Exercitarea căilor extraordinare de atac – condiţii de aplicare.
Redeschiderea procesului penal.
Tip. Sentinţă penală
NR./Data: 2272 (14.10.2015)
Autor: Judecătoria Arad
Domenii asociate: Infracţiuni
Dosar nr. .., sentinţa penală nr. 2272 din data de 14.10.2015, definitivă prin Decizia penală nr. 1301/A din data de 14.12.2015 a Curţii de Apel Timişoara.
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Arad la data de 24.09.2015, petentul M.R.A. a formulat o cerere de redeschidere a procesului penal, motivând că prin sentinţa penală nr. 2013 din 26.10.2010 pronunţată de Judecătoria Arad, în dosarul penal nr. 5447/55/2010, definitivă prin neapelare, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1910 zile închisoare.
Petentul a arătat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 466 Cod procedură penală întrucât cererea a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 466 al. 3 Cod procedură penală şi anume în termen de o lună de zile de la data la care, a fost extrădat şi adus în ţară, i-a fost comunicată hotărârea de condamnare. Menţionează că a fost extrădat şi adus în România la data de 04.09.2015, fiind încarcerat în Penitenciarul Rahova.
Învederează faptul că, este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art.466 al. 2 Cod procedură penală în sensul că s-a dispus condamnarea sa în lipsă, menţionând că în cadrul urmăririi penale, pe parcursul anului 2009 a fost prezent la audieri, ocazie cu care a recunoscut săvârşirea faptei. Organele de anchetă i-au comunicat că acest dosar „se va sfârşi aici”. Ulterior, tot în cursul anului 2009 a plecat în străinătate unde s-a angajat şi până în momentul extrădării sale nu a mai revenit în ţară.
Analizând cererea de redeschidere a procesului penal, formulată de către condamnat, Judecătoria Arad a apreciat că aceasta este neîntemeiată. Astfel, redeschiderea procesului penal poate fi solicitată în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate, situaţie inaplicabilă petentului.
În primul rând instanţa a reţinut faptul că potrivit dispoziţiilor art. 466 alin. 2 teza a II-a Cod procedură penală ”Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnata care, … după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras apelul”. Prin această dispoziţie legală, legiuitorul a urmărit să oblige persoanele condamnate să uzeze în primul rând de calea ordinară de atac a apelului, care având caracter devolutiv permite punerea în discuţie a tuturor problemelor de fapt şi de drept. Chiar dacă petentul ar invoca că la momentul pronunţării hotărârii de condamnare iniţiale, acestuia nu i-a fost comunicată în mod legal, cel mai târziu la data predării către autorităţile române, petentul a luat cunoştinţă despre existenţa acesteia şi avea posibilitatea de a declara apel. Atât timp cât petentul M.R.A., a ales să nu declare apel în cauză, textul legal reprodus anterior devine incident, iar petentul nu mai poate fi considerat ca o persoană judecată în lipsă.
Împotriva sentinţei Judecătoriei Arad a declarat apel condamnatul M.R.A., iar prin memoriul depus la dosar acesta a arătat că a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de furt la care nu a participat, ci doar a achiziţionat bunurile furate de alte persoane, iar la momentul audierii sale a colaborat cu organele de poliţie ajutând la recuperarea prejudiciului fiind convins că va avea calitatea de martor. Ulterior s-a mutat la Londra unde şi-a întemeiat o familie şi având un loc de muncă, fără să cunoască nimic despre cursul procesului.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel invocate precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept în temeiul art. 417 alin. 2 C.p.p., Curtea de Apel Timişoara a apreciat nefondat apelul declarat de persoana condamnată apreciind faptul că, prima instanţă a pornit de la dispoziţiile art. 466 C.p.p. şi a constatat în mod corect faptul că, inculpatul nu a declarat apel împotriva hotărârii după încarcerarea sa şi după comunicarea hotărârii, legiuitorul dând prioritate judecării apelului în astfel de cazuri.
