SENTINŢA PENALĂ NR.230/05.03.2009
Deliberând asupra cauzei penale de faţă constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 818/P/2008 din data de 29.01.2008, întocmit de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea şi înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 30.01.2009 sub nr.658/327/2009, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului __, arestat în altă cauză, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art.293 alin.1 C.pen
Situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu se probează cu următoarele mijloace de probă: declaratia martorului __ (f 17-18), fotografia preluata de martor si actul de identitate al numitului __ cu care s-a legitimat inculpatul.
În cursul urmăririi penale inculpatul nu a dorit sa dea declaratie.
În cursul cercetării judecătoreşti instanţa a audiat inculpatul, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei (fila 11 dosar instanţă) si în şedinţa publică din 26.02.2009 a audiat martorul __, a cărui declaraţie a fost consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.
În fapt, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarele:
La data de 18.09.2006 inculpatul s-a prezentat la ghiseul de lucru cu publicul din cadrul Serviciului Public Comunitar pentru Eliberarea si Evidenta Pasapoartelor Simple Tulcea pentru a i se elibera un pasaport pe numele fratelui sau, __.
Acesta s-a prezentat la ghiseu pentru a fi fotografiat, desi functionarul strigase numele numitului __.
Procedand la verificarea documentelor depuse in prealabil, martorul __ a constatat diferente intre fizionomia inculpatului si actul de identitate prezentat, solicitandu-i acestuia sa-i spuna al cui este actul.
Inculpatul a continuat sa afirme ca el este cel din fotografie si ca se numeste __, desi functionarul ii adusese la cunostiinta ca va raspunde penal pentru fals in declaratii in cazul unor afirmatii neadevarate.
Inculpatul a fost fotografiat, iar ulterior, neregulile constatate au fost aduse la cunostiinta superiorilor.
Instanţa reţine această situaţie de fapt în baza declaraţiei inculpatului data în cursul cercetarii judecatoresti, coroborata cu declaratia martorului __, copia cartii de identitate a numitului __ si fotografia inculpatului (f 7-8).
În drept:
Fapta inculpatului __, care la data de 18.09.2006 s-a prezentat la ghiseul de lucru cu publicul din cadrul Serviciului Public Comunitar pentru Eliberarea si Evidenta Pasapoartelor Simple Tulcea afirmand ca se numeste __ si legitimandu-se in acest sens pentru a obtine un pasaport cu fotografia sa, dar cu numele fratelui sau, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 293 C.pen.
În ceea ce priveşte infracţiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art.293 din Codul penal, aceasta constă în prezentarea sub o identitate falsă sau atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane, pentru a induce sau a menţine în eroare un organ sau o instituţie de stat sau o altă unitate dintre cele la care se referă art.145, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine ori pentru altul, sau încredinţarea unui înscris care serveşte pentru dovedirea stării civile ori pentru legitimare sau identificare, spre a fi folosit fără drept.
Elementul material al laturii obiective a infracţiunii constă în acţiunea inculpatului de a se prezenta la ghiseu folosindu-se de identitatea fratelui său in vederea obtinerii unui pasaport pe numele acestuia din urma, incercand inducerea in eroare a functionarului. Urmarea imediată o reprezintă starea de pericol pentru încrederea publică în autenticitatea înscrisurilor oficiale, din categoria cărora face parte şi paşaportul.
Avand in vedere ca actiunea de inducere in eroare a inculpatului a vizat un functionar din cadrul Serviciului Public Comunitar pentru Eliberarea si Evidenta Pasapoartelor Simple Tulcea care reprezintă o instituţie de stat dintre cele la care se referă art.145 din Codul penal, exista si cea de a doua condiţie esenţială ataşată elementului material al infracţiunii menţionate.
Latura subiectivă este reprezentată de forma de vinovăţie a intenţiei, în modalitatea prevăzută de art.19 alin.1 lit.a Cod penal, inculpatul urmărind să obtina un pasaport pe numele fratelui sau dar cu fotografia sa, aspect care reiese chiar din declaratia sa data in cursul cercetarii judecatoresti, prin care recunoaste ca, desi functionarul a strigat numele fratelui sau el a fost cel care s-a prezentat la fotografiere, dar si din declaratia martorului audiat care arata ca l-a intrebat pe inculpat care este numele sau, acesta sustinand insa in continuare ca se numeste Tudor Ion.
Apararile inculpatului in sensul ca a fost fotografiat fara a i se pune vreo intrebare privind identitatea sa urmeaza a fi inlaturate de instanta, nefiind sustinute de nicio proba. Mai mult decat atat, acesta chiar recunoaste ca, desi functionarul a strigat numele fratelui sa, el a fost cel care s-a prezentat la fotografiere.
Aceasta declaratie se coroboreaza cu cea a martorului care arata ca, sesizand diferentele dintre fotografia din cartea de identitate si fizionomia celui care s-a prezentat i-ar fi atras atentia inculpatului ca va raspunde penal pentru fals in declaratii daca incearca inducerea in eroare, dar acesta a continuat sa sustina ca el este __, cel din cartea de identitate, fiind astfel dovedita intentia inculpatului de a induce in eroare functionarul de stat.
Având în vedere cele expuse, instanţa va aplica inculpatului pentru infracţiunea reţinuta în sarcina sa pedeapsa închisorii, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal.
Constatand că fapta inculpatului există si ca a fost comisă de acesta cu forma de vinovăţie cerută de lege, instanţa urmează a-l condamna pe inculpatul __ la pedeapsa cu închisoarea, la individualizarea căreia va ţine cont de toate criteriile prevazute de art.72 C.p., şi anume: limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social generic şi concret al faptei, împrejurările concrete ale săvârşirii acesteia, dar şi atitudinea inculpatului.
Sub acest aspect, instanţa reţine pericolul social al infracţiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, conduita inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii, relevant fiind în acest sens faptul că nu se află la primul conflict cu legea penală, suferind o condamnare anterioară pentru săvârşirea infracţiunii de tainuire (f.32 d.u.p.), dar şi faptul că a dat dovadă de nesinceritate atat în cursul urmăriri penale, odata cu prezentarea materialului de urmarire penala cat şi in cursul judecăţii, nerecunoscând fapta comisa.
Instanţa îl va condamna pe inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.
Instanţa apreciază necesară executarea pedepsei în regim de detenţie, făcând şi aplicarea art.71, interzicând drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.
Ca o consecinţă a condamnării inculpatului, în temeiul art. 191 alin. 1 C.p.p. acesta va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 600 lei.
