Prin decizia nr. ……a Tribunalului Iaşi a fost admis recursul formulat de petentul ……… împotriva sentinţei penale nr. ………a Judecătoriei Iaşi, sentinţă ce a fost casată integral cu consecinţa admiterii plângerii formulate de petentul DN împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi din data de…, dată în dosar nr….., menţinută prin rezoluţia prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi şi trimiterii cauzei Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi pentru începerea urmăririi penale faţă de intimata DM sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal.
Pentru a dispune astfel instanţa de control judiciar a apreciat că în mod corect procurorul de caz şi instanţa de fond au reţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a început urmărirea penală faţă de intimata DM, lipsind condiţii ale laturii obiective a acestor infracţiuni.
Totuşi, deşi au reţinut faptul că intimata DM a întocmit nereal trei chitanţe care atestă împrumuturi fictive acordate societăţii …….împrumuturi a căror restituire a şi solicitat-o ulterior pe cale judiciară, nici instanţa de fond şi nici procurorul nu au analizat întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată sau înşelăciune, rezumându-se doar să afirme că „nu se poate stabili cu certitudine că intimata DM nu ar fi creditat efectiv societatea cu sumele de bani menţionate” şi că prin urmare faptele reclamate de recurent nu există.
S-a apreciat astfel că susţinerea instanţei de fond este absolut eronată şi contrazisă de probatoriul administrat, cât timp în procesul verbal nr. ………..se constată că chitanţele nr. ………întocmite de intimata DM care la acea dată avea calitatea de acţionar şi contabil la SC……, reprezintă operaţiuni fictive din punct de vedere financiar contabil, iar prin sentinţa comercială nr……….., irevocabilă, au fost respinse pretenţiile intimatei privind restituirea sumei de 84000 lei (însumând primele două chitanţe anterior menţionate), instanţa comercială reţinând că din actele contabile ale societăţii pârâte nu rezultă că intimata ar fi creditat efectiv societatea cu aceste sume.
Din documentaţia ataşată dosarului cauzei Tribunalul a reţinut însă că sunt suficiente indicii care să determine cercetarea penală a intimatei DM sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. şi ped. de art. 290 C.pen., faptă care există în materialitatea ei.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi , la data de 02.11.2010 dispunându-se începerea urmăririi penale faţă de numita DM sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal , cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
După prezentarea situaţiilor de fapt expuse atât de către petent cât şi de către intimată , prin ordonanţa din …….a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi , dată în dosarul nr. ………s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea sancţiunii administrative a amenzii în valoare de 200 lei faţă de învinuita DM sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal , cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Pentru a dispune scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea sancţiunii administrative a amenzii în valoare de 200 lei procurorul de caz a constatat că faptele reclamate există dar acestea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. Concret , procurorul a reţinut existenţa a două chitanţe prin care învinuita a încercat sa fraudeze societatea cu 84.000 lei (840.000.000 lei vechi) , pentru aceste sume de bani nefiind găsite în contabilitate documentele justificative de natură a forma concluzia că sumele de bani reprezentau fonduri proprii ale învinuitei sau fonduri provenite din înstrăinarea bunurilor comune.
Raportat la gravitatea relaţiilor sociale lezate , persoana învinuitei , rezonanţa socială scăzută , relaţiile care guvernau asocierea soţilor în cadrul societăţii comerciale procurorul a apreciat că nu se impune trimiterea în judecată a învinuitei.
Procedând la verificarea ordonanţei din …….a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi , dată în dosarul nr…….., pe baza actelor şi lucrărilor dosarului , instanţa constată că aceasta este temeinică şi legală.
Petenta DM a lucrat începând cu anul 2005 în calitate de contabil şi de administrator la S.C. „…….societate la care DN , soţul său , era administrator.
În perioada februarie-martie 2006, petenta a intentat acţiune de divorţ şi a renunţat la calitatea de administrator al societăţii, devenind asociat. Din data de 15.03.2006, în calitate de contabil şi asociat, petenta DM a emis un număr de 15 chitanţe din care rezultă că ar fi creditat societatea S.C. „:…. cu suma totală de 134.799,16 lei şi un număr de 15 dispoziţii de încasare.
Numitul DN a susţinut că aceste documente reflectă însă o creditare fictivă, întrucât petenta din prezenta cauză , DM , nu a depus nicio sumă de bani la casieria societăţii, aceste chitanţe şi dispoziţii de încasare nefiind semnate de administrator. DM a mai susţinut că în perioada emiterii chitanţelor, 15.03.2006 – 07.09.2006, el este cel care, în fapt, a creditat societatea cu diferite sume de bani în numerar sau prin transfer bancar din contul personal în contul firmei.
Cu privire la sumele de bani din chitanţele nr. …..întocmite de petenta care la acea dată avea calitatea de acţionar şi contabil la SC ….instanţa reţine că acestea reprezintă operaţiuni fictive din punct de vedere financiar contabil, iar prin sentinţa comercială nr. 2638/04.11.2008, irevocabilă, au fost respinse pretenţiile privind restituirea sumei de 84000 lei (însumând chitanţele anterior menţionate), instanţa comercială reţinând că din actele contabile ale societăţii pârâte nu rezultă că intimata ar fi creditat efectiv societatea cu aceste sume.
Astfel , din totalul celor 15 chitanţe din care rezultă că petenta ar fi creditat societatea S.C. „……cu suma totală de 134.799,16 lei , cele două chitanţe , nr……..nu se regăsesc în registrele de casă şi nici în alte documente justificative care să formeze concluzia că reprezentau fonduri proprii ale petentei sau fonduri provenind din înstrăinarea unor bunuri comune.
Nu în ultimul rând , reţine instanţa că cele două chitanţe şi dispoziţii de încasare nu au fost semnate de administrator pentru a produce consecinţe juridice în patrimoniul societăţii .
Pentru aceste considerente , apreciază instanţa că petenta se face vinovată de săvârşirea faptelor pentru care a fost cercetată şi că , în mod corect , procurorul , a constatat că faptele reclamate există dar acestea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni , raportat la gravitatea relaţiilor sociale lezate , persoana învinuitei , rezonanţa socială scăzută , relaţiile care guvernau asocierea soţilor în cadrul societăţii comerciale .
Pe cale de consecinţă , în baza disp art 278 ind. 1 alin 8 lit a ) Cod procedură penală instanţa a respins ca nefondată plângerea formulată de către petentă împotriva ordonanţei Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a petentei sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev şi ped de art 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi aplicarea sancţiunii administrative a amenzii în cuantum de 200 lei.
