minorul în calitate de autor şi majorul în calitate de complice), a mai reţinut prima instanţă.

Din analiza întregului material probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu declaraţiile de recunoaştere a vinovăţiei ale inculpaţilor, prima instanţă a constatat că vinovăţia inculpaţilor cu privire la infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată este dovedită.

Astfel, în data de 04.09.2014 cei doi inculpaţi au fost surprinşi de paznicul K.L. în incinta curţii SC G. SA M.  în timp ce încercau să sustragă bunuri aparţinând acestei societăţi, acţiune întreruptă din cauza apariţiei paznicului. Minorul a lovit partea civilă cu o scândură în zona capului, cauzându-i acesteia un traumatism cranio-cerebral cu fracturi craniene şi dilacerare meningo-cerebrală.

Leziunile produse paznicului au necesitat 100-120 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi au pus viaţa acestuia în pericol.

În drept, prima instanţă a reţinut următoarele:

Faptele inculpatului minor P.C.C. întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de furt calificat prevăzută de art.32 Cod penal raportat la art.228 Cod penal cu referire la art.229 alin.2 lit.b Cod penal şi art.232 Cod penal şi a tentativei la infracţiunea de omor prevăzută de art.32 Cod penal raportat la art.188 alin.1 şi 2 Cod penal, cu aplicarea art.38 şi art.113 alin.3 şi urm. Cod penal.

Faptele inculpatului major T.A. care a înlesnit şi ajutat la comiterea infracţiunilor de furt şi de omor în forma tentativei de către inculpatul minor P.C.C., întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art.228 Cod penal cu referire la art.229 alin.2 lit.b Cod penal şi art.232 Cod penal şi complicitate la tentativă de omor prevăzută de art.48 Cod penal cu referire la art.32 Cod penal raportat la art.188 alin.1 şi 2 Cod penal, cu aplicarea art.38 şi art.77 lit.d Cod penal.

Prezenţa inculpatului major împreună cu inculpatul minor la locul comiterii faptelor au sporit încrederea minorului în reuşita acţiunilor sale, minorul acţionând în calitate de autor iar majorul în calitate de complice, a mai reţinut prima instanţă.

La individualizarea pedepselor aplicate fiecărui inculpat prima instanţă a arătat că a ţinut seama de dispoziţiile art. 74 Cod penal respectiv de împrejurările şi modul în care faptele au fost comise, gravitatea rezultatului produs (starea de sănătate deosebit de precară a victimei), motivul săvârşirii faptelor, conduita inculpaţilor în cursul procesului penal, persoana fiecărui inculpat.

Având în vedere aceste considerente, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul major T.A., în baza art. 48 cu referire la art.32 Cod penal, raportat la art.188 alin.1 şi 2 Cod penal, cu aplicarea art. 38 şi art. 77 litera d Cod penal, art.375 Cod procedură penală şi art.396 alin.10 C. pr. Penală, a fost condamnat la 3 ani şi 4 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 lit. a şi b din Codul penal pe o perioadă de 2 ani pentru comiterea  tentativei la infracţiunea de omor în forma complicităţii.

În baza art. 32 Cod penal rap. la art. 228 Cod penal cu referire la art.229  alin. 2 litera b şi art. 232 Cod penal, cu aplicarea art.375 Cod procedură penală şi art.396 alin.10 C. pr. Penală acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru comiterea tentativei la infracţiunea de furt calificat în forma complicităţii.

În baza art.39 litera b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 4 luni închisoare sporită la 3 ani şi 7 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b Cod penal.

În baza  art.67 alin.1 Cod penal prima instanţă i-a aplicat inculpatului T.A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b Cod penal., respectiv dreptul de a fi ales in autorităţile publice sau in funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 399 alin.1 Cod procedură penală  prima instanţă a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului T.A.  şi în baza art.72 alin.1 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului începând din data de 11.09.2014 la zi.

În baza art.65 din Codul penal prima instanţă i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor  prevăzute de art. 66 lit. a şi b din Codul penal pe durata executării pedepsei.

În baza art.7 din Legea nr.76/2008 prima instanţă a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J.

În baza art.7 din Legea nr.76/2008 prima instanţă a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J.

În baza art. 5 al. 5 din Legea nr.76/2008 inculpatul T.A. a fost informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În privinţa inculpatului minor P.C.C., date fiind gravitatea faptelor comise şi dispoziţiile noului Cod penal privind sancţiunile aplicabile minorilor, prima instanţă a luat faţă de acesta măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenţie pe o durată de 2 ani pentru comiterea infracţiunilor de omor în forma tentativei şi furt calificat în forma tentativei, infracţiuni aflate în concurs real.

În baza art. 399 alin.1 şi 4 Cod procedură penală  a fost menţinută starea de arest a inculpatului, măsură executorie, iar în baza art. 399 alin. 3 lit. d Cod procedură penală  şi 241 alin.1 lit.d Cod procedură penală  s-a dispus punerea în libertate a inculpatului la rămânerea executorie a hotărârii şi transferarea acestuia într-un centru de detenţie.

În baza art. 5 al. 5 din Legea nr. 76/2008 inculpatul P.C.C.(aici prima instanţă a dorit să se refere la inculpatul P.C.C.) s-a dispus a fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

Sub aspectul laturii civile, constatând că în speţă sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale a inculpaţilor, care prin faptele comise au cauzat un prejudiciu atât părţii civile K.L. cât şi unităţilor spitaliceşti, prima instanţă i-a obligat pe inculpaţi la plata prejudiciilor cauzate, astfel cum mai sus s-a arătat.

În privinţa părţii civile K.L. prima instanţă a arătat că a admis doar pretenţiile morale ale acesteia, prejudiciul material nefiind dovedit.

În baza art. 404 alin.4 lit.d Cod procedură penală  rap. la art. 112 alin.1 lit.b Cod penal, prima instanţă a confiscat o bucată de scândură de lemn de 180 cm. Şi 2,5 cm grosime depusă la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Sibiu.

În final, prima instanţă a făcut aplicarea art. 274 al. 1 şi 2 Cod procedură penală, astfel cum mai sus s-a aplicat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat, în termen, apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL S. şi inculpatul T.A.

Prin apelul său parchetul a solicitat desfiinţarea sentinţei şi, în rejudecare,

-a fi reţinută în defavoarea inculpatului Tolan circumstanţa agravantă prev. de art.77 lit. d din Codul penal cu referire la infracţiunea de furt, cu motivarea că şi la săvârşirea acestei infracţiuni a participat inculpatul minor Popescu;

-a fi majorată pedeapsa aplicată inculpatul Tolan pentru infracţiunea de omor;

-a se majora perioada internării inculpatului minor P. în centrul de detenţie, cu motivarea că perioada minimă a măsurii este de 5 ani;

Prin apelul său inculpatul T. a solicitat desfiinţarea sentinţei şi, în rejudecare, a se pronunţa o soluţie de achitare a sa pentru infracţiunea de omor, cu motivarea, în esenţă, că nu se face vinovat, neexistând o înţelegere prealabilă între el şi celălalt inculpat în sensul săvârşirii unui omor şi că se afla în altă locaţie, în momentul în care celălalt inculpat a lovit persoana vătămată.

Inculpatul P., personal şi prin apărător desemnat din oficiu, şi-a exprimat poziţia procesuală în sensul respingerii apelului parchetului.

Analizând sentinţa primei instanţe pe baza motivelor invocate în cele două apeluri dar şi în acord cu art.417 alin. 2 din Codul de procedură penală, curtea reţine următoarele:

Prima instanţă, dând o justă apreciere a materialului probatoriu al dosarului, în conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, a reţinut o corectă stare de fapt, pe care, de altfel, inculpaţii au recunoscut-o în faza de judecată în primă instanţă.

Din declaraţiile persoanei vătămate, coroborate cu recunoaşterea inculpaţilor dar şi cu declaraţiile martorilor şi cu aspectele ce reies din certificatul medico-legal, rezultă că cei doi inculpaţi, fraţi după mamă, au pătruns în incinta SC G. SA din M., cu intenţia de a fura diverse bunuri, fiind surprinşi, înainte de a reuşi să sustragă vreun bun, de persoana vătămată, angajat cu atribuţii de pază, care le-a cerut să părăsească incinta fabricii. După ce au schiţat că se îndreaptă spre ieşirea din incinta fabricii, inculpatul P.(minor la data faptelor), fiind sprijinit moral de prezenţa fratelui său major, inculpatul T., l-a lovit pe persoana vătămată, pe la spate, cu o scândură în cap, lovitură în urma căreia persoana vătămată a căzut la pământ. După lovirea persoanei vătămate inculpaţii au părăsit în grabă locul faptei, fiind văzuţii de martorii R.A.L. şi D.N., după care inculpaţii au părăsit localitatea M., plecând fiecare în altă localitate, cu intenţia de a se sustrage unei eventuale urmăririi de către organele judiciare. În urma loviturii primite, persoana vătămată a suferit un traumatism cranio-cerebral cu fracturi craniene şi cu dilacerare meningo-cerebrală, care i-au pus în pericol viaţa şi care au necesitat, pentru vindecare, un număr de 100-120 zile de îngrijiri medicale, cu condiţia să nu survină complicaţii.

Curtea nu a putut  reţine apărarea inculpatului apelant T. în sensul că el nu se face vinovat de săvârşirea faptei de omor în forma complicităţii deoarece nu ar fi avut o înţelegere prealabilă cu fratele său să-l omoare pe persoana vătămată şi deoarece nu se afla la locul faptei în momentul lovirii.

Pentru a concluziona astfel curtea observă, mai întâi, că în faza de judecată în primă instanţă inculpatul apelant a recunoscut inclusiv săvârşirea faptei de omor în forma complicităţii.

De asemenea, curtea mai reţine că pentru a fi în prezenţa complicităţii nu este necesară existenţa doar a unei înţelegeri prealabile, aceasta putând să survină şi în momentul săvârşirii faptei, după cum rezultă din dispoziţiile art. 48 din Codul penal.

Curtea observă că declaraţiile persoanei vătămate îl plasează pe inculpatul T., în momentele imediat precedente acţiunii de lovire, la locul săvârşirii faptei, în imediata apropiere a fratelui său şi a persoanei vătămate. Aceste declaraţii se coroborează şi cu cele ale martorilor care i-au văzut pe inculpaţi părăsind, în grabă, locul faptei dar şi cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor din faza de judecată în primă instanţă.

Este adevărat că, în faza de urmărire penală, inculpaţii au declarat că T. nu se afla chiar aproape de locul în care persoana vătămată a fost lovit, dar curtea apreciază că aceste declaraţii sunt nesincere sub acest aspect, deoarece ele se contrazic flagrant, astfel: inculpatul T. declară că era în altă parte a fabricii, fără a putea vedea sau auzi măcar pe fratele său şi pe persoana vătămată, neauzind nimic şi aflând despre lovire de la fratele său, care ar fi venit în fugă să-i spună ce a făcut, pe când inculpatul Popescu declară că inculpatul T. se afla la circa 40-50 m de locul în care el l-a lovit pe paznic şi că a zbierat pentru a fi auzit de fratele său, atunci când persoana vătămată i-a dat câteva palme peste faţă. Lipsa de sinceritate a inculpatului Tolan cu referire la aspectul situării sale spaţiale în momentul lovirii se deduce şi din atitudinea lui de după săvârşirea faptei, constând în părăsirea domiciliului şi fuga într-o altă localitate, unde a fost prins de către organele de poliţie, la o săptămână de la comiterea faptelor.

Având în vedere şi relaţia de rudenie dintre cei doi inculpaţi, care sunt fraţi după mamă, ţinând cont de faptul că cei doi s-au dus la locul faptelor pregătiţi să comită infracţiunea de furt, mai precis, să sustragă împreună bunuri din incinta SC G.  SA şi reţinând, astfel cum mai sus s-a arătat, că inculpatul T.  s-a aflat lângă inculpatul P.  atunci când acesta din urmă a lovit persoana vătămată, curtea apreciază că sunt întrunite condiţiile de existenţă ale participaţiei penale sub forma complicităţii morale a inculpatului T. la săvârşirea, ca autor, a infracţiunii de tentativă la omor de către inculpatul P., pentru că, acesta din urmă, ştiindu-l pe fratele său în apropiere, a avut suficientă îndrăzneală să-i aplice lovitura persoanei vătămate, între cei doi inculpaţi fraţi survenind, pe loc, o înţelegere tacită în sensul comiterii infracţiunii de omor, înţelegere pe care inculpatul T. a confirmat-o prin situarea lui în apropierea fratelui său în momentul imediat precedent lovirii şi prin fuga împreună a celor doi de la locul faptei. 

 Prima instanţă a realizat şi o justă încadrare juridică a faptelor comise de inculpaţi, acestea întrunind, într-adevăr, elementele constitutive ale :

-tentativei la infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 32 Cod penal, raportat la art. 228 Cod penal cu referire la art. 229 alin. 2 lit. b Cod penal şi art. 232 Cod penal şi ale tentativei la infracţiunea de omor prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 alin.1 şi 2 Cod penal, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.;

-ale tentativei la infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 228 Cod penal cu referire la art. 229 alin. 2 lit. b Cod penal şi art. 232 Cod penal şi ale complicităţii la tentativa de omor, prevăzută de art. 48 Cod penal cu referire la art. 32 Cod penal raportat la art.188 alin.1 şi 2 Cod penal.

În procesul de individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatului major T., prima instanţă a omis să reţină, cu referire la infracţiunea de furt, circumstanţa agravantă prev. de art. 77 lit. d din Codul penal (comiterea faptei de către un infractor major, dacă aceasta a fost săvârşită împreună cu un minor), circumstanţă care, de altfel, a fost reţinută cu referire la infracţiunea de omor.

Deşi a omis să reţină această circumstanţă agravantă în sarcina inculpatului pentru infracţiunea de furt, curtea apreciază că prima instanţă a aplicat pedepse just individualizate atât pentru infracţiunea de tentativă la furt cât şi pentru cea de complicitate la tentativa de omor, în acord cu criteriile de individualizare prev. de art. 74 din Codul penal. Între aceste criterii curtea apreciază că cel referitor la gravitatea redusă infracţiunii de tentativă la furt şi la participaţia redusă la infracţiunea de complicitate la tentativă la omor justifică aplicarea unei pedepse, pentru furt, de doar o lună peste minimul special obţinut conform art. 33 alin. 2 şi din Codul penal şi art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală şi a unei pedepse, pentru omor, la minimul special obţinut conform aceloraşi dispoziţii amintite anterior.

Cu referire la durata internării inculpatului P.  în centrul de reeducare, curtea  a considerat că, prin stabilirea unei durate de 2 ani, prima instanţă nu a respectat dispoziţiile art. 125 alin. 2 teza a II-a coroborate cu cele ale art. 187 din Codul penal.

Potrivit art. 125 alin. 2 teza a II-a din Codul penal, în  cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă, internarea într-un centru de detenţie se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 şi 15 ani.

Potrivit art. 187 din Codul penal, prin pedeapsă prevăzută de lege se înţelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârşită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

Cum, prin prisma dispoziţiilor art. 187 din Codul penal, trebuie luată în considerare pedeapsa prevăzută de art. 188 alin. 1 din Codul penal, anume ce de la 10 la 20 de ani, durata internării inculpatului P.  în centru de detenţie nu poate fi mai redusă de 5 ani.

O perioadă de internare de sub 5 ani nu este posibilă, în opinia curţii, nici prin prisma dispoziţiilor art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, deoarece acestea nu se referă la posibilitatea reducerii duratei unei măsuri educative.

Apreciind astfel, curtea  a considerat că prima instanţă ar fi trebuit să aplice inculpatului minor măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 5 ani, perioadă care apare ca fiind îndestulătoare, prin raportare la criteriile (în special cele legate de vârsta inculpatului la comiterea faptelor şi de atitudinea de recunoaştere) prev. de art. 74 din Codul penal, la care face trimitere expresă art. 115 alin. 2 din acelaşi cod, pentru a asigura crearea condiţiilor de reeducare a inculpatului.

Verificând cauza şi sub celelalte aspecte de fapt şi de drept, în acord cu dispoziţiile art. 417 alin. 2 din Codul de procedură penală, curtea nu a descoperit alte fine de netemeinicie sau de nelegalitate.

Pentru toate aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală, curtea a admis apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL S.  împotriva sentinţei penale nr. 180/15.12.2014, pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 3653/85/2014, pe care o va desfiinţa, cu privire la inculpatul T.A., doar sub aspectul omisiunii reţinerii circumstanţei agravante prevăzute de art. 77 lit. d din noul Cod penal, cu referire la infracţiunea de tentativă la furt şi, cu privire la inculpatul (minor la data faptelor) P.C.C., doar sub aspectul duratei măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru de detenţie şi, rejudecând în aceste limite:

A reţinut  circumstanţa agravantă prevăzută de art. 77 lit. d din noul Cod penal cu referire la infracţiunea de tentativă la furt calificat, prev. de art. 32 rap. la art. 228 şi art. 229 alin. 2 lit. b şi art. 232 din noul Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală, săvârşită de inculpatului T.A.

A menţinut pedepsele aplicate aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea de tentativă la furt calificat, prev. de art. 32 rap. la art. 228 şi art. 229 alin. 2 lit. b şi art. 232 din noul Cod penal, în condiţiile art. 77 lit. d din noul Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală şi pentru infracţiunea de complicitate la tentativă de omor, prev. de art. 48 şi art. 32 rap. la art. 188 alin. 1 şi 2 din noul Cod penal, în condiţiile art. 77 lit. d din noul Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală.

A menţinut pedeapsa rezultantă principală de 3 ani şi 7 luni închisoare şi regimul de executare efectivă a acesteia, precum şi pedepsele complementare şi accesorii aplicate aceluiaşi inculpat.

În baza art. 72 alin. 1 din noul Cod penal, a scăzut din durata pedepsei închisorii perioada în care inculpatul T.A.  a fost reţinut şi arestat preventiv în cauză, respectiv perioada 11.09.2014-10.02.2015.

A majorat de la 2 ani la 5 ani durata măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru de detenţie aplicate inculpatului (minor la data faptelor) P.C.C. pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor de tentativă la furt calificat, prev. de art. 32 rap. la art. 228 şi art. 229 alin. 2 lit. b şi art. 232 din noul Cod penal şi de tentativă la omor, prev. de art. 32 rap. la art. 188 alin. 1 şi 2 din noul Cod penal.

În baza art. 127 şi art. 72 alin. 1 din noul Cod penal, a scăzut  din durata măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru de detenţie perioada în care inculpatul P.C.C.  a fost reţinut şi arestat preventiv în cauză, respectiv perioada 11.09.2014-10.02.2015.

Curtea a menţinut şi celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Pentru aceleaşi considerente şi văzând dispoziţiile art. 421 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, curtea a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul T.A. împotriva aceleiaşi sentinţe nr. 180/15.12.2014, pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 3653/85/2014.

În temeiul art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, inculpatul T. A. a fost obligat să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de parte din cheltuielile judiciare avansate de stat în apel.

În baza art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, restul cheltuielilor avansate de stat în apel au  rămas  în sarcina acestuia.

Curtea a acordat onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpaţi în apel, în sumă de câte 300 lei, stabilite potrivit art. 5 lit. b din Protocolul privind onorariile apărătorilor din oficiu şi care, potrivit art. 272 din Codul de procedură penală, s-au avansat din fondul special destinat al Ministerului Justiţiei.