Falsul şi uzul de fals săvârşite în scopul de a ascunde comiterea unei dintre infracţiunile de corupţie sau asimilate infracţiunilor de corupţie. Infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene. Elemente constitutive.
Legea nr. 78/2000, art. 17 lit. c, art. 181
În ciuda denumirii infracţiunilor în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, astfel cum este descrisă în art. 17 teza I din Legea nr. 78/2000, infracţiunea incriminată de art. 17 lit. c din Lege poate fi reţinută numai în cazul în care inculpatul a săvârşit falsul sau uzul de fals în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a sau săvârşite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune, nu şi dacă a comis o infracţiune incriminată în secţiunea 41 din Lege.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 Cod penal pune condiţia ca înscrisul sub semnătură privată falsificat să fie folosit, iar cel al infracţiunii de fals în declaraţii, prev. de art. 292 Cod penal cere ca declararea necorespunzătoare adevărului să fie făcută unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi, în vederea producerii unei consecinţe juridice. Aceste modalităţi de realizare a laturii obiective a celor două infracţiuni sunt părţi componente ale laturii obiective a infracţiunii incriminate în legea specială, prev. de art. art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 (însemnând folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false). În acest context, atât infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, cât şi cea de fals în declaraţii îşi pierd autonomia în raport de infracţiunea prev. de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, devenind părţi ale elementului material al acestei din urmă infracţiuni.
Prin decizia penală nr. 197/R/06.05.2010 pronunţată de Curtea de Apel Tg.-Mureş, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă ÎCCJ – DNA _ Serviciul Teritorial Tg-Mureş şi de către A.P.D.R. şi Pescuit, au fost casate integral decizia penală nr. 123/18.12.2009 a Tribunalului Harghita şi sentinţa penală nr. 315/28.04.2009 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, dispunându-se rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs.
În motivarea deciziei, Curtea a reţinut, în esenţă, următoarele:
În condiţiile în care inculpaţii B.L.Z. şi A.A.M. au fost achitaţi în primele două grade de jurisdicţie, iar motivele de recurs ale procurorului vizează şi greşita achitare a celor doi şi nu sunt identificate temeiuri de casare cu trimitere spre rejudecare, instanţa de recurs este obligată să reexamineze probele şi să decidă asupra vinovăţiei inculpaţilor. Echitatea procedurilor impune instanţei de control nu doar să analizeze în faţa inculpaţilor condiţiile de admisibilitate a căii de atac, ci şi să-i informeze cu privire la reexaminarea fondului, dându-le posibilitatea să facă declaraţii suplimentare, să îşi expună punctul de vedere asupra probelor, să propună şi să obţină administrarea de noi dovezi, precum si să formuleze concluzii în deplină cunoştinţă de efectele judecăţii în recurs. Aceste garanţii pot fi asigurate prin fixarea unui nou termen pentru rejudecarea litigiului în faţa acestei instanţe.
În rejudecare a fost ascultat doar inculpatul B.L.Z., iar inculpata A.A.M. nu a dorit să facă declaraţii în faţa instanţei de recurs.
S-au depus înscrisuri.
A fost asigurată asistenţa juridică a inculpaţilor prin apărători aleşi.
Analizând actele si lucrările dosarului în rejudecarea pe fond a cauzei, Curtea reţine următoarea situaţie de fapt:
Inculpata A.A.M. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 181 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal rap. la art. 17 alin. 1 lit. c din Legea nr. 78/2000 şi de art. 292 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal rap. la art. 17 alin. 1 lit. c din Legea nr. 78/2000.
Inculpatul B.L.Z. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal rap. la art. 17 alin. 1 lit. c din Legea nr. 78/2000.
Din probele administrate pe parcursul desfăşurării procesului penal, rezultă că SC H.F. SRL, înregistrată la ORC de pe lângă Tribunalul Harghita în septembrie 2002, îl are ca administrator pe făptuitorul J.E.S. – cetăţean spaniol, şi ca asociat unic societatea C.E. SL cu sediul în Spania, la care făptuitorul era asociat şi de asemenea administrator.
La data de 21.06.2005, societatea a depus, prin făptuitorul J.E.S., la A.P.D.R. şi Pescuit – Centrul Salba Iulia, cererea de finanţare nerambursabilă.
Prin Încheierea de autentificare nr. 472/17.05.2005, făptuitorul J.E.S., în calitate de administrator al SC H.F. SRL, o împuterniceşte pe inculpată ca, în lipsa lui, să îndeplinească toarte atribuţiile administratorului, exceptând înstrăinarea patrimoniului, iar după semnarea contractului de finanţare, inculpata este împuternicită de făptuitor prin Încheierea de autentificare nr. 940/04.10.2005 să îndeplinească toate formalităţile semnării actelor în numele şi locul său şi să reprezinte societatea în faţa SAPARD Alba Iulia în vederea derulării contractului de finanţare şi a dosarelor de achiziţii şi de plată.
În această calitate, inculpata s-a ocupat de organizarea şi desfăşurarea licitaţiei pentru achiziţia serviciilor de consultanţă, încheind un prim proces-verbal de selecţie cu nr. 13/04.03.2005, în care consemnează că la licitaţie ar fi fost prezenţi făptuitorul – în calitate de preşedinte al comisiei (care însă la acea dată nu se afla în ţară) şi B.L.Z. – în calitate de membru (care însă a declarat că nici nu a fost încunoştinţat despre desemnarea sa în comisie şi nici nu a participat la licitaţie). De asemenea, inculpata a semnat şi în locul celor doi, aspect dovedit prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză.
Apărătorul ales a susţinut că inculpata ar fi semnat în locul făptuitorului în baza împuternicirii date de acesta. Este adevărat că inculpata era împuternicită de către făptuitorul-administrator, însă procura nu îi da dreptul să consemneze participarea făptuitorului la desfăşurarea licitaţiei, în timp ce acesta nu se afla în ţară, intrând în România abia la 09.03.2005.
Inculpata a procedat în acelaşi mod şi cu ocazia încheierii Procesului-verbal de adjudecare nr. 29/21.10.2005, semnând şi în locul făptuitorului J.E.S. – preşedinte al comisiei şi al martorului J.I.M. – membru al comisiei, care la acea dată se afla în Franţa. Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a confirmat că semnăturile au fost executate de către inculpată.
De asemenea, în documentaţia depusă la Agenţia SAPARD se află şi o declaraţie nedatată, dar semnată tot de către inculpată, în care se precizează că nu există acţionar comun, nici alte potenţiale conflicte de interese între SC H.F. SRL şi celelalte societăţi participante la licitaţie, deşi făptuitorul J.E.S. are calitatea de administrator atât la SC H.F. SRL, cât şi la societatea Conserv Estany SL Fonollosa, pentru ca aceasta din urmă să fie asociat unic al celei dintâi, iar utilajele cumpărate de SC H.F. SRL prin intermediul SC V.S. SRL Cluj Napoca, provin din Spania exact de la societatea C.E. SL Fonollosa. În concluzie, deşi societatea C.E. SL Fonollosa vinde utilaje chiar către SC H.F. SRL, al cărei asociatul unic este, inculpata declară în numele făptuitorului că nu există acţionar comun şi nici alte potenţiale conflicte de interese.
Inculpata a mai completat în fals o declaraţie şi la data de 22.07.2006.
În drept, activitatea inculpatei A.A.M. care, în calitatea de împuternicită de către administratorul SC H.F. SRL, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale, a folosit şi prezentat Agenţiei SAPARD, în cursul anilor 2005 şi 2006, documente şi declaraţii false şi inexacte, obţinând astfel pe nedrept pentru societate suma de 312.357,70 lei din Bugetul Comunităţii Europene, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 181 alin. 1, 3 din Legea nr. 78/2000, cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal.
Pentru celelalte două infracţiuni reţinute în sarcina sa, inculpata urmează să fie achitată în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, deoarece, pe de o parte, deşi a fost trimisă în judecată pentru infracţiunile prev. de art. 290 şi de art. 292 Cod penal ambele în formă continuată şi raportate la art. 17 alin. 1 lit. c din Legea nr. 78/2000, observă că inculpata nu a fost trimisă în judecată pentru vreuna dintre infracţiunile cuprinse în secţiunile a 2-a sau a 3-a din Legea nr. 78/2000, aşa cum cere art. 17 alin. 1 lit. c din aceeaşi lege, ca să fie reţinut în formula juridică a infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi fals privind identitate.
Pe de altă parte, sub aspectul laturii obiective, elementul obiect al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 Cod penal pune condiţia ca înscrisul sub semnătură privată falsificat să fie folosit, iar cel al infracţiunii de fals în declaraţii, prev. de art. 292 Cod penal cere ca declararea necorespunzătoare adevărului să fie făcută unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi, în vederea producerii unei consecinţe juridice. Or, aceste modalităţi de realizare a laturii obiective a celor două infracţiuni sunt părţi componente ale laturii obiective a infracţiunii incriminate în legea specială, prev. de art. art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 (însemnând folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false). În acest context, atât infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, cât şi cea de fals în declaraţii îşi pierd autonomia în raport de infracţiunea prev. de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, devenind părţi ale elementului material al acestei din urmă infracţiuni.
În ceea ce priveşte situaţia inculpatului B.L.Z., acesta, la rândul său, urmează să fie achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod penal de sub acuza săvârşirii infracţiunii prev. de art. 290 Cod penal, cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal rap. la art. 17 alin. 1 lit. c din Legea nr. 78/2000. Similar inculpatei A.A.M., nici inculpatul B.L.Z. nu a fost trimis în judecată pentru vreuna dintre infracţiunile cuprinse în secţiunile a 2-a sau a 3-a din Legea nr. 78/2000, aşa cum cere art.17 alin. 1 lit. c din aceeaşi lege.
În plus, chiar admiţând că inculpatul nu a avut o împuternicire expresă pentru completarea şi semnarea declaraţiilor de vămuire, asemenea declaraţii atestă primirea şi starea tehnică a utilajelor. Or, despre cele două aspecte nu se susţine şi nici nu s-a demonstrat că nu sunt corespunzătoare scriptelor. Mai mult, ele nu au influenţat în niciun fel obţinerea fondurilor europene. Prin urmare, activitatea inculpatului nu a produs consecinţe juridice pretinse de elementul material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Pentru inculpata A.A.M., la stabilirea şi aplicarea pedepsei sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art.181 alin.1, 3 din Legea nr. 78/2000, Curtea va ţine seama de disp.art.72 Cod penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru forma agravantă a infracţiunii, de forma continuată a infracţiunii, de gradul de pericol social ridicat al faptelor, de cuantumul ridicat al prejudiciului produs, dar şi de faptul că acesta a fost restituit de către societate (chiar dacă restituirea a fost făcută după sesizarea şi controalele efectuale de organele de specialitate). Vom avea în vedere şi vârsta tânără a inculpatei, lipsa antecedentelor penale şi lipsa de experienţă în astfel de activităţi, precum şi faptul că a acţionat la îndrumările date de către administratorul societăţii, însă acest lucru nu-i înlătură vinovăţia şi pe cale de consecinţă nici răspunderea penală. În favoarea inculpatei vor fi reţinute circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a şi alin. 2 Cod penal, făcând aplicarea art. 76 alin, 1 lit. a Cod penal.
În baza art. 52 Cod penal, Curtea apreciază că o pedeapsă de 3 ani închisoare este de natură să ducă la atingerea scopului pedepsei, chiar fără executarea acesteia în regim de detenţie.
Vom face aşadar aplicarea art. 81 Cod penal, dispunând suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 5 ani, ce reprezintă termenul de încercare stabilit în baza art. 82 Cod penal.
Vom atrage atenţia inculpatei asupra disp.art 83 Cod penal privind cazurile de revocare a suspendării condiţionate.
Vom aplica disp.art. 71 rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal, constatând suspendată executarea acestei pedepse accesorii în baza art. 71 alin. 5 Cod penal.
În temeiul art. 181 alin. 3 teza finală din Legea nr. 78/2000, va aplica inculpatei pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal.
În latura civilă, acţiunea civilă formulată de A.P.D.R. şi Pescuit va fi admisă în parte şi, pe cale de consecinţă, inculpata va fi obligată în solidar cu partea responsabil civilmente SC H.F. SRL la plata sumei de 189.909,83 lei, reprezentând folosul de care partea civilă a fost lipsită în perioada 24.08.2007-19.03.2009. În motivarea acestei soluţii, subliniem că, prin prejudiciu cauzat, se înţelege potrivit legii atât paguba efectiv produsă, cât şi beneficiul nerealizat. Este adevărat că societatea parte responsabilă civilmente a achitat, la 19.03.2007, către partea civilă debitul principal, însă nu a plătit şi fructele produse de acesta, pretinse de partea civilă şi la pe care aceasta din urmă este îndreptăţită să le obţină în procesul penal.
În această ordine de idei, pentru considerentele expuse mai jos, nu vom primi apărările inculpatei, după care pe de o parte, debitul principal şi fructele, fiind constatate printr-un proces-verbal, partea civilă trebuia să pună în executare acest titlu pe căile civile permise de lege şi nu să se adreseze instanţei penale, iar, pe de altă parte, despăgubirile fiind solicitate în procesul penal, acuzata nu a avut ocazia să combată modalitatea de calcul al penalităţilor.
Amintim că persoana care a suferit o vătămare prin săvârşirea unei infracţiuni poate, potrivit art. 15 Cod procedură penală să solicite în cadrul procesului penal repararea prejudiciului, cererea sa de constituire de parte civilă putându-se face în tot cursul urmăririi penale şi, în faţa instanţei, cel târziu până la citirea actului de sesizare.
Agenţia SAPARD este persoană prejudiciată prin săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. 1, 3 din Legea nr. 78/2000 şi s-a constituit parte civilă în termenul prescris de lege. Prin urmare, este îndreptăţită să participe ca parte civilă în procesul penal, alăturându-şi acţiunea civilă celei penale în proces. În acelaşi timp, partea civilă s-a supus regulii electa una via şi, pentru obţinerea aceloraşi sume, nu s-a îndreptat în acelaşi timp cu o acţiune separată în faţa instanţei civile.
Cererea părţii civile, urmărind îndestularea cu beneficiul nerealizat, a fost depusă în termen util în faţa autorităţilor judiciare penale; prin această cerere, partea nu i-a luat sub nicio surprindere pe inculpată şi pe partea responsabilă civilmente, ultimele două având suficient timp şi mijloace procesuale adecvate să combată modalităţile de calcul al penalităţilor, ceea ce nu au făcut însă.
În schimb, acţiunea civilă îndreptată împotriva inculpatului B.L.Z. va fi respinsă, întrucât acesta a fost trimis în judecată sub acuza comiterii unei infracţiuni de pericol şi nu de rezultat. Or, în cazul infracţiunilor de pericol, acestea nu sunt cauzatoare de prejudicii materiale, prin urmare nici nu i se poate pretinde în procesul penal presupusului autor al unor asemenea fapte să acopere o pagubă materială care este consecinţa unei infracţiuni de rezultat comise de un coinculpat.
În temeiul art. 348 rap. la art. 14 alin. 3 lit. a Cod procedură penală, vom dispune desfiinţarea totală a celor două procese-verbale şi a celor două declaraţii.
