Competenţa judecătorului de cameră preliminară. Plângere împotriva soluţiei de clasare dată prin rechizitoriu. Neefectuarea de cercetări pentru o faptă reclamată. Sprijinul concomitent, moral şi material dat autorului unei infracţiuni, atrage răspunderea penală, fiind întrunite condiţiile participaţiei sub forma complicităţii. Indivizibilitatea plângerii prealabile. Greşita apreciere a pericolului social pe care îl prezintă faptele şi făptuitorul.
Prin plângerea formulată petenta a contestat soluţia de clasare dispusă de procurorul de caz prin rechizitoriul emis în data de 23.02.2015, în dosarul de urmărire penală nr. …/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, soluţie menţinută prin ordonanţa prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi.
În motivare, petenta a arătat în esenţă că soluţia procurorului de caz este nelegală, dat fiind că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii, atât în latură obiectivă, cât şi în latură subiectivă, iar reţinerea faţă de fapta agresorului a concluziei că această faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni nu se justifică faţă de împrejurările comiterii faptei, faţă de urmările faptei şi faţă de persoana infractorului, cunoscut cu antecedente penale. A precizat partea civilă că înţelege să conteste soluţia procurorului de caz cu privire la situaţia de fapt care, susţine partea civilă, rezultă din administrarea probatoriului, respectiv activitatea de ameninţare pe care a desfăşurat-o C.P. în ziua de 25.09.2013, orele 14.00, activitatea aceluiaşi inculpat care în ziua de 25.09.2013 a susţinut-o pe soţia sa în momentul în care aceasta a agresat-o pe partea civilă, cât şi activitatea din 27.09.2013 când cei doi inculpaţi au ameninţat-o la domiciliul său.
În consecinţă, a solicitat să se admită plângerea, să se desfiinţeze soluţia atacată şi să se trimită în judecată inculpatul sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „ameninţare” prev. de art. 206 C.pen, au aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen.
Preliminar, faţă de faptul că în dosarul penal cu nr. …/P/2013, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, instanţa, în baza art. 341 alin. 7 pct. 2 a procedat ex oficio la verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale, sens în care a reţinut că nu există nici un caz de nulitate absolută, dintre cele prevăzute la art. 281 alin. 1 lit. e) şi f) C.proc.pen. Inculpatul nu a invocat nici un caz de nulitate relativă, iar, potrivit art. 282 alin. 2 C.proc.pen., instanţa nu are posibilitatea invocării cazurilor de nulitate relativă din oficiu.
Analizând actele procesual prin care s-a dispus administrarea acestor mijloace de probă, precum şi actele procedurale prin care au fost administrate mijloacele de probă, instanţa a constatat că organele de urmărire penală au respectat dreptul inculpatului de a nu se autoincrimina, fiindu-i adus la cunoştinţă dreptul la tăcere. De asemenea, a constatat instanţa că organele de urmărire penală au procedat la administrarea probelor cu respectarea dispoziţiilor art. 101 C.proc.pen, respectiv a art. 102 C.proc.pen, deci în condiţii de loialitate şi legalitate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară a reţinut următoarele:
În fapt, la data de 25.09.2013, in jurul orei 18.00, în timp ce se afla în salonul, inculpata C.E., cu sprijinul moral şi material al soţului său, a lovit-o pe persoana vătămată AEVV, cauzându-i leziuni ce au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medical.
În ziua de 27.09.2013, în jurul orelor 21.30, a ameninţat-o cu acte de violenţă, în mod indirect, prin intermediul altei persoane, pe persoana vătămată AEVV
1.Cu privire la prima faptă, din 25.09.2013
Judecătorul de cameră preliminară constată că potrivit art. 131 alin. 4 C. pen. din 1969, fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanţilor la săvârşirea ei, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine cu privire numai la unul dintre ei.
Potrivit art. 157 alin. 3 C.pen 2009, fapta atrage răspunderea penală a tuturor persoanelor fizice sau juridice care au participat la săvârşirea acesteia, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut numai cu privire la una dintre acestea.
Judecătorul de cameră preliminară constată că prin plângerea prealabilă formulată, partea civilă AEV a expus evenimentele din data de 25.09.2013, care au avut loc la locul său de muncă, în esenţă susţinând că la data de 25.09.2013, a fost agresată de către fosata sa angajatoare C.E. şi solicitând tragerea la rădpundere penală a acesteia.
Pe baza probatoriului administrat, în rechizitoriul întocmit, s-a reţinut că inculpaţii C.E. şi C.P. s-au prezentat la salonul Trio Style, unde fusese angajată AEV, fosta lor salariată, iar inculpatul C.P. ar fi rămas în salonul de coafură, în timp ce inculpata C.E. ar fi intrat în salonul de manichiură, unde se afla AEV. inculpata ar fi acuzat-o pe partea civilă că i-ar fi furat anumite produse la momentul la care ar fi încetat raporturile de muncă cu societatea inculpatei, astfel încât, pe cale de consecinţă, inculpata a luat câteva produse din trusa de manichiură aparţinând persoanei vătămate, câteva geluri, motivând că îi aparţin şi a ieşit afară din salonul de manichiură.
Nemulţumită de gestul fostei sale angajatoare, AEV a ieşit după inculpată în coafor cerându-i să-i înapoieze gelurile, căci îi aparţin, însă fără rezultat. Cu gelurile luate, inculpaţii au mers la maşină, după care au revenit în coafor. Potrivit declaraţiilor martorei, … , inculpata a început să îi reproşeze persoanei vătămate faptul că în urma demisionării, o parte din cliente ar fi urmat-o la salonul unde lucrează în prezent, după care a prins-o pe AEV cu mâinile de păr.
Persoana vătămată a reuşit să o îndepărteze pe inculpată, însă aceasta din urmă şi-a făcut avânt şi a lovit-o pe AEV cu piciorul în zona ficatului.
Urmare a loviturii puternice, persoana vătămată a căzut în genunchi.
În momentul în care a vrut să intervină, martora ….a fost oprită e către inculpatul CP. Totuşi, aceasta a reuşit să acţioneze butonul de panică, motiv pentru care inculpaţii au părăsit salonul.
Cu privire la fapta din data de 25.09.2013, judecătorul de cameră preliminară a constatat că, în dezacord cu dispoziţiile legale precitate, care prevăd, atât în vechea, cât şi în actuala reglementare, indivizibilitatea plângerii prealabile, procurorul de caz a continuat urmărirea penală, in personam, pentru infracţiunea de „lovire şi alte violenţe”, numai faţă de numita C.E., deşi la infracţiunea respectivă a participat şi numitul C.P., în calitate de complice concomitent. Astfel, inculpata C.E. s-a deplasat la locul de muncă al fostei sale angajate, un salon de coafură, în care se află în principiu mai multe angajate- aspect cunoscut de inculpată care deţine ea însăşi un astfel de salon- mai ales în contextul în care fosta sa angajată era manichiuristă şi nu coafeză, pentru a soluţiona un conflict cu aceasta din urmă. Judecătorul de cameră preliminară constată că, de la început, prezenţa inculpatului C.P. în salonul respectiv a fost gândită de către inculpaţi tocmai pentru a facilita desfăşurarea infracţiunii de lovire şi alte violenţe de către inculpata C.E., fiind evident că, în absenţa soţului său, inculpata s-ar fi aflat într-o situaţie de inferioritate numerică. Dar, dacă la început complicitatea soţului C.P. a fost doar una morală, pe parcursul desfăşurării evenimentelor, a devenit una materială, prin aceea că, în chiar situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu, s-a arătat că inculpatul C.P. a împiedicat intervenţia unei martore în sprijinul victimei AEVV care tocmai fusese lovit de către inculpata C.E., cu piciorul, din săritură, în zona abdominală. Acţiunea inculpatul C.P. s-ar fi realizat, potrivit declaraţiei date de martora …(fila 110 dup), prin „punerea mâinii în faţă”.
Judecătorul de cameră preliminară a constat deci că există plângere prealabilă formulată de partea civilă AEV pentru infracţiunea de lovire şi alte violenţe a cărei victimă pretinde că a fost în data de 25.09.2015, formulată împotriva numitei C.E. şi că, potrivit art. 157 alin. 3 C.pen 2009, fapta atrage răspunderea penală a tuturor persoanelor fizice sau juridice care au participat la săvârşirea acesteia, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut numai cu privire la una dintre acestea. Pe cale de consecinţă, se impune continuarea urmăririi penale in personam pentru această faptă şi faţă de numitul C.P., precum şi completarea actelor de urmărire penală, în sensul audierii în detaliu a părţilor, dar şi a martorilor sub aspectul actelor de complicitate materială (complicitatea morală rezultă din probatoriul administrat, cu suficienţă, din punctul de vedere al judecătorului de cameră preliminară), pentru a se verifica, în concret cum s-a materializat intenţia martorei de interveni, fie pentru a o ajuta pe victima infracţiunii, care era căzută, fie pentru a o evacua pe inculpată, care a fos t în concret acţiunea inculpatului C.P. şi, concret, în ce mod i-a pus acesta mâna în faţă şi punerea în mişcare a acţiunii penale şi pentru această infracţiune faţă de C.P., în cazul întrunirii condiţiilor legale.
2.Cu privire la fapta din data de 27.09.2013, în rechizitoriu, s-a reţinut că, în jurul orei 21.30, inculpaţii CEşi soţul acesteia, C.P., s-au prezentat la domiciliul persoanei vătămate AEV, unde l-au găsit pe tatăl acesteia. Inculpata a început să ţipe şi să întrebe de fiica acestuia; AEV, adresând, în acelaşi ap, ameninţări cu acte de violenţă la adresa acesteia, folosind expresii de genul „am s-o tund, îi dau cu acid în ochi, o omor”. Ameninţările au fost auzite şi de martorul Ipate Ilie, care în urma ţipetelor de pe casa scărilor a ieşit afară din apartament pentru a vedea ce se întâmplă. De asemenea, acesta a observat cum inculpatul CP îi ameninţa atât pe AV, cât şi pe fiica acestuia că îi va tăia, timp în care îşi ţinea mâna în buzunarul drept, reuşind în acest fel să -i inducă o stare de teamă lui AV.
Judecătorul nu a împărtăşit aprecierea procurorului cu privire la lipsa pericolului social al faptei comise de inculpatul C.P.. Reţine judecătorul declaraţia dată de martorul Ipate Ilie, din care rezultă că inculpaţii au acţionat concertat pentru intimidarea victimei, că, în mod evident, inculpata nu s-ar fi deplasat singură la domiciliul părţii civile şi nu ar fi acţionat de aceeaşi manieră fără a beneficia de suportul soţului său care a desfăşurat el însuşi o activitate infracţională, în forma principală şi absorbantă de participaţie a autoratului. Astfel, din declaraţia martorului ocular Ipate, care se coroborează cu declaraţia martorului AV şi a părţii civile, rezultă că acţiunile de ameninţare au fost comise preponderent de inculpatul C.P., atât verbal, cât şi prin gesturi. A precizat martorul că, în seara de 27.09.2013, în jurul orelor 21.30, a auzit zgomote puternice pe casa scării şi, ieşind din apartament, a văzut inculpaţi care se certau cu vecinul său AV.
Întrucât martorul a încercat să intervină pentru a aplana conflictul, inculpatul C.P. i-a cerut să intre în apartamentul său. Martorul s-a conformat solicitării inculpatului, dar a auzit ulterior cum inculpatul C.P. a ameninţat-o pe partea civilă AEVV, prin intermediul tatălui să, învederându-i acestuia că o va tăia şi o va face buzunare, în timp ce C.E. i-a spus aceluiaşi AV că o va agresa pe fiica sa, AEV, arătând că o va bate şi îi va face felul. Relevant pentru a sublinia maniera în care a acţionat inculpatul C.P., aspect care rezultă de asemenea din declaraţia martorului Ipate Ilie, este faptul că inculpatul, în timp ce profera ameninţări la adresa părţii civile AEV, ţinea mâna în buzunarul de la haină ca şi cum ar fi avut un obiect în buzunar. Declaraţia martorului Ipate se coroborează şi cu cea a martorului AV care a arătat de asemenea, atât maniera în care a fost ameninţată, prin intermediul său, partea civilă AEVV, cât şi faptul că ameninţarea părea credibilă şi datorită felului în care C.P. ţinea mâna în buzunarul de la haină, făcându-l pe martor să creadă că are asupra sa un obiect contondent sau un cuţit.
Pe baza materialului probator, judecătorul de cameră preliminară a constatat că acţiunile inculpatului C.P., în calitate de autor al infracţiunii de ameninţare comportă un grad de pericol social mai ridicat decât cele reţinute în sarcina inculpatei C.E., astfel încât nu se justifică soluţiile diferite care au fost adoptate. Astfel, în concret, inculpatul, ulterior unui conflict din data de 25.09.2015, în cadrul căreia a susţinut-o moral şi material pe soţia sa la agresarea aceleiaşi părţi civile,(faptă comisă în public, în prezenţa unui copil de 2 ani ), s-a deplasat, de asemenea împreună cu soţia sa, în condiţii de noapte (sfârşitul lunii septembrie, ora 21.30) la domiciliul părţii civile, unde a exercitat acţiuni de ameninţare concretizate prin aducerea la cunoştinţă a faptului că va săvârşi în viitor acţiuni infracţionale grave, îndreptate împotriva vieţii părţii civile. Acţionând perseverent la hărţuirea victimei, printr-o agresivitate manifestă (care rezultă din declaraţiile celor doi martori-inculpaţii au ţipat, au comis gesturi violente, trântind uşa casei scării, rupând amortizorul de la uşă) şi prin adoptarea unei posturi care a insuflat martorului AV convingerea că inculpatul are în buzunar un obiect contondent sau tăietor, care poate servi la punerea în practică a ameninţărilor, inculpaţii au indus părţii civile AEVV o stare de temere pentru integritatea sa fizică şi pentru viaţa sa, acţiunile vătămătoare prevestite de inculpaţi părând a fi probabile şi iminente.
În ceea ce priveşte aprecierile procurorului de caz cu privire la pericolul social pe care îl prezintă fapta, în concret, persoana inculpatului C.P., judecătorul de cameră preliminară a constatat că acesta este recidivist postcondamnatoriu, fiind condamnat, împreună cu soţia sa, inculpata C.E. prin sentinţa penală nr. …./2010 a Judecătoriei Iaşi,modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. …/27.01.2011 a Tribunalului Iaşi la pedeapsa rezultanta a închisorii de 3 ani, a cărei executare a fost suspendată condiţionat. Rezultă deci că situaţia inculpatului C.P. este cel puţin identică şi din acest punct de vedere cu cea a inculpatei C.E.. Judecătorul de cameră preliminară a apreciatcă, în contextul în care inculpatul s-ar fi aflat la primul contact cu legea penală, aprecierile procurorului ar fi putut fi fondate,însă în condiţiile în care fapta este comisă într-o stare de recidivă specializată şi în cursul unui termen de încercare, perspectiva asupra activităţii infracţionale îndreptate împotriva părţii civile AEV este diferită şi relevă un profil infracţional caracterizat şi un grad de incorigibilitate.
Nu mai puţin, judecătorul de cameră preliminară a considerat că activitatea infracţională din data de 27.09.2013 trebuie privită şi prin raportare la activitatea de complicitate a aceluiaşi inculpat din data de 25.09.2013, când şi-a sprijinit soţia la agresarea aceleiaşi părţi civile, complicitate fără de care inculpata nu şi-ar fi putut pune în practică rezoluţia infracţională.
Din aceste considerente, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că plângerea petentei AEVV este fondată, motiv pentru care, în baza art. 341 alin. 7 C.proc.pen a admis-o, desfiinţând soluţia atacată şi va trimite cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală, organele de urmărire penală urmând a proceda la efectuarea actelor de urmărire penală indicate anterior, în considerente, cu privire la prima faptă şi, în funcţie şi de concluziile ce se vor desprinde, să reevalueze activitatea infracţională din data de 27.09.2015.
