În cazul contopirii unei pedepse cu închisoarea aplicată printr-o sentinţă penală pronunţată de instanţele din România cu o altă pedeapsă aplicată o autoritate judiciară străin, autorităţile române nu pot înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic câtă vreme felul pedepsei şi durata stabilită de autoritatea străină sunt compatibile cu legislaţia română.
Decizia penală nr. 628 din 8.09.2010 a Curţii de Apel Galaţi
Speţă comentată de dl judecător Marcian Marius Istrate
Prin sentinţa penală nr. 187/07.05.2010 a Tribunalului Galaţi s-a dispus admiterea cererii de contopire a pedepselor formulată de condamnatul F.A. şi în consecinţă:
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5(cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare aplicată condamnatului F.A. prin sentinţa penală nr. 1203/23.04.2004, pronunţată de Judecătoria Galaţi, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 27/16.02.2006 a Curţii de Apel Galaţi, în pedepsele componente cu înlăturarea sporului :
– 5 (cinci) ani închisoare pentru infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 Cod penal (faptă – septembrie – octombrie 2001).
– restul de 1455 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 105/16.12.1996 a Tribunalului Brăila, definitivă prin decizia penală nr. 55/06.03.1997 a Curţii de Apel Galaţi.
În baza art. 449 litera a Cod procedură penală şi art. 36 alin 2 din Codul penal s-a dispus contopirea pedepsei de 5(cinci) ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1203/23.04.2004 a Judecătoriei Galaţi, cu pedepsele de 3 (trei) ani închisoare; 3(trei) ani închisoare şi 1(un) an închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 364/2006 a Tribunalului Provincial Sevilla Secţia a III a ( Regatul Spaniei), definitivă la data de 15.02.2007, şi recunoscută prin sentinţa penală nr. 67/18.03.2009 a Curţii de Apel Bucureşti, inculpatul condamnat F.A. având de executat pedeapsa cea mai grea de 5 ( cinci) ani închisoare sporită la 5 (cinci) ani şi 10(zece) luni închisoare.
Conform art. 61 alin 2 din Codul penal s-a dispus contopirea pedepsei de 5(cinci) ani şi 10 (zece) luni închisoare cu restul de pedeapsă de 1455 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.105/16.12.1996 a Tribunalului Brăila, definitivă prin decizia penală nr. 55/06.03.1997 a Curţii de Apel Galaţi, condamnatul F.A. având de executat pedeapsa de 5(cinci) ani şi 10(zece) luni închisoare, sporită la 6(şase) ani şi 6(şase) luni închisoare.
În baza art. 71 din Codul penal, s-a aplicat condamnatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, tz. II şi lit. b din Codul penal.
Conform art. 350 din Codul de procedură penală s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 din Codul penal, s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 29.09.2009 când a fost predat din Spania (fost deţinut în penitenciarul Topas – Salamanca unde executa pedeapsa stabilită prin sentinţa penală nr. 364/2006 a Tribunalului Provincial Sevilla la zi, respectiv 07.05.2010.
S-au anulat mandatele de executare nr. 70/15.06.2009 şi nr. 1485/2006, emise în baza sentinţei penale nr. 67/18.03.2009 a Curţii de Apel Bucureşti şi a sentinţei penale nr. 1203/23.04.2004 a Judecătoriei Galaţi şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţelor penale nr. 203/23.04.2004 a Judecătoriei Galaţi şi nr. 67/18.03.2009 a Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr. 5674/121/2009, condamnatul F.A. a solicitat contopirea pedepselor aplicate acestuia prin sentinţa penală nr. 1203/23.04.2004, pronunţată de Judecătoria Galaţi şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 27/16.02.2006 a Curţii de Apel Galaţi şi cu pedepsele de 3 ani închisoare, 3 ani închisoare şi 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 364/2006 a Tribunalului Provincial Sevilla Secţia a III a (Regatul Spaniei) definitivă la data de 15.02.2007 şi recunoscută prin sentinţa penală nr. 67/08.03.2009 a Curţii de Apel Bucureşti.
Condamnatul a solicitat să se constate faptul că infracţiunile pentru care a fost condamnat în Spania au corespondent în legislaţia română şi sunt concurente cu pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr.1202/23.04.2004 pronunţată de Judecătoria Galaţi.
Cererea de contopire a fost admis de Tribunalul Galaţi, ca fiind fondată.
Curtea de apel Bucureşti, Secţia a II a Penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin sentinţa penală nr. 67/18.03.2009, a constatat faptul că pentru infracţiunile pentru care a fost condamnat petentul F.A. în Spania au corespondent în legislaţia română, înlăturând elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane, proxenetism, fals material în înscrisuri oficiale, fiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 129 lit. e din legea 302/2004, privind dubla incriminare.
Apreciind că sunt îndeplinite şi celelalte condiţiile prevăzute de art. 141- 143 din legea 302/2004, Curtea a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a dispus recunoaşterea sentinţei penale nr.36472006a Tribunalului Provincial Sevilla Secţia a III-a şi a dispus transferarea condamnatului F.A. în vederea continuării executării pedepselor cu închisoarea de 3 ani, 3 ani şi 1 an într-o închisoare din România.
S-a mai constatat şi faptul că în sentinţa penală nr.364/2006 din 29.06.2006 a Tribunalului teritorial din Sevilla, Secţia a III a s-au aplicat şi pedepse pecuniare (12 luni amendă cu o cotă de 3 euro, 6 luni amendă cu o cotă de 3 euro, 12 luni dobândă cu o cotă de 3 euro) însă din fişa de lichidare a pedepsei rezultă că mai are de executat doar pedeapsa privativă de libertate, pedeapsa pecuniară (amenda) fiind executată. Pentru acest motiv s-a dispus ca transferul să se facă în vederea continuării pedepsei privative de libertate.
Într-o atare situaţie, Tribunalul Galaţi a avut în vedere faptul că inculpatului îi sunt aplicabile dispoziţiile art.449 alin.1 lit. a din Codul de procedură penală, în sensul că pedeapsa pronunţată poate fi modificată dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată pe baza unei alte hotărâri definitive existenţa concursului de infracţiuni, precum şi dispoziţiile art. 36 alin 2 din Codul penal, astfel că s-a procedat la descontopirea pedepsei rezultante de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată condamnatului F.A. prin sentinţa penală nr. 1203/23.04.2004 a Judecătoriei Galaţi, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 27/16.02.2006 a Curţii de Apel Galaţi.
S-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr.1203/23.04.2004 a Judecătoriei Galaţi cu pedepsele aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 364/2006 a Tribunalului Provincial Sevilla Secţia a III a (Regatul Spaniei), definitivă la data de 15.02.2007 şi recunoscută prin sentinţa penală nr. 67/08.03.2009 a Curţii de Apel Bucureşti.
S-a făcut aplicarea disp. art. 61 alin. 2 din Codul penal, în sensul că s-a dispus contopirea pedepsei rezultante cu restul de pedeapsă de 1455 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr.105/16.121996 a Tribunalului Brăila definitivă prin decizia penală nr. 55/06.03.1997 a Curţii de Apel Galaţi, condamnatul F.A. având de executat pedeapsa cea mai grea la care s-a adăugat un spor.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 din Codul penal şi art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b din Codul penal referitoare la pedeapsa accesorie.
S-a menţinut starea de arest a condamnatului, iar potrivit art. 88 din Codul penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 29.09.2009 când a fost predat din Spania ( fost deţinut în penitenciarul Topas – Samalanca unde execută pedeapsa stabilită prin sentinţa nr. 464/2006 a Tribunalului Provincial Sevilla la zi.
La perioada executată în România s-a adăugat şi perioada executării în Spania, începând cu data de 28. 06.2005, aşa cum s-a reţinut prin sentinţa penală nr., 67/18.03.2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti Secţia a II a Penală. Perioada totală a reţinerii şi executării efective începe cu 28.06.2005 până la 7.05.2010.
S-au anulat mandatele de executare nr. 70/16.06.2009 şi nr. 1485/2006, emise în baza sentinţei penale nr. 67/18.03.2009 a Curţii de Apel Bucureşti şi a sentinţei penale nr. 1203/24.04.2004 a Judecătoriei Galaţi, dispunându-se emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform hotărârii pronunţate.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţelor penale nr. 1203/23.04.2004 a Judecătoriei Galaţi şi nr. 67/18.03.2009 a Curţii de Apel Bucureşti.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi condamnatul F.A..
În dezvoltarea motivelor de recurs procurorul a criticat sentinţa atacată sub următoarele aspecte:
– în mod greşit instanţa de fond a descontopit pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 364/2006 a Tribunalului Provincial Sevilla, Secţia a III-a (Regatul Spaniei), definitivă la data de 15.02.2007 şi recunoscută prin sentinţa penală nr. 67/18.03.2009 a Curţii de Apel Bucureşti, în pedepsele componente de 3 ani, 3 ani şi 1 an închisoare;
– în mod greşit s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată în Spania, durata corectă fiind de la 26.06.2005 la zi;
– sporul de 8 luni închisoare stabilit ca urmare a aplicării prevederilor art. 61 Cod penal este prea redus raportat la restul de pedeapsă pentru care s-a dispus revocarea liberării condiţionate.
La rândul său condamnatul F.A. a fost de acord cu primele două motive de recurs invocate de procuror susţinând în schimb reducerea sau chiar înlăturarea sporului de 8 luni închisoare.
Recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi de către condamnat au fost considerate ca fiind fondate şi au fost admise.
Astfel Curtea a reţinut că, deşi instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a regulilor care guvernează soluţionarea situaţiei antecedentelor penale procedând la contopirea pedepselor aplicate condamnatului F.A. pentru infracţiuni care sunt concurente în conformitate cu prevederile art. 33 lit. a Cod penal, a apreciat în mod greşit că pedeapsa stabilită de instanţele spaniole trebuie descontopită în pedepsele componente.
În acest sens Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 67/18.03.2009 a Curţii de Apel Bucureşti s-a dispus transferarea persoanei condamnate F.A. în vederea continuării executării pedepselor de 3 ani, 3 ani şi 1 an închisoare, deducându-se totodată perioada executată de la 28.06.2005 la zi.
Din referatul întocmit de Biroul Executări Penale al Curţii de Apel Bucureşti rezultă că sentinţa a rămas definitivă prin neapelare şi că a fost emis mandatul de executare al pedepsei pentru o durată de 7 ani, pedeapsa începând la data de 28.06.2005 urmând să expire la 27.06.2012.
Faţă de aceste aspecte Curtea a constatat că pedeapsa aplicată de autorităţile spaniole, a cărei transferare a executării s-a făcut în România, este de fapt de 7 ani închisoare şi că autorităţile române nu puteau înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cuantumului aritmetic câtă vreme felul pedepsei şi durata stabilită de autoritatea străină sunt compatibile cu legislaţia română (în acest sens Decizia 23/12.10.2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii).
În consecinţă recursurile declarate au fost admise iar, în rejudecare, s-a modificat dispoziţia privind contopirea pedepselor aplicate condamnatului F.A. în sensul că, în baza art. 449 lit. a Cod procedură penală şi art. 36 alin. 2 din Codul penal, s-a dispus contopirea pedepsei de 5(cinci) ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1203/23.04.2004 a Judecătoriei Galaţi cu pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 364/2006 a Tribunalului Provincial Sevilla, Secţia a III-a (Regatul Spaniei), definitivă la data de 15.02.2007 şi recunoscută prin sentinţa penală nr. 67/18.03.2009 a Curţii de Apel Bucureşti, condamnatul F.A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 (şapte) ani închisoare sporită la 7 (şapte) ani şi 10 (zece) luni închisoare.
Şi cel de-al doilea motive de recurs a fost considerat întemeiat.
În acest sens Curtea a reţinut că în mod greşit s-a dedus de către prima instanţă doar perioada executată de condamnat după predarea acestuia către autorităţile române, respectiv de la 29.09.2009 la 07.05.2010 şi că în mod corect trebuia dedusă şi perioada executată în Spania de la 26.05.2005.
Este de menţionat că, deşi instanţa de fond a încercat să remedieze această greşeală, încheierea de îndreptare din 04.06.2010 este la rândul ei greşită deoarece se precizează că perioada totală reţinerii şi executării efective începe cu 28.06.2005 la zi, respectiv la 07.05.2005.
În consecinţă, urmare stabilirii pedepsei rezultante s-a dedus din aceasta perioada executată de condamnatul F.A. de la 28.06.2010 la zi, 08.09.2010.
În ceea ce priveşte cel de-al treilea motiv de recurs, referitor la cuantumul sporului 8 luni aplicat urmare a incidenţei prevederilor art. 61 Cod penal, Curtea a reţinut că într-adevăr acest spor este prea redus raportat la restul mare de pedeapsă rămas neexecutat pentru care s-a dispus, în mod corect, revocarea liberării condiţionate (1455 zile).
De menţionat că acest spor nu putea fi înlăturat şi nici redus sub durata de 6 luni întrucât are autoritate de lucru judecat conform sentinţei penale nr. 1203/23.04.2004 a Judecătoriei Galaţi când de asemenea s-a dispus revocarea restului de 1445 zile şi contopirea cu pedeapsa de 5 ani închisoare.
Aşa fiind, în baza art. 61 alin 1 Cod penal s-a dispus contopirea pedepsei de 7 (şapte) ani şi 10 (zece) luni închisoare cu restul de pedeapsă de 1455 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 105/16.12.1996 a Tribunalului Brăila, definitivă prin decizia penală nr. 55/06.03.1997 a Curţii de Apel Galaţi, condamnatul urmând să execute pedeapsa de 7 (şapte) ani şi 10 (zece) luni închisoare, sporită la 8(opt) ani şi 8(opt) luni închisoare.
Faţă de aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d Cod pr. penală, au fost admise recursurile declarate cu consecinţa reformării sentinţei penale supuse controlului judiciar în sensul celor arătate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, conform art. 192 al. 3 Cod pr. penală.
