R O M Â N I A
JUDECĂTORIA GHERLA
JUDEŢUL CLUJ
Dosar penal nr. 118/235/2009
SENTINŢĂ PENALĂ Nr. 405/2009
Şedinţa publică din data de 17 Martie 2009
Instanţa formată din:
Pe rol fiind judecarea cererii de contopire a pedepselor formulată de petentul I.P.
La apelul nominal făcut în cauză lipsă părţi.
Ministerul Public reprezentat prin procuror S.I.
Procedura de citare este legal îndeplinită fără citarea părţilor.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Cauza s-a judecat în fond la termenul din 09 Martie 2009, concluziile părţilor prezente fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
I N S T A N Ţ A
Deliberând asupra prezentei cauze penale, reţine că prin cererea formulată de către condamnatul I.P şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Gherla la data de 16.01.2009, acesta a solicitat instanţei de judecată contopirea pedepsei de 2 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 355/2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca, a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 454/2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca cu pedeapsa de 1 an 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 809/2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca.
Analizând materialul probator aflat la dosarul cauzei (copie după Mandatul de executare a pedepsei nr. 806/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca – fila 11, copie după sentinţa penală nr. 454/2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca – filele 13-21, copie după sentinţa penală nr. 619/2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca – filele 22-26, copie după sentinţa penală nr. 809/2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca – filele 27-29 şi copie după cazierul judiciar – fila 35), instanţa reţine că :
Prin sentinţa penală nr. 355/2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 751/2007 a Curţii de Apel Cluj la data de 12.12.2007, I.P a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani 6 luni închisoare pentru comiterea în perioada ianuarie-februarie 2007 a infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1 şi 2 lit. b şi c, alin. 21 lit. a din Codul penal şi la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea în aceeaşi perioadă a infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208, art. 209 alin. 1 lit. a, e, g şi i Cod penal. În urma efectuării operaţiunii de contopire, instanţa a aplicat pedeapsa finală de 2 ani 6 luni cu suspendarea executării sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 6 ani. Petentul a fost arestat la data de 03.02.2007 şi eliberat la data de 23.03.2007.
Prin sentinţa penală nr. 619/17.09.2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca, rămasă definitivă prin neapelare la data de 13.10.2008, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea la data de 01-03.12.2006 a infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 şi art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i Cod penal. Prin aceeaşi sentinţă a fost anulată suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani 6 luni închisoare pronunţată prin sentinţa penală, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani 6 luni închisoare în pedepsele componente de 2 ani 6 luni închisoare, respectiv 1 an închisoare, iar în temeiul art. 33 şi art. 34 Cod penal au fost contopite pedepsele de 2 ani 6 luni închisoare pronunţată prin sentinţa penală nr. 355/2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca, de 1 an închisoare prin sentinţa penală nr. 355/2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca şi de 1 an închisoare pronunţată prin prezenta sentinţă penală, stabilindu-se în final pedeapsa de 2 ani 6 luni închisoare. I.P a fost arestat la data de 16.04.2008.
Prin sentinţa penală nr. 454/29.05.2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 661/2008 a Curţii de Apel Cluj la data de 11.11.2008, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare pentru săvârşirea la data de 25/26.09.2007 a infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 şi art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i Cod penal. Prin aceeaşi sentinţă a fost anulată suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani 6 luni închisoare pronunţată prin sentinţa penală, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani 6 luni închisoare în pedepsele componente de 2 ani 6 luni închisoare, respectiv 1 an închisoare, iar în temeiul art. 33 şi art. 34 Cod penal au fost contopite pedepsele de 2 ani 6 luni închisoare pronunţată prin sentinţa penală nr. 355/2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca, de 1 an închisoare prin sentinţa penală nr. 355/2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca şi de 1 an 6 luni închisoare pronunţată prin prezenta sentinţă penală, stabilindu-se în final pedeapsa de 2 ani 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 6 ani, termen care a început să curgă de la data de 13.12.2007. Prin aceeaşi sentinţă I.P a fost condamnat la pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare pentru săvârşirea la data de 06/07.04.2008 a infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 şi art. 209 alin. 1 lit. a, e, g şi i Cod penal. În baza art. 864 raportat la art. 83 din Codul penal a fost revocată suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani 6 luni închisoare stabilită prin această sentinţă şi a dispus executarea în întregime a acesteia, la care a fost adăugată pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare, urmând să execute 4 ani închisoare.
Prin sentinţa penală nr. 809/11.11.2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca, rămasă definitivă prin neapelare la data de 26.11.2008, I.P a fost condamnat la pedeapsa de 1 an 4 luni închisoare pentru comiterea la data de 10.08.2007 a infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 şi art. 209 alin. 1 lit. a, e, g şi i Cod penal.
Din materialul probator aflat la dosarul cauzei rezultă că infracţiunile sancţionate prin sentinţele penale nr. 355/2007, nr. 619/2008 şi nr. 809/2008 ale Judecătoriei Cluj-Napoca şi fapta comisă în data de 25/26.09.2007 şi sancţionată prin sentinţa penală nr. 454/2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca au fost săvârşite înainte să se fi pronunţat o hotărâre de condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele, astfel încât acestea se află în concurs de infracţiuni, conform articolului 33 litera a din Codul penal.
Luând în considerare dispoziţiile art. 865 şi art. 85 Cod penal (Dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă), instanţa constată că infracţiunile menţionate anterior au fost comise înainte de rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 355/2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca prin care a fost suspendată sub supraveghere pedeapsa de 2 ani 6 luni închisoare.
Având în vedere că în cadrul sentinţei penale nr. 454/2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca s-a dat eficienţă atât instituţiei juridice a anulării suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani 6 luni închisoare pronunţată prin sentinţa penală nr. 355/2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca, cât şi instituţiei juridice a revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani 6 luni închisoare pronunţată prin sentinţa penală nr. 355/2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca, instanţa urmează a analiza ordinea în care acestea urmează a li se da eficienţă juridică.
Astfel, este cunoscut că cele două instituţii juridice (anularea şi revocarea) au caracter imperativ însă, efectele lor diferă sub raportul stabilirii cuantumului pedepsei finale şi un fapt antecedent comun reprezentat de suspendarea condiţionată/sub supraveghere a executării pedepsei, motiv pentru care, în situaţia incidenţei lor concomitente instanţa de judecată nu are posibilitatea, în respectarea principiului legalităţii pedepsei, să aibă un drept de opţiune ori să facă aplicarea lor succesivă.
In această situaţie apreciez că instanţa este obligată să acorde exclusivitate anulării suspendării condiţionate/sub supraveghere, ignorând revocarea ca fiind rămasă fără obiect, aşa cum a reţinut şi instanţa supremă, ca aplicare a regulii cunoscute sub formularea „Electa una via non datur recursus ad alteram”.
Astfel, hotărârea judecătorească prin care se soluţionează conflictul de drept penal dedus judecăţii constituie actul jurisdictional de realizare a scopului întregii activităţi procesuale şi de înfăptuire a justiţiei în acea cauză. Organele de urmărire penală şi instanţele de judecată sunt obligate să aibă rol activ în desfăşurarea procesului penal şi să asigure aflarea adevărului cu privire la toate faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului (art.3 şi art.4 din Codul de procedură penală). Deoarece infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale, potrivit art. 17 alin.2 din Codul penal, nu se poate admite ca celeritatea sau lipsa de operativitate a organelor judiciare să influenţeze cuantumul pedepsei ce urmează a fi executată.
Anularea intervine datorită unei cauze anterioare/preexistente acordării suspendării condiţionate/sub supraveghere şi săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare şi sancţionează tocmai neîndeplinirea condiţiilor în care aceasta putea fi dispusă.
Alegerea acestui mod de individualizare a executării pedepsei, cuprins în hotărârea prin care s-a dispus suspendarea condiţionată/sub supraveghere a executării pedepsei, poate fi sau nu imputabilă instanţei care a dispus-o însă, în nici o situaţie, nu-i este imputabilă inculpatului care nu este obligat să se autodenunţe şi are dreptul de a nu face nicio declaraţie (art. 70 alin. 2 din Codul de procedură penală).
Anularea suspendării constituie un remediu procesual al cărui scop este desfiinţarea dispoziţiei de suspendare atunci când aceasta este lovită, ab initio, de un viciu esenţial, conformarea hotărârii/soluţiei cu realitatea obiectivă şi înlăturarea unei stări de fapt contrare adevărului, care nu are sorginte în perseverenţa inculpatului de a săvârşi fapte penale ce ar fi impus revocarea suspendării condiţionate.
Măsura anulării duce la înlăturarea suspendării executării pedepsei, ca şi cum această măsură nici nu ar fi fost pronunţată, efectul ex tunc determinând imposibilitatea revocării a ceea ce nu mai exista la data săvârşirii infracţiunii ulterioare, pedeapsa devenind executabilă.
Consecinţele mai severe pentru inculpat ale unei instituţii juridice în stabilirea pedepsei finale nu au constituit un criteriu pentru instanţa supremă atunci când a statuat că, în cazul săvârşirii de către condamnat a unei infracţiuni intenţionate înainte de împlinirea duratei pedepsei din a cărei executare a fost liberat condiţionat, cât şi a termenului – condiţie prevăzut în actul de graţiere (ce impunea cumulul aritmetic), el pierde beneficiul graţierii dar pedepsele nu se vor adiţiona, ci se aplică prevederile art.61 din Codul penal referitoare la cumulul juridic a pedepsei pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi restul ce a rămas de executat din pedeapsa anterioară.
Totodată, înlăturând prin anulare suspendarea condiţionată a executării pedepsei, recidiva postcondamnatorie în care a fost săvârşită infracţiunea intenţionată în termenul de încercare îşi pierde regimul sancţionator special (cumul aritmetic) ce se întemeia pe dispoziţiile art.83 alin.1 teza finală din Codul penal.
Cuantumul pedepsei principale pentru fiecare infracţiune dedusă judecăţii va fi determinat de instanţă în cadrul criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal, iar nu de limitele incidenţei ulterioare a mijloacelor de individualizare a acestei pedepse.
Ca atare, adoptarea celei de-a doua alternative, respectiv recunoaşterea primordialităţii instituţiei revocării suspendării condiţionate/sub supraveghere, implică riscul de a se ajunge la situaţia, de neacceptat, ca prin aplicarea unei pedepse mai mari pentru infracţiunea săvârşită în antecedenţă, care este concurentă şi va absorbi prin cumul juridic pedeapsa mai mică în legătură cu care se dispusese suspendarea condiţionată – la care să adauge eventual un spor, instanţa să revoce suspendarea condiţionată a acestei pedepse rezultante a cărei executare nu este în totalitate suspendată condiţionat.
În sfârşit, potrivit art.33 lit. a din Codul penal sfera concursului de infracţiuni,cu pluralitate infracţională, s-a închis prin rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru una din infracţiunile concurente şi, ca atare, tot ce precede alcătuieşte concursul, iar tot ce urmează constituie recidivă/pluralitate intermediară. Infracţiunile săvârşite în stare de recidivă/pluralitate intermediară nu pot fi considerate în concurs cu cele comise mai înainte ca hotărârea de condamnare anterioară să fi rămas definitivă.
Având în vedere cele expuse anterior, instanţa menţine anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani 6 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 355/2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca, anulare pronunţată prin sentinţele penale nr. 619/2008 şi nr. 454/2008 ale Judecătoriei Cluj-Napoca.
În conformitate cu dispoziţiilor articolului 449, aliniatul 1, literele a, b şi c din Codul de procedură penală, pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive existenţa vreuneia dintre următoarele situaţii: concursul de infracţiuni, recidiva, acte care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
În conformitate cu dispoziţiile articolului 36, aliniatul 2 din Codul penal pedepsele stabilite pentru infracţiuni concurente sunt supuse operaţiunii de contopire şi în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat suferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentă.
Prin urmare, având în vedere aceste temeiuri juridice, instanţa va admite cererea de contopire a pedepselor formulată de către condamnat şi în consecinţă repune în individualitatea lor pedepsele stabilite prin sentinţele penale nr. 355/2007, nr. 454/2008 şi nr. 619/2008 ale Judecătoriei Cluj-Napoca.
În temeiul articolului 36, aliniatul 2 raportat la articolul 33, litera a şi 34, litera b din Codul penal contopeşte:
În temeiul articolului 36, aliniatul 2 raportat la articolul 33, litera a şi 34, litera b din Codul penal contopeşte:
1. pedeapsa de 2 ani 6 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 355/2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca;
1. pedeapsa de 2 ani 6 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 355/2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca;
2. pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 355/2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca;
2. pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 355/2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca;
3. pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 454/2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca (pentru fapta comisă la data de 25/26.09.2007);
3. pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 454/2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca (pentru fapta comisă la data de 25/26.09.2007);
4. pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 619/2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca;
4. pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 619/2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca;
5. pedeapsa de 1 an 4 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 809/2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca
iar dintre aceste pedepse alege pedeapsa cea mai grea de 2 ani 6 luni închisoare.
Având în vedere numărul pedepselor supuse contopirii, fiind nu mai puţin decât cinci pedepse, aspect ce denotă fără îndoială persistenţa condamnatului într-un comportament infracţional şi cuantumul fiecărei pedepse care a fost aplicată condamnatului, instanţa apreciază că se impune aplicarea unui spor de pedeapsă ca efect al operaţiunii de contopire, pedeapsa cea mai grea de 2 ani 6 luni închisoare fiind sporită cu 3 luni închisoare, urmând ca pedeapsa rezultantă aplicată să fie de 2 ani 9 luni închisoare, pentru a se asigura scopurile pedepsei penale.
Întrucât condamnatul a fost arestat preventiv în perioada 03.02.2007-23.03.2007 (49 zile închisoare), până la pronunţarea sentinţei penale nr. 355/2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca, şi având în vedere art. 88 Cod penal (timpul reţinerii şi al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunţate) şi art. 36 aliniatul 3 din Codul penal conform căruia dacă infractorul a executat în totul sau în parte pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente, instanţa va deduce din durata pedepsei rezultante perioada arestului preventiv cuprinsă între 03.02.2007-23.03.2007 (49 zile închisoare).
Constată că fapta săvârşită de petent la data de 06/07.04.2008, pentru care I.P a fost condamnat la pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 454/2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca a fost comisă după rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 355/2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca, dar înainte de începerea executării pedepsei stabilite prin sentinţa penală nr. 619/2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca, respectiv înainte de 16.04.2008.
Constată că fapta săvârşită de petent la data de 06/07.04.2008, pentru care I.P a fost condamnat la pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 454/2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca a fost comisă după rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 355/2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca, dar înainte de începerea executării pedepsei stabilite prin sentinţa penală nr. 619/2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca, respectiv înainte de 16.04.2008.
În temeiul art. 37 alin. 1 lit. a şi a art. 39 alin. 1 din Codul penal, raportate la art. 34 alin. 1 lit. b din Codul penal, instanţa contopeşte următoarele:
În temeiul art. 37 alin. 1 lit. a şi a art. 39 alin. 1 din Codul penal, raportate la art. 34 alin. 1 lit. b din Codul penal, instanţa contopeşte următoarele:
a) restul rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 2 ani 9 luni închisoare stabilită prin prezenta sentinţă, respectiv 2 ani 7 luni 12 zile închisoare;
a) restul rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 2 ani 9 luni închisoare stabilită prin prezenta sentinţă, respectiv 2 ani 7 luni 12 zile închisoare;
b) pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 454/2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca,
b) pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 454/2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca,
alegând pedeapsa cea mai grea de 2 ani 7 luni 12 zile închisoare, pe care o sporeşte cu 3 luni închisoare, rezultând pedeapsa finală de 2 ani 10 luni 12 zile închisoare.
alegând pedeapsa cea mai grea de 2 ani 7 luni 12 zile închisoare, pe care o sporeşte cu 3 luni închisoare, rezultând pedeapsa finală de 2 ani 10 luni 12 zile închisoare.
Întrucât condamnatul a început executarea pedepsei ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 619/2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca în data de 16.04.2008 şi având în vedere articolului 36 aliniatul 3 din Codul penal conform căruia dacă infractorul a executat în totul sau în parte pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente, instanţa va deduce din durata pedepsei rezultante perioada executata începând cu data de 16.04.2008 până la zi.
În temeiul articolului 71 din Codul penal interzice condamnatului drepturile prevăzute de articolul 64 lit. a şi b din Codul penal, pe durata executării pedepsei.
În temeiul articolului 71 din Codul penal interzice condamnatului drepturile prevăzute de articolul 64 lit. a şi b din Codul penal, pe durata executării pedepsei.
În temeiul articolului 420 şi articolului 449 din Codul de procedură penală anulează mandatele de executare a pedepselor emise anterior (nr. 806/2008 şi nr. 586/2008 ale Judecătoriei Cluj-Napoca) şi dispune emiterea unui nou mandat pentru executarea pedepsei stabilite prin această hotărâre.
În temeiul articolului 420 şi articolului 449 din Codul de procedură penală anulează mandatele de executare a pedepselor emise anterior (nr. 806/2008 şi nr. 586/2008 ale Judecătoriei Cluj-Napoca) şi dispune emiterea unui nou mandat pentru executarea pedepsei stabilite prin această hotărâre.
În temeiul articolului 189 din Codul de procedură penală suma de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, avocat M.I, se va avansa din Fondul Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Cluj.
În temeiul articolului 189 din Codul de procedură penală suma de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, avocat M.I, se va avansa din Fondul Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Cluj.
În temeiul articolului 192, aliniatul 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În temeiul articolului 192, aliniatul 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Admite cererea condamnatului I.P, fiul lui V şi M, născut la data de 27.06.1988, CNP …, cu domiciliul în comuna B, sat B, în prezent deţinut în Penitenciarul Gherla şi în consecinţă:
Constată că infracţiunile sancţionate prin sentinţele penale nr. 355/2007, nr. 619/2008 şi nr. 809/2008 ale Judecătoriei Cluj-Napoca şi fapta comisă în data de 25/26.09.2007 şi sancţionată prin sentinţa penală nr. 454/2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca sunt concurente.
Menţine anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani 6 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 355/2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca, anulare pronunţată prin sentinţele penale nr. 619/2008 şi nr. 454/2008 ale Judecătoriei Cluj-Napoca.
Repune în individualitatea lor pedepsele stabilite prin sentinţele penale nr. 355/2007, nr. 454/2008 şi nr. 619/2008 ale Judecătoriei Cluj-Napoca.
5. pedeapsa de 1 an 4 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 809/2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca;
iar dintre aceste pedepse alege pedeapsa cea mai grea de 2 ani 6 luni închisoare, pe care o sporeşte cu 3 luni închisoare, stabilind pedeapsa rezultantă de 2 ani 9 luni închisoare.
În temeiul articolului 36, aliniatul 3 din Codul penal scade din durata pedepsei rezultante perioada arestului preventiv cuprinsă între 03.02.2007-23.03.2007 (49 zile închisoare).
În temeiul articolului 36, aliniatul 3 din Codul penal scade din durata pedepsei rezultante perioada deja executată, începând cu data de 16.04.2008 până la zi.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru condamnat şi de la pronunţare pentru procuror.
Pronunţată în şedinţa publică din 17 martie 2009.
PREŞEDINTE, GREFIER,
