Contopirea pedepsei aplicate pentru infractiunea dedusa judecatii cu pedepse aplicate pentru infractiuni concurente, stabilite prin condamnari anterioare. Instanta competenta. Modul de solutionare a cauzei într-o cale de atac ordinara.
Prin decizia nr. 163A/01.10.2008 pronuntata de Tribunalul Gorj a fost respins apelul declarat de inculpatul C.T.G. împotriva sentintei penale nr. 1495/25.04.2008 pronuntata de Judecatoria Tg.Jiu în dosar nr. 4430/318/2007 desi instanta de fond nu a contopit mai multe pedepse dintr-o condamnare anterioara cu infractiunile deduse judecatii, faptele fiind concurente.
La pronuntarea deciziei s-a avut în vedere decizia nr. 70 din 15.10.2007, pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectiile unite – în dosarul nr. 40/2007 a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie si s-a stabilit ca instantele de control judiciar nu pot dispune direct în caile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infractiunea care a facut obiectul judecatii, cu pedepsele aplicate infractiunilor concurente pentru care exista o condamnare definitiva, în cazul în care contopirea nu a fost dispusa de catre prima instanta.
S-a aratat ca a considera altfel ar însemna sa nu se respecte o dispozitie procedurala expresa referitoare la competenta si sa fie înlaturata fara temei posibilitatea de a se verifica, pe calea controlului judiciar, individualizarea pedepselor în cadrul operatiunii de contopire a acestora.
Totodata s-a motivat ca instanta de control judiciar, în cadrul exercitarii prerogative de rejudecare a cauzei, este abilitata sa analizeze si sa dea o noua apreciere asupra chestiunilor de fapt si de drept numai în masura în care ele au format obiectul unei judecati anterioare.
În practica s-a pus problema modului de solutionare a cauzei de catre instanta de apel sau recurs atunci când acesta constata ca prima instanta, desi legal investita, nu s-a pronuntat în legatura cu cererea de contopire a pedepsei pentru infractiunea dedusa judecatii cu pedepse aplicate aceluiasi inculpat pentru infractiuni concurente, prin hotarâri ramase definitive.
S-a apreciat ca în recurs cauza se caseaza cu trimitere la aceeasi instanta, având în vedere ca prima instanta nu s-a pronuntat asupra unei cereri esentiale conform disp. art. 38515 pct.2 lit.c rap. la art. 3859 pct.10 C.pr.pen.
Opinii diferite au existat în ceea ce priveste solutia care se va da în calea de atac a apelului.
Aceasta divergenta de opinii s-a datorat faptului ca nepronuntarea asupra fondului cauzei sau asupra unei cereri esentiale pentru parti nu se înscriu printre motivele care atrag desfiintarea sentintei si rejudecarea cauzei de instanta a carei hotarâre a fost atacata, respectiv nerealizarea procedurii de citare sau existenta uneia dintre cazurile care atrag nulitatea absoluta a actului.
Astfel s-a exprimat opinia ca în aceasta situatia se impune desfiintarea sentintei penale si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta, întrucât cererea de contopire pedepse a format obiectul primei judecati dar instanta de fond a omis sa se pronunte iar în conformitate cu decizia în interesul legii instanta de control judiciar nu poate dispune direct în calea de atac a apelului asupra acestei cereri, neexistând o alta posibilitate.
Într-o alta opinie s-a considerat ca decizia în interesul legii se refera doar la sesizarea din oficiu a instantei de apel si nu în cazul în care prima instanta a fost legal investita cu cererea de contopire pedepse, în baza art. 36 alin.1 C.pen., în acest din urma caz instanta de apel putând efectua contopirea pedepselor.
Pentru a exista un punct de vedere unitar s-a exprimat si opinia ca, atât când prima instanta a fost legal sesizata si a omis sa se pronunte cât si când instanta de apel s-a sesizat din oficiu în legatura cu contopirea pedepsei pentru infractiunea ce a facut obiectul judecatii cu pedepse aplicate infractorului, prin hotarâri definitive, pentru infractiuni concurente, instanta de control judiciar în calea de atac a apelului sa nu efectueze contopirea pedepselor în baza art. 36 alin.1 C.pen., urmând ca aceasta operatiune sa se efectueze dupa ramânerea definitiva a hotarârii referitoare la infractiunea dedusa judecatii, în baza art. 449 si urm. C.pr.pen.
PRESEDINTE SECTIE PENALA,
judecator Gheorghe Gârcu
