Concurs de infracţiuni, lipsa gradului de pericol social al unei infracţiuni.
C. pen., art. 181, art. 52, art. 72, art. 208 alin.1 rap. la art. 209 alin.1 lit. c, art. 192 alin. 2
Săvârşirea de către o persoană cunoscută cu antecedente penale şi aflată în stare de ebrietate a unei infracţiuni de furt calificat şi a uneia de violare de domiciliu, în concurs real, pe timpul nopţii şi în dauna unei persoane în vârstă cu care a şi avut contact fizic în momentul activităţii infracţionale, nu se poate aprecia că nu întruneşte gradul de pericol social al unei infracţiuni chiar dacă prejudiciul este modic.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Decizia penală nr. 94 din 31 ianuarie 2011.
Prin sentinţa penală nr. 113 din 23 martie 2010, a Judecătoriei Râmnicu Sărat în baza art.192 al.2 Cod penal cu aplic. art. 74 alin.2 şi 76 lit. c) Cod penal a fost condamnat inculpatul M.E., la 1 an închisoare, iar în baza art. 208-209 al.1 lit. g Cod penal, cu art. 74 alin.2 şi 76 lit. c) Cod penal la 6 luni închisoare, dispunându-se ca în temeiul art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) Cod penal să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.
Cu titlu de pedeapsă accesorie s-au aplicat în baza art. 71 Cod penal interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a , b, c Cod penal.
S-a constatat recuperat prejudiciul in cuantum de 15 lei cauzat părţii vătămate R.A.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că în data de 29 ianuarie 2009, în jurul orelor 18.30, inculpatul, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a intrat în dormitorul părţii vătămate R.A. în vârstă de 86 de ani care era bolnav la pat, a început să-i caute prin dulapuri, a mâncat prăjiturile aflate pe masă, a vărsat mierea de albine şi a început să îl împingă pe bătrân.
Nora părţii vătămate H.M. care ieşise dintr-un alt corp al casei, văzându-l inculpat prin fereastră, s-a alarmat şi l-a chemat pe soţul său din grajdul în care se afla, acesta îndreptându-se spre corpul de casă în care locuia tatăl său.
Auzind strigătele numitei H.M., inculpatul a luat de pe masă un briceag şi a ieşit în curte având în mână o sticlă de bere cu care venise în domiciliul părţii vătămate, însă a fost prins de fiul părţii vătămate şi luat la bătaie.
Inculpatul s-a ascuns în domiciliul surorii sale P.S. unde a fost găsit ulterior, asupra sa găsindu-se şi briceagul luat de la partea vătămată.
În drept, instanţa de fond a stabilit că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de violare de domiciliu şi furt prevăzute de art. 192 alin. 2 Cod penal şi art. 208 alin.1 Cod penal rap. la art. 209 alin.1 lit.g Cod penal .
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, care prin apărător a solicitat achitarea sa întrucât faptele săvârşite nu prezintă gradul de pericol social pentru ca acestea să constituie infracţiuni, acest lucru rezultând din gradul scăzut de instrucţie al inculpatului precum şi din valoarea modică a prejudiciului care a fost acoperit.
Tribunalul, analizând apelul prin decizia penală nr.182/7.10.2010 a admis această cale de atac a desfiinţat, în latură penală sentinţa atacată iar, în baza art.11 pct. 2 lit. a cu referire la art.10 lit. b1 C. proc. Pen. şi art.18 Cod penal l-a achitat pe inculpat pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 208 alin.1 Cod penal rap. la art. 209 alin.1 lit. g Cod penal si art.192 alin. 2 Cod penal şi în temeiul art. 91 Cod penal i-a aplicat acestuia amenda administrativă de 300 lei, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că din modul în care au fost săvârşite cele două fapte pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M.E., că acestea sunt lipsite de gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Relevantă în cauză, în fundamentarea acestei concluzii a reţinut tribunalul declaraţia părţii vătămate R.A., în vârstă de 86 ani, prin care acesta a relatat că: în timp ce se afla în dormitorul său a intrat o persoană străină de etnie rromă pe care nu o cunoştea, l-a întrebat ce caută, a văzut că era în stare de ebrietate, iar după ce a stins televizorul din cameră, inculpatul i-a spus să-l lase să funcţioneze. Partea vătămată i-a spus să plece, însă inculpatul a refuzat şi a început să caute prin dulap, iar ulterior de pe masă a mâncat nişte dulciuri şi a luat un briceag după care, a apucat-o de mână pe partea vătămată, moment în care acesta din urmă l-a strigat pe fiul său. De asemenea s-a mai reţinut o altă declaraţia în care partea vătămată a arătat că inculpatul a scos un borcan cu miere de albine după care s-a aşezat lângă dulap şi i-a mâncat cornuleţele.
Printre altele, tribunalul a mai arătat că, într-o altă declaraţie, partea vătămată a precizat că ea l-a împins pe inculpat pentru a ieşi din locuinţă după care a venit fiul său.
Faţă de acestea a precizat tribunalul că inculpatul nu a avut o reprezentare clară asupra consecinţelor faptelor sale, nerealizând că săvârşeşte fapte penale, fiind şi în stare de ebrietate, sau a avut o reprezentare minimă cu privire la acestea, iar totodată prejudiciul a fost modic şi acoperit prin restituirea bunului furat.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei achitări, precizând că anterior inculpatul a mai fost condamnat în trei rânduri pentru infracţiuni de acelaşi gen. De asemenea a mai precizat că partea vătămată era o persoană în vârstă de 86 ani şi imobilizată la pat.
Examinând recursul formulat prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, dar şi conform art. 3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea a apreciat că această cale de atac este fondată.
Analizând probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că situaţia de fapt a fost corect reţinută de către instanţa de fond şi ulterior de către instanţa de apel, însă, această din urmă instanţă, în mod greşit a apreciat că actele materiale ale inculpatului nu întrunesc gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Din fişa de cazier, s-a reţinut că inculpatul a mai suferit trei condamnări pentru infracţiuni de violare de domiciliu şi de furt calificat.
Această persoană aflată în stare de ebrietate, pe timpul nopţii (deoarece la orele 18,30 în data de 29 ianuarie este întuneric), a pătruns atât în curtea cât şi ulterior într-unul dintre imobilele aflate în această curte, unde a căutat printr-un dulap (nefiind deranjat de existenţa proprietarului aflat în casă şi care evident i-a solicitat să plece) şi a sustras bunurile pe care le-a găsit.
S-a apreciat din acest comportament că fapta persoanei cunoscută cu antecedente penale care săvârşeşte după o perioadă de timp acelaşi gen de fapte penale ca cele pentru care a mai fost condamnat anterior, nu se poate considera că sunt lipsite de pericolul concret al unei infracţiuni. Astfel, s-a făcut trimitere expresă la antecedentele penale ale inculpatului la momentul când a săvârşit infracţiunile şi anume, pe timpul nopţii cât şi la faptul că a avut loc un contact fizic între acesta şi partea vătămată şi numai strigătele acestuia din urmă a pus capăt activităţii infracţionale.
Pentru aceste considerente Curtea a casat decizia tribunalului şi a menţinut sentinţa instanţei de fond.
