a) Sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune renunţarea la aplicarea pedepsei dacă dovezile instrumentate în cauză dezvăluie faptul că prin natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările comiterii infracţiunii, motivul şi scopul urmărit de către inculpat, infracţiunea care formează obiectul judecăţii prezintă o gravitate redusă; dacă inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, anterior şi ulterior faptei a avut o bună conduită în familie şi societate; pe durata procedurilor, inculpatul s-a prezentat la chemările autorităţilor judiciare, a recunoscut şi regretat fapta, iar în raport cu datele care caracterizează persoana inculpatului, reinserţia socială a acestuia a avut deja loc, astfel că aplicarea unei pedepse nu este oportună.
b) În baza art. 46 alin. 1 din Legea nr. 407/2006, „bunurile care au servit la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 42-44…se confiscă”. Deţinerea armei de vânătoare asupra sa cu ocazia trecerii pe alt fond cinegetic, în afara căilor de comunicaţie este parte a elementului material al infracţiunii de braconaj în forma prevăzută de art. 42 alin. 1 lit. i teza finală din Lege. În acest fel, arma deţinută pe perioada trecerii pe alt fond cinegetic a servit practic la realizarea laturii obiective a infracţiunii de braconaj şi este supusă confiscării speciale, fiind suficient că această armă era funcţională, fără să intereseze dacă inculpatul o avea sau nu în toc.
C. pen., art. 80-82
Legea nr. 407/2006, art. 46 alin. 1
Prin sentinţa penală nr. 317/3 decembrie 2013, Judecătoria Sighişoara:
-în baza art.42 al.1 lit.h), teza a II-a din L. nr.407/2006 cu aplicarea art.63 C.pen., art.320 ind.1 al.7 c.pr.pen. şi art.74 lit.a) şi 76 al.1 lit.f) c.p. l-a condamnat pe inculpatul B. F., la pedeapsa de 2.000 (douămii) lei amendă penală.
-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.63 ind.1 C.pen. privind înlocuirea pedepsei amenzii.
-în baza art.46 al.1 din L.nr.407/2006 a dispus confiscarea armei de vânătoare cu glonţ marca ZG47 seria 02102 calibru 8x60S predată organelor de urmărire penală cu Dovada seria H nr.0092933 din 19.04.2013 aflată la fila 44 din dosar.
-în baza art.191 al.1 c.p.p. l-a obligat pe inculpat la 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariu de avocat din oficiu.
Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut că la data de 25 ianuarie 2013 inculpatul B. F., după terminarea unei partide de vânătoare pe fondul cinegetic 60 V. în baza unei autorizaţii de vânătoare colective, a trecut pe fondul cinegetic 59 aparţinând A. C. Mureş cu arma de vânătoare asupra sa, în afara căilor de comunicaţie, fiind depistat de organele de poliţie.
În privinţa individualizării pedepsei aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, lipsa antecedentelor penale şi celelalte criterii de individualizare a pedepsei prev. de art.72 C.pen., precum şi de limitele de pedeapsă prevăzute de lege şi de incidenţa în cauză a dispoziţiilor art.3201 al.7 C.pr.pen., apreciind că pedeapsa amenzii penale de 2.000 lei aplicate inculpatului este adecvată pentru a-şi atinge scopul punitiv şi educativ instituit de lege, cu aplicarea şi a dispoziţiilor art.74 lit.a) C .pen. şi 76 al.1 lit.f) C.pen., privind circumstanţele atenuante, inculpatul neavând antecedente penale, fiind infractor primar, aspect care constituie circumstanţă atenuantă.
Potrivit art.46 al.1 din Lg.nr.407/2006, bunurile care au servit la săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art.42-44 din Lg.nr.407/2006, inclusiv mijloacele de transport, se confiscă, reţinute de agentul constatator în vederea confiscării şi se predau organului de urmărire penală.
Organele de cercetare penală au ridicat de la inculpat arma de vânătoare cu glonţ, marca ZG47 seria 02102 calibru 8x60S şi au predat-o organelor de urmărire penală cu dovada seria H nr.0092933/19.04.2013.
Dispoziţiile legale menţionate sunt imperative, situaţie în care instanţa a dispus confiscarea de la inculpat a armei de vânătoare, cu datele menţionate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B.F.
Potrivit art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013, recursul inculpatului este considerat apel, urmând să fie tratat ca atare.
În motivarea căii de atac, inculpatul contestă temeinicia hotărârii Judecătoriei Sighişoara, considerând, pe de o parte, că pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de braconaj prin trecerea pe alt fond cinegetic, cu arma de vânătoare în afara căilor de comunicaţie este prea grea, în raport cu gravitatea faptei şi persoana sa. Pe de altă parte, inculpatul susţine că prin Legea nr. 187/2012, a fost abrogat art. 46 din legea nr. 407/2006, astfel încât, în prezent nu mai există nici un temei al confiscării speciale a armei de vânătoare.
Analizând apelul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 2600/308/2013 al Judecătoriei Sighişoara, a motivelor invocate, a înscrisurilor depuse în faţa instanţei de apel, a concluziilor apelantului şi ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi din oficiu, în limitele efectelor devolutiv şi neagravării situaţiei în propria cale de atac, s-au reţinut următoarele:
S-a constatat, pentru început, că este la adăpost de orice critică hotărârea primei instanţe, în ceea ce priveşte expunerea stării de fapt, analiza probelor şi luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale a armei de vânătoare.
A) Asupra infracţiunii de braconaj. Apelul promovat în cauză de către inculpatul B. F. împotriva sentinţei Judecătoriei Sighişoara este fondat şi aspecte legate în principal de intervenţia legii penale mai favorabile, precum şi de reevaluarea măsurilor alternative la pedeapsă determină, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen., admiterea căii de atac, cu consecinţele desfiinţării în parte a hotărârii penale apelate şi rejudecării în al doilea grad a pricinii, în următoarele limite:
a) În urma reexaminării materialului probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale şi necontestat de către inculpat, s-a constatat că, în data de 25 ianuarie 2013, inculpatul B. F., după terminarea unei partide de vânătoare pe fondul cinegetic 60 Viişoara în baza unei autorizaţii de vânătoare colective, a trecut pe fondul cinegetic 59 aparţinând A. C. Mureş cu arma de vânătoare în stare de funcţionare asupra sa, în afara căilor de comunicaţie, fiind depistat de organele de poliţie. În acest fel, procesul verbal de consemnare a actelor premergătoare, declaraţiile inculpatului, depoziţiile martorilor T. G. şi P. G. I. şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică confirmă că fapta dedusă judecăţii există, a fost săvârşită de inculpatul B. F. şi a fost comisă cu vinovăţia specifică sub forma intenţiei directe.
La data faptei, acesta se încadra în conţinutul infracţiunii de braconaj în varianta incriminată de art. 42 alin. 1 lit. h teza a II-a din legea nr. 407/2006, fiind sancţionată cu închisoare de la 3 la 7 ani sau cu amendă de la 5.000 lei la 25.000 lei.
Prin Legea nr. 187/2012, textul art. 42 din legea nr. 407/2006 a fost modificat, fără însă sufere modificări elementele constitutive ale infracţiunii de braconaj în forma trecerii pe alt fond cinegetic, cu arma de vânătoare, în afara căilor de comunicaţie. În schimb, infracţiunea este incriminată în prezent în art. 42 alin. 1 lit. i teza a doua din Legea nr. 407/2006 şi este sancţionată cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda. Datorită tratamentului sancţionator mai blând, legea nouă este astfel mai favorabilă.
În aceste circumstanţe, prin încheierea din 2 aprilie 2014, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de braconaj, prev. de art. 42 alin. 1 lit. h teza a doua din Legea nr. 407/2006 în aceeaşi infracţiune prev. de art. 42 alin. 1 lit. i teza finală din legea nr. 407/2006 cu reţinerea art. 5 C. pen.
(i) Dovezile instrumentate în prezenta cauză dezvăluie faptul că prin natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările comiterii infracţiunii, motivul şi scopul urmărit de către inculpat, infracţiunea de braconaj care formează obiectul judecăţii prezintă o gravitate redusă. În acest context reţinem în principal următoarele particularităţi:
-prin fapta sa, inculpatul a pus în primejdie minimă integritatea fondului cinegetic, acţiunea sa neproducând urmări de rezultat, ci doar de pericol;
-exceptând împrejurarea că avea arma de vânătoare asupra sa, aceasta nu a fost totuşi folosită;
-din cauza faptului că inculpatul purta echipamentul de camuflaj şi pentru că a încercat să fugă atunci când a observat patrula de poliţie, este plauzibilă şi reţinem susţinerea procurorului potrivit căreia scopul urmărit de inculpat era să vâneze în alte condiţii decât cele prevăzute de lege. Cu toate acestea, admitem şi motivul invocat de inculpat, conform căruia a trecut pe alt fond cinegetic, cu arma de vânătoare, în afara căilor de comunicaţie, pentru a folosi în acest fel o cale mai scurtă să ajungă la un teren proprietatea sa. Acest motiv nu exclude şi nici nu vine în contradicţie cu scopul urmărit de inculpat, cele două coexistând la data faptei.
În acelaşi timp, extrasul după cazierul judiciar al inculpatului dovedeşte că acesta se află la primul conflict cu legea penală, anterior şi ulterior faptei având o bună conduită în familie şi societate. Potrivit caracterizărilor furnizate de către şeful Postului de Poliţie Zahar şi Asociaţia Vânătorească „C.” Mureş, inculpatul, pe lângă absenţa antecedenţei penale, nu are nici abateri contravenţionale, este în relaţii foarte bune cu cetăţenii comunei de domiciliu, cu autorităţile statului, cu colegii din cadrul asociaţiei, este corect, o persoană sociabilă şi un om gospodar. Totodată, pe durata procedurilor, inculpatul s-a prezentat la chemările autorităţilor judiciare, a recunoscut şi regretat fapta. În faţa acestor date care caracterizează persoana inculpatului, s-a constatat că reinserţia socială a acestuia a avut deja loc, iar aplicarea unei pedepse nu este oportună în cauză.
În aceeaşi ordine de idei, în speţă nu este incidentă vreo ipoteză dintre cele prevăzute de art. 80 alin. 2 C. pen. care exclud măsura alterativă la pedeapsă a renunţării la aplicarea pedepsei.
(ii) În lumina acestor considerente, în rejudecare, s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei în cazul inculpatului B. F. pentru săvârşirea infracţiunii de braconaj, prevăzută de art. 42 alin. 1 lit. i teza finală din legea nr. 407/2006, cu reţinerea art. 5 C. pen.
În baza art. 81 C. pen., i s-a aplicat inculpatului B. F. măsura administrativă a avertismentului, care constă în prezentarea motivelor de fapt care au justificat renunţarea la aplicarea pedepsei, aşa cum au fost dezvoltate mai sus, la punctul (i), şi atenţionarea d-lui B. F. să se abţină pentru viitor de la comiterea altor fapte penale, în caz contrar el urmând să fie supus rigorilor legii penale, însemnând condamnarea sa pentru noile infracţiuni şi imposibilitatea de a se mai renunţa la aplicarea pedepsei, dacă aceste infracţiuni ar fi comise în următorii doi ani de la data pronunţării prezentei hotărâri.
b) Exceptând dispoziţiile exprese cuprinse în Legea nr. 255/2013, normele procesual penale sunt de imediată aplicate. În legea de punere în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală nu există dispoziţii tranzitorii referitoare la suportarea cheltuielilor judiciare.
Conform art. 274 alin. 1 C. pr. pen., „în caz de … renunţare la aplicarea pedepsei, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepţia cheltuielilor privind avocaţii din oficiu…”. În aplicarea acestor prevederi, în rejudecare, a fost înlăturată din hotărârea apelată obligarea inculpatului la plata sumei de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului care i s-a desemnat din oficiu. Cu toate acestea, pentru culpa sa procesuală derivată din culpa infracţională, inculpatul rămâne totuşi obligat, potrivit art. 274 alin. 1 C. pr. pen., să suporte celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii în prim grad, în cuantum de 150 lei, sumă care acoperă costul suportului tehnic şi de hârtie pe care s-au consemnat actele procesuale şi procedurale necesare cauzei.
B) Asupra măsurii de siguranţă a confiscării speciale. Contrar susţinerilor inculpatului, constatăm că art. 46 din Legea nr. 407/2006 nu a fost abrogat. A fost, într-adevăr, abrogat art. 461 din Lege, dar acest text conţinea alte dispoziţii decât cele vizând măsura de siguranţă cu caracter special a confiscării.
În baza art. 46 alin. 1, „bunurile care au servit la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 42-44…se confiscă”. Deţinerea armei de vânătoare asupra sa cu ocazia trecerii pe alt fond cinegetic, în afara căilor de comunicaţie este parte a elementului material al infracţiunii de braconaj în forma prevăzută de art. 42 alin. 1 lit. i teza finală din Lege. În acest sens, este suficient că arma de vânătoare era funcţională, fără să intereseze dacă inculpatul o avea sau nu în toc.
Prin urmare, arma deţinută pe perioada trecerii pe alt fond cinegetic a servit practic la realizarea laturii obiective a infracţiunii de braconaj, astfel că, în mod corect prima instanţă a luat măsura confiscării speciale a acesteia, această instanţă neidentificând niciun motiv care să argumenteze înlăturarea unei asemenea dispoziţii.
