Competenţa judecătorului de cameră preliminară. Plângere formulată împotriva soluţiei de netrimitere în judecată. Admiterea plângerii. În cauză nu s-au efectuat cercetări cu privire la comiterea infracţiunii reclamată prin plângerea penală, respectiv infracţiunea de „refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale” prev. de art. 4 din legea nr. 241/2005.
Petenta DGRFP-AJFP Iaşi, la data de 30.12.2013 a formulat adresa cu nr. 12066/30.DEC.2013 prin care a adus la cunoştinţa numitului M.O., în calitatea sa de administrator al SC M SRL IAŞI, că este invitat la sediul DGRFP-AFPM Iaşi, în termen de 3 zile de la primirea comunicării, între orele 08,30-15,00, cu următoarele documente:
-balanţa de verificare la data de 31.11.2013,
-lista mijloacelor fixe,
-ştampila unităţii,
-copii de pe documentele de plată a debitelor la bugetul de stat efectuate după data de 01.12.2013,
-fişa contului clienţi la data de 31.11.2013,
-extrasele de cont de la bănci,
-registrul de casă completat la zi.
S-a menţionat că la data de 16.12.2013 societatea înregistra debite restante la bugetul general consolidat al statului în sumă de 63.885 lei.
S-a atras atenţia că nerespectarea celor menţionate constituie infracţiune şi se pedepseşte conform art. 4 din legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.
Adresa a fost primită de destinatar la data de 8.01.2014.
La data de 22.01.2014, administratorul SC M SRL IAŞI, numita M.V. (societatea avea doi administratori cu puteri depline, M.O. şi M.V.) s-a prezentat la sediul DGRFP-AFPM Iaşi, întocmindu-se de către consilierul AFPM o notă de constatare (fila 6 dup). În respectiva notă de constatare s-a consemnat că
Societatea are în proprietate un singur autoturism MERCEDES Sprinter, fabricat în anul 1995, pentru care v-a prezenta certificatul de înmatriculare şi cartea de identitate la data de 24.01.2014. (dintr-o evidentă eroare materială, în nota de constatare consilierul P. a menţionat data de 24.01.2013)
În dosarul de urmărire penală nu există nici un document, proces-verbal, notă de constatare, care să dateze din 24.01.2015 şi din care să rezulte dacă numita M.V. a prezentat sau nu AFPM documentele solicitate. De asemenea, nu s-a efectuat nici un fel de verificare cu privire la prezentarea acestor documente de către intimată, cum ar fi verificări în registrul de evidenţă al intrării persoanelor din instituţie, verificări ale unor eventuale înregistrări video, interpelări ale personalului AFPM, orice mijloc de probă permis de lege, prin care să se poată demonstra dacă numita M.V. s-a prezentat pe data de 24.01.2014 la sediul petentei cu actele solicitate (certificatul de înmatriculare şi cartea de identitate a autovehiculului proprietate a SC M SRL IAŞI).
În schimb, intimata M.V. a declarat în faţa instanţei că s-a prezentat la data de 24.01.2014 la DGRFP-AFPM Iaşi, iar dna PEC, observând că este expirat certificatul de înmatriculare, i-a comunicat că nu se pot îndestula creanţele din vânzarea acelui autovehicul vechi şi că trebuie să îi aducă actele autovehiculului nou, care, însă, susţine intimata, era deja cesionat (intimata susţine că a intervenit un contract de cesiune în luna noiembrie 2013, însă în nota de constatare din 22.01.2014 pe care a semnat-o şi ştampilat-o, este menţionat că societatea deţine un autovehicul în leasing auto, la care mai are de plătit două rate) . Judecătorul de cameră preliminară, în această procedură, nu poate verifica veridicitatea susţinerilor intimatei, judecarea cauzei rezumându-se doar la analiza actelor şi lucrărilor din dosarul de urmărire penală.
Rezultă deci că, potrivit susţinerilor petentei, o pretinsă infracţiune prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 s-ar fi săvârşit la data de 24.01.2014, prin neîndeplinirea obligaţiei de a prezenta certificatul de înmatriculare şi cartea de identitate ale autovehiculului Mercedes Sprinter din 1995, obligaţie impusă administratorului M.V. la data de 22.01.2014, prin nota de constatare, semnată de aceasta din urmă şi întocmită ca urmare a prezentării administratorului societăţii în baza adresei nr. 12066 din 30.12.2013.
La data de 12.03.2014, DGRFP-AJFP Iaşi a emis avizul de inspecţie fiscală cu nr. de înregistrare F-IS-75, prin care SC M SRL IAŞI a fost informată că începând cu data de 27.03.2014 va face obiectul unei inspecţii fiscale pentru taxa pe valoare adăugată în perioada 01.01.2013-31.12.2013, respectiv taxa pe valoare adăugată trimestrial în perioada 01.01.2010-31.12.2012 şi pentru verificarea modului de organizare şi conducere a evidenţei fiscale. În vederea bunei desfăşurări a inspecţiei fiscale s-a pus în vedere să se pregătească, pentru a fi puse la dispoziţia organelor de inspecţie fiscală, toate documentele contabile şi fiscale şi alte documente justificative relevante pentru stabilirea situaţiei fiscale.
La data de 05.05.2014, DGRFP-AJFP Iaşi a formulat plângere penală (fila 4 dup) împotriva numitei M.V.. În motivare s-a arătat că SC M SRL IAŞI a înregistrat obligaţii fiscale restante la bugetul consolidat al statului în cuantum de 58.892 lei şi s-a început executarea silită pentru recuperarea sumei, sens în care s-au transmis debitoarei actele de executare, aducându-i-se la cunoştinţă valoarea debitului şi obligaţia de plată a acestor debite în cuantum de 15 zile de la somaţie. În plângere se arată că, deşi a fost somată să se prezinte cu documentele contabile, prin adresa 12066 din 30.12.2013,(fiind evident cu privire la care procedură- cea de executare silită-formulează plângere DGRFP-AJFP Iaşi) în vederea identificării bunurilor şi veniturilor urmăribile, administratorul societăţii nu s-a conformat. În sesizarea penală DGRFP-AJFP nu a făcut nici un fel de referire la inspecţia fiscală începută la 12.03.2014, plângerea rezumându-se la procedura executării silite.
La data de 02.06.2014, organul de cercetare penală din cadrul Serviciului de investigare a fraudelor-IPJ Iaşi a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev de art. 4 din Legea nr. 241/2005, fără a se preciza că urmărirea penală se începe faţă de o anumită persoană, rezultând deci că s-a început urmărirea penală in rem.
În cadrul urmăririi penale efectuate, a fost ascultată în calitate de martor numita M.V. (fila 36 dup). În cuprinsul declaraţiei, numita M.V. a relatat că a primit adresa nr. 12066 din 30.12.2013, că la data de 22.01.2014 s-a prezentat cu toate documentele menţionate în respectiva adresă, că a semnat şi ştampilat nota de constatare, întocmită la data de 22.01.2015, fără să facă nici o referire la obligaţia care i-a fost pusă în vedere prin nota de constatare respectivă, anume aceea de a prezenta certificatul de înmatriculare şi cartea de identitate ale autovehiculului Mercedes Sprinter din 1995, în vederea sechestrării şi valorificării. Rezultă deci că, privitor la fapta care a făcut obiectul plângerii penale formulate de DGRFP-AJFP Iaşi, numita M.V. nu a fost ascultată în cadrul urmăririi penale.
La data de 11.09.2014, organul de cercetare a întocmit un referat cu propunere de clasare. În motivare, s-a arătat că în data de 30.12.2013 a formulat adresa cu nr. 12066/30.DEC.2013 prin care a solicitat reprezentanţilor legali ai SC M SRL IAŞI să se prezinte la sediul DGRFP-AFPM Iaşi, în termen de 3 zile de la primirea comunicării, cu o serie de documente contabile. La data de 22.01.2014, numita M.V. s-a prezentat cu documentele solicitate, într-un termen mai mic de 15 zile, invitaţia fiind primită la 08.01.2014. În aceeaşi zi s-a întocmit nota de constatare, în care s-a menţionat că administratorul M.V. urmează să prezinte un certificat de înmatriculare al unui autoturism utilizat de societate, fiind în derulare un contract de leasing auto. Această din urmă constatare a organului de cercetare penală este eronată. Astfel, se face confuzie între autoturismul marca Mercedes Sprinter fabricat în anul 1995 şi care era în proprietatea SC M SRL IAŞI, ale cărui acte au fost cerute de reprezentanta DGRFP-AFPM Iaşi, în vederea sechestrării şi autoturismul Mercedes Sprinter fabricat în anul 2008 care forma obiectul unui contract de leasing auto şi care, nefiind încă proprietatea SC M SRL IAŞI, ci a societăţii de leasing, nu putea fi sechestrat în vederea executării silite.
De asemenea, în ordonanţa de clasare se menţionează că numita M.V. a declarat că a predat către DGRFP toată evidenţa contabilă a societăţii pentru anii 2010-2013 pentru control fiscal şi că nu a avut intenţia de a se sustrage de la verificările organelor de control şi de la plata taxelor datorate bugetului de stat. Se omite a se menţiona că aceste declaraţii ale administratorului societăţii sunt referitoare la inspecţia fiscală care a început din data de 27.03.2014, în vreme ce infracţiunea pentru care DGRFP-AJFP Iaşi a formulat plângere penală s-ar fi săvârşit în data de 24.01.2014.
Nu este menţionat în referatul cu propunerea de clasare nici un aspect referitor la îndeplinirea de către intimată a obligaţiei de a pune la dispoziţia organelor îndreptăţite actele solicitate în vederea executării silite, respectiv certificatul de înmatriculare şi cartea de identitate a autovehiculului Mercedes Sprinter fabricat în anul 1995, proprietate a SC M SRL IAŞI.
La data de 03.12.2014, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi a emis o ordonanţă de clasare, în baza art. 315 alin. 1 lit. b rap. la art. 16 alin. 1 lit. a C.p.p. Ordonanţa a fost comunicată DGRFP-AJFP Iaşi la data de 10.12.2014.
La data de 08.01.2015, prin ordonanţă motivată, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi a respins ca neîntemeiată plângerea DGRFP-AJFP Iaşi împotriva ordonanţei de clasare emisă la 3.12.2014 în dosarul …/P/2014.
În motivare, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, a reţinut că, prin adresa cu nr. 12066/30.DEC.2013, AJFP Iaşi a solicitat reprezentanţilor legali ai SC M SRL IAŞI să prezinte, în termen de 3 zile de la primirea comunicării o serie de documente, fără ca în enumerare să fie solicitate şi documentele care să ateste deţinerea legală a bunurilor din patrimoniu. Reţine prim-procurorul şi faptul că administratorul M.V. s-a prezentat la data de 22.01.2014 la AFP Iaşi, unde consilierul PEC a întocmit nota de constatare înregistrată sub numărul 3160, menţionându-se, printre altele, şi faptul că M.V. urma să prezinte certificatul de înmatriculare şi cartea de identitate pentru autoturismul deţinut îb sistem leasing a doua zi.
A reţinut în continuare prim-procurorul faptul că organele de cercetare penală au omis să o întrebe pe numita M.V. dacă a prezentat actele solicitate, concluzionând însă că inspecţia fiscală s-a desfăşurat fără impedimente. Continuă prim procurorul să facă referire la inspecţia fiscală şi la obiectivele acesteia stabilite prin avizul de inspecţie fiscală, concluzionând că, faţă de acest obiectiv, se identifică o contradicţie cu aspectele menţionate în sesizarea penală, potrivit cărora acţiunea de control a fost iniţiată în vederea continuării măsurilor de executare silită. Conchide prim-procurorul că distincţia este importantă tocmai din perspectiva tipului de documente pentru care se comunică obligaţia de prezentare, iar faţă de faptul că la fila 3 din raportul de inspecţie fiscală este menţionat faptul că la solicitarea organului de control au fost puse la dispoziţie documentele de înfiinţare şi funcţionare perimare şi cele de evidenţă tehnico-operativă şi contabilă, soluţia procurorului de caz este corectă.
Judecătorul de cameră preliminară a reţinut că organele de urmărire penală au făcut două confuzii, în mod constant.
Astfel, au confundat cele doua autovehicule ale SC M SRL IAŞI, reţinând în mod eronat că prin nota de constatare s-a solicitat să se prezinte certificatul de înmatriculare şi cartea de identitate pentru autovehiculul Mercedes Sprinter fabricat în anul 2008 care forma obiectul unui contract de leasing auto, deşi, din analiza notei de constatare rezultă, fără nici un dubiu, că numitei M.V. i s-a pus în vedere să depună certificatul de înmatriculare şi cartea de identitate pentru autovehiculul Mercedes Sprinter fabricat în anul 1995 şi care era proprietatea SC M SRL IAŞI.
A doua confuzie pe care au făcut-o în mod constant organele de urmărire penală priveşte cele două proceduri absolut diferite: o procedură de executare silită pe de o parte şi o procedură de control pe linie de TVA şi verificare a modului de organizare şi conducere a evidenţei fiscale, pe de altă parte.
Astfel, prima procedură a fost iniţiată de Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Iaşi, (în drepturile căreia s-a subrogat Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice a Iaşi, pentru a sta în judecată în acest dosar). În cadrul acestei proceduri DE EXECUTARE SILITĂ a fost emisă adresa nr. 12066/30.DEC.2013 prin care a adus la cunoştinţa numitului M.O., în calitatea sa de administrator al SC M SRL IAŞI, că este invitat la sediul DGRFP-AFPM Iaşi, în termen de 3 zile de la primirea comunicării. În cadrul acestei proceduri s–a întocmit nota de constatare din 22.01.2014 şi în cadrul acestei proceduri s-a pus în vedere inculpatei să prezinte certificatul de înmatriculare şi cartea de identitate pentru autovehiculul Mercedes Sprinter fabricat în anul 1995 şi care era proprietatea SC M SRL IAŞI, documente care, în cadrul unei proceduri de executare silită sunt necesare pentru sechestrarea şi valorificare bunului respectiv. Cu privire la această procedură a formulat Administraţia Finanţelor Publice a Judeţului Iaşi, (cu subrogare în drepturile Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Iaşi), sesizarea penală din data de 5.05.2014, în care, în mod expres, s-a făcut referire la procedura de executare silită, la actele de executare şi la adresa nr. 12066/30.DEC.2013. Obiectul urmăririi penale, în conformitate cu art. 285 NCPP, urmare a acestei sesizări, consta în obligaţia organelor de urmărire penală de a strânge probe necesare cu privire la existenţa infracţiunii prev. de art. 4 din Legea 241/2005 în sarcina administratorilor SC M SRL IAŞI, respectiv de a verifica, în concret:
-dacă s-au pus la dispoziţie documentele solicitate în cadrul acestei proceduri, inclusiv certificatul şi cartea de identitate cerute prin nota de constatare semnată de M.V. la data de 22.10.2014,
-dacă, faţă de norma de incriminare, o eventuală neprezentare a acelor documente în vederea sechestrării bunului, ar fi de natură să atragă răspunderea penală
-dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
Or, constată judecătorul de cameră preliminară, nu s-au efectuat cercetări cu privire la comiterea infracţiunii de „refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale” prev. de art. 4 din legea nr. 241/2005 faţă de fapta administratorului SC M SRL IAŞI, numita M.V., de a prezenta documentele solicitate în procedura de executare silită, inclusiv cele menţionate în nota de constatare din 24.01.2014, respectiv certificatul de înmatriculare şi cartea de identitate a autovehiculului Mercedes Sprinter fabricat în anul 1995, în vederea sechestrării şi valorificării bunului.
Cea de a doua procedură a fost iniţiată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi. În această procedură s-a emis avizul de inspecţie fiscală cu nr. de înregistrare F-IS-75, prin care SC M SRL IAŞI a fost informată că începând cu data de 27.03.2014 va face obiectul unei inspecţii fiscale pentru taxa pe valoare adăugată în perioada 01.01.2013-31.12.2013, respectiv taxa pe valoare adăugată trimestrial în perioada 01.01.2010-31.12.2012 şi pentru verificarea modului de organizare şi conducere a evidenţei fiscale. Sesizarea penală nu face nici o referire la această procedură de control, nefiind reclamată nici o pretinsă infracţiune în cadrul acesteia.
Din aceste considerente, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 341 alin. 6 lit. b C.proc.pen., a admis plângerea formulată de petenta DGRFP-AJFP Iaşi împotriva ordonanţei procurorului din data de 03.12.2014, dată în dosarul de urmărire penală nr. …/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, menţinută prin ordonanţa prim-procurorului Parchetului de pe lângă rezoluţia Iaşi având nr. …/II/2/2015, desfiinţând soluţia atacată şi trimiţând cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală.
