Sentinţa penală nr. 788/ 27.10.2011
Prin Rechizitoriul nr. … din data de …, înregistrat pe rolul instanţei la data de … sub numărul 9097/301/2011 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului B. N. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii prev. de art. 292 C.p. şi a inculpatului S. B. V. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin. 1 C.p.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a mai dispus prin rechizitoriu neînceperea urmăririi penale faţă de B. N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. 1 C.p. şi art. 220 alin. 1 C.p. şi disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor faţă de învinuita B. M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 260 alin. 1 C.p.
Fapta pentru care inculpatul B. N. a fost trimis în judecată constă în aceea că la data de … a făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului în faţa notarului public, respectiv că el şi martora C. M. sunt singurii moştenitori ai numitei P.A., în vederea producerii de consecinţe juridice şi anume eliberarea certificatului de moştenitor ce urma să fie folosit la vânzarea apartamentului situat în strada …, declaraţia făcută servind, potrivit legii, la produceera acestei consecinţe juridice.
Fapta pentru care inculpatul S.B.V. fost trimis în judecată constă în aceea că la data de …, cu ocazia dezbaterii moştenirii numitei P.A. a făcut afirmaţii mincinoase, respectiv a declarat în calitate de martor în faţa notarului public că o cunoaşte pe defuncta P.A. de 20 de ani şi nu cunoaşte ca aceasta să fi avut şi alţi fii în afară de B.N. şi C.M., deşi ştia că martorul S. G. este fratele inculpatului B.N. şi al martorei C. M..
Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi-a întemeiat rechizitoriul pe următoarele mijloace de probă: plângere (filele 11-13 d.u.p.), declaraţii martor S.G. (filele 14-22, 24-26 d.u.p.), fotografii şi CD (filele 27-36, 233 d.u.p.), certificate de căsătorie (filele 41,44 d.u.p.), sentinţe civile de divorţ (filele 42-43, 45 d.u.p.), certificate de naştere (filele 47-49 d.u.p.), contract de vânzare-cumpărare (filele 51-52 d.u.p.), declaraţie de renunţare la moştenire (fila 53 d.u.p.), documente privind dezbaterea moştenirii (fila 54 d.u.p.), certificat de moştenitor (fila 55 d.u.p.), contract tranzacţie (fila 56 d.u.p.), documente privind litigiul civil (filele 60-72, 78-82 d.u.p.), încheiere de înscriere la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti (fila 87 d.u.p.), copii dosar succesoral (filele 91-116 d.u.p.), dosar succesoral în original (filele 118-138 d.u.p.), rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică (filele 141-148, 150-163 d.u.p.), declaraţii martor C.M. (filele 164-172 d.u.p.), declaraţii martor T.I. (filele 173-176 d.u.p.), declaraţii martor E.L.C. (filele 177-180 d.u.p.), declaraţii martor M.D. (filele 181-184 d.u.p.), adresa nr. 1108/15.07.2009 (fila 186 d.u.p.), declaraţii învinuită B.M. (filele 188-192 d.u.p.), declaraţii învinuit S.B.V. (filele 194-198 d.u.p.), declaraţii învinuit B.N. (filele 200-204 d.u.p.), proces-verbal de acte premergătoare (fila 232 d.u.p.).
La dosarul cauzei s-au ataşat copii de pe cazierul judiciar al inculpaţilor.
În dosarul cauzei s-a constituit parte civilă S.G.
După sesizarea instanţei inculpaţii au precizat că nu solicită judecarea cauzei conform procedurii prevăzute de art. 320/1 C.p.p.
În cadrul cercetării judecătoreşti instanţa a procedat la ascultarea inculpaţilor, a părţii civile S.G. şi a martorilor de la urmărirea penală menţionaţi în rechizitoriu, E.L., B.M., M.D., T.I. şi C. M.
Urmare dispoziţiilor instanţei la dosarul cauzei s-au ataşat copii de pe cazierul judiciar al inculpaţilor, actualizate.
La termenul de judecată din 20.10.2011 instanţa, din oficiu, a pus în discuţie pentru inculpatul S.B.V. schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată din infracţiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. 1 C.p. în infracţiunea de fals în declaraţii prev. de art. 292 C.p.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
În fapt: La data de …, la Biroul Notarial …, în cadrul procedurii succesorale privind moştenirea defunctei P.A., inculpaţii B.N. şi S.B.V. au făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului în faţa notarului public, respectiv că B.N. şi C. M. sunt singurii moştenitori ai numitei P.A., în vederea producerii de consecinţe juridice şi anume eliberarea certificatului de unic moştenitor inculpatului B.N., declaraţiile făcute servind, potrivit legii, la producerea acestei consecinţe juridice.
Situaţia de fapt reţinută de instanţă se întemeiază pe analiza coroborată a probelor administrate în cauză:
Din declaraţiile părţii civile S.G. rezultă următoarele aspecte pe care instanţa le apreciază ca relevante cauzei: la data de … numita P.A., mama sa, a decedat, lăsând ca moştenitori pe cei trei copii ai săi, S.G. (din prima căsătorie), B.N. şi C.M. (fostă B., din a doua căsătorie); la data de … sora sa, C.M., a dat o declaraţie în faţa notarului prin care a precizat că renunţă la moştenirea mamei sale; ulterior, inculpatul B.N., folosind această declaraţie, precum şi declaraţiile martorilor S.B.V. şi B. M., a obţinut certificatul de moştenitor emis de BN …, certificat prin care el (S.G.) a fost exclus de la dezbaterea succesiunii, iar inculpatul B.N. a fost declarat unic moştenitor; el (S.G.) a locuit cu inculpatul B.N. în apartamentul repartizat mamei lor şi nu a cunoscut demersurile făcute de acesta cu privire la dezbaterea succesiunii; aflând de certificatul de moştenitor obţinut de inculpatul B.N. a avut discuţii cu inculpatul şi cu sora lor, C.M., stabilind să vândă apartamentul şi să împartă în trei banii obţinuţi; în acest sens s-au prezentat la BN … unde au autentificat această înţelegere sub denumirea de „contract de tranzacţie”; întrucât inculpatul B.N. nu a respectat înţelegerea dintre ei, el şi sora lor, C. M., l-au chemat în judecată pe inculpatul B. N.; în acest timp inculpatul B.N. a schimbat yala uşii de acces în apartament, iar el (S. G.) nu a mai avut acces la apartament; martorul S. B. V. îl cunoştea pe el (S.G.) şi ştia că este fratele inculpatului B. N., astfel că în mod necorespunzător adevărului a declarat în faţa notarului că inculpatul B. N. nu mai are alţi fraţi în afara numitei C. M.
Din declaraţia numitei P.A., autentificată de BNP … sub nr. …, coroborată cu datele ce rezultă din copia actului de identitate al părţii civile S.., cu datele ce rezultă din copia extrasului din registrul de căsătorie cu privire la căsătoria dintre P.A. şi B. N., cu datele ce rezultă din copia Sentinţei civile nr. 2713/15.05.1984 prin care s-a pronunţat divorţul dintre B. A. şi B. N., cu datele ce rezultă din copia extrasului din registrul de căsătorie cu privire la căsătoria dintre P. A. şi S. I. şi cu datele ce rezultă din copia Sentinţei civile nr. 96/13.01.1975 prin care s-a pronunţat divorţul dintre S. A. şi S. I., rezultă că S. G., B. N. şi C. M. sunt fraţi şi că S. G. avea domiciliul la adresa mamei sale, respectiv în Bucureşti, …, sector 3.
Din copia contractului de vânzare-cumpărare nr. … rezultă că apartamentul nr. 44 situat în Bucureşti, …, sector 3 era proprietatea numitei P. A.
Din copia certificatului de deces seria .. nr. … emis de Primăria Sector 4 rezultă că numita P. A. a decedat la data de ….
Din declaraţia martorei C. M., autentificată de Biroul Notarial … sub nr. …, rezultă că aceasta a declarat că renunţă la moştenirea mamei sale P.A. şi nu mai are nicio pretenţie la averea ei.
Din actele dosarului succesoral rezultă următoarele aspecte pe care instanţa le apreciază ca relevante cauzei: inculpatul B. N. s-a adresat Biroului Notarial …, solicitând deschiderea procedurii succesorale privind moştenirea defunctei P.A., cererea fiind înregistrată sub …; în cuprinsul cererii inculpatul B. N. a indicat în calitate de moştenitori prezumtivi pe el şi pe sora sa, B. (C.) M. ca renunţătoare, precizând că declară pe proprie răspundere, cunoscând consecinţele prevăzute de art. 292 C.p. că în afara moştenitorilor menţionaţi nu mai există alţii; la data de …, în faţa BN ., numita B. M. a declarat pe proprie răspundere, precizând că ştie consecinţele penale pentru declaraţii nesincere, că defuncta P. A. are doi copii din căsătoria cu B. N., N. şi M., că nu ştie să fi fost căsătorită şi cu altcineva şi nu ştie să fi avut alţi copii în afara acestora; la data de …, în faţa BN …, numitul S. B. V. a declarat pe proprie răspundere, precizând că ştie consecinţele penale pentru declaraţii nesincere, că defuncta P.A. are doi copii din căsătoria cu B.N., N. şi M., că nu ştie să fi fost căsătorită şi cu altcineva şi nu ştie să fi avut alţi copii în afara acestora; la data de … BN … a dat încheierea finală în cauza succesiunii privind pe defuncta P. A. constatând că inculpatul B. N. este singurul moştenitor al acesteia; BN … a emis certificatul de moştenitor legal nr. … conform căruia B. N. este moştenitorul legal al defunctei P. A., iar masa succesorală cuprinde bunul imobil reprezentat de apartamentul nr. 44 situat în Bucureşti, … sector 3; la data de … BN … a dat încheierea de completare nr. … a certificatului de moştenitor, completarea vizând menţiuni cu privire la evaluarea imobilului ce compune masa succesorală.
La data de …, astfel cum rezultă din „contractul de tranzacţie” autentificat de BN … sub nr. …, între inculpatul B. N., partea civilă S. G. şi martora C.M. s-a încheiat o tranzacţie prin care inculpatul B. N. arată că este de acord să vândă imobilul nr. 44 situat în Bucureşti, … sector 3, iar preţul să fie împărţit în mod egal între ei, cei trei fraţi, precum şi că se obligă să vândă imobilul în discuţie numai în prezenţa şi cu acrodul celorlalţi doi fraţi.
Din declaraţiile coroborate ale martorilor C.M., T. I., E. L. şi M.D., acestea coroborându-se şi cu planşele foto ataşate dosarului de partea civilă S.G., rezultă că anterior datei de … partea civilă S. G. şi inculpatul S. B. V. se cunoşteau şi acesta din urmă cunoştea faptul că S. G. este fratele inculpatului B. N.
Din declaraţiile date constant de inculpatul B. N. rezultă următoarele aspecte pe care instanţa le apreciază ca relevante cauzei: împreună cu cei doi fraţi ai săi a hotărât să dezbată succesiunea mamei lor, defuncta P.A., însă ulterior S. G. le-a spus că în timp de 6 luni nu va putea dovedi că are certificat de naştere şi nici hotărârea de divorţ prin care să dovedească că este fiul defunctei; în aceste împrejurări au luat decizia să meargă la notariat doar B. N. şi cu C. M. şi să declare că doar ei doi sunt moştenitorii defunctei; la data de … a mers la Biroul Notarial … unde a declarat că ei sunt singurii moştenitori ai defunctei P.A., anterior sora sa, C. M., renunţând la succesiune; fratele său S. G. cunoştea intenţia surorii sale C.M. de a renunţa la moştenire; ulterior, în lunile iulie-august … toţi cei trei fraţi au fost la notariat şi au încheiat un act adiţional prin care B. N. se obliga să vândă apartamentul situat în strada …, urmând ca vânzarea să se facă în prezenţa celorlalţi doi fraţi.
Instanţa nu va reţine declaraţia inculpatului B. N. în sensul că între el şi ceilalţi doi fraţi, C. M. şi S. G., a intervenit o înţelegere conform căreia au hotărât ca la notariat să se prezinte doar el şi sora sa, întrucât aceasta nu se coroborează cu nicio altă probă din dosar şi, mai mult, acesta a şi recunoscut într-o declaraţie dată ulterior (filele 202 – 203 d.u.p.) că înainte de data de … nu discutase cu S. G.l despre dezbaterea succesiunii. Pe de altă parte instanţa apreciază că, şi dacă ar fi fost dovedită existenţa unei astfel de înţelegeri, aceasta nu prezintă relevanţă cu privire la întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii pentru care inculpatul B. N. a fost trimis în judecată, nefiind de natură a dovedi că lipseşte latura subiectivă sau obiectivă a infracţiunii. Pentru a aprecia în acest sens instanţa are în vedere că declaraţiile făcute de inculpatul B. N. cu privire la faptul că doar el şi C. M. sunt moştenitorii defunctei P. A. sunt declaraţii evident necorespunzătoare adevărului, iar faptul că ar fi existat o înţelegere între cei trei fraţi pentru a face în mod deliberat astfel de declaraţii nu numai că nu înlătură caracterul nereal al declaraţiilor, ci dovedeşte chiar o conivenţă în eludarea normelor legale pentru atingerea unor interese proprii.
Cu privire la declaraţiile date pe parcursul procesului penal de către inculpatul S. B. V. instanţa constată că acesta a avut o poziţie oscilantă. Astfel, acesta a învederat iniţial că la momentul la care a dat declaraţia la biroul notarial nu îl cunoştea pe S. G. şi nu avea cunoştinţă de faptul că inculpatul B. N. şi martora C. M. să mai fi avut vreun frate. Ulterior, inculpatul S. B. V. a recunoscut că îl cunoştea pe S. G. şi că avea cunoştinţă de faptul că acesta era fratele inculpatului B. N.
Toate aceste elemente de fapt fundamentează convingerea instanţei că inculpaţii, cu ştiinţă, s-au prezentat în faţa notarului public şi au declarat necorespunzător adevărului că singurii moştenitori ai defunctei P. A. sunt B. N. şi C. M., condiţie esenţială pentru eliberarea certificatului de moştenitor pe numele inculpatului B. N., în condiţiile în care C.M. a renunţat la moştenire.
Având în vedere probatoriul administrat, astfel cum a fost analizat, instanţa constată că acesta dovedeşte existenţa infracţiunii de fals în declaraţii, întrucât fiecare dintre inculpaţi a făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului în faţa notarului public, în aceleaşi împrejurări – respectiv în cadrul procedurii succesorale privind moştenirea defunctei P.A., cu privire la aceleaşi aspecte – respectiv că B. N. şi C. M. sunt singurii moştenitori ai numitei P. A., în vederea producerii aceleiaşi consecinţe juridice – respectiv obţinerea certificatului de moştenitor de către inculpatul B.N., iar declaraţiile inculpaţilor, potrivit legii (art. 69 – art. 85 din Legea 36/1995), servesc producerii acestei consecinţe juridice. Instanţa mai constată că acest probatoriu dovedeşte că fiecare dintre inculpaţi a săvârşit fapta cu forma de vinovăţie cerută de lege pentru incriminarea ei ca infracţiune.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material constă în facerea unor declaraţii ce nu corespund realităţii în faţa notarului public, în cadrul procedurii succesorale privind moştenirea, în vederea producerii de consecinţe juridice reprezentate de emiterea de către notar, în baza acestora, a certificatului de moştenitor. Instanţa, în acord cu teoria, dar şi cu practica în materie, inclusiv cu practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constată că notarul public se încadrează în dispoziţiile vizate de art. 292 C.p. şi cerute pentru existenţa infracţiunii de fals în declaraţii.
Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru relaţiile sociale referitoare la încrederea publică în declaraţiile făcute oficial, declaraţii care, potrivit legii, servesc la producerea unor consecinţe juridice. Instanţa constată că între starea de pericol şi acţiunea de facere de declaraţii ce nu corespund adevărului în faţa notarului public există o legătură de cauzalitate directă.
Sub aspectul laturii subiective, din modul concret în care s-a săvârşit fapta de către fiecare dintre inculpaţi, rezultă că aceştia au prevăzut rezultatul faptei, urmărind producerea lui prin săvârşirea faptei, ceea ce denotă că fapta a fost săvârşită cu intenţie directă, conform art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C.p.
Având în vedere toate elementele mai sus expuse instanţa apreciază că identitatea dintre fapta concretă săvârşită de inculpatul B. N. şi fapta concretă săvârşită de inculpatul S. B. V. nu poate determina decât o încadrare identică din punct de vedere juridic al acestor fapte, iar aceasta nu poate fi decât cea prevăzută de art. 292 C.p. Pentru a aprecia în acest sens instanţa are în vedere şi următoarele: din actele dosarului nu rezultă că inculpatul S.B. V. a depus în faţa notarului public jurământul cerut de lege pentru un martor; infracţiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C.p. se referă la fapta martorului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase, ori nu spune tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora este întrebat; infracţiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C.p. este prevăzută în Capitolul referitor la infracţiunile care împiedică înfăptuirea justiţiei, acesta incriminând faptele socialmente periculoase ce se săvârşesc pe parcursul desfăşurării activităţii judiciare prin nesocotirea unor obligaţii procesuale sau a unor garanţii procesuale, împiedicând astfel înfăptuirea justiţiei; justiţia reprezintă o valoare socială deosebit de importantă, de a cărei nestingherită înfăptuire depinde întreaga ordine socială; art. 126 alin. 1 din Constituţia României arată că justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege, nefiind prevăzut că se realizează şi prin activitatea notarului public; rezultă astfel că înfăptuirea justiţiei în sensul ei cel mai larg, reprezintă activitatea instanţelor judecătoreşti de a căuta şi de a stabili ceea ce este just în speţele pe care acestea le soluţionează; Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată, nu prevede nici ea că notarii publici, în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, înfăptuiesc justiţia. Nu în ultimul rând instanţa constată că tratamentul sancţionator al infracţiunii de mărturie mincinoasă este mult mai grav (închisoare de la unu la 5 ani) decât cel al infracţiunii de fals în declaraţii (de la 3 luni la doi ani sau amendă). Având în vedere acestea instanţa mai constată că apare, chiar şi din acest punct de vedere, că nu sunt egali în faţa legii din punct de vedere al răspunderii penale, deşi au făcut aceleaşi declaraţii necorespunzătoare adevărului în cadrul aceleiaşi proceduri, inculpatul B. N. (cel care este beneficiarul direct atât al declaraţiilor sale, cât şi al celor făcute de inculpatul S.B. V. şi a cărui faptă nu poate fi încadrată juridic decât în art. 292 C.p.) cu inculpatul S.B.V. (cel care a făcut aceleaşi declaraţii necorespunzătoare adevărului ca şi inculpatul B. N. şi le-a făcut pentru a beneficia acesta de ele). Pentru toate aceste argumente instanţa constată că fapta celui care, indiferent de calitatea sa în cadrul procedurii succesorale (moştenitor sau martor cerut de Legea 36/1995), face declaraţii necorespunzătoare adevărului în faţa notarului public întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii.
În drept: Fapta inculpatului B. N. constând în aceea că la data de …, la Biroul Notarial …, în cadrul procedurii succesorale privind moştenirea defunctei P. A., a făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului în faţa notarului public, respectiv că el şi C. M. sunt singurii moştenitori ai numitei P. A., în vederea producerii de consecinţe juridice şi anume eliberarea certificatului de unic moştenitor inculpatului B.N., declaraţiile făcute servind, potrivit legii, la producerea acestei consecinţe juridice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C.p.
Fapta inculpatului S. B. V. constând în aceea că la data de …, la Biroul Notarial …, în cadrul procedurii succesorale privind moştenirea defunctei P. A., a făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului în faţa notarului public, respectiv că B.N. şi C. M. sunt singurii moştenitori ai numitei P. A., în vederea producerii de consecinţe juridice şi anume eliberarea certificatului de unic moştenitor inculpatului B. N., declaraţiile făcute servind, potrivit legii, la producerea acestei consecinţe juridice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C.p.
Instanţa, constatând că prin rechizitoriu s-a dat o încadrare juridică diferită de cea mai sus reţinută cu privire la fapta pentru care inculpatul S.B. V. a fost trimis în judecată, apreciind, pentru argumentele mai sus expuse, că încadrarea juridică corectă a faptei este în art. 292 C.p., în baza art 334 C.p.p., va schimba încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul S. B. V. a fost trimis în judecată din infracţiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. 1 C.p. în infracţiunea de fals în declaraţii prev. de art. 292 C.p.
La individualizarea judiciară a pedepselor la care urmează să fie condamnaţi inculpaţii, urmează a se ţine seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C.p., respectiv limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal (închisoare de la 3 luni la 2ani sau amendă), gradul de pericol social concret al faptei şi modul de săvârşire, astfel cum acestea sunt mai sus relevate; circumstanţele personale ale celor doi inculpaţi, inculpatul B. N. având studii 12 clase, stagiul militar satisfăcut, fiind liber profesionist, fără antecedente penale, căsătorit, iar inculpatul S. B. V. având studii 10 clase, stagiul militar satisfăcut, ocupaţia de şofer, loc de muncă la …, este fără antecedente penale, căsătorit; împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Cu privire la reţinerea circumstanţelor atenuate, instanţa reţine că art. 74 C.p. cuprinde împrejurări de fapt care raportate la cauza pendinte (fapta şi persoana inculpatului) pot dobândi prin aprecierea instanţei valenţe atenuante. Lipsa antecedentelor penale nu duce la reţinerea automată în favoarea inculpaţilor a circumstanţelor atenuante decât dacă acestea reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblul său şi îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită în concret satisface imperativul justei individualizări a pedepsei. Faţa de modul de săvârşire a faptei şi de pericolul social produs instanţa nu va reţine circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a C.p., apreciind că în cauză nu se impune nici reţinerea vreuneia dintre celelalte circumstanţe atentuate prev. de art. 74 C.p.
Având în vedere acestea instanţa va dispune condamnarea fiecăruia dintre inculpaţi la pedeapsa închisorii de 3 luni pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa va avea în vedere jurisprudenţa CEDO, respectiv cauza Hirst contra Marii Britanii şi cauza Sabou şi Pârcălab contra României, precum şi decizia LXXIV din 05.11.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Astfel, sistemul sancţionator nu trebuie să conducă la compromiterea drepturilor individului, atunci când o sancţiune apare ca vădit disproporţionată faţă de gravitatea infracţiunii. Instanţa reţine astfel că, în cauza Hirst contra Marii Britanii, Curtea Europeană a apreciat că orice restricţie a drepturilor electorale trebuie să fie justificată şi să urmărească un scop legitim, în special prevenţia infracţiunilor şi apărarea ordinii publice. Curtea a concluzionat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegerile legislative, aplicabilă tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei pedepse cu închisoarea, deşi urmăreşte un scop legitim, nu respectă principiul proporţionalităţii, reprezentând în aceste condiţii o încălcare a art. 3 Protocol 1 din Convenţie. În consecinţă, faţă de natura şi gradul de pericol social al faptei, instanţa va interzice fiecăruia dintre inculpaţi exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b C. pen., apreciind că interzicerea exerciţiului dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe întreaga durată a executării pedepsei închisorii sunt proporţionale cu scopul urmărit şi raportat la gravitatea infracţiunii.
Prin urmare, cu titlu de pedeapsă accesorie, în temeiul art. 71 C.p. instanţa va interzice fiecăruia dintre inculpaţi drepturile prevăzute de art. 64 lit. alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen. pe întreaga durată a executării pedepsei principale.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, în raport de criteriile anterior menţionate, ţinând cont şi de circumstanţele personale ale fiecărui inculpat, instanţa apreciază că scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C.pen., va putea fi atins chiar fără privarea de libertate, astfel încât va dispune, în temeiul art. 81 C.p., suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 3 luni stabilit conform art. 82 C.p.
Având în vedere modalitatea de executare stabilită pentru pedeapsa principală, în baza art. 71 alin. ultim din C.pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.
În temeiul art. 359 C.pr.pen., instanţa va atrage atenţia fiecărui inculpat asupra dispoziţiilor art. 83 C.p. a căror încălcare poate atrage revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Sub aspectul laturii civile a cauzei instanţa constată că partea civilă S. G. s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 euro reprezentând lipsa de folosinţă a apartamentului în care locuia împreună cu mama şi cu fraţii săi, plus contravaloarea efectelor sale personale ce se aflau în casă şi care îi aparţineau înainte ca fratele său să schimbe yala de la apartament şi cu suma de 20.000 euro daune morale reprezentând contravaloarea unei compensaţii reprezentată de pierderea suferită prin alterarea condiţiilor sale de viaţă.
Instanţa, pentru analizarea laturii civile a cauzei, are în vedere condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 şi urm. din Codul civil, respectiv existenţa prejudiciului suferit de partea civilă, a faptelor ilicite săvârşite de inculpaţi, a legăturii de cauzalitate între aceste fapte şi prejudiciu, precum şi vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea faptei.
Având în vedere acestea, ţinând cont de conţinutul concret al faptelor pentru care inculpaţii urmează a fi condamnaţi, instanţa constată, pe de o parte, că nu există legătură de cauzalitate între despăgubirile materiale şi morale (astfel cum au fost ele motivate de partea civilă – pentru lipsa de folosinţă a apartamentului în care locuia împreună cu mama şi cu fraţii săi, pentru contravaloarea efectelor sale personale ce se aflau în casă şi care îi aparţineau, respectiv contravaloarea unei compensaţii reprezentată de pierderea suferită prin alterarea condiţiilor sale de viaţă) solicitate de partea civilă şi faptele pentru care inculpaţii vor fi condamnaţi, iar pe de altă parte că, şi dacă ar fi existat această legătură, despăgubirile solicitate nu au fost dovedite prin niciun mijloc de probă. Nu în ultimul rând instanţa apreciază, având în vedere şi obiectul procesului civil înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti sub nr. … (acesta vizează alte pretenţii decât cele pentru care partea civilă S. G. s-a constituit parte civilă în prezenta cauză), că în cauză nu sunt aplicabile cu privire la acţiunea civilă din prezenta cauză dispoziţiile art. 19 al. 4 C.p.p.
În consecinţă, întrucât în cauză nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 14 rap. la art. 346 al. 1 C.p.p., instanţa va respinge, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de partea civilă S. G..
Instanţa, având în vedere dispoziţiile art. 14 al. 3 lit. a C.p.p. şi art. 348 C.p.p., ţinând cont de infracţiunile pentru care se va dispune condamnarea inculpaţilor şi de consecinţele produse de aceste fapte, va desfiinţa în totalitate următoarele înscrisuri: cererea formulată de inculpatul B. N. pentru deschiderea procedurii succesorale, cerere înregistrată la Biroul Notarial … sub nr. … (fila 119 din dosarul de urmărire penală); declaraţia dată de inculpatul S. B. V. la data de … în dosarul succesoral nr. … al Biroului Notarial … (fila 135 din dosarul de urmărire penală); încheierea finală din … dată în dosarul succesoral … al Biroului Notarial … (fila 136 din dosarul de urmărire penală); certificatul de moştenitor legal nr. … eliberat de Biroul Notarial … (fila 137 din dosarul de urmărire penală); încheierea de completare nr. … dată în dosarul succesoral nr. … al Biroului Notarial … (fila 54 din dosarul de urmărire penală).
În baza art. 191 al. 2 C.p.p., reţinând culpa procesuală a inculpaţilor în producerea acestora, instanţa va obliga fiecare dintre inculpaţi la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, ce includ şi cheltuielile stabilite prin rechizitoriu.
