DREPT PENAL. Latura civila a cauzei. Majorarea cuantumului daunelor materiale si a daunelor morale
– Art. 182 alin.1 Cod penal
În apelul penal declarat partea civila F.P. a fost desfiintata hotarârea apelata în sensul ca s-a majorat cuantumul daunelor morale acordate partii civile F.P. de la 40.000 lei pâna la 60000 lei si a daunelor materiale de la 1800 lei pâna la 3000 lei. În baza art.276 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la plata în favoarea partii civile F.P. a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Curtea a retinut ca prima instanta a acordat o despagubire de 1800 lei însa din probe a rezultat ca aceasta a fost imobilizata în aparat gipsat 5 luni motiv pentru care apreciaza ca o valoare de 600 lei lunar în total suma majorata de 3000 lei va fi acordata cu titlu de despagubiri materiale.
Instanta de fond a retinut ca suma de 40.000 lei pe care inculpatul o va plati partii vatamate reprezinta o reparatie justa si integrala a prejudiciului moral suferit de partea vatamata, Curtea apreciind ca justa si legala suma majorata la 60.000 lei în raport cu disp. art.397 al.2 C. pr.pen., art.1357, art.1386 al.1, art.1387 si art.1391 al.1 C. civ.
Partea civila Feier Petre a ramas imobilizata la pat pâna la expirarea duratei îngrijirilor medicale ce i-au fost prescrise, în acest sens si martorii care au asistat la încheierea conventiei între inculpat si partea vatamata au relatat ca aceasta din urma a avut piciorul imobilizat în ghips.
Curtea apreciaza în întelesul notiunii de prejudiciu moral ca fiind durerile fizice încercate de partea civila si în stare de imobilizare care i-au creat acesteia o stare de disconfort si a fost lipsita de a participa la viata comunitatii din care face parte.
S-au majorat daunele morale acordate de prima instanta de la 40.000 lei la 60.000 lei pentru a constitui o reparatie justa si integrala a prejudiciului moral suferit de partea civila.
Curtea de Apel Oradea, Sectia penala
Decizia penala nr. 255/A/7.04.2015; dosar 383/266/2012
Prin sentinta penala nr. 29 din 21 februarie 2014, pronuntata de Judecatoria Negresti-Oas, în baza art. 396 alin. 2 Cod procedura penala a fost condamnat inculpatul B. M., fiul lui G. si M., nascut la xx.xx.1956 în com. T., dom. în comuna T., nr.xx, jud. S. M., cetatean român, casatorit, studii 10 clase, fara antecedente penale, CNP 1xxxxxxxxxxxx pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala prev. si ped. de art.194 alin.1 lit. b) Cod penal la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.81 Cod penal vechi cu aplicarea art. 5 Cod penal a fost suspendata conditionat executarea pedepsei închisorii aplicata inculpatului.
În baza art.82 Cod penal vechi a fost stabilit termen de încercare pentru inculpat 4 ani.
În baza art.359 Cod procedura penala vechi i s-a atras atentia inculpatului asupra prevederilor art.83 si 84 Cod penal vechi.
În temeiul art.397 alin. 2 Cod procedura penala cu aplicarea art.1357, 1386 alin. 1, 1387 alin.1 si 1310 alin.1 Cod civila s-a admis în parte cererea partii civile F. P., dom. în loc. T., str. U., nr. xx, jud. S. M. si în consecinta inculpatul a fost obligat sa plateasca partii civile cu titlu de despagubiri civile suma de 41.800 lei, din care 40.000 lei reprezinta despagubire pentru prejudiciu nepatrimonial si 1800 lei prejudiciu pentru prejudiciu patrimonial si a respins restul pretentiilor partii civile.
În temeiul art. 397 alin. 2 Cod procedura penala cu aplicarea art. 313 din LEGEA 95/2006 inculpatul a fost obligat sa plateasca partii civile Spitalul Judetean de Urgenta S. M., cu sediul în S. M., str. P., nr.x, cu titlu de despagubiri reprezentând cheltuieli aferente spitalizarii partii civile F. P., suma de 2666,52 lei cu dobânzi legale aferente calculate începând cu data de 17.01.2009 pâna la achitarea integrala.
În temeiul art. 274 alin.1 Cod procedura penala inculpatul a fost obligat sa plateasca statului 400,00 lei cheltuieli judiciare.
În temeiul art.276 Cod procedura penala inculpatul a fost obligat sa plateasca partii civile F. P. 3.347 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria N. O. din data de 22.02.2012 emis în dosarul cu nr.162/P/2011 al Parchetului de pe lânga Tribunalul S. M. a fost trimis în judecata inculpatul B. M., cu datele personale din dispozitivul hotarârii retinându-se ca acesta se face vinovat de savârsirea infractiunii de vatamare corporala grava prev. si ped. de art.182 alin.1 Cod penal vechi.
În fapt s-a retinut ca în data de 01.01.2009 în jurul orei 16,oo între inculpat si partea vatamata F. P., care s-au întâlnit pe un câmp din comuna T., unde oile lor, ce faceau parte din aceeasi turma, se aflau la pasunat, s-a iscat o cearta. În timp ce cearta era în desfasurare inculpatul a cerut partii vatamate bâta pe care aceasta o avea asupra sa si a aplicat partii vatamate doua lovituri cu bâta peste piciorul stâng, dupa care partea vatamata a cazut iar inculpatul s-a îndepartat de locul faptei.
Loviturile primite de partea vatamata au necesitat leziuni corporale ce necesitau 90 – 100 zile de îngrijiri medicale.
Examinând actele si lucrarile dosarului instanta a retinut urmatoarele:
La 20.03.2009 un agent de politie din cadrul postului de politie din com. T. a încheiat procesul verbal depus la fila 3 din dosarul de urmarire penala, în care a consemnat plângerea formulata oral de partea vatamata F. P.
Potrivit cuprinsului procesului verbal mentionat partea vatamata F. P. ar fi reclamat ca în data de 01.01.2009, în jurul orei 16,oo, se afla în locul numit „S.”, situat pe raza comunei T., unde împreuna cu martorul G. G. îsi pastea oile. Aici a venit si inculpatul care l-a lovit cu o bâta ciobaneasca peste piciorul stâng producându-i o fractura la picior. Apoi inculpatul l-a transportat cu autoturismul proprietatea lui personala la un spital din S. M. unde a fost internat si de unde s-a externat dupa 16 zile. În acest timp a fost examinat de un medic legist care a stabilit ca leziunea suferita la picior necesita 90 – 100 zile de îngrijiri medicale.
S-a mai aratat în cuprinsul procesului verbal ca partea vatamata a cerut ca inculpatul B. M. sa fie tras la raspundere penala pentru fapta sa.
Dupa patru zile de la întocmirea procesului verbal mentionat mai sus, respectiv la 24.03.2009, agentul de politie care a întocmit procesul verbal a facut o noua mentiune în cuprinsul acestuia.
Potrivit noii mentiuni facute partea vatamata F. P. ar fi revenit asupra afirmatiilor din plângerea sa sustinând ca în data de 01.01.2009 în timp ce se afla cu oile în locul numit „S. „ din com. T., fiind în stare de ebrietate a cazut si si-a fracturat piciorul stâng, precizând totodata ca nu cere tragerea la raspundere penala a inculpatului B. M.
La 09.09.2010, a început urmarirea penala împotriva inculpatului B. I. pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala grava prev. si ped. de art.182 alin.1 Cod penal, potrivit rezolutiei procurorului aflata la fila 1 din dosarul de urmarire penala.
Fiind ascultata dupa începerea urmaririi penale împotriva inculpatului, partea vatamata F. P. a relatat, conform declaratiei ce i s-a luat (fila 5 din dosarul de urmarire penala) ca în data de 01.01.2009 se afla pe un câmp din com. T. unde împreuna cu martorul G. G. pazea o turma de oi în care erau oile partii vatamate si oile inculpatului.
La un moment dat, în locul unde se afla partea varatmata si martorul, a venit inculpatul cu un autoturism pe care-l conducea el.
Cu aproximativ o ora înainte de a sosi în câmp, inculpatul l-a sunat pe martor pe telefon si l-a întrebat unde sunt oile, iar apoi a spus martorului ca va veni si el în acel loc. Dupa ce a coborât din autoturism inculpatul i-a reprosat ca poarta oile flamânde, apoi a prins-o de piept si a lovit-o, cu bocancul cu care era încaltat, în genunchiul piciorului stâng, provocându-i caderea. Dupa ce a cazut inculpatul i-a luat bâta din mâna (bâta ce avea fier la unul din capete) pretinzând ca este a lui si i-a aplicat doua lovituri cu bâta peste piciorul stâng iar a treia oara a nimerit cu bâta în pamânt. A spus inculpatului sa n-o mai loveasca întrucât i-a fracturat piciorul. Dupa ce inculpatul a renuntat sa o mai loveasca, acesta împreuna cu martorul G. G. care a asistat la incidentul dintre ea si inculpat, a condus turma de oi la locuinta lui (a inculpatului) aflata nu departe de locul faptei.
În continuare partea vatamata a aratat ca, ramasa singura în câmp, a încercat sa se deplaseze sprijinindu-se de un bat pe care l-a gasit în apropierea locului faptei dar a fost împiedicata sa se deplaseze de durerea intensa pe care o resimtea la picior si atunci a început sa strige dupa ajutor. Dupa aproximativ 20-30 de minute s-au întors la locul faptei inculpatul si martorul G. G. însotit de fiul inculpatului – B. V. – si toti trei au luat-o pe brate ducând-o la locuinta inculpatului, unde inculpatul i-a scos cizma din picior pentru a verifica daca într-adevar îi este fracturat piciorul. Apoi inculpatul a cerut fiului sau sa o transporte cu autoturismul la spital în S. M. unde a ramas internata timp de 16 zile. În acest timp a fost examinata de un medic legist care a stabilit ca leziunea pe care o avea la picior si pentru care a fost internata necesita 90-100 zile îngrijiri medicale.
A mai sustinut partea vatamata în declaratia sa din faza urmaririi penale ca în data de 24.03.2009 a venit la domiciliul ei inculpatul B. I., martorul D. G. si seful postului de politie din comuna T. În prezenta persoanelor mentionate inculpatul i-a dat suma de 10.000 lei pentru a o determina sa-si retraga plângerea. Dupa ce a primit de la inculpat suma de bani pe care aceasta i-a dat-o, inculpatul a vorbit cu diferite persoane din comuna facând afirmatii jignitoare la adresa ei si a familiei sale, astfel ca a hotarât sa restituie inculpatului banii pe care i-a dat. Inculpatul a refuzat sa primeasca banii, însa i-a primit martorul B. I., nepotul inculpatului, caruia i-a predat pentru a fi restituiti inculpatului.
Sustinerile facute de partea vatamata în cursul urmaririi penale au fost reiterate de aceasta si cu ocazia audierii ei la instanta. În plus partea vatamata a aratat în declaratia ce i-a fost luata la instanta ca atunci când a primit de la inculpat suma de 10.000 lei a încheiat cu acesta o conventie scrisa pe care a redactat-o seful postului de politie din comuna T., prezent la încheierea conventiei. De asemenea partea vatamata a sustinut în declaratia ce i s-a luat în cursul cercetarii judecatoresti ca înainte sa încheie cu inculpatul conventia de împacare acesta a trimis mai multe persoane la locuinta ei pentru a-i comunica faptul ca vrea sa se împace cu ea, însa ea a refuzat de fiecare data împacarea.
Partea vatamata a mai aratat în declaratia ce i s-a luat la instanta ca înainte sa vina la locul faptei inculpatul l-a sunat pe martorul G. G. caruia i-a transmis ca va veni sa o omoare pentru ca pasuneaza oile pe terenul lui.
Inculpatul a fost ascultat si el atât în cursul urmaririi penale cât si în cursul cercetarii judecatoresti.
Din declaratiile inculpatului a reiesit ca acesta nu recunoaste savârsirea faptei.
Inculpatul a sustinut ca, într-adevar, în data de 01.01.2009 s-a dus la partea vatamata care, împreuna cu martorul G. G., se aflau în câmp în com. T., unde pazeau o turma de oi, printre care se aflau si oile lui. Aici i-a reprosat partii vatamate, care se afla în stare de ebrietate, ca nu a acordat zi libera martorului G. G. care era angajat ca cioban la turma de oi si care duminica trebuia sa fie liber. Pentru ca partea vatamata se afla în stare de ebrietate a hotarât sa duca oile lui acasa, dar pentru ca nu le-a putut separa de restul oilor din turma a început sa le conduca pe toate la locuinta lui. În acest scop a cerut de la partea vatamata bâta, iar partea vatamata i-a dat-o aruncând-o jos de unde el a luat-o fara a o lovi cu bâta pe partea vatamata, dupa care a condus oile la locuinta lui, situata nu departe de locul faptei.
Inculpatul sustine ca desi martorul G. G. se afla la locul faptei, când a ajuns el, acesta a plecat de la locul faptei imediat dupa ce a început discutia tensionata dintre el si partea vatamata, ducându-se la locuinta lui (a inculpatului) si el a condus singur turma de oi pâna la locuinta lui. În timp ce se îndeparta cu turma de oi a vazut-o pe partea vatamata strigând dupa ajutor si sustinând ca nu mai poate merge, dar el si-a continuat drumul cu turma fara sa verifice ce a patit partea vatamata. Când a ajuns cu turma de oi la locuinta lui situata la o distanta de 200 – 250 m de locul faptei l-a trimis pe fiul sau B. V. si pe martorul G. G. sa verifice ce a patit partea vatamata. Pentru ca cei doi nu s-au întors sa-l informeze ce a patit partea vatamata s-a dus si el la locul faptei unde a gasit-o pe partea vatamata cazuta pe jos si vaietându-se ca o doare piciorul. Au luat-o toti trei cu bratele pe partea vatamata si au dus-o la locuinta lui unde au asezat-o pe un pat. În timp ce încerca sa o descalte pe partea vatamata care era încaltata cu cizme, aceasta îi reprosa ca el a lovit-o si i-a fracturat piciorul iar el o contrazicea pe partea vatamata. Sotia partii vatamate, a venit si ea la locuinta lui, iar partea vatamata i-a spus sotiei ca el a lovit-o si i-a fracturat piciorul. Cu autoturismul fiului sau B. G. a transportat-o pe partea vatamata la un spital din S. M. unde aceasta a fost însotita de sotia lui si de el.
Inculpatul a mai sustinut ca dupa ce partea vatamata s-a externat a afirmat fata de mai multe persoane din comuna ca el l-a lovit si a formulat plângere penala împotriva lui, pe care a depus-o la Postul de politie din com. T. Lucratorii de politie l-au informat ca partea vatamata detine certificat medico – legal care atesta ca au fost necesare 90-100 zile îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor suferite.
Inculpatul a recunoscut ca a semnat o conventie scrisa, redactata de seful postului de politie din com. T., în care s-a consemnat ca el ar fi dat partii vatamate suma de 10.000 lei ca aceasta sa se împace cu el. Inculpatul a sustinut ca el nu si-a recunoscut niciodata vina pentru fapta de a o fi lovit pe partea vatamata si a acceptat sa semneze conventia scrisa, la solicitarea nepotului sau (martorul B. I.) care a înteles sa faca un act de altruism si sa-i ofere partii vatamate suma de 10.000 lei, pentru ca stia ca acesta are o situatie materiala precara.
A mai sustinut inculpatul ca dupa câteva zile de la încheierea conventiei partea vatamata a trimis doua persoane la locuinta ei pentru a-i returna suma de 10.000 lei, însa el a refuzat sa primeasca banii trimisi de la partea vatamata. Mai târziu a aflat de la nepotul sau B. I. ca sotia partii vatamate a restituit acestuia suma de bani primita de partea vatamata.
Martorul G. G. a fost si el ascultat atât în cursul urmaririi penale cât si în cursul cercetarii judecatoresti.
Potrivit declaratiei din cursul urmaririi penale martorul a sustinut ca la data savârsirii faptei era angajat atât de inculpat cât si de partea vatamata sa le îngrijeasca oile, care alcatuiau o singura turma. Conform întelegerii avute cu partile, începând cu amiaza zilei de 01. 01. 2009 urma sa fie înlocuit de partea vatamata în munca de îngrijire a oilor. Partea vatamata a sosit în câmp unde el se afla cu oile, cu întârziere si i-a acordat permisiunea sa se duca acasa. El s-a dus acasa a facut baie si a revenit dupa aproximativ o ora la partea vatamata care se afla în câmp cu oile.
Inculpatul l-a sunat întrebându-l unde se afla si el i-a indicat inculpatului locul unde se afla împreuna cu partea vatamata. În scurt timp a ajuns la ei inculpatul cu propriul sau autoturism.
Dupa ce a oprit autoturismul inculpatul a coborât si a spus partii vatamate sa separe oile lui de turma. Inculpatul i-a cerut partii vatamate bâta si dupa ce partea vatamata i-a dat-o cei doi au început sa se îmbrânceasca si sa se traga reciproc de haine. Vazând ca partea vatamata si inculpatul s-au luat la harta el a decis sa se îndeparteze de locul faptei, ducându-se înspre locuinta inculpatului. Când se afla la o distanta de aproximativ 100 – 200 m de locul faptei a auzit-o pe partea vatamata ca se vaieta ca o doare piciorul si a vazut ca aceasta era cazuta. Atunci el s-a întors din drum venind înspre partea vatamata în timp ce inculpatul se îndeparta de la locul faptei, conducând turma de oi înspre locuinta lui. A asteptat lânga partea vatamata pâna când a venit inculpatul înapoi împreuna cu fiul lui si toti trei au luat-o în brate pe partea vatamata ducând-o la locuinta inculpatului, unde partea vatamata îi reprosa inculpatului ca a lovit-o spunând „boule, de ce m-ai lovit”, iar inculpatul nega afirmatia partii vatamate.
Dupa ce aproape o luna de la prima declaratie martorul a revenit asupra primei lui declaratii sustinând ca pâna la momentul în care el a plecat de la locul faptei partile nu s-au îmbrâncit iar urmatoarea sa declaratie, dupa aproximativ 10 zile, a sustinut ca la plecarea lui de la locul faptei între parti erau în desfasurare discutii aprinse. De asemenea a sustinut martorul ca s-a întors la locul unde se afla partea vatamata cazuta dupa ce a ajuns la locuinta inculpatului si ca inculpatul l-a trimis sa vada ce s-a întâmplat cu partea vatamata, care striga dupa ajutor încât se auzea de la locuinta inculpatului.
În cursul cercetarii judecatoresti martorul a aratat în plus fata de cele aratate în cursul urmaririi penale ca dupa ce a ajuns la locul faptei inculpatul a reprosat partii vatamate de ce pasuneaza cu oile pe terenul ei si nu pe terenul inculpatului, unde acesta avea amenajata o stâna pentru oi.
De asemenea martorul a sustinut ca a plecat de la locul faptei când discutiile dintre parti au devenit aprinse pentru a nu fi nevoit sa se pozitioneze în conflict de partea uneia sau alteia dintre parti, având în vedere ca era platit de ambele parti pentru munca prestata ca cioban.
Biletul de iesire din spital, aflat la fila 116 din dosarul de urmarire penala, atesta ca în perioada 01. 01. 2009 – 16. 01. 2009 partea vatamata a fost internata la Sectia Ortopedie a Spitalului Judetean S. M. cu fractura cominutiva 1/3 gamba dreapta.
Din raportul constatator medico – legal cu nr. xx/II/12/2009 a Serviciului Medico – legal S. M. reiese ca la 03. 02. 2009 un medic legist a examinat actele medicale eliberate partii vatamate concluzionând ca partea vatamata a suferit o fractura cominutiva de 1/3 proximala tibie si peroneu stâng, subluxatie – articulara a genunchiului, leziuni ce au putut fi produse prin lovire activa cu un corp dur si prin cadere si lovire de un corp dur si care au necesitat 90 -100 zile de îngrijiri medicale.
La data de 09. 02. 2011 medicul legist a completat raportul constatator medico – legal întocmit la data de 03. 02. 2009 subliniind ca având în vedere ca actele medicale întocmite pentru partea vatamata sub durata internarii acesteia în spital nu specifica alte leziuni pe corpul partii vatamate (echimoze, escoriatii) iar fractura ambelor oase se situeaza în treimea superioara a gambei, cel mai probabil fractura oaselor gambei s-a putut produce prin lovire activa cu un corp dur.
La data de 31. 08. 2011 Serviciul medico – legal S. M. a întocmit raportul de expertiza medico – legala cu nr. xxx/II/a/228/2011.
Medicii legisti semnatari ai raportului au concluzionat, pe baza analizei documentatiei medicale întocmita pentru partea vatamata ca aceasta a suferit o fractura cominutiva de 1/3 proximala a tibiei si peroneului stâng cu traiect intraarticular, subluxatie externa a articulatiei genunchiului stâng, ca leziunile pot data din 01. 01. 2009 si necesita 99 – 100 zile de îngrijiri medicale.
De asemenea medicii legisti care au întocmit raportul au concluzionat ca cel mai probabil leziunile traumatice suferite de partea vatamata s-au produs printr-un mecanism direct, respectiv prin lovire activa cu un corp dur, contondent, având în vedere ca documentatia medicala examinata pusa la dispozitie nu descrie leziuni traumatice de tipul excoriatiilor sau echimozelor care sa pledeze, dupa localizare pentru un mecanism indirect de producere a fracturilor sau de cadere.
Un alt raport de expertiza medico – legala a fost întocmit în cursul cercetarii judecatoresti la solicitarea instantei de Institutul de Medicina Legala C. N.
La solicitarea partii vatamate instanta a admis ca un expert parte sa participe la examinarea partii vatamate si a actelor medicale, în vederea întocmirii raportului de expertiza medico – legala depus în cauza, desemnându-l în acest scop pe expertul medico – legal D. M.
Raportul de expertiza medico – legala înregistrat la Institutul Medico – Legal S. M. sub nr. xxx/VI/a/2/24. 04. 2013 avizat de Comisia de avizare si control a actelor medico – legale din cadrul I.M.L. C. N. stabileste ca examinarea partii vatamate si a actelor medicale întocmite pentru aceasta a condus la concluzia ca aceasta prezenta o stare posttraumatica cominutiva 1/3 proximala tibie si peroneu stâng vicios consolidata, stare postfractura tablou tibial lateral stâng, îngustarea marcata a spatiului artricular hemuro – tibial lateral. Os supranumerar („Fabella”) proiectat la nivelul fosei poplitee stângi. Conartroza secundara. Deficienta locomotorie usoara, leziuni ce au necesitat 90-100 zile de îngrijiri medicale si s-au putut produce printr-un mecanism indirect de torsiune si valvus fortat (deplasarea fortata spre lateral a gambei în raport cu coapsa).
Raportul de expertiza medico – legala mentionat a mai stabilit ca nu se exclude în totalitate lovirea activa cu un corp dur cu suprafata mare ca mecanism de producere a leziunii însa leziunea nu s-a putut produce prin lovire activa cu un corp dur cu suprafata mica.
Acelasi raport de expertiza medico – legala a mai stabilit ca leziunile suferite de partea vatamata nu au condus la instalarea unei infirmitati fizice permanente si nici la diminuarea capacitatii de munca, ci doar la instalarea unei incapacitati adaptive de 45% cu deficienta locomotorie usoara.
Potrivit opiniei expertale medico legale formulata de expertul parte, partea vatamata a suferit în data de 01. 01. 2009 un traumatism al gambei stângi în 1/3 superioara cu fractura ambelor oase, necesitând 175 – 180 zile îngrijiri medicale.
De asemenea expertul parte s-a pronuntat în sensul ca mecanismul de producere a leziunii suferite de partea vatamata a fost acela al lovirii active directe în aceasta regiune, cu un corp dur contondent, fiind exclusa producerea leziunii de cadere.
S-a mai pronuntat expertul parte în sensul ca leziunea suferita de partea vatamata a cauzat acesteia o infirmitate permanenta de 40%.
Având în vedere concluziile contradictorii, ale celor doua rapoarte de expertiza medico – legala mentionate mai sus, cu privire la mecanismul cel mai probabil de producere a leziunilor suferite de partea vatamata, instanta a solicitat avizul comisiei superioare medico – legale din cadrul Institutului de Medicina Legala M. M. B.
Conform avizului emis de aceasta comisie (fila 20 din dosarul instantei) a fost aprobat raportul de expertiza medico – legala cu nr. xxx/VI/a/2 din 26. 04. 2013 a I.M.L. C. N., stabilindu-se ca leziunea suferita de partea vatamata – fractura cominutiva cu traect intraarticular la nivelul epifizei tibiale si peroneului stâng, prin localizarea si morfologia acesteia pledeaza pentru producerea ei prin mecanism indirect – suprasolicitarea articulatiei genunchiului prin torsiune si valgus fortat.
La fila 51 din dosarul de urmarire penala se afla actul scris intitulat „conventie”.
Actul este semnat de partea vatamata si de inculpat precum si de martorii B. I., F. V., D. G. si F. A.
În cuprinsul conventiei, încheiata la 24. 03. 2009, s-a stipulat ca aceasta se încheie între inculpat si partea vatamata si ca partile semnatare ale conventiei sustin ca la data de 01. 01. 2009 în locul numit „S.” din comuna T. a avut loc o agresiune fizica în urma careia partea vatamata si-a fracturat piciorul stâng suferind o leziune ce a necesitat 90 – 100 zile de îngrijiri medicale si ca inculpatul B. M. a dat partii vatamate suma de 10. 000 lei pentru a se împaca cu partea vatamata, iar aceasta din urma a primit suma de bani ce i s-a dat.
Inculpatul a recunoscut ca a semnat actul intitulat „Conventie” mentionat mai sus, dar pretinde ca el nu a avut nici o initiativa pentru încheierea actului si ca semnându-l a înteles sa ateste ca nepotul sau B. I. a oferit, din altruism, partii vatamate suma de 10. 000 lei.
Martorii F. V. si D. G. care au fost de fata la întocmirea conventiei civile aratate mai sus si care au semnat conventia în calitate de martori au sustinut ca au fost invitati sa asiste la încheierea conventiei de inculpat (primul martor) respectiv de sotia inculpatului (cel de al doilea martor) si au înteles fiecare ca actul se încheie pentru a atesta ca între parti a intervenit împacarea în legatura cu fapta de lovire ce sustinea partea vatamata ca ar fi comis-o inculpatul împotriva ei, în data de 01. 01. 2009.
Martorii sustin ca la încheierea conventiei a fost prezent si nepotul partii vatamate B. I. , precum si seful postului de politie din com. T., iar suma de bani de 10. 000 lei mentionata în cuprinsul conventiei a fost predata partii vatamate de martorul B. I. – nepotul inculpatului.
Martorul F. V. si în acelasi timp martorul B. N. (acesta din urma neasistând la încheierea conventiei dintre parti) au relatat ca pâna la data încheierii conventiei, la solicitarea inculpatului s-au dus de mai multe ori la locuinta partii vatamate pentru a transmite acesteia dorinta inculpatului de a se împaca cu ea si a afla conditiile împacarii formulate de partea vatamata, însa pentru ca de fiecare data partea vatamata a pretins sume de bani (50. 000 lei sau 20. 000 lei) pe care inculpatul nu a acceptat sa i le dea, împacarea nu a avut loc.
Si martorul B. I. a sustinut ca înainte de data la care s-a încheiat conventia între parti a fost si el la locuinta partii vatamate propunându-i acesteia sa se împace cu inculpatul, dar partea vatamata a pretins suma de 50. 000 lei, pe care el a apreciat-o ca era exagerata, oferindu-i partii vatamate 10. 000 lei. Martorul a sustinut ca s-a dus si a doua oara la locuinta partii vatamate si a mai reiterat oferta de a-i da 10. 000 lei pentru a se împaca cu inculpatul si partea vatamata de aceasta data a acceptat propunerea, dupa care a urmat întocmirea actului scris si predarea banilor catre partea vatamata.
Martorul a sustinut ca s-a dus la locuinta partii vatamate din proprie initiativa, fara ai cere inculpatul sa mearga si ca fata de el inculpatul a afirmat tot timpul ca nu a lovit-o pe partea vatamata în data de 01. 01. 2009 ci doar s-a certat cu ea, iar partea vatamata l-a prins de mâneca, el s-a tras din prinsoarea acesteia si partea vatamata a cazut.
A mai sustinut martorul B. I. ca pâna la momentul încheierii conventiei în forma scrisa de fiecare data când s-a dus la partea vatamata propunându-i sa se împace cu ea, partea vatamata a sustinut ca a fost lovita de inculpat, dar la semnarea conventiei partea vatamata n-a mai sustinut ca a fost lovita de inculpat ci a sustinut ca aflându-se în stare de ebrietate a cazut si si-a fracturat piciorul. Cu toate acestea el a dat partii vatamate banii consemnati în conventie pentru ca i s-a facut mila de ea dupa ce a acuzat dureri la picior.
Martorul B. I., a confirmat prin declaratia sa ca la câteva zile dupa încheierea conventiei partea vatamata, prin intermediul socrului ei, i-a restituit banii ce i-au fost dati în baza conventiei scrise încheiate cu aceasta.
Martora F. A. – sotia partii vatamate a fost si ea ascultata în cursul urmaririi penale si cercetarii judecatoresti.
Potrivit declaratiilor sale martora a sustinut ca în data de 01. 01. 2009 a primit un telefon de la sotia inculpatului care a informat-o ca sotul ei (al martorei) fiind beat, a cazut într-o râpa si sa se duca sa-l ridice. Apreciind ca informatiile primite de la sotia inculpatului nu sunt suficiente s-a dus la locuinta acesteia sa primeasca si alte informatii. Când a ajuns în curtea locuintei inculpatului l-a auzit pe sotul ei, care se afla în locuinta inculpatului, strigând într-una „ma boule de ce m-ai lovit la picior”. Intrând în locuinta inculpatului l-a vazut pe sotul ei întins pe un pat, având cizma scoasa dintr-un picior si sa vaieta de durere. L-a întrebat pe acesta ce a patit si a afirmat ca l-a lovit inculpatul.
A mai sustinut martora ca la locuinta ei, dupa ce sotul s-a externat din spital, au venit de mai multe ori B. N., F. V. si B. I., trimisi de inculpat pentru a-i propune sotului ei sa se împace cu el si sotul a refuzat împacarea, acceptând sa se împace doar la data când s-a încheiat conventia scrisa.
Martora a mai relatat ca l-a câteva zile dupa încheierea conventiei fratele inculpatului a reprosat fiului ei în prezenta martorului F. V., ca au luat 10. 000 lei de la inculpat, de saraci ce sunt, nu pentru ca inculpatul ar avea vreo vina care l-ar fi obligat sa dea banii. Aflând cele spuse de fratele inculpatului ea si sotul ei s-au simtit jigniti si au hotarât sa restituie inculpatului banii primiti de la acesta. Inculpatul a refuzat sa primeasca banii afirmând ca-i primeste doar daca îi sunt restituiti în suma dubla, însa în cele din urma au insistat la martorul B. I. sa primeasca banii si acesta i-a primit.
Concluzionând pe baza probelor administrate instanta a retinut urmatoarele:
La data de 01. 01. 2009, partea vatamata împreuna cu martorul G. G. se aflau pe un câmp, situat în locul numit „S.” din com. T., unde pazeau o turma de oi, în care se aflau atât oi ce apartineau partii vatamate, cât si oi ce apartineau inculpatului.
În cursul zilei inculpatul l-a contactat prin telefon pe martorul G. si l-a întrebat unde se afla oile si daca împreuna cu el este si partea vatamata. Aflând de la martorul G. G. ca oile pasuneaza pe terenul partii vatamate si nu pe terenul lui, inculpatul s-a enervat si a comunicat martorului pe un ton amenintator ca va veni el în locul unde se afla ei.
Martorul a comunicat partii vatamate ce a vorbit cu inculpatul prin telefon, fapt confirmat de partea vatamata în declaratiile sale.
Martorul a comunicat partii vatamate ce a vorbit cu inculpatul prin telefon, fapt confirmat de partea vatamata în declaratiile sale.
În declaratiile sale martorul a evitat sa spuna în concret ce a vorbit cu inculpatul la telefon înainte ca acesta sa vina la locul faptei dar a spus în declaratia din cursul cercetarii judecatoresti ca îndata ce a sosit la locul faptei inculpatul a reprosat partii vatamate de ce pasuneaza oile pe terenul ei si nu le pasuneaza pe terenul lui.
În declaratiile sale martorul a evitat sa spuna în concret ce a vorbit cu inculpatul la telefon înainte ca acesta sa vina la locul faptei dar a spus în declaratia din cursul cercetarii judecatoresti ca îndata ce a sosit la locul faptei inculpatul a reprosat partii vatamate de ce pasuneaza oile pe terenul ei si nu le pasuneaza pe terenul lui.
În plus martorul R. I. a aratat în declaratia sa (fila 41 din dosarul instantei) ca l-a auzit pe inculpat în timp ce acesta a vorbit la telefon cu martorul G. G. si ca inculpatul în timpul discutiei era nervos si înjura pentru ca aflase ca partea vatamata pasuneaza oile pe terenul ei si nu pe terenul lui si ca partea vatamata nu a acordat zi libera martorului care era cioban la oi si care în ziua respectiva, conform întelegerii avuta cu acesta, trebuia sa nu lucreze.
În plus martorul R. I. a aratat în declaratia sa (fila 41 din dosarul instantei) ca l-a auzit pe inculpat în timp ce acesta a vorbit la telefon cu martorul G. G. si ca inculpatul în timpul discutiei era nervos si înjura pentru ca aflase ca partea vatamata pasuneaza oile pe terenul ei si nu pe terenul lui si ca partea vatamata nu a acordat zi libera martorului care era cioban la oi si care în ziua respectiva, conform întelegerii avuta cu acesta, trebuia sa nu lucreze.
Este de mentionat ca fiecare dintre parti avea interes ca oile sa pasuneze pe terenul ei pentru ca astfel obtinea si îngrasarea terenului.
Este de mentionat ca fiecare dintre parti avea interes ca oile sa pasuneze pe terenul ei pentru ca astfel obtinea si îngrasarea terenului.
Inculpatul nu s-a dus imediat în locul unde se aflau oile, asa cum promisese la telefon martorului G. G., pentru ca l-a invitat la locuinta sa pe martorul R. I. cu care a consumat împreuna alcool, potrivit declaratiei martorului R. I.
Inculpatul nu s-a dus imediat în locul unde se aflau oile, asa cum promisese la telefon martorului G. G., pentru ca l-a invitat la locuinta sa pe martorul R. I. cu care a consumat împreuna alcool, potrivit declaratiei martorului R. I.
Dupa ce martorul R. I. a plecat de la locuinta inculpatului, acesta din urma a urcat la volanul autoturismului sau si s-a dus în locul unde se afla turma de oi. Ajuns aici, îndata ce a întâlnit-o pe partea vatamata si în prezenta martorului G. G. inculpatul a reprosat partii vatamate de ce pasuneaza oile pe terenul ei si nu pe terenul lui. Partea vatamata a raspuns inculpatului ca paste oile unde vrea ea si atunci inculpatul s-a apropiat de partea vatamata si a lovit-o cu talpa bocancului cu care era încaltat în zona genunchiului piciorului stâng. Partea vatamata a cazut imediat la pamânt dupa care inculpatul i-a cerut sa-i dea bâta pe care partea vatamata o avea în mâna, pretinzând ca îi apartine lui. Partea vatamata recunoscând ca bâta apartine inculpatului i-a dat-o acestuia. Inculpatul a mai aplicat doua lovituri cu bâta partii vatamate apoi a decis sa conduca toata turma de oi la locuinta lui, situata aproape de locul faptei pentru a separa oile lui de cele ale partii vatamate.
Martorul G. G. prezent când inculpatul a sosit la locul faptei a ramas de fata pâna când inculpatul a savârsit fapta, care s-a petrecut în scurt timp de la sosirea inculpatului.
Martorul G. G. a pretins întâi ca el a plecat de la locul faptei când partile au început sa se îmbrânceasca, apoi în declaratiile ulterioare a aratat ca el a plecat de la locul faptei când partile au început sa se certe, fara sa constate ca acestea s-au si îmbrâncit, dar nu înainte de a auzi ca inculpatul a cerut bâta de la partea vatamata.
Partea vatamata, contrar afirmatiilor martorului, a sustinut ca acesta a fost prezent când a lovit-o inculpatul.
Explicând decizia de a parasi locul faptei imediat ce partile au început sa se certe martorul a spus ca a plecat pentru a nu se implica în nici un fel în conflictul dintre parti pentru ca era angajat de ambele parti ca cioban la oi si nu ar fi dorit ca una dintre parti sa-l acuze ca a partinit-o pe cealalta.
În opinia instantei, martorul nu a fost sincer când a afirmat ca a plecat de la locul faptei imediat ce partile au început sa se certe, si dupa ce inculpatul a cerut bâta de la partea vatamata.
Nesinceritatea martorului este relevata de incoerenta sa în relatarea unor detalii legate de fapta.
Astfel martorul a spus în prima sa declaratie ca a plecat de la locul faptei când partile au început sa se îmbrânceasca apoi a revenit asupra acestei declaratii aratând ca a plecat când partile au început sa se certe, înainte sa se îmbrânceasca. Apoi a spus ca în timp ce se îndeparta de locul faptei a vazut-o pe partea vatamata cazuta la pamânt si a auzit-o strigând dupa ajutor, dupa care a revenit si asupra acestei declaratii sustinând ca a auzit-o pe partea vatamata strigând dupa ajutor doar dupa ce el a ajuns la locuinta inculpatului.
De asemenea în prima sa declaratie din cursul urmaririi penale martorul a spus ca auzind-o pe partea vatamata strigând dupa ajutor si vazând-o cazuta la pamânt s-a întors din drum la locul unde aceasta se afla ca apoi sa arate ca s-a întors la locul unde se afla partea vatamata dupa ce a ajuns la locuinta inculpatului si dupa ce inculpatul care a sosit cu turma de oi i-a cerut sa mearga sa vada ce s-a întâmplat cu partea vatamata întrucât aceasta striga dupa ajutor.
Asa cum a sustinut partea vatamata inculpatul ia cerut bâta dupa ce a lovit-o cu bocancul, cu care era încaltat, în genunchiul piciorului stâng si dupa ce ea a cazut.
Daca martorul era de fata, potrivit sustinerii lui, când inculpatul a cerut bâta de la partea vatamata, evident ca a vazut-o pe partea vatamata atunci cazuta la pamânt si nu în timp ce se îndeparta de locul faptei asa cum sustine. De asemenea daca a vazut ca partea vatamata a dat bâta inculpatului, asa cum sustine martorul, în mod cert a vazut ca inculpatul a lovit-o pe partea vatamata pentru ca aceasta sustine ca inculpatul a lovit-o imediat ce i-a dat bâta.
Cum cearta între parti, asa cum de altfel si martorul arata, s-a iscat imediat dupa venirea inculpatului, tot atunci a putut avea loc si agresiunea inculpatului reclamata de partea vatamata, fiind îndeobste cunoscut faptul ca agresiunile atunci când au loc se produs pe fondul certei dintre parti si nu dupa încheierea acesteia. Prin urmare si daca martorul ar fi ales sa paraseasca locul faptei imediat dupa ce partile au început sa se certe nu s-a putut îndeparta atât de mult ca sa nu vada ce se întâmpla în continuare între parti, fie si din pura curiozitate, chiar daca a avut interesul de a nu se implica în incidentul intervenit între acestea.
Din dorinta de a nu-l acuza pe inculpat care îl platea pentru serviciul prestat ca cioban martorul a preferat sa declare ca a plecat imediat de la locul faptei si n-a mai vazut ce s-a întâmplat între parti dupa ce acestea au început sa se certe.
Inculpatul, care nu-si recunoaste vinovatia pentru fapta de care este acuzat a sustinut în toate declaratiile sale ca dupa ce s-a întâlnit cu partea vatamata i-a reprosat doar ca nu i-a acordat zi libera ciobanului (martorului G. G.) si i-a cerut bâta pentru a separa oile dar nu a avut nici un contact fizic cu partea vatamata nici înainte ca aceasta sa-i dea bâta si nici dupa aceea.
Declaratia inculpatului a fost contrazisa de martorul G. G. care în prima sa declaratie din cursul urmaririi penale a aratat ca partile s-au îmbrâncit tragându-se reciproc de haine.
Declaratia inculpatului este contrazisa si de declaratia martorului B. I. – nepotul inculpatului, care în declaratia sa din cursul cercetarii judecatoresti a sustinut ca inculpatul care a negat fata de el ca ar fi lovit-o pe partea vatamata, i-ar fi spus ca partea vatamata l-a prins de mâna el s-a tras din prinsoarea acesteia si atunci partea vatamata a cazut.
Martorul B. I. a atestat prin declaratia sa ca partea vatamata a cazut când inculpatul se afla lânga ea, si nu dupa ce inculpatul a plecat de la locul faptei, asa cum vrea inculpatul sa acrediteze prin declaratiile sale.
O dovada elocventa a vinovatiei inculpatului pentru producerea leziunii suferite de partea vatamata este si conventia de împacare pe care acesta a încheiat-o cu partea vatamata, conventie ce consemneaza ca inculpatul a platit suma de 10. 000 lei partii vatamate pentru a se împaca cu aceasta pentru agresiunea fizica ce a avut loc la data de 01. 01. 2009, în urma careia partea vatamata si-a fracturat piciorul.
Chiar daca martorii semnatari ai conventiei au sustinut ca pâna la semnarea conventiei si imediat dupa aceea în prezenta lor, inculpatul nu ar fi recunoscut în mod expres ca a lovit-o pe partea vatamata, semnarea conventiei de catre inculpat, si trimiterea martorilor de catre inculpat la locuinta partii vatamate anterior semnarii conventiei pentru a-i face cunoscuta partii vatamate intentia lui de a se împaca cu aceasta este fara îndoiala a recunoastere implicita a vinovatiei.
Este adevarat ca la data de 24. 03. 2009 când partile au încheiat conventia de împacare, partea vatamata a semnat o declaratie, consemnata de seful postului de politie pe procesul verbal de consemnare a plângerii partii vatamate, potrivit cu care partea vatamata a sustinut ca nu mai cere tragerea la raspundere penala a inculpatului întrucât leziunea suferita s-a datorat faptului ca aflându-se în stare de ebrietate în data de 01. 01. 2009 a cazut si si-a fracturat piciorul.
Afirmatia consemnata în declaratie nu putea fi facuta de partea vatamata care din momentul savârsirii faptei si pâna la semnarea conventiei de împacare a afirmat fata de toti martorii ascultati si fata de inculpat ca a fost lovita de inculpat.
Cel mai probabil semnarea acestei declaratii i-a fost sugerata partii vatamate de seful postului de politie din comuna T., care potrivit spuselor semnatarilor conventiei de împacare a si redactat conventia de împacare si a asistat la semnarea ei fara a le informa pe parti ca nu se pot împaca, potrivit legii, fiind vorba în speta de infractiunea de vatamare corporala grava prev. si ped. de art. 182 alin. 1 Cod penal. În acest caz tragerea la raspundere penala a inculpatului nu putea fi evitata prin împacarea partilor ci doar prin schimbarea declaratiei partii vatamate, aspect cunoscut de lucratorul de politie.
Potrivit rapoartelor si expertizelor medico – legale efectuate în cauza, partea vatamata a suferit la data de 01. 01. 2009 în treimea superioara a gambei stângi fracturi ale ambelor oase (tibie si peroneu) si subluxatie externa a articulatiei piciorului stâng.
Toate rapoartele si expertizele medico – legale au stabilit ca leziunile suferite de partea vatamata necesitau pentru vindecare 90 – 100 zile de îngrijiri medicale facând exceptie de la aceasta constatare opinia expertala formulata de expertul parte desemnat la solicitarea partii vatamate, care a stabilit ca numarul de zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor cauzate partii vatamate este de 175 – 180 de zile.
Raportul constatator medico legal si raportul de expertiza medico – legala întocmite de Serviciul Medico – Legal S. M. au stabilit ca leziunile cauzate partii vatamate s-au putut produce cel mai probabil prin mecanismul de lovire directa cu un corp dur contondent.
S-a constatat ca la fel s-a pronuntat si expertul parte.
Raportul de expertiza medico – legala întocmit de I.M.L. C. N. a stabilit ca cel mai probabil leziunile suferite de partea vatamata s-au produs printr-un mecanism indirect de torsiune si valgus fortat (deplasarea fortata spre lateral a gambei în raport cu coapsa) fara a exclude ca mecanism de producere, lovirea activa cu un corp dur cu suprafata mare, excluzând însa lovirea cu un corp cu suprafata mica cum este bâta.
Chiar daca raportul de expertiza medico – legala întocmit de I.M.L. C. N., raport însusit si de Comisia Superioara Medico – legala din cadrul I. M. L. M. M. B. a stabilit ca cel mai probabil mecanismul indirect de producere a leziunii suferite de partea vatamata adica torsiunea si valgus fortat (deplasarea fortata spre lateral a gambei în raport cu coapsa) având în vedere ansamblul probelor administrate se poate concluziona ca leziunea se afla în raport direct de cauzalitate cu fapta inculpatului.
Potrivit sustinerii partii vatamate inculpatul a lovit-o pe aceasta în genunchiul piciorului stâng cu bocancul cu care era încaltat, înainte sa o loveasca cu bâta si lovitura aplicata de inculpat partii vatamate cu piciorul încaltat cu bocanc a determinat caderea partii vatamate.
Prin urmare lovitura urmata de caderea imediata a partii vatamate putea determina deplasarea fortata spre lateral a gambei în raport cu coapsa piciorului, în care partea vatamata a fost lovita de intimat.
În plus daca inculpatul a lovit-o pe partea vatamata în zona genunchiului piciorului stâng cu talpa bocancului acest corp poate fi considerat un corp contondent cu suprafata mare în raport cu suprafata bâtei iar raportul de expertiza medico – legala nu a exclus ca mecanism al producerii leziunii lovirea activa cu un corp dur cu suprafata mare.
Asadar, instanta a concluzionat ca inculpatul a lovit-o pe partea vatamata cu bocancul cu care era încaltat provocându-i fractura ambelor oase ale gambei (tibie si peroneu) si subluxatie externa a articulatiei genunchiului stâng, leziuni ce au necesitat 90 – 100 zile de îngrijiri medicale.
Instanta nu a putut admite ca partea vatamata ar fi cazut prin alunecare independent de actiunea unei forte externe asupra corpului ei, asa cum încearca inculpatul sa acrediteze prin declaratiile sale. Terenul pe care se afla partea vatamata la data savârsirii faptei, era acoperit cu vegetatie, chiar daca era iarna pentru ca astfel nu se explica cum erau tinute oile la pascut pe acest teren. În plus, din declaratiile partilor dar si din cele ale martorului G. G. rezulta ca terenul era cu coceni de porumb dupa ce cultura de porumb din anul anterior a fost ridicata. Un astfel de teren prezinta denivelari si nu are suprafata plana care sa favorizeze lunecarea.
Asa fiind, instanta a concluzionat ca inculpatul se face vinovat de fapta de a fi pricinuit partii vatamate la data de 01. 01. 2009 o vatamare ce necesita pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, fapta care la data savârsirii ei se circumscria continutului constitutiv al infractiunii de vatamare corporala grava prev. si ped. de art. 182 alin. 1 Cod penal.
Infractiunea savârsita de inculpat prevazuta si pedepsita la data savârsirii ei de vechiul Cod penal are corespondent în norma cuprinsa în art. 194 lit. b) din NOUL COD PENAL.
Ambele norme sanctioneaza fapta cu aceiasi pedeapsa – închisoarea – cu limite cuprinse între 2 si 7 ani.
Prin urmare nici una din norme, nici cea veche în vigoare la data savârsirii faptei si nici cea noua aparuta dupa data savârsirii faptei pâna la pronuntarea hotarârii de condamnare nu poate fi considerata mai favorabila una în raport cu cealalta, asa ca se va aplica norma noua pentru simplu fapt ca acesta este cea în vigoare la data pronuntarii hotarârii fiind exclusiva incidenta dispozitiilor art. 5 NOUL COD PENAL în raport cu determinarea încadrarii juridice a faptei si a pedepsei principale prevazute.
Asa fiind în temeiul art. 194 lit. b) NOUL COD PENAL instanta a condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Având în vedere disp. art. 12 din Legea 225/2013 pentru punerea în aplicare a NOULUI COD PENAL si faptul ca legea noua nu prevede pedeapsa complementara alaturi de pedeapsa principala si instanta a apreciat ca nu este cazul sa aplice inculpatului o pedeapsa complementara si date fiind pe de alta parte dispozitiile art. 65 NOUL COD PENAL instanta nu a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie desi aceasta era prevazuta de legea în vigoare la data savârsirii faptei.
Individualizând modul de executare a pedepsei aplicata inculpatului instanta a apreciat ca preventia generala si reeducarea inculpatului vor putea fi obtinute si fara ca inculpatul sa execute pedeapsa închisorii prin privare de libertate.
Asa fiind si având în vedere ca sunt îndeplinite si celelalte conditii prevazute de art. 81 din Codul penal vechi, dispozitii pe care instanta le apreciaza ca fiind mai favorabile în raport cu dispozitiile art. 83 din NOUL COD PENAL instanta a suspendat conditionat executarea pedepsei închisorii aplicata inculpatului, stabilind potrivit art. 82 din vechiul Cod penal un termen de încercare de 4 ani si atragând atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 si 84 din Codul penal vechi, privitoare la cazurile de revocare a suspendarii conditionate a executarii pedepsei închisorii.
Individualizând pedeapsa aplicata inculpatului instanta a avut în vedere în primul rând limitele de pedeapsa statornicite de lege pentru infractiunea savârsita de acesta.
Apoi instanta a avut în vedere pericolul social concret al faptei, exprimat nu atât prin modul de savârsire a faptei care este relativ simplu, neimplicând multiple acte de agresiune, cât mai ales prin urmarea produsa (90 – 100 zile de îngrijiri medicale).
De asemenea instanta a avut în vedere ca inculpatul este infractor primar dar cu toate acestea a avut o atitudine total nepotrivita în raport cu fapta savârsita, negându-si constant vinovatia, influentând probele (declaratia martorului G. G. care era platit ca cioban de inculpat si cea a martorului B. I. – nepotul inculpatului) cu scopul de a scapa de raspunderea penala.
Negarea de catre inculpat pâna si a conventiei de împacare pe care a încheiat-o cu partea vatamata (conventie ce reprezinta o recunoastere implicita a vinovatiei de catre inculpat) si încercarea acestuia de a denatura actul încheiat sugerând instantei ca actul consemneaza un act de altruism facut de nepotul sau – martorul B. I. în raport cu partea vatamata, denota lipsa unor minime repere morale la inculpat.
Instanta a mai avut în vedere ca conduita partii vatamate în raport cu inculpatul în momentele premergatoare savârsirii faptei de catre inculpat nu poate justifica în nici un fel lovirea partii vatamate de catre inculpat si cu atât mai putin lovituri care prin intensitatea lor sa-i cauzeze partii vatamate fracturi osoase. Fapta inculpatului se explica în acest caz numai prin predispozitia sa spre comiterea de acte de violenta extrema.
Nu în ultimul rând instanta a avut în vedere ca atât vârsta inculpatului cât si nivelul scazut de educatie avut de acesta sunt factori ce pot îngreuna reinsertia lui sociala.
În continuare instanta a retinut ca a formulat cerere de constituire de parte civila în cauza Spitalul Judetean de urgenta S. M. care a pretins ca instanta sa-l oblige pe inculpat sa plateasca suma de 2.266,52 lei cu dobânda legala aferenta calculata la data exigibilitatii obligatiei de plata pâna la achitarea integrala a sumei.
Formulând cererea partea civila a sustinut ca suma ceruta de la inculpat reprezinta cheltuielile aferente spitalizarii partii civile F. P. în perioada 01. 01. 2009 – 16. 01. 2009.
Existenta cheltuielilor invocate de partea civila si cuantumul lor se probeaza cu biletul de iesire din spital a partii vatamate (fila 16 din dosarul de urmarire penala) si decontul întocmit pentru cheltuielile aferente spitalizarii (filele 13 – 16 din dosarul instantei).
Pornind de la faptul ca probatoriul administrat în cauza probeaza în mod neechivoc ca leziunile care au ocazionat spitalizarea partii vatamate se datoreaza faptei inculpatului, savârsita cu vinovatie si având în vedere disp. art. 397 alin. 2 Cod procedura penala precum si cele ale art. 1357 alin. 2 Cod procedura penala precum si cele ale art. 1357 Cod civila si art. 313 din LEGEA 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii instanta a admis cererea partii civile Spitalul Judetean de Urgenta S. M. si a obligat inculpatul sa plateasca acesteia cu titlu de despagubiri civile suma de 2666,52 lei cu dobânzi legale aferente calculata începând cu data de 17. 01. 2009 pâna la achitarea integrala.
În acelasi timp s-a constituit parte civila în proces si partea civila F. P. care a pretins ca inculpatul sa fie obligat sa-i plateasca cu titlu de despagubiri civile suma de 50. 000 euro pentru daunele morale si materiale pe care le-a suportat de pe urma savârsirii faptei inculpatului.
Nici prin declaratia din cursul urmaririi penale prin care a aratat ca se constituie parte civila si nici prin cererea depusa la instanta înainte de începerea cercetarii judecatoresti, partea vatamata F. P. nu au aratat în concret în ce constau daunele suferite.
Înainte de începerea dezbaterilor partea civila a depus la dosarul cauzei o cerere în care a aratat ca timp de 360 de zile dupa savârsirea faptei de catre inculpat nu a putut munci în gospodaria proprietatea sa si astfel a fost lipsita de posibilitatea obtinerii unui câstig de 800 lei zilnic, care însumeaza pe parcursul a 360 de zile 28.000 lei.
De asemenea partea vatamata a sustinut ca dupa împlinirea unui an de la data savârsirii faptei, timp de alti 3 ani si 8 luni a avut capacitatea de munca redusa cu 50% fiindu-i diminuate din acest motiv cu 50 % câstigurile pe care le-a fi obtinut în aceasta perioada de 800,00 lei pe zi, care însemneaza pâna la 13. 09. 2013 suma de 51. 000 lei.
A mai aratat partea vatamata ca începând cu data pronuntarii hotarârii si pâna îsi va redobândi integral capacitatea de munca inculpatul va trebui sa fie obligat sa-i plateasca o sulta lunara de 400 lei.
În fine, partea vatamata a aratat ca pretinde ca inculpatul sa-i plateasca suma de 250. 000 lei pentru prejudiciu moral ce i l-a cauzat expunând-o la suportarea de dureri si la imobilizare la pat timp de aproape un an de zile.
Examinând cererea partii civile prin raportare la probatoriu administrat instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 1388 alin. 1 Cod civil în cazul raspunderii civile delictuale despagubirea pentru pierderea si nerealizarea câstigului de munca se va stabili pe baza venitului mediu lunar net din munca a celui pagubit, din ultimul an înainte de pierderea sau reducerea capacitatii de munca, ori, în lipsa pe baza venitului lunar net pe care l-ar fi putut realiza tinându-se seama de calificarea profesionala pe care o avea sau ar fi avut-o la terminarea pregatirii pe care era în curs sa o primeasca.
Potrivit al. 3 al aceluiasi articol, daca cel pagubit nu avea calificare profesionala si nici nu era în curs sa o primeasca, despagubirea se va stabili pe baza salariului minim net pe economie.
Partea civila, care pretinde ca a suferit o pierdere ce se exprima prin câstigul nerealizat din munca pretinde ca instanta sa calculeze pierderea socotind 800,00 lei pe zi timp de 360 de zile cât a fost privata complet de posibilitatea de a presta munca.
Cu toate acestea partea vatamata nu a dovedit ca are o calificare profesionala sau era în curs sa dobândeasca o astfel de calificare la data savârsirii faptei si nici ce venituri au dobândit în ultimul an dinaintea savârsirii faptei.
Probatoriul administrat a dovedit ca partea vatamata are o gospodarie agricola în care muncea ea si membrii familiei ei exploatând terenul si animalele pe carele avea în gospodarie.
Partea vatamata s-a rezumat sa faca trimitere la declaratiile martorilor ascultati care în opinia ei ar fi aratat ca o zi de munca este platita în comuna T. cu 800 lei pe zi.
În realitate martorii B. N., F. V. si D. G. au aratat în declaratiile lor ca o zi de munca în comuna T. este platita în general cu 50-60 lei si pentru munci foarte grele, cum ar fi cositul, plata poate ajunge la 100 lei pe zi si nu 800 lei cât sustine partea civila ca au spus martorii.
Declaratiile martorilor nu sunt însa relevante pentru sustinerea cererii partii vatamate pentru ca partea vatamata n-a pretins ca a suferit o pierdere platind persoane sa munceasca în locul ei în gospodarie ci a pretins ca pierderea pe care a încercat-o consta în lipsirea ei de câstigul pe care îl realiza în mod obisnuit pâna la data savârsirii faptei.
Cum partea civila n-a dovedit care a fost câstigul obtinut de ea din munca prestata în gospodarie în anul anterior comiterii faptei si având în vedere ca în perioada în care aceasta s-a pus îngrijirilor medicale, timp de aproximativ 3 luni, era iarna (ianuarie – martie si posibilitatile de obtinere a unui câstig din munci agricole în aceasta perioada sunt foarte limitate, instanta a calculat pierderea suferita de partea civila ca fiind echivalentul salariului de baza minim brut garantat în plata pe economie nationala la data savârsirii faptei adica 600, 000 lei lunar si l-a obligat pe inculpat sa plateasca partii civile cu titlu de daune materiale o despagubire de 1800 lei aferenta celor 3 luni de zile în care partea vatamata se afla în perioada îngrijirilor medicale.
În ce priveste solicitarea partii civile de a fi obligat inculpatul sa-i plateasca o despagubire calculata pâna la data pronuntarii hotarârii si dupa aceia pâna la însanatosire, care sa reprezinte venitul nerealizat din cauza diminuarii capacitatii de munca instanta a apreciat ca neîntemeiata aceasta solicitare, pentru urmatoarele considerente:
Raportul de expertiza medico – legal întocmit de Institutul Medico – Legal S. M. a stabilit ca leziunile traumatice suferite de partea civila nu au dus la diminuarea capacitatii de munca si nici la instalarea unei infirmitati fizice permanente.
S-a apreciat ca incapacitatea adaptiva la care face referire raportul de expertiza mentionat nu se confundata cu incapacitatea de munca ci se refera la adaptarea organului lezat functionalitatii sale.
Este adevarat ca expertul parte desemnat de instanta concluzioneaza ca partea vatamata a suferit o invaliditate definitiva de 40% dar acesta apreciaza în capitolul IV din cuprinsul raportului ca invaliditatea definitiva se refera la sechele ce afecteaza functionalitatea genunchiului piciorului partii vatamate (adica o incapacitate adaptiva), ce difera de invaliditate sub aspectul capacitatii de munca.
Asa fiind instanta a retinut ca sechelele care au afectat functionalitatea piciorului partii vatamate, dupa expirarea duratei zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecarii leziunii, nu au afectat capacitatea de munca a partii vatamate si prin urmare este neîntemeiata sustinerea acesteia potrivit cu care a suferit o diminuare a posibilitatii de obtinere a unui câstig corespunzatoare diminuarii capacitatii de munca.
În fine, partea vatamata a cerut instantei sa-l oblige pe inculpat sa-i plateasca suma de 250. 000 lei drept compensatie pentru durerile pricinuite de leziunea produsa prin fapta inculpatului si pentru imobilizarea sa îndelungata la pat.
Instanta a admis ca durerile fizice sunt inerente oricaror fracturi osoase mai ales atunci când este vorba, precum în speta de o fractura a unui organ implicat în functia motrica a organismului uman.
De asemenea instanta a admis ca partea vatamata a ramas imobilizata la pat pâna la expirarea duratei îngrijirilor medicale ce i-au fost prescrise. Martorii care au asistat la încheierea conventiei scrise dintre inculpat si partea vatamata au relatat ca la 24. 03. 2009 când conventia s-a încheiat partea vatamata se afla la pat în locuinta sa, având piciorul imobilizat în aparat gipsat.
Atât durerile fizice suferite de partea civila cât si starea de imobilizare în care aceasta s-a aflat timp de aproximativ 3 luni i-au creat disconfort partii civile si au privat-o pe aceasta de posibilitatea de a participa la viata de familie si cea sociala la fel cum a participat pâna la data savârsirii faptei, împrejurari ce se circumscriu întelesului notiunii de prejudiciu moral.
Instanta a apreciat ca suma de 40. 000 lei pe care inculpatul o va plati partii vatamate reprezinta o reparatie justa si integrala a prejudiciului moral suferit de partea vatamata si ca este exagerata solicitarea partii civile de a fi obligat inculpatul la plata sumei de 250.000 lei pentru repararea prejudiciului moral.
În sensul aprecierii instantei asupra cuantumului despagubirilor stabilite pentru prejudiciu moral, a se vedea deciziile civile cu nr. 486/R/2012 si 82/R/2012 ale Curtii de Apel Oradea prin care s-a stabilit cuantumul daunelor morale cuvenite victimelor unor infractiuni de vatamare corporala, aflate în situatii relativ identice cu victima din cauza de fata.
Asa fiind si invocând disp. art. 397 alin. 2 Cod procedura penala, art. 1357, art. 1386 alin. 1, art. 1387 si art. 1391 alin. 1 Cod civila instanta a admis cererea partii civile F. P. si a obligat inculpatul sa plateasca acesteia cu titlu de despagubiri civile suma de 41. 800 lei.
Vazând disp. art. 274 alin. 1 si art. 276 Cod procedura penala si stabilind culpa procesuala a inculpatului instanta l-a obligat pe acesta sa plateasca statului suma de 400.000 lei cheltuieli judiciare si partii civile F. P. suma de 3.347 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat si costul rapoartelor si expertizelor medico – legale suportate de partea civila.
Împotriva acestei hotarâri, în termen legal, au declarat apel partea civila F. P. si inculpatul B. M.
Partea civila apelanta F. P. a solicitat admiterea apelului, desfiintarea hotarârii apelate si a se dispune, cu privire la latura penala a cauzei, aplicarea unei pedepse privative de libertate inculpatului. S-a aratat ca leziunile cauzate de inculpat partii civile s-au vindecat în sase luni de la consumarea agresiunii. S-a mai aratat ca atâta timp cât avem certificarea faptului ca partea civila F. P. a fost imobilizat în aparat gipsat pe o perioada de cinci luni de zile, este contrar bunului simt comun a se sustine ca vindecarea leziunilor produse de inculpat s-a produs într-un termen de 95-100 de zile. S-a considerat ca pe lânga lamurirea numarului de zile de îngrijiri medicale trebuie avut în vedere si modul de realizare al vindecarii, anume daca aceasta s-a produs cu sau fara sechele. S-a aratat ca sustinerea comisiei medico legale din C. cum ca în cazul partii civile s-ar fi instalat doar o incapacitate adaptiva cu deficienta locomotorie usoara, contravine chiar observatiei directe facuta de instanta cu ocazia prezentarii partii la sedintele de judecata, aceasta folosea întotdeauna cadru sau baston în vederea deplasarii chiar în conditiile în care de la momentul evenimentului cauzator al leziunii au trecut mai mult de sase ani. S-a aratat ca ceea ce se constata în aceasta privinta la partea civila este, conform si sustinerii expertului audiat în fata instantei de apel, o invaliditate definitiva de 40 % conform opiniei expertale. Cu privire la mecanismul de producere a leziunii s-a aratat ca este de parere ca opinia expertala depusa la dosar, coroborata cu expunerea orala facuta în fata instantei de apel de catre expertul M. D. O. impun concluzia ca leziunile s-au putut produce doar prin lovire activa cu un corp dur contondent, fiind exclus mecanismul de producere prin cadere.
Cu privire la latura civila a cauzei a solicitat a se acorda în întregime daunele morale solicitate fata de împrejurarea ca partea civila a fost imobilizata efectiv 150 zile, imobilizare careia i-a urmat o perioada de convalescenta soldata cu o vindecare vicioasa a membrului inferior. S-a apreciat ca se impune acordarea în favoarea partii civile a unei rente lunare, în cuantum de 500 lei lunar având în vedere invaliditatea definitiva a acesteia. S-a mai aratat ca se impune majorarea despagubirilor materiale acordate deoarece acestea au fost acordate de catre instanta de fond la un nivel ridicol de mic. S-a mentionat ca suma de 1800 lei nu acopera nici macar costul deplasarilor efectuate de partea civila în scopul refacerii sanatatii sale. S-a solicitat a se avea în vedere declaratiile martorilor audiati în cauza, inclusiv a numitei M. A., care a fost audiata în fata instantei de apel pentru aprecierea atât a cheltuielilor cu caracter medical, cât si pentru estimarea cheltuielilor facute de partea civila si familia acesteia în vederea asigurarii aducerii la îndeplinire a activitatilor gospodaresti necesare întretinerii, activitate pe care partea în mod obisnuit le desfasura înainte, iar de mai mult de 6 ani nu le poate desfasura, fiind necesara folosirea de forta de munca din exterior remunerata. S-a solicitat a se acorda cheltuieli de judecata.
Inculpatul apelant B. M., prin avocat, a solicitat admiterea apelului, desfiintarea hotarârii apelate si a se dispune, în principal, achitarea inculpatului în baza art. 17 alineatul 2 raportat la art. 16 alineatul 1 litera a) din Codul de procedura penala, deoarece fapta nu exista, sau achitarea în temeiul art. 17 alineatul 2 raportat la art. 16 alineatul 1 literele b) si c) din Codul de procedura penala, deoarece fapta nu este prevazuta de legea penala ori nu exista probe ca a savârsit infractiunea. Cu privire la latura civila a cauzei a solicitat a se dispune respingerea pretentiilor formulate de catre partea civila F. P. si de catre Spitalul Judetean S. M.
În subsidiar, în masura în care se va constata existenta infractiunii si a vinovatiei inculpatului, s-a solicitat a se dispune reducerea pedepsei aplicate de catre instanta de fond si reducerea pretentiilor formulate de partea civila.
În motivarea apelului s-a aratat ca din motivarea hotarârii apelate reiese foarte clar ca instanta de fond a interpretat dupa bunul sau plac probele administrate în cauza, adaugând chiar opinii proprii peste concluziile stiintifice. Mai arata ca instanta de fond nu a gasit nicio explicatie la declaratiile date de catre partea civila si nu a luat în considerare faptul ca aceasta a declarat ca a alunecat pe solul înghetat si a cazut, apoi ca a fost lovita cu bâta ciobaneasca, pentru ca mai apoi, aceeasi parte civila, sa mentioneze ca a fost lovita cu bocancul si dupa ce a cazut a fost lovita si cu bâta ciobaneasca de doua ori. S-a relevat ca partea civila a dat declaratii contradictorii si ca inculpatul a avut aceeasi pozitie procesuala, constanta, de nerecunoastere a vinovatiei sale în savârsirea faptei ce i se imputa. S-a aratat ca partea civila nu si-a adus aminte nici locul unde spune ca a cazut ori a fost lovita, la reconstituire, aceasta a indicat un cu totul alt loc decât cel retinut în rechizitoriu, confirmat atât de martorul G. G., de inculpat precum si de martorul G. G., în declaratia data la 05. 05. 2009. S-a aratat ca în privinta martorilor audiati în cauza, instanta de fond, desi a apreciat ca martorul G. G. a fost nesincer, totusi nu a înlaturat declaratiile acestuia si dimpotriva le-a interpretat în directia condamnarii inculpatului. S-a mai aratat ca în cuprinsul hotarârii apelate nu se regaseste mentionata pozitia martorului G. G. care a sustinut cu tarie ca nu a vazut ca inculpatul sa fi lovit partea civila.
Examinând hotarârea apelata din oficiu si prin prisma motivelor invocate, Curtea, în baza art. 420 alineat 10 Cod procedura penala a retinut urmatoarele:
Prima instanta a retinut corect starea de fapt dedusa judecatii, constând în aceea ca La data de 01. 01. 2009, partea vatamata împreuna cu martorul G. G. se aflau pe un câmp, situat în locul numit „S.” din com. T., unde pazeau o turma de oi în care se aflau atât oi ce apartineau partii vatamate cât si oi ce apartineau inculpatului.
În cursul zilei inculpatul l-a contactat prin telefon pe martorul G. si l-a întrebat de unde se afla oile si daca împreuna cu el este si partea vatamata. Aflând de la martorul G. G. ca oile pasuneaza pe terenul partii vatamate si nu pe terenul lui, inculpatul s-a enervat si a comunicat martorului pe un ton amenintator ca va veni el în locul unde se afla ei.
Dupa ce martorul R. I. a plecat de la locuinta inculpatului, acesta din urma a urcat la volanul autoturismului sau si s-a dus în locul unde se afla turma de oi. Ajuns aici, îndata ce a întâlnit-o pe partea vatamata si în prezenta martorului G. G. inculpatul a reprosat partii vatamate de ce pasuneaza oile pe terenul ei si nu pe terenul lui. Partea vatamata a raspuns inculpatului ca paste oile unde vrea ea si atunci inculpatul s-a apropiat de partea vatamata si a lovit-o cu talpa bocancului cu care era încaltat în zona genunchiului piciorului stâng. Partea vatamata a cazut imediat la pamânt dupa care inculpatul i-a cerut sa-i dea bâta pe care partea vatamata o avea în mâna, pretinzând ca îi apartine lui. Partea vatamata a recunoscut ca bâta apartine inculpatului si a dat-o acestuia. Inculpatul a mai aplicat doua lovituri cu bâta partii vatamate apoi a decis sa conduca toata turma de oi la locuinta lui, situata aproape de locul faptei pentru a separa oile lui de cele ale partii vatamate.
Cu privire la solicitarea de a fi achitat inculpatul în baza art. 17 alineatul 2 raportat la art. 16 alineatul 1 litera a) din Codul de procedura penala, deoarece fapta nu exista sau achitarea în temeiul art. 17 alineatul 2 raportat la art. 16 alineatul 1 literele b) si c) din Codul de procedura penala, deoarece fapta nu este prevazuta de legea penala ori nu exista probe ca a savârsit infractiunea – Curtea le-a retinut ca neîntemeiate, ansamblul probator ducând la concluzia vinovatiei inculpatului cum a stabilit instanta de fond.
La 20. 03. 2009 un agent de politie din cadrul postului de politie din com. T. a încheiat procesul verbal depus la fila 3 din dosarul de urmarire penala, în care consemneaza plângerea formulata oral de partea vatamata F. P.
Potrivit cuprinsului procesului verbal mentionat, partea vatamata F. P. ar fi reclamat ca în data de 01. 01. 2009, în jurul orei 16,00, se afla în locul numit „S.”, situat pe raza comunei T., unde împreuna cu martorul G. G. îsi pastea oile. Aici a venit si inculpatul care l-a lovit cu o bâta ciobaneasca peste piciorul stâng producându-i o fractura la picior. Apoi inculpatul l-a transportat cu autoturismul proprietatea lui personala la un spital din S. M. unde a fost internat si de unde s-a externat dupa 16 zile. În acest timp a fost examinat de un medic legist care a stabilit ca leziunea suferita la picior necesita 90 – 100 zile de îngrijiri medicale.
S-a mai aratat în cuprinsul procesului verbal ca partea vatamata a cerut ca inculpatul B. M. sa fie tras la raspundere penala pentru fapta sa.
Dupa patru zile de la întocmirea procesului verbal mentionat mai sus, respectiv la 24. 03. 2009, agentul de politie care a întocmit procesul verbal a facut o noua mentiune în cuprinsul acestuia.
Potrivit noii mentiuni facute partea vatamata F. P. ar fi revenit asupra afirmatiilor din plângerea sa sustinând ca în data de 01. 01. 2009 în timp ce se afla cu oile în locul numit „S.” din com. T., fiind în stare de ebrietate a cazut si si-a fracturat piciorul stâng, precizând totodata ca nu cere tragerea la raspundere penala a inculpatului B. M.
La 09. 09. 2010, a început urmarirea penala împotriva inculpatului B. I. pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala grava prev. si ped. de art. 182 alin. 1 Cod penal, potrivit rezolutiei procurorului aflata la fila 1 din dosarul de urmarire penala.
Fiind ascultata dupa începerea urmaririi penale împotriva inculpatului, partea vatamata F. P. a relatat, conform declaratiei ce i s-a luat (fila 5 din dosarul de urmarire penala) ca în data de 01. 01. 2009 se afla pe un câmp din com. T. unde împreuna cu martorul G. G. pazea o turma de oi în care erau oile ei si oile inculpatului.
La un moment dat în locul unde se afla ea si martorul a venit inculpatul cu un autoturism pe care-l conducea el.
Cu aproximativ o ora înainte de a sosi în câmp, inculpatul l-a sunat pe martor pe telefon si l-a întrebat unde sunt oile, iar apoi a spus martorului ca va veni si el în acel loc. Dupa ce a coborât din autoturism inculpatul i-a reprosat ca poarta oile flamânde, apoi a prins-o de piept si a lovit-o, cu bocancul cu care era încaltat, în genunchiul piciorului stâng, provocându-i caderea. Dupa ce a cazut inculpatul i-a luat bâta din mâna (bâta ce avea fier la unul din capete) pretinzând ca este a lui si i-a aplicat doua lovituri cu bâta peste piciorul stâng iar a treia oara a nimerit cu bâta în pamânt. A spus inculpatului sa n-o mai loveasca întrucât i-a fracturat piciorul. Dupa ce inculpatul a renuntat sa o mai loveasca, acesta împreuna cu martorul G. G. care a asistat la incidentul dintre ea si inculpat, a condus turma de oi la locuinta lui (a inculpatului) aflata nu departe de locul faptei.
Apelul declarat de partea civila F. P. a fost apreciat ca fondat si a fost admis iar apelul declarat de inculpat B. M. a fost apreciat ca nefondat si a fost respins.
Instanta de fond a administrat un probatoriu complet pe care l-a interpretat just în lumina dispozitiilor art. 103 Cod procedura penala si pe baza acestuia a retinut situatia de fapt si a facut încadrarea în drept. Fata de situatia de fapt retinuta corect de instanta de fond, curtea a constatat ca încadrarea juridica data faptei savârsite de inculpat este corespunzatoare, ca vinovatia acestuia a fost pe deplin dovedita.
Analizând cauza din perspectiva dispozitiilor cuprinse în articolul 4 din Codul de procedura penala, instanta de fond în mod corect a constatat ca ansamblul probator administrat este în masura sa rastoarne prezumtia de nevinovatie de care beneficiaza inculpatul. Data fiind vinovatia dovedita a inculpatului, instanta a procedat la verificarea temeiniciei pedepsei aplicate de instanta de fond.
Pedeapsa aplicata inculpatului cât si modalitatea de executare au fost corect individualizate de catre instanta de fond.
La individualizarea pedepsei principale, în cadrul general prevazut de articolul 74 din Codul penal, au fost avute în vedere limitele de pedeapsa stabilite de lege, pericolul social concret al faptei si faptuitorului, lipsa antecedentelor penale. De asemenea, instanta de fond a efectuat o justa individualizare a pedepsei aplicata inculpatului, atât sub aspectul naturii si al cuantumului acesteia, cât si ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevazute de art. 74 Cod penal.
Asa fiind, instanta a apreciat just ca o pedeapsa de 2 ani închisoare în conditiile art. 81 Cod penal vechi este necesara pentru realizarea scopului acesteia – de reeducare a inculpatului si de prevenirea savârsirii de noi infractiuni.
Curtea a mai retinut ca potrivit art. 1388 alin. 1 Cod civil în cazul raspunderii civile delictuale despagubirea pentru pierderea si nerealizarea câstigului de munca se va stabili pe baza venitului mediu lunar net din munca a celui pagubit, din ultimul an înainte de pierderea sau reducerea capacitatii de munca, ori, în lipsa pe baza venitului lunar net pe care l-ar fi putut realiza tinându-se seama de calificarea profesionala pe care o avea sau ar fi avut-o la terminarea pregatirii pe care era în curs sa o primeasca.
De mentionat ca potrivit al. 3 al aceluiasi articol, daca cel pagubit nu avea calificare profesionala si nici nu era în curs sa o primeasca, despagubirea se va stabili pe baza salariului minim net pe economie.
Instanta a admis just ca durerile fizice ale partii civile sunt inerente oricaror fracturi osoase mai ales atunci când este vorba, precum în speta de o fractura a unui organ implicat în functia motrica a organismului uman.
De asemenea, în mod corect instanta a admis ca partea vatamata a ramas imobilizata la pat pâna la expirarea duratei îngrijirilor medicale ce i-au fost prescrise. Martorii care au asistat la încheierea conventiei scrise dintre inculpat si partea vatamata au relatat ca la 24. 03. 2009 când conventia s-a încheiat partea vatamata se afla la pat în locuinta sa, având piciorul imobilizat în aparat gipsat.
Atât durerile fizice suferite de partea civila cât si starea de imobilizare în care aceasta s-a aflat timp de aproximativ trei luni i-au creat disconfort partii civile si au privat-o pe aceasta de posibilitatea de a participa la viata de familie si cea sociala la fel cum a participat pâna la data savârsirii faptei, împrejurari ce se circumscriu întelesului notiunii de prejudiciu moral. Referitor la solicitarea partii civile F. P. de a i se acorda o renta lunara în cuantum de 500 lei pe luna Curtea a apreciat-o ca nefondata, câta vreme din concluziile raportului de expertiza medico-legala nr. xxx/II/h/175/2012, filele 48-49 dosar Judecatoria Negresti-Oas, raportul de noua expertiza medico-legala întocmit de I.M.L. C. N. – filele 71-77 si a suplimentului la raportul de noua expertiza medico-legala nr. xxx/VI/a/2 din 24. 04. 2013-filele 51-52 din dosarul Curtii de Apel Oradea rezulta ca aceasta are 95-100 zile de îngrijire medicala, fara a se arata ca acesta a suferit o infirmitate, astfel ca, concluziile expertului din instanta nu vor fi avute în vedere.
Curtea a mai retinut ca prima instanta a acordat o despagubire de 1800 lei însa din probe a rezultat ca aceasta a fost imobilizata în aparat gipsat 5 luni (a se vedea actul de la fila 60 din dosarul curtii) motiv pentru care a apreciat ca o valoare de 600 lei lunar în total suma majorata de 3000 lei a fost acordata cu titlu de despagubiri materiale.
Instanta de fond a retinut ca suma de 40. 000 lei pe care inculpatul o va plati partii vatamate reprezinta o reparatie justa si integrala a prejudiciului moral suferit de partea vatamata, Curtea apreciind ca justa si legala suma majorata la 60. 000 lei în raport cu disp. art. 397 alin. 2 Cod procedura penala, art. 1357, art. 1386 alin. 1, art. 1387 si art. 1391 alin. 1 Cod civila pentru urmatoarele considerente:
Partea civila F. P. a ramas imobilizata la pat pâna la expirarea duratei îngrijirilor medicale ce i-au fost prescrise, în acest sens si martorii care au asistat la încheierea conventiei între inculpat si partea vatamata au relatat ca aceasta din urma a avut piciorul imobilizat în ghips.
Curtea a apreciat în întelesul notiunii de prejudiciu moral ca fiind durerile fizice încercate de partea civila si în stare de imobilizare care i-au creat acesteia o stare de disconfort si a fost lipsita de a participa la viata comunitatii din care face parte.
Asa fiind curtea a majorat daunele morale acordate de prima instanta de la 40. 000 lei la 60. 000 lei pentru a constitui o reparatie justa si integrala a prejudiciului moral suferit de partea civila.
Inculpatul a fost obligat la plata în favoarea partii civile F. P. a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorar avocatial potrivit chitantei nr. 211/24. 04. 2014 emisa de cabinet avocatial N. L. aflata la dosarul cauzei.
Pentru aceste considerente, curtea, în baza art. 421 pct. 1 litera b) Cod procedura penala, a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul B. M.
În baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedura penala, a admis apelul penal declarat de partea civila F. P. împotriva sentintei penale 29/21. 02. 2014 a Judecatoriei Negresti Oas pe care a desfiintat-o în sensul ca:
A majorat cuantumul daunelor morale acordate partii civile F. P. de la 40. 000 lei pâna la 60. 000 lei si a daunelor materiale de la 1800 lei pâna la 3000 lei.
În baza art. 276 Cod procedura penala a obligat inculpatul la plata în favoarea partii civile F. P. a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
A mentinut restul dispozitiilor sentintei apelate.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedura penala a obligat inculpatul apelant la plata sumei de 700 lei cheltuielile judiciare în favoarea statului.
