Citeste şi


Circulaţie pe drumurile publice fără a deţine permis de conducere


Dosar nr. 2714/318/2012

R O M Â N I A

Cod operator 2444

JUDECĂTORIA TÂRGU JIU

JUDEŢUL GORJ

SECŢIA PENALĂ

SENTINŢA PENALĂ  Nr. 1578/2012

Şedinţa publică de la 04 Septembrie 2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE ANIŞOARA BUCICĂ

Grefier Şef ION PĂUN

Ministerului Public  a fost reprezentat de procuror D B ,din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria  Tg-Jiu.

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul  G N. N , trimis în judecată prin rechizitoriul nr.7167/P/2010 din 16.02.2012 pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art  86 alin 2  din O.U.G nr. 195/2002 republicată şi art 291 Cod penal, cu aplic. art 33 lit a şi art 37 lit b Cod penal  ..

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, a răspuns  inculpatul, asistat de avocat ales M P B M L şi martorii  L P S D,G T şi B A N.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care s-a trecut la ascultarea martorilor prezenţi, în temeiul art 327 Cod de procedură penală , L P S D , consemnat în actul de inculpare, G T şi B A N propuşi de către inculpat, ale căror depoziţii luate sub prestare de jurământ potrivit art 85 Cod de procedură penală se află ataşate la dosarul cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi probe de administrat, instanţa a declarat potrivit art. 339 Cod de procedură penală terminată cercetarea judecătorească şi a acordat potrivit art. 340 Cod de procedură penală, cuvântul pentru dezbateri.

  Reprezentantul Ministerului Public, după expunerea stării de fapt, a formulat concluzii de condamnare  a inculpatului la pedeapsa închisorii având în vedere că acesta nu a recunoscut săvârşirea faptelor  şi este recidivist , cu executare în regim de detenţie ,cu obligarea la cheltuieli  judiciare către stat.

Avocat M P B M L pentru inculpat, a solicitat  cu referire la infracţiunea prevăzută  şi pedepsită . de art.86 alin.2 din OUG 195/2002 , faţă de circumstanţele cauzei , o pedeapsă cu amendă socotind că o pedeapsă cu închisoarea, chiar şi cu suspendare, în condiţiile textului legal este neechitabilă mai ales în considerarea modificărilor de ultim moment ale Codului rutier cu referire la posibilitatea  conducerii fără permis a unor categorii de autovehicule cu o anumită capacitate cilindrică, dispoziţie ce ar fi impus modificarea textului de lege privind gravitatea faptei de a conduce un autovehicul cu un permis de conducere emis pentru o altă categorie şi gradarea pedepsei.

Cu privire la infracţiunea prevăzută  şi pedepsită  de art.291 Cp, în considerarea lipsei probatoriilor ce demonstrează indubitabil faptul că inculpatul a cunoscut că este în posesia unui permis de conducere fals, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.Jiu neproducând probele necesare cu privire la existenţa acestei infracţiuni, a solicitat  achitarea inculpatului în baza  dispoziţiilor art.10 lit.d Cod de procedură penală, solicitând amânarea pronunţării pentru a depune concluzii scrise , ulterior ataşate la dosarul cauzei .

Inculpatul  având ultimul cuvânt, a declarat că îşi însuşeşte concluziile apărătorului ales şi a precizat că nu a cunoscut că permisul de conducere era fals.

JUDECATA

Asupra cauzei penale de faţă:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu, nr.7167/P/2010 din 16.02.2012 inculpatul G  N a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art  86 alin 2  din O.U.G nr. 195/2002 republicată şi art 291 Cod penal, cu aplic. art 33 lit a şi art 37 lit b Cod penal  ..

În fapt, s-a reţinut că la în data de 07.11.2010, în jurul orei 17:10, lucrătorii de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului Tg-Jiu, efectuând un control al circulaţiei pe str.Tismana din municipiul Tg-Jiu, au constatat că autoturismul BMW cu numărul de înmatriculare XXX se deplasa cu o viteză mare, peste cea legală , ce fusese înregistrată de aparatul video radar, fapt pentru care au procedat la efectuarea semnalului  regulamentar de oprire .

Cu ocazia verificărilor efectuate acesta a prezentat un permis de conducere seria 00000 având categoriile A, BE şi CE, permisul de conducere ce a fost reţinut pentru depăşirea vitezei şi i-a fost eliberată dovadă înlocuitoare cu drept de circulaţie pentru 15 zile.

Ulterior, prin adresa Serviciului Rutier Gorj nr. 52583 din 08.11.2010 respectivul înscris reţinut a fost restituit agentului constatator întrucât G N nu figura în baza de date ca deţinător al unui asemenea permis de conducere, iar la seria menţionată pe cel prezentat apărea ca titular Stoian Ofelia din mun. Bucureşti şi nu  inculpatul.

Continuându-şi activitatea infracţională, în data de 12.11.2010, în jurul orelor 10,45, inculpatul  G N a fost surprins, din nou, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare YYYY pe Bld. Constantin Brâncuşi din Tg-Jiu. Cu această ocazie inculpatul  a prezentat dovada înlocuitoare a permisului de conducere, care i-a fost ridicată şi i-a fost întocmit dosar penal.

Din adresa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şj înmatriculare a Vehiculelor – Bistriţa Năsăud nr. III/D/20365/2501 din 30.11.2010 rezultă că numitul G N figurează în evidenţele manuale ca deţinător al permisului de conducere seria A 34491 eliberat la data de 12.07.1978 de I.J. Maramureş, valabil pentru categoria „A”.

Fiind audiat cu ocazia depistării din data de 12.11.2011 inculpatul  G N a declarat că în cursul anului 1982 a urmat cursurile şcolii de şoferi pentru categoriile A, B şi C în cadrul unităţii militare din Baia-Mare şi a obţinut permisul de conducere şi astfel, cel prezentat este autentic, fiindu-i eliberat în anul 2009 prin preschimbarea celui vechi pe care îl pierduse în acelaşi an.

De asemenea, a precizat că permisul pierdut era model vechi emis anterior anului 1996 şi nu a observat că permisul nou are serie de Bucureşti, el ştiind că este autentic.

Ulterior, cu ocazia audierii în calitate de învinuit, G N a declarat că permisul de conducere l-a pierdut în anul 1990 sau 1991, iar în anul 2009, când s-a hotărât să solicite un alt permis de conducere, a apelat la un prieten care se numeşte B G, care i-a spus că ştie un poliţist şi s-a oferit să-l ajute să obţină mai repede permisul fără să aştepte.

Inculpatul  a mai precizat în conţinutul aceleiaşi declaraţii că i-a pus la dispoziţie lui B G pozele cu fizionomia sa şi o copie a cărţii de identitate, iar după câteva luni acesta a venit la el în comuna Peştişani. jud. Gorj şi i-a adus permisul de conducere, spunând că îl costă 2.000 lei pentru a face o masă pentru cine îl ajutase.

Apărarea mai sus menţionată nu poate fi reţinută având în vedere că din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă că de fapt inculpatul obţinuse legal un permis de conducere numai pentru categoria „A”, iar cel prezentat cu ocazia depistării în trafic de către organele de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului Tg-Jiu, pentru categoriile „A, BE, CE”, este fals.

Faptul că inculpatul nu a avut o atitudine sinceră încă de la momentul surprinderii în trafic, a rezultat  din aspectul că declaraţiile acestuia sunt diferite: în conţinutul lor G N descriind în mod diferit modul în care a obţinut primul permis de conducere şi data la care a susţinut examenul de conducere ( anul 1980 şi apoi anul 1982) .

Totodată, nu se poate lua în considerare apărarea inculpatului  în sensul că avea dreptul să conducă autovehicule din categoriile consemnate pe permisul de conducere prezentat, deoarece ulterior datelor menţionate de acesta ca fiind cele în care a obţinut permisul pentru categoriile „A, BE. CE”( anii 1980 sau 1982) a fost condamnat, în cursul anului 2006 ( sentinţa penală nr.1148/25.10.2005 a Judecătoriei Petroşani, definitivă prin decizia penală nr. 231/30.03.2006 a CA. Alba Iulia), tocmai pentru faptul că a comis infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere. Ori, instanţele de judecată nu îl mai puteau condamna în 2006 dacă avea permisul obţinut încă din 1980 sau 1982.

De asemenea, se observă că permisul de conducere în care este trecută şi categoria „E”, apare eliberat în anul 2008 şi nu 2009 cum menţionează inculpatul. Cu privire la aceste aspecte inculpatul  a declarat că nu a observat aceasta şi nu a declarat niciunde permisul de conducere pierdut, iar semnătura de pe acesta nu îi aparţine.

De fapt, întrucât şi din declaraţiile inculpatului date în dosarul în care a fost cercetat şi condamnat anterior, rezultă că acesta recunoştea, în anul 2005, că nu poseda permis de conducere decât pentru categoria „A”, apărarea din prezentul dosar prin care afirmă că avea şi celelalte categorii încă din 1980 sau 1982 şi că permisul prezentat este valabil, nu se poate reţine, fiind în neconcordanţă cu  propriile depoziţii precedente.

În consecinţă, în sarcina acestuia s-a reţinut atât săvârşirea infracţiunii  prevăzută de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/20002 republicată, cât şi cea prevăzută  de art. 291 Cod penal deoarece în momentul în care a prezentat permisul cunoştea că nu era valabil, acesta cuprinzând date despre care ştia că nu sunt reale şi anume cele referitoare la categoriile „ BE, CE” pentru care nu susţinuse examen în vederea obţinerii lor.

Având în vedere că din probele administrate în cauză, nu s-a lămurit modul în care a fost întocmit respectivul permis fals,  materialul de urmărire penală a fost disjuns în vederea continuării cercetărilor cu privire la săvârşirea infracţiunii . prevăzută de art. 288 Cod penal de către B G.

Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de libertate, cauza înregistrându-se pe rolul Judecătoriei Tg-Jiu sub nr.2714/318/2012.

În şedinţa publică din 17.04.2012 apărătorul inculpatului, avocat M P B M L a ridicat excepţia  nulităţii actului de sesizare a instanţei în baza art 2 din  Codul de procedură penală privind legalitatea şi oficialitatea procesului penal, precum şi în baza art 6  pct 3 lit b din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului învederând instanţei că inculpatul deşi a făcut cunoscut organului de cercetare penală că nu se poate prezenta la data la care a fost chemat , această cerere nu a fost luată în discuţie.

 A considerat apărătorul inculpatului că acesta putea solicita în apărarea sa orice fel de probă, fiind-i încălcat astfel acest drept.

De asemenea, a invocat apărătorul inculpatului că organul de cercetare penală  nu l-a informat în amănunţime pe inculpat cu privire la acuzaţiile ce i se aduc, inculpatul aflând că este trimis în judecată şi pentru infracţiunea prev. de art 291 Cod penal doar în instanţă, fiindu-i încălcate astfel drepturile prev. de art 6 pct 3 lit a din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prin încheierea de şedinţă din 12 iunie 2012 instanţa a respins ca nefondate excepţiile invocate de apărătorul inculpatului conform considerentelor încheierii de şedinţă precitată-fila 41.

Ascultat în şedinţa publică din data de 12.06.2012 , inculpatul nu a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa prin actul de inculpare arătând că în armată a condus autovehicule auto moto pentru care a făcut şcoală în armată. A mai susţinut inculpatul că , încă de când era în armată i-a fost eliberat permis de conducere pe care l-a pierdut în jurul anilor 1980.De asemenea, inculpatul a precizat  că  nu recunoaşte nici săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 291 Cod penal întrucât i-a dat poliţistului permisul său care avea toate categoriile  prevăzute de lege, inclusiv poza sa.

Activitatea infracţională, aşa cum a fost descrisă şi reţinută prin actul de sesizare a instanţei în sarcina inculpatului, în sensul  că la data de 07.11.2010, în jurul orei 17:10,a fost depistat de lucrătorii de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului Tg-Jiu, conducând autoturismul BMW cu numărul de înmatriculare XXX cu o viteză mare, peste cea legală , ce fusese înregistrată de aparatul video radar, fapt pentru care au procedat la efectuarea semnalului  regulamentar de oprire .

Cu  ocazia verificărilor efectuate acesta a prezentat un permis de conducere seria B00397981 având categoriile A, BE şi CE, permis, care în cele din urmă s-a stabilit că este fals,  la seria menţionată apărând ca titular S O din mun. Bucureşti  întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.86 alin.2 din OUG 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice, republicată şi ale infracţiunii privind uzul de fals prevăzute de art 291 Cod penal.

În ceea ce priveşte latura subiectivă a acestora, faptele au fost săvârşite cu intenţie indirectă , inculpatul acceptând, în momentul în care s-a urcat la volan cunoscând că nu are permis de conducere ( pentru fapta prevăzută de art 86 alin 2 din  OUG 195/2002) şi respectiv cunoscând că permisul pe care l-a prezentat nu era valabil  ( pentru fapta prevăzută de  art. 291 Cod penal ) producerea urmării imediate constând într-o stare de pericol pentru sine şi pentru ceilalţi eventuali participanţi la trafic.

Starea de pericol este determinată de faptul că abilităţile inculpatului de a conduce un autovechicul  şi cunoaşterea de către acesta a legislaţiei  în materia circulaţiei pe drumurile publice nu au fost testate prin absolvirea examenului pentru eliberarea permisului de conducere ( conform legislaţiei în vigoare ). 

În raport de considerentele arătate, instanţa urmează să reţină vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv, precum şi a infracţiunii de uz de fals , fapte prevăzute şi pedepsite de art 86 alin 2 din OUG 195/2002 republicată şi dispoziţiile art 291 din Codul penal.

Faţă de cele expuse , rezultă indubitabil  că faptele comise de inculpat răspund tuturor cerinţelor prevăzute de textele incriminatoare şi , în consecinţă, soluţia de condamnare a acestuia la pedepse cu închisoare îşi are temeiul în probele administrate.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce se vor aplica inculpatului se vor avea în vedere împrejurările în care au fost săvârşite faptele , gradul de pericol social concret al acestora ( prin prisma consecinţelor care s-ar fi putut produce ),circumstanţele personale ale inculpatului ( care nu a recunoscut faptele după prezentarea unor probe evidente de organele de poliţie , perseverenţa infracţională a inculpatului) precum şi criteriile generale  a individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 Cod penal.

În ceea ce priveşte pericolul social concret al infracţiunilor pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală şi a fost trimis în judecată inculpatul, se apreciază că faptele au fost grave, mai ales din perspectiva posibilelor consecinţe ale acesteia.

Cele două fapte au fost comise în concurs şi totodată în stare de recidivă  postexecutorie, având în vedere că inculpatul , prin sentinţa penală nr 1148/2005 a Judecătoriei Petroşani , definitivă prin decizia penală nr  231/2006  pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia  a fost condamnat  la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni  închisoare  tot pentru  fapte prevăzute de OUG 195/2002 , republicată.

Suportul probatoriu a constat în: declaraţiile martorilor O A M şi L P S D, procesul-verbal de constatare, declaraţii inculpat, adresa Serviciului Public Comunitar  Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor Gorj  declaraţia inculpatului, care nu a recunoscut faptele săvârşite, atât la urmărirea penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti.

Caracterizând persoana inculpatului instanţa reţine că acesta a mai comis anterior o fapte de natură  antisocială conform fişei de cazier judiciar  , iar prin atitudinea sa nesinceră  a încercat să inducă în eroare organele de poliţie, apreciindu-se astfel că  aplicarea unor pedepse cu amendă penală nu este de natură să conducă la atingerea scopurilor prevenţiei generale şi speciale  prevăzut de art 52 Cod penal.

Constatând că faptele au fost săvârşite în concurs real, în baza art. 33 lit. a Cod penal , va contopi pedepsele stabilite, inculpatul urmând să execute ca pedeapsă rezultantă pedeapsa cea mai grea, respectiv  6 luni închisoare, pentru infracţiunile deduse judecăţii.

Ca modalitate de executare se apreciază că numai executarea pedepsei în regim de detenţie este aptă să contribuie la prevenţia inculpatului, având în vedere comportamentul acestuia  în antecedent.

 Cu referire la pedeapsa accesorie ce se va aplica inculpatului, instanţa reţine că, în aplicarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, cauza Hirst contra Marii Britanii, hotărârea din 30.03.2002, instanţa nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 Cod penal, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză aceasta se impune faţă de natura, gravitatea infracţiunii săvârşite  sau comportamentul inculpatului.

Astfel, instanţa nu reţine nici o legătură între o eventuală interzicere a dreptului de a alege şi circumstanţele personale ale inculpatului şi natura infracţiunii săvârşite şi în consecinţă, în baza art. 71 Cod penal şi art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional C.E.D.O, va interzice acestuia  drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a şi lit. b Cod penal, in condiţiile prevăzute de art. 71 Cod penal.

Văzând şi disp. art.191 alin. 1 Cod de procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

În baza art. 86 alineat 2 din OUG 195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal condamnă inculpatul G N, fiul lui N şi S, date de stare civilă, recidivist, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art 291 Cod penal cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal condamnă inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare.

 În baza art.33 litera a Cod penal contopeşte pedepsele aplicate în pedeapsa de 6 luni închisoare pe care inculpatul o va executa.

În temeiul art 71 Cod penal interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 litera a teza a II-a şi b Cod penal.

Obligă inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare statului .

 Cu recurs în 10 zile de la pronunţare .

Pronunţată în şedinţa publică din 04.09.2012 la Judecătoria Tg.- Jiu.

Preşedinte,

ANIŞOARA BUCICĂ

Grefier,

Ion Păun

Red. A.B./tehn. I P .

I.P. 24 Septembrie 2012