Citeste şi


Art.180 C.penal – lovire


Dosar nr. 625/317/2012

Cod operator 3924

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA …

TG-CĂRBUNEŞTI

Sentinţa penală Nr. 261/2012

Şedinţa publică de la 23 Aprilie 2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE A.P.B.

Grefier A.I.

Ministerul Public a fost reprezentat de doamna procuror D.C. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria …..

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul C.T.şi pe partea vătămată F.G., partea civilă S.C.J.U.C., având ca obiect lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a fost prezent personal inculpatul, asistat de avocat C.D., fiind prezentă personal şi partea vătămată F.G. asistată de avocat O.A., lipsă fiind partea civilă S.C.J.U.C. .

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;

În temeiul art. 320 Cod procedură penală, instanţa întreabă procurorul şi  părţile dacă au de ridicat excepţii, de formulat cereri sau de propus probe, învederând părţii vătămate că se poate constitui  parte civilă.

Partea vătămată prin avocat O.A. arată că înţelege să se constituie parte civilă cu suma de 100.000 lei daune morale şi 3.000 lei daune materiale, precum şi rentă viageră 1.000 lei lunar pe toată perioada de incapacitate de muncă.

Reprezentantul Ministerului Public arată că nu mai propune alte probe.

Partea  vătămată arată că nu mai propune alte probe.

Inculpatul arată că nu mai propune alte probe.

În temeiul art. 300 Cod procedură penală, instanţa pune în discuţie regularitatea  actului de sesizare.

Reprezentantul  Ministerului Public solicită să se constate că sesizarea instanţei a fost făcută cu respectarea  dispoziţiilor art. 263 şi 264 Cod procedură penală.

Partea vătămată şi inculpatul achiesează la concluziile reprezentantului Ministerului Public, instanţa constatând regularitatea actului de sesizare.

I se explică inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce, aducându-i-se totodată la cunoştinţă dreptul de a nu face nici o declaraţie şi că tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa, dreptul de a pune întrebări părţii civile şi martorilor şi de a da explicaţii în tot cursul cercetării judecătoreşti, precum şi obligaţia de a aduce la cunoştinţa instanţei, orice schimbare a locuinţei pe parcursul procesului penal.

În conformitate cu  art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, instanţa pune în vedere inculpatului dispoziţiile acestui articol, întrebându-l dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le recunoaşte şi le însuşeşte.

Instanţa, având în vedere că nu sunt alte cereri prealabile de formulat, conform art. 322 Cod procedură penală, dă citire actului de sesizare.

Conform art. 70-74 şi art. 323 Cod pr.pen. rap. la art. 3201 alin. 3 Cod procedură penală, instanţa ascultă inculpatul, declaraţia fiind consemnată şi ataşată la dosar după citire şi semnare la fila 11.

Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, în temeiul art. 339 şi 340 Cod procedură penală, instanţa declară terminată cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul în dezbateri, pe fondul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public solicită ca instanţa să condamne inculpatul întrucât fapta sa întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 180 alin. 2 cu aplic. art. 73 lit. b C.pen., iar potrivit art. 191 Cod procedură penală, solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Avocat O.A. pentru partea vătămată a solicitat ca instanţa să facă aplicarea art. 3201 Cod procedură penală şi să condamne inculpatul la o pedeapsă aptă să îndeplinească scopul prevăzut de lege, ţinând seama totodată de numărul ridicat de zile de îngrijiri medicale necesar vindecării părţii vătămate, precumşi obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.

Avocat C.D. pentru inculpat a solicitat ca instanţa să facă aplicarea art. 3201 Cod procedură penală, a arătat că inculpatul nu are antecedente penale şi a avut o atitudine sinceră de recunoaştere a faptei.

Inculpatul, atât cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, cât şi având ultimul cuvânt, potrivit art. 341 Cod procedură penală, a arătat că recunoaşte şi regretă fapta comisă, că a fost provocat şi că este de acord cu plata cheltuielilor de spitalizare.

INSTANŢA:

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, reţine următoarele:

Prin rechizitoriul nr. …/P/2011 din data de 17.02.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria …, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 22.02.2012, sub nr. 625/317/2012, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului C.T., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 73 lit. b Cod penal.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, în fapt, la data de 16.07.2011, inculpatul C.T., aflat sub stăpânirea stării de provocare, a aplicat părţii vătămate F.G. lovituri în zona feţei, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijire medicală, fără a-i pune în primejdie viaţa.

Situaţia de fapt astfel prezentată în rechizitoriu a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor, certificatul medico-legal nr. 830 din 26.07.2011 emis de S.M.L G., billet de ieşire din spital şi foaie de observaţie clinică generală, adresă de constituire ca parte civilă a S.C.J.U.C. şi înscrisuri doveditoare, fişa de cazier judiciar a inculpatului.

La termenul din data de 23.04.2012, instanţa i-a adus la cunoştinţă inculpatului fapta pentru care a fost trimis în judecată şi încadrarea juridică a acesteia, precum şi împrejurarea că are dreptul să nu dea nicio declaraţie, conform dispoziţiilor art. 70 alin. 2 Cod pr. pen., atrăgându-i, totodată, atenţia că, dacă va da o declaraţie, tot ceea ce va spune va putea fi folosit şi împotriva sa.

Totodată, instanţa i-a adus la cunoştinţă inculpatului prevederile art. 320 ind. 1 Cod pr. pen., potrivit cărora poate recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare şi solicita ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, urmând a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă.

Procedând la audierea inculpatului conform art. 70-74 şi art. 323 Cod pr.pen. rap. la art. 3201 alin. 3 Cod pr.pen, acesta a arătat că recunoaşte săvârşirea faptei de lovire a părţii vătămate, aşa cum a fost reţinută în rechizitoriu, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Instanţa, apreciind asupra pertinenţei, utilităţii şi concludenţei probelor solicitate, în temeiul art. 67 coroborat cu art. 320 ind. 1 Cod pr.pen., a încuviinţat probele administrate în faza de urmărire penală.

La acelaşi termen, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 3.000 lei, din care 1.800 lei reprezentând daune materiale şi 1.200 lei reprezentând daune morale.

Analizând ansamblul materialului probator, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de 16.07.2011, în localul fostei cantine aparţinând Platformei Petroliere din comuna Turburea, a avut loc petrecerea de căsătorie a fiului inculpatului, numitul C.D.E., la care a participat şi partea vătămată F.G. împreună cu soţia sa.

Din cauza consumului excesiv de alcool, partea vătămată F.G. a ajuns în stare de ebrietate, având manifestări ce ameninţau bunul mers al petrecerii şi chiar o altercaţie cu unchiul numitului C.D.E., motiv pentru care unul dintre invitaţi a solicitat intervenţia inculpatului C.T..

Inculpatul a confruntat partea vătămată F.G. pe aleea din faţa localului, unde, sub stăpânirea emoţiei provocate de comportamentul inadecvat al acestuia, l-a lovit în zona capului, cu consecinţa căderii acestuia, lovirii sale cu capul de aleea de beton şi rămânerii în stare de inconştienţă.

Mai apoi, după ce i-au fost acordate îngrijiri de către invitaţii aflaţi în faţa localului, partea vătămată a fost transportată la domiciliu cu autovehiculul unui vecin, iar a doua zi, întrucât acuza dureri în zona capului, a fost transportat la Spitalul de Urgenţă Târgu-Jiu, fiind trimis ulterior la S.C.J.U.C., unde a rămas internat în perioada 17-25.07.2011, cu diagnosticul “Traumatism cranio-cerebral forte. Contuzii hemoragice bifrontale în remisiune. Atrofie cerebrală difuză. Ebrietate.Etilism cronic. Fractură oritei stg. Fenomene de sevraj.”

Prin certificatul medico-legal nr. …. din 26.07.2011 emis de S.M.L G. (fila 11 d.u.p.) s-a concluzionat că partea vătămată prezintă leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur ce pot data din 16.07.2011, necesitând pentru vindecare 16-18 zile de îngrijire medicală de la producere, fără a-i pune în primejdie viaţa.

Starea de fapt este confirmată prin declaraţia martorului C.D. (filele 15, 16 d.u.p.), care a arătat că, la data de 16.07.2011, participând la nunta numitului C.D.E. în comuna T., l-a observat pe F.G. în stare de ebrietate, iar în jurul orei 24.00, aflându-se în faţa localului, a văzut cum, după o discuţie, inculpatul C.T.a lovit cu pumnul în zona feţei partea vătămată F.G., acesta căzând, lovindu-se cu capul de aleea din beton şi râmânând în stare de inconştienţă.

Aceleaşi aspecte au fost relatate şi de către martorul D.G.M. (filele 17, 18 d.u.p.), care a observat că, aflându-se în stare de ebrietate, partea vătămată F.G. a avut o discuţie cu un cumnat al inculpatului C.T., acesta din urmă sosind şi lovind partea vătămată cu pumnul în bărbie, F.G. dezechilibrându-se şi lovindu-se cu capul de aleea din beton, rămânând în stare de inconştienţă.

Totodată, din declaraţia martorei F.L.-S. (filele 19, 20 d.u.p.), rezultă că aceasta nu a observat momentul când inculpatul C.T.a lovit partea vătămată F.G., însă a văzut că acesta din urmă, aflându-se în stare de ebrietate, a avut o discuţie cu inculpatul şi cu un cumnat al acestuia, după care l-a observat căzut la pământ, mergând să-i acorde primul ajutor.

De asemenea, din declaraţia martorei F.F. (filele 13, 14 d.u.p.), soţia părţii vătămate, se desprinde concluzia că aceasta nu a perceput direct momentul când inculpatul C.T.a lovit partea vătămată F.G., văzându-l însă pe acesta căzut pe spate în stare de inconştienţă şi aflând ulterior de la martorul D.G.M. că fusese lovit de către inculpat.

În declaraţia sa (fila 10 d.u.p.), coroborată cu procesul-verbal de verificare (fila 22 d.u.p.) partea vătămată F.G. a arătat că, la data de 16.07.2012, fiind invitat împreună cu soţia sa F.F. la nunta numitului C.D.E., în comuna T., în jurul orei 23.00, a fost lovit puternic în zona feţei, fără a reţine ce s-a întâmplat, dar aflând ulterior că a fost lovit de către inculpatul C.T..

Aşadar, instanţa reţine că depoziţiile părţii vătămate se coroborează cu întreg probatoriul administrat în cauză, împrejurare în raport de care constată că devin incidente dispoziţiile art. 75 Cod pr.pen., în baza cărora declaraţiile părţii vătămate făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Totodată, prin declaraţiile sale (filele 24-27, 34, 35 d.u.p.), inculpatul C.T.a susţinut iniţial că, la data de 16.07.2012, cu ocazia nunţii fiului său, celebrată în comuna T., a fost anunţat că F.G. se afla în stare de ebrietate, certându-se cu soţia inculpatului, motiv pentru care a intervenit pentru a-i despărţi şi a intra în local cu soţia sa, auzind însă larmă şi pe partea vătămată căzând din picioare, fără a fi lovit, apreciind că aceasta se produsese din cauza stării de ebrietate în care se afla.

Inculpatul a precizat ulterior că, intervenind în conflictul dintre soţia sa şi partea vătămată, i-a luat acestuia mâna, împingând-o puternic şi lovind spre pieptul său, moment în care acesta s-a dezechilibrat şi a căzut pe alee, rămânând jos, iar motivul împingerii a fost faptul că a fost provocat de către partea vătămată, care se afla în stare de ebrietate şi deranja inculpaţii de la nuntă.

Aceste aspecte se coroborează parţial şi susţin în parte probatoriul administrat în cauză, împrejurare în raport de care instanţa constată că devin incidente dispoziţiile art. 69 Cod pr. pen., în baza cărora declaraţiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Aşa fiind, faţă de starea de fapt reţinută în cauză, instanţa constată că, în drept, fapta inculpatului C.T., care, aflat sub stăpânirea stării de provocare, la data de 16.07.2011, a aplicat părţii vătămate F.G. lovituri în zona feţe, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijire medicală, fără a-i pune în primejdie viaţa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzute şi pedepsite de art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 73 lit. b Cod penal.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii constă în acţiunea de lovire de către inculpat a părţii vătămate cu pumnul în zona feţei, în urma căreia partea vătămată a suferit un traumatism cranio-facial forte.

Urmarea imediată a infracţiunii constă în lovirea părţii vătămate şi cauzarea unei leziuni traumatice.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată este dovedită cu certitudine de toate mijloacele de probă administrate, din care a rezultat faptul că între acţiunea de lovire şi leziunile traumatice există legătură directă de cauzalitate, neinterpunându-se nicio cauză sau condiţie care ar fi putut să întrerupă lanţul cauzal.

Latura subiectivă a infracţiunii este realizată sub forma intenţiei directe reglementate de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pen., inculpatul prevăzând rezultatul faptei, date fiind circumstanţele în care a lovit-o pe partea vătămată – cu pumnul în zona feţei– şi urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte. Aşadar, vinovăţia inculpatului rezultă din întreg probatoriul administrat constând în depoziţiile martorilor, ale părţii vătămate şi ale inculpatului.

La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 52 C.pen., precum şi criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen. raportate în prezenta cauză, respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, circumstanţele concrete ale săvârşirii faptei şi împrejurările care agravează şi cele care atenuează răspunderea penală.

Astfel, pe de o parte, instanţa va avea în vedere gradul destul de ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost vătămate – integritatea fizică şi psihică a persoanei, urmările acesteia – leziunile traumatice puternice suferite de partea vătămată, dar şi potenţiala lezare a unui organ vital, care s-ar fi putut produce în condiţiile în care partea vătămată a căzut, s-a lovit cu capul de aleea de beton şi a rămas în stare de inconştienţă, precum şi persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale (fila 25 d.u.p.).

De asemenea, instanţa arată că, potrivit art. 73 lit. b Cod penal, constituie circumstanţă atenuantă săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă, condiţie îndeplinită în speţă dată fiind starea de ebrietate în care se afla partea vătămată şi comportamentul său inadecvat la evenimentul respectiv, ceea ce a produs o puternică stare emotivă inculpatui, sub imperiul căreia a săvârşit fapta reţinută prin actul de sesizare, motiv pentru care instanţa va da eficienţă dispoziţiilor art. 76 Cod penal privind reducerea pedepsei în cazul existenţei circumstanţelor atenuante.

Totodată, având în vedere că la termenul din data de 23.04.2012, inculpatul a precizat că este de acord să beneficieze de dispoziţiile art. 3201 Cod pr.pen., arătând că recunoaşte săvârşirea faptei reţinute în actul de sesizare a instanţei, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără a solicita administrarea de probe, instanţa urmează a da deplină eficienţă dispoziţiilor art. 3201 alin. 7 Cod pr.pen., potrivit cărora se va pronunţa condamnarea inculpatului, care, în cazul pedepsei închisorii, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii.

Aşa fiind, constatând că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, văzând şi dispoziţiile art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 73 lit. b Cod penal coroborate cu dispoziţiile art. 63 alin. 3 teza a doua Cod penal şi art. 3201 alin. 7 Cod pr. pen., instanţa va admite cererea inculpatului de judecare a cauzei potrivit procedurii prevăzute de art. 320 ind. 1 Cod pr. pen. şi va condamna pe inculpat la pedeapsa de 1.000 lei amendă penală, apreciind-o ca fiind aptă să atingă scopul preventiv-educativ şi sancţionatoriu al pedepsei.

De asemenea, instanţa îi va pune în vedere inculpatului prevederile art.631 Cod penal, conform cărora, dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credinţă de la executarea amenzii, instanţa poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracţiunea săvârşită, ţinând seama de partea din amendă care a fost achitată.

Sub aspectul laturii civile, întrucât pentru soluţionarea acesteia se impune administrarea de probe în faţa instanţei, în temeiul art. 3201 alin. 5 Cod pr. pen., instanţa va dispune disjungerea acesteia, stabilind termen de judecată la data de 21.05.2012, pentru când vor fi citate părţile.

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod pr. pen. raportat la art. 189 Cod pr. pen., instanţa va obliga inculpatul la plata către stat a sumei de 87 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 193 alin. 1 Cod pr. pen. raportat la art. 189 Cod pr. pen., instanţa va obliga inculpatul la plata către partea vătămată a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocaţial.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea inculpatului de judecare cauzei potrivit procedurii prevăzute de art. 320 ind. 1 Cod pr. pen.

În temeiul art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 73 lit. b Cod penal, condamnă pe inculpatul C.T., fiul lui …. şi …., născut la data de ……. în comuna G., jud. G., cu domiciliul în ….., cetăţean român, fără antecedente penale, studii şcoala profesională, căsătorit, pensionar, stagiu militar satisfăcut, CNP …., la pedeapsa de 1.000 lei amendă penală pentru săvârşirea, în stare de provocare, a infracţiunii de lovire sau alte violenţe faţă de partea vătămată F.G..

Pune în vedere inculpatului prevederile art.631 Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în caz de sustragere cu rea-credinţă de la executarea amenzii.

În temeiul art. 3201 alin. 5 Cod pr. pen., disjunge acţiunea civilă şi stabileşte termen de judecată la data de 21.05.2012, pentru când vor fi citate părţile.

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod pr. pen. raportat la art. 189 Cod pr. pen., obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 87 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 193 alin. 1 Cod pr. pen. raportat la art. 189 Cod pr. pen., obligă inculpatul la plata către partea vătămată a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocaţial.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunţare pentru procuror şi părţile prezente şi de la comunicare pentru părţile lipsă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 23.04.2012.

PREŞEDINTE, GREFIER,

P.A.B. A.I.

Red., tehnored. P.A.B- jud./ 09.05.2011, 2 ex.