Prin sentinţa penală nr. 351 din 8 octombrie 2015 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 2210/108/2015, în baza art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată, prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată, a fost condamnat inculpatul Z.V.A. la 1(un) an închisoare pentru infracţiunea de deţinere de droguri de risc, pentru consum propriu, fără drept.
În baza art. 67 alin.1 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b Cod penal, pe o perioadă de 1 an, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În baza art. 65 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a şi b Cod penal.
În baza art.83 şi 84 Cod penal s-a dispus amânarea aplicării pedepsei inculpatului pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.
În baza art.85 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul Z.V.A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
– să se prezinte la Serviciul de probaţiune Arad, la datele fixate de acesta;
– să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
– să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
– să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;
– să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;
– să comunice schimbarea locului de muncă;
– să comunice schimbarea locului de muncă;
– să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă
– să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă
În baza art. 85 alin.2 lit. b Cod penal pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Consiliului local al municipiului Arad sau Consiliului local al comunei Ş.jud. Arad, pe o perioadă de 30 zile.
În baza art. 83 alin.4 Cod penal va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 88 Cod penal.
În baza art. 16 alin.1, art. 17 alin.1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată, va confisca în vederea distrugerii cantitatea de 289,29 grame cannabis, ambalată şi sigilată cu sigiliul tip M.I. seria H nr. 0180962 din 27.02.2015 şi depusă la Camera Corpuri Delicte a IGPR – DCJSEO .
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Biroul Teritorial Arad nr. 122D/P/2014 înregistrat la această instanţă la data de 5 august 2015 a fost trimis în judecată inculpatul Z.V.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de ar. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată.
S-a reţinut în sarcina acestuia prin actul de acuzare că în data de 27 august 2014 a deţinut fără drept şi în scop de comercializare, cantitatea de 295,30 grame cannabis(masă netă), identificată cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la imobilul situat în Arad, str. Săvârşin, bl. 215, ap. 8 jud.Arad, unde locuieşte fără forme legale.
Procedura de Cameră Preliminară.
Prin încheierea Camerei de Consiliu din 9 septembrie 2015, dată de Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului Arad, în baza art. 346 alin.2 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 122D/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Biroul Teritorial Arad privind pe inculpatul Z.V.A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei.
Poziţia procesuală a inculpatului.
În faza de urmărire penală inculpatul nu a recunoscut comiterea infracţiunii de trafic de droguri susţinând că a deţinut plantele de cannabis pentru consum propriu.
Cu ocazia audierii în faţa instanţei, inculpatul a avut aceeaşi atitudine de recunoaştere a deţinerii de droguri pentru consumul propriu.
Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză respectiv – proces verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare, planşe foto, proces verbal de cântărire marfă, proces verbal de testare MMC pentru cannabis, raport de constatare tehnico- ştiinţifică, dovadă de introducere a substanţelor stupefiante la Camera de corpuri delicte a IGPR –DCJSEO Bucureşti, declaraţiile inculpatului, instanţa a reţinut următoarea :
Stare de fapt.
Prin rechizitoriul nr.8 D/P/2014 al DIICOT – Biroul Teritorial ARAD din data de 18.12.2014 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor Ş.I.C., B.E.T., M.S.M., B.T. şi G.A., pentru săvârşirea faptelor de constituire a unui grup infracţional organizat, tâlhărie, tâlhărie calificată, furt calificat şi distrugere, în diverse forme de participaţie, respectiv disjungerea cauzei în vederea efectuării urmăririi penale proprii faţă de suspectul Z.V.A. şi S.D., pentru comiterea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de risc şi furt calificat, în varianta complicităţii şi autoratului.
Astfel, în ziua de 25.08.2014, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Arad a dispus autorizarea efectuării unei percheziţii domiciliare în imobilul situat în mun.Arad, str.S., Bl.215, ap.8, jud.Arad, unde locuia fără forme legale martorul Z.V.A..
La percheziţia efectuată în data de 27.08.2014 susnumitul a indicat organelor de poliţie judiciară că deţine în apartament o anumită cantitate de cannabis, precizând şi locurile unde se află depozitate, iar în urma controlului au fost descoperite în debaraua de la bucătărie o pungă în care se află o substanţă verzui – maronie, cu miros înţepător, respectiv patru borcane şi o pungă, unde s-au găsit substanţe de culoare verzui – maronie.
În continuare, fragmentele vegetale identificate au fost verificate şi au reaţionat pozitiv la testul MMC pentru cannabis, iar substanţele ridicate au fost cântărite, rezultând o cantitate de 319,71 grame cu ambalaj .
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr.2488867/23.09.2014 al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor Bucureşti rezultă că, proba înaintată în cauza privind pe Z.V.A. este constituită din 295,30 grame cannabis, în ea s-a pus în evidenţă THC substanţă psihotropă biosintetizată de plata cannabis, iar cannabisul face parte din Tabelul Anexa nr.III din Legea nr.143/2000 modificată şi republicată.
În consecinţă, martorului Z.V.A. i s-a schimbat calitatea în suspect, prin ordonanţa de extindere nr.8/D/P/2014 din ziua de 27.08.2014, iar ulterior a dobândit calitatea de inculpat, ca efect al ordonanţei nr.122/D/P/2014, din data de 03.08.2015, ambele ale DIICOT – Biroul Teritorial ARAD .
Încadrarea juridică.
În conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin.1 Cod procedură penală probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.
În privinţa probelor, teoria a sintetizat o serie de reguli, raportabile la ansamblul probator, prestabilite pe baza unei generalizări a practicii judiciare. O primă asemenea regulă o constituie aceea potrivit căreia o singură probă directă poate fi suficientă pentru dovedirea existenţei faptei şi a vinovăţiei făptuitorului. O altă regulă se referă la aceea că o singură probă indirectă nu este niciodată suficientă întrucât coroborarea, care presupune existenţa mai multor probe, este de esenţa probelor numite indirecte. Acestea fac dovada nu prin individualitatea lor, importantă ca element al unui sistem, ci prin ansamblul lor, din care trebuie să rezulte în mod necesar o singură concluzie, cu excluderea oricărei alteia.
Raportând aceste consideraţii teoretice la ansamblul probator de la dosar tribunalul a constatat că declaraţia inculpatului potrivit căreia a deţinut cantitatea de droguri pentru consum propriu se coroborează cu procesul verbal de percheziţie domiciliară şi cu planşele foto efectuate cu acea ocazie.
S-a remarcat faptul că, inculpatul a declarat organelor de poliţie, cu ocazia efectuării percheziţiei faptul că deţine în apartament plante de cannabis şi a indicat locul din bucătărie(debara) unde se aflau acestea.
Astfel, dându-se eficienţă dispoziţiilor art. 4 alin.2 Cod procedură penală, potrivit cărora „… orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului”, instanţa a constatat că s-a dovedit, cu valoare de certitudine, faptul că inculpatul a deţinut la locuinţa sa cantitatea de 295,30 grame cannabis, destinată consumului propriu, fapta sa constituind infracţiunea prevăzută de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată, instanţa urmând ca, în baza art. 386 alin.1 Cod procedură penală, să schimbe încadrarea juridică din rechizitoriu din art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată, în această infracţiune.
Individualizarea judiciară a pedepselor.
La individualizarea pedepsei ce urmează a se aplica inculpatului instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului. În privinţa gradului de pericol social al faptei, instanţa a constatat că, planta cannabis sativa conţine canabinoide printre care şi tetrahidrocannabinol (THC), care sunt substanţe psihoactive ale acestor produse vegetale şi produc un efect euforic. Cannabisul are un efect sedativ uşor dar luat în doze mari poate duce la comă. Unii specialişti sunt de părere că acest drog este primul pas către droguri mai grele. De remarcat este amploarea deosebită pe care a luat-o acest fenomen, în special în rândul tinerilor, cauzând prejudicii considerabile nu numai intereselor societăţii, ale persoanelor, atentează la viaţa şi sănătatea cetăţenilor, influenţează în mod demoralizator asupra conştiinţei şi comportamentului oamenilor.
Ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite, în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care-l prezintă, în mod real persoana inculpatului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio – etice impuse de societate.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei inculpatului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie al făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise în Legea nr. 254/2013 – art. 3 alin.1 – potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni”.
Pornind de la aceste considerente, instanţa a avut în vedere cu privire la persoana inculpatului Z.V.A., existenţa antecedentelor penale care însă nu atrag starea de recidivă, fiind împlinit termenul de reabilitare, vârsta acestuia – având 43 ani la data comiterii faptei, nivelul de instruire şcolară ca absolvent de 10 clase şi şcoală profesională, faptul că este căsătorit, are un copil minor, atitudinea avută în faţa organelor judiciare.
De asemenea, s-a remarcat prezenţa inculpatului la judecată, prezenţă care dovedeşte interesul pe care acesta îl manifestă faţă de situaţia sa şi conştientizarea riscului pe care îl presupune aplicarea unei eventuale sancţiuni.
Totodată, prezenţa inculpatului la judecată denotă, intenţia acestuia de a colabora cu autorităţile judiciare şi dovedeşte o adaptare adecvată la standardele normative ale societăţii şi o acceptare a acestora. Această capacitate corespunzătoare de integrare socială permite exprimarea concluziei că inculpatul a realizat gravitatea faptei comise, impunându-se aplicarea unui tratament mai puţin represiv.
În limitele legale ale pedepselor, instanţa în baza art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată, l-a condamnat pe inculpatul Z.V.A., la 1 an închisoare pentru infracţiunea de deţinere de droguri de risc, pentru consum propriu, fără drept.
Faţă de natura şi gravitatea infracţiunii comise – respectiv deţinere de droguri de risc, pentru consum propriu, împrejurările cauzei şi persoana inculpatului, instanţa a apreciat că este necesară aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b Cod penal, pe o perioadă de 1 an, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În baza art. 65 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a şi b Cod penal.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte persoana făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa trebuie să fie individualizată astfel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte penale similare. Aprecierea instanţei că scopul pedepsei poate fi atins şi fără aplicarea imediată a acesteia, trebuie să se fundamenteze pe un complex de elemente obiective şi subiective care să ducă la concluzia că scopul pedepsei, poate fi realizat şi în acest mod,
Conduita bună în familie şi societate ulterior comiterii faptei sunt aspecte care conduc la concluzia că fapta săvârşită este urmarea unui complex de împrejurări care au determinat ca inculpatul Z.V.A. să se abată de la conduita sa obişnuită.
Văzând cuantumul pedepsei aplicate acestui inculpat şi faptul că acesta are un comportament general adecvat normelor de convieţuire socială, nu a mai fost condamnat anterior, şi-a manifestat acordul de a presta o muncă în folosul comunităţii, vârsta acestuia, atitudinea de recunoaştere şi regret a faptei comise, prezenţa constantă în faţa instanţei, instanţa a considerat că prezenta infracţiune reprezintă o excepţie de la comportamentul său obişnuit şi a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară dar se impune supravegherea conduitei sale pe o perioadă determinată de timp.
Aşa fiind, tribunalul în baza art.83 şi 84 Cod penal a dispus amânarea aplicării pedepsei inculpatului pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.
Pentru a se permite verificarea conduitei şi activităţii inculpatului, lucru absolut necesar pentru a se putea analiza dacă încrederea oferită prin dispunerea amânării aplicării pedepsei a fost justificată sau se impune aplicarea pedepsei, inculpatul va trebui să respecte o serie de măsuri de supraveghere, cu conţinut extensiv şi variat. Astfel, în baza art.85 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul Z.V.A. va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
– să se prezinte la Serviciul de probaţiune Arad, la datele fixate de acesta;
În baza art. 85 alin.2 Cod penal pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Consiliului local al municipiului Arad sau Consiliului local al comunei Ş. jud. Arad, pe o perioadă de 30 zile.
În baza art. 83 alin.4 Cod penal va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 88 Cod penal, în sensul că dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse, instanţa va revoca amânarea şi va dispune aplicarea şi executarea pedepsei .
În baza art. 16 alin.1, art. 17 alin.1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată, va confisca în vederea distrugerii cantitatea de 289,29 grame cannabis, ambalată şi sigilată cu sigiliul tip M.I. Seria H nr. 0180962 din 27.02.2015 şi depusă la Camera Corpuri Delicte a IGPR –DCJSEO.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Arad, prin care a solicitat desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi pronunţarea unei noi hotărâri, procedând potrivit regulilor referitoare la soluţionarea acţiunii penale la judecata în fond.
În motivare se arată că hotărârea primei instanţe este nelegală şi neîntemeiată, având în vedere că toate împrejurările cauzei au fost judecate doar în favoarea inculpatului şi în detrimentul total al acuzării.
În primul rând, prima instanţă nu a ţinut cont de cele trei pagini de cazier judiciar al inculpatului, doar şansa (soluţia de clasare cu aplicarea unei amenzi administrative aplicată pentru înşelăciune în formă continuată, la data de 20.04.2015, în dos. nr. 2250/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov) făcând ca acesta să nu se afle prezent în situaţia recidivei; însă o iminentă trimitere în judecată şi condamnare a inculpatului Z.V.A. pentru infr. prev. de art.48 C.pen., rap. la art. 228 alin. 1, art.229 alin.1 lit.d C.pen., comisă în data de 09.05.2012 în mun. Vatra Dornei, în dauna p.văt./civ.A.D.A., cu o pagubă de 176.500 RON, face ca beneficiul împlinirii termenului de reabilitare judecătorească să fie iluzoriu; pentru această faptă DIICOT – Biroul Teritorial Arad a extins urmărirea penală “in personam” faţă de inculpatul Z.V.A., prin ordonanţa din data de 25.09.2014, dar respectând criteriile de competentă materială şi teritorială, a disjuns cauza şi a declinat-o în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, unde ea este pendinte (dos. nr.607/P/2012).
În al doilea rând, arată procurorul că prima instanţă nu a ţinut cont de cantitatea relativ mare de cannabis (295,30 grame) distribuită în două pungi şi patru borcane pline, care a fost interpretată de către judecător în sensul că a fost deţinută pentru consumul propriu şi nu în scop de comercializare; cât priveşte aprecierea cantităţii ca fiind deţinută ilegal de dependentul de droguri pentru consumul propriu, practica judiciară în rândul statelor membre U.E. este în sensul că, dacă cantitatea este mică, ea reprezintă pentru instanţă un indiciu că este destinată numai consumului propriu si nu pentru a face trafic cu aceasta; este evident, că nu se poate preciza clar linia de demarcaţie între cantitatea acceptată de autorităţi ca fiind destinată consumului propriu şi cea care ar excede acestei destinaţii, fiind afectată traficului; alături de acest factor hotărâtor pentru judecător, se mai ţine seama şi de o serie de alte împrejurări cum ar fi:
a.) starea deţinătorului consumator (or, la dosar nu există niciun înscris care să releve că inculpatul este consumator de substanţe stupefiante).
b.) locul unde deţinerea a fost comisă (mediu urban, cum este cazul în speţă, spre deosebire de cel rural);
c.) persoana inculpatului (cu suficientă „experienţă” infracţională care să-i permită să deceleze, cel puţin la nivelul intenţiei indirecte, scopul afectaţiunii cannabisului, în condiţiile în care nu are loc de muncă şi totuşi un copil minor în întreţinere).
Legat de conduita bună ulterioară comiterii faptei şi comportamentul general adecvat normelor de convieţuire socială – aspect reţinut de prima instanţă, procurorul aminteşte că în datele de 01.09.2015 şi 03.09.2015, S.C. B. S..R.L. BAIA MARE, respectiv R.C. au formulat plângeri penale împotriva inculpatului Z.V.A., ptr. infracţiunile de înşelăciune, comise în perioada mai — iulie 2015 şi care fac obiectul investigaţiilor în dos. nr.5637/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, la data de 08.09.2015, fiind începută urmărirea penală „in rem” pentru infracţiunea prevăzută de art.244 alin.l Cod penal.
Se mai arată că intenţia inculpatului de a colabora cu autorităţile judiciare nu a existat pentru a face posibilă identificarea şi tragerea la răspundere penală şi a altor persoane implicate în operaţiuni cu droguri; ba mai mult, când inculpatul Z.V.A. a fost propus ca martor al acuzării în dosarul nr.5480/108/2014 al Tribunalului Arad pentru a oferi relaţii despre modul de operare a grupului infracţional organizat, fiind audiat de către judecător în data de 28.09.2015, acesta a dat declaraţii pro causa inc. Ş.I.C., B.E.T. ş.a.
Se precizează că, deşi concluziile procurorului de şedinţă au fost rezonabile şi au pledat pentru închisoare cu suspendare sub supraveghere a pedepsei totuşi instanţa a acordat mai mult, „premiindu-I” pe inculpat cu o pedeapsă mică (1 an), a cărei aplicare a şi amânat-o pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani. Prin urmare, apreciază procurorul că faţă de criteriile enunţate anterior, instanţa de judecată a dat dovadă de clemenţă exagerată si nejustificată fată de inculpat.
Concluzionând, solicită admiterea căii de atac, desfiinţarea soluţiei instanţei de fond şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care instanţa de control judiciar să dispună condamnarea inculpatului Z.V.A. pentru art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 modificată şi republicată şi nu pentru art.4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată, fie la pedeapsa închisorii, orientată spre minim, dar cu executare în regim de detenţie, fie la pedeapsa închisorii majorată, însă cu suspendare sub supraveghere, înlăturând beneficiul amânării aplicării pedepsei.
La memoriul cu motivele de apel, au fost ataşate, în copie, pentru a fi avute în vedere, fişa de cazier judiciară a inculpatului, ordonanţa de începerea urmăririi penale „in personam” respectiv extrase după rechizitoriile nr.8/D/P/2014 şi nr.122/D/P/2014 ale DIICOT-Biroul Teritorial Arad (8 file); plângerile penale, procesul verbal de sesizare din oficiu şi ordonanţa de începerea urmăririi penale „in rem” dos. nr.5637/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad (9 file);cererea de probaţiune a DIICOT-Biroul Teritorial Arad şi declaraţia martorului Z.V.A. în dos. nr.5480/108/2014 al Tribunalului Arad (5 file).
La termenul de judecată din data de 08.10.2015, procurorul şi-a completat motivele de apel, arătând că este netemeinică hotărârea atacată şi sub aspectul cantităţii de cannabis confiscată, în sensul că prima instanţă trebuia să dispună confiscarea unei cantităţi mai mare, respectiv 294,62 g.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia în motivele de apel, precum şi din oficiu, în limitele art. 417 şi art. 418 Cod procedură penală, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, Curtea a constatat că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Arad este nefondat pentru cele ce vor fi expuse în continuare:
Curtea a apreciat că situaţia de fapt a fost bine stabilită de instanţa de fond în baza unei analize coroborate şi obiective a tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată, fapta a fost comisă cu forma de vinovăţie cerută de textul de încriminare, în mod corect reţinând instanţa de fond că în cauză sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii penale a inculpatului pentru fapta reţinută în sarcina sa.
Din probatoriul administrat rezultă că la percheziţia efectuată în data de 27.08.2014 la locuinţa inculpatului Z.V.A. din Arad, str. S., Bl.215, ap.8, jud. Arad, acesta a indicat organelor de poliţie judiciară că deţine în apartament o anumită cantitate de cannabis, precizând şi locurile unde se află depozitate, iar în urma controlului au fost descoperite în debaraua de la bucătărie o pungă în care se află o substanţă verzui – maronie, cu miros înţepător, respectiv patru borcane şi o pungă, unde s-au găsit substanţe de culoare verzui – maronie.
Fragmentele vegetale identificate au fost verificate şi au reacţionat pozitiv la testul MMC pentru cannabis, iar substanţele ridicate au fost cântărite, rezultând o cantitate de 319,71 grame cu ambalaj.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr.2488867/23.09.2014 întocmit de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor Bucureşti rezultă că proba înaintată în cauza privind pe Z.V.A. este constituită din 295,30 grame cannabis, în ea s-a pus în evidenţă THC substanţă psihotropă biosintetizată de plata cannabis, iar cannabisul face parte din Tabelul Anexa nr.III din Legea nr.143/2000 modificată şi republicată.
Fiind audiat, de la urmărirea penală inculpatul a menţionat că deţine cantitatea de cannabis pentru consum propriu.
Referitor la încadrarea juridică a faptei, Curtea a reţinut că prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut că activitatea desfăşurată de inculpatul Z.V.A. constituie infracţiunea de trafic de droguri de risc, prev. de dispoziţiile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000. Instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, din infracţiunea de trafic de droguri de risc, prev. de dispoziţiile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
Coroborând probele administrate în cauză, Curtea a apreciat că instanţa de fond a realizat o corectă încadrare în drept a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, încadrare ce corespunde situaţiei de fapt reţinută.În procesul de analiză a încadrării juridice a faptelor se vor avea în vedere normele de drept incidente în cauză.
Art. 2 alin. 1din Legea nr. 143/2000: 1. Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea,prepararea,transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.Art. 4 alin. 1 din Legea nr. 43/2000: Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Latura obiectivă a infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, în modalitatea deţinerii, se realizează printr-o acţiune de deţinere de droguri în vederea comercializării acestora ori efectuării altor operaţiuni privind circulaţia drogurilor.
În cazul infracţiunii prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, în modalitatea deţinerii, făptuitorul deţine fără drept drogurile pentru consumul propriu.
Analizând probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile inculpatului, potrivit cărora a deţinut cantitatea de droguri pentru consum propriu, procesul verbal de percheziţie domiciliară şi planşele foto efectuate cu acea ocazie, Curtea a apreciat că situaţia de fapt reţinută constituie infracţiunea de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000. Numai substanţa vegetală deţinută în pungă şi borcane de inculpat în locuinţa sa, care potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr.2488867/23.09.2014, constituie 295,30 grame cannabis, necoroborată cu alte probe, nu conduce la concluzia că drogurile erau deţinute în vederea comercializării sau efectuării altor operaţiuni privind circulaţia drogurilor.
Nu poate fi primită susţinerea parchetului din apel în sensul că la dosar nu există nici un înscris care să releve că inculpatul este consumator de stupefiante, întrucât inculpatul a relatat şi în faţa instanţei de apel, că a solicitat procurorului să fie supus unor analize biologice pentru a se stabili dacă este consumator de droguri, solicitare ce i-a fost refuzată. Văzând declaraţiile inculpatului, în baza principiului rolului activ al organelor judiciare, procurorul din oficiu trebuia să dispună administrarea acestei probe. Or, nefiind făcute analize biologice la momentul respectiv, susţinerea parchetului este neîntemeiată.
În ceea ce priveşte susţinerile din apel că inculpatul este în prezent cercetat pentru alte fapte penale, acestea nu au nicio relevanţă asupra încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului. Ba mai mult, nefiind pronunţate hotărâri judecătoreşti de condamnare nu constituie nici antecedente penale ce ar putea fi ţinut în seamă la individualizarea pedepsei.
Referitor la criticile privind cazierul judiciar al inculpatului, Curtea a reţinut că nici acestea nu pot fi primite. Într-adevăr, din fişa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a mai fost condamnat în trecut pentru alte infracţiuni, însă faţă de aceste condamnări s-a împlinit termenul de reabilitare.
În ce priveşte individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, Curtea a constatat că prima instanţă a făcut o individualizare corectă în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 Cod Penal, care arată că stabilirea duratei sau a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului. Astfel, s-a avut în vedere caracterul faptei săvârşite, valorile sociale cărora li s-a adus atingere prin comiterea faptei, dar şi persoana inculpatului, care are antecedente penale, însă faţă de acestea s-a împlinit termenul de reabilitare, atitudinea procesuală a acestuia fiind sinceră pe parcursul procesului penal, precum şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Raportat la aceste criterii, Curtea a apreciat că în mod corect prima instanţă a stabilit în sarcina inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare, pentru infracţiunea de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, aceasta fiind în măsură să conducă la o reeducare a inculpatului şi la prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de către acesta.
În ce priveşte modalitatea de individualizare a executării pedepsei, aceasta a fost corect efectuată de prima instanţă, care, apreciind că sunt întrunite condiţiile prev. de art. 83, art. 84 Cod penal, a aplicat inculpatului amânarea aplicării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani, cu respectarea măsurilor de supraveghere prev. de art. 85 Cod penal.
Referitor la critica parchetului privind cantitatea de cannabis confiscată, Curtea constată că în mod corect prima instanţă a dispus confiscarea a 289,29 grame cannabis, acesta fiind cantitatea din proba litigiu rămasă după efectuarea analizelor şi reţinerea contraprobei.
Ca atare, Curtea de apel Timişoara, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, prin decizia penală nr. 1265/A din 10 decembrie 2015 a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate şi Terorism – Serviciul Teritorial Arad, împotriva sentinţei penale nr. 351 din data de 08.10.2015 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 2210/108/2015, ca nefondat şi a menţinut sentinţa atacată.
