Drept Penal: Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul
avand in sange o imbibatie alcolica peste limita legala, infractiune prev
de art. 87 alin 1 din OUG 195/2002
Dosar nr 1478/233/2008
Prin decizia penală nr. 182/ 02.04.2009 a T r i b u n a l u l ui Galati
S-a hotarat:
Respinge ca fiind nefondat apelul declarat de inculpatul T I împotriva
sentinţei penale nr.128/22.01.2009 pronunţată de Judecătoria Galaţi în
dosarul nr.1478/233/2008.
Conform art.192 alin.2 C.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de
30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
In motivarea deciziei s-au retinut urmatoarele:
Prin sentinţa penală nr. 128/22.01.2009 pronunţată de Judecătoria Galaţi (dosarul nr.
1478/233/2008) a fost condamnat inculpatul T I la o pedeapsă a închisorii în cuantum de 4
luni pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice
având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita minimă admisă de lege prev. de art. 87 al. 1
din OUG nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal în referire la art. 76 lit.
d Cod penal.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţIată a executării pedepsei
pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 4 luni stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal.
A fost aplicată inculpatului T I pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de
art. 64 lit. a teza II, b şi c Cod penal iar în temeiul art. 71 al. 5 Cod penal s-a dispus
suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 4 luni,
stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 191 al. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre penală prima instanţă de judecată a avut în vedere
următoarele:
În fapt, la data de 09.04.2007 inculpatul T I conducea autoturismul înmatriculat sub
nr. BR 03 JZL pe DJ 251 dinspre com. S spre satul S C. Observând, din sens opus, un
echipaj al poliţiei rutiere, inculpatul a ieşit cu autoturismul de pe carosabil intrând pe drumul
petrolier ce se îndrepta spre parcul de sonde al S.N.P. Petrom S.A. unde acesta lucra.
După circa 500 de m autoturismul condus de inculpat a fost ajuns din urmă de
echipajul de poliţie, inculpatul fiind testat cu etilo-testul marca Drager şi ulterior condus la
Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” Galaţi în vederea recoltării probelor
biologice, întrucât s-a constatat prezenţa alcoolului în aerul expirat.
Potrivit buletinului de analiza toxicologica nr. 1117/10.04.2007, inculpatul prezenta
o îmbibaţie alcoolica in sânge de 1,35 g/l %o, analiza ce a fost efectuata in urma prelevării
unei singure probe de sânge, inculpatul refuzând in mod expres recoltarea si a celei de a doua
probe de sânge.
Audiat în cursul urmăririi penale, iniţial, inculpatul a precizat că în jurul orelor 16 a
plecat din locuinţa sa din com. S către parcul de sonde, cu autoturismul, iar pe drum a oprit
la barul situat în apropierea staţiei PECO unde a consumat 0,5 l bere după care a plecat cu
autoturismul pe DJ 25, însă observând echipajul poliţiei rutiere a virat dreapta, ieşind de pe
carosabil şi intrând pe drumul petrolier.
Ulterior, în prezenţa apărătorului ales, şi în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul
nu a menţinut declaraţia iniţială, precizând că de fapt nu a condus pe DJ 25, ci plecând din
faţa barului unde consumase alcool, a rulat paralel cu DJ 25 circa 1,5 m intrând ulterior pe
drumul petrolier unde a şi fost oprit de lucrătorii de poliţie, drum care nu este amenajat
circulaţiei şi nu constituie drum public.
Apărările inculpatului nu au fost reţinute de instanţa de fond care a apreciat ca fiind
dovedită situaţia faptică mai sus detaliată implicit vinovăţia inculpatului cu materialul
probator administrat cauzei (şi în mod deosebit cu declaraţia martorului S Cornel şi cu
consemnările din procesul verbal de depistare însuşite de către inculpat cu ocazia depistării
sale în trafic.
La individualizarea/dozarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prev.
de art. 72 Cod penal.
Împotriva sentinţei penale mai sus detaliate, în termen legal, a promovat apel
inculpatul T I arătând că probatoriile administrate cauzei nu converg fără dubiu spre
concluzia că inculpatul ar fi condus pe un drum public autoturismul;
Astfel, arată partea apelantă că declaraţia martorului S C a fost apreciată subiectiv iar
procesul verbal de constatare are o putere doveditoare relativă evidenţiind aspecte nereale
(faptul că inculpatul s-a oprit pe un teren agricol) ori omisiuni în observarea detaliilor.
Verificând sentinţa penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate dar şi, din
oficiu, în conformitate cu disp. art. 371 al. 2 Cod procedură penală apreciem că instanţa de
fond a promovat o soluţie legală şi temeinică, motivată în fapt şi în drept în conformitate cu
disp. art. 356 Cod procedură penală. Totodată au fost evaluate corect criteriile de
individualizare a sancţiunii aplicate în raport de persoana inculpatului şi de împrejurarea
dedusă judecăţii.
Astfel, declaraţia martorului S C (fila 48 dosar instanţă) relevă în mod clar faptul că
inculpatul care intenţIa să plece să-şi cumpere ceva de mâncare o putea face fie de a chioşcul
aflat pe şosea la o distanţă de 250 m fie de la domiciliu sau locuinţa unde putea ajunge cu
autoturismul rulând pe drumul petroliere şi ieşind în şosea.
Totodată, martorul O P l-a observat pe inculpat în aceea zi în barul de lângă Staţia
Peco – consumând alcool.
Pe de altă parte primul martor – care a declarat că îşi recunoaşte semnătura doar pe
declaraţiile olograf date la urmărirea penală – a arătat la acest moment procesual că inculpatul
în cauză surprins de lucrătorii de poliţie a declarat în prezenţa sa că „a condus maşina de la
blocurile aparţinând SNP P pe DJ 251 până la bar, după care a condus pe DJ 251 pe o
distanţă scurtă şi observând echipajul de poliţie a virat dreapta …”
În aceste condiţii, adresa cu nr. 2349/2008 a Primăriei Comunei S – adusă în discuţie
de partea apelantă nu are relevanţă.
Semnificativ este şi procesul verbal de depistare fila 3 dosar u.p. în privinţa
veridicităţii situaţiei faptice reţinute în primul ciclu de judecată.
