Drept penal
Sentinţă penală
Infracţiuni
Fapta reţinută în sarcina inculpatului de a aplica lovituri părţii vătămate, într-o zonă vitală (cap), cu un corp dur, apt să provoace moartea (bâtă) şi cu intensitate sporită, fapt ce a provocat leziuni grave, cu punerea în primejdie a vieţii victimei, faptă comisă împreună cu alte două persoane, întruneşte în drept, elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor.
(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. pen., sent. nr. 72/F/30 iunie 2009, nepublicată)
Prin rechizitoriul nr.23/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.I.A. pentru săvârşirea unei tentative la infracţiunea de omor prev.de art.20 Cod penal rap.la art. 174 Cod penal cu aplic.art. 75 lit.”c” Cod penal, reţinându-se în sarcina sa faptul că în seara zilei de 6 octombrie 2005, împreună cu alte 2 persoane , au acostat-o pe partea vătămată B. I.P., în timp ce acesta conducea turma de oi spre stână, lovind-o cu bâtele, cauzându-i acesteia leziuni corporale traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 120-130 de zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus în primejdie viaţa.
Analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, respectiv procesul-verbal de sesizare din oficiu; procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto întocmită cu acel prilej, plângerea penală formulată de partea vătămată şi declaraţiile acesteia; procesul-verbal prin care s-a consemnat împrejurarea că partea vătămată l-a identificat pe inculpat ca fiind unul dintre agresorii săi; raportul de constatare medico-legală şi completarea acestuia; deconturile de cheltuieli întocmite de unităţile sanitare în cadrul cărora a fost internată victima; declaraţiile persoanelor cercetate; raportul de expertiză asupra comportamentului simulat; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică; rechizitoriul nr.2326/P/2005 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistriţa; declaraţiile martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti şi raportul de expertiză medico-legală întocmit în faza cercetărilor judecătoreşti, toate coroborate cu declaraţiile date de inculpat în cele două faze procesuale, tribunalul reţine în fapt următoarele:
Partea vătămată B. I.P.domiciliază în comuna B. de J., sat B., în anul 2005 aceasta având amenajată o stână în locul numit „La R.” de pe raza aceleiaşi localităţi, având în îngrijire oile familiei sale şi ale altor proprietari.
În ziua de 1.10.2005, între partea vătămată, pe de o parte şi familiile D. şi C. G. şi C. A.E., pe de altă parte, a avut loc un incident în cursul căruia partea vătămată a agresat pe cei doi soţi C. şi le-a adresat ameninţări şi insulte, motiv pentru care a şi fost trimisă în judecată pentru săvârşirea acestor infracţiuni , prin rechizitoriul nr.2326/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistriţa. Ulterior, prin sentinţa penală nr. 442/29.03.2007 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dosarul nr.1893/190/2006 s-a şi dispus condamnarea părţii vătămate pentru faptele deduse judecăţii la pedeapsa rezultantă de 5 luni închisoare, suspendată condiţionat.
De menţionat este faptul că numita C.A.E., parte vătămată în cauza mai sus menţionată, este în relaţii de rudenie cu inculpatul M.I.A., fiind vară primară a acestuia.
În aceeaşi perioadă de timp, respectiv în luna octombrie 2005, partea vătămată B. I.P.l-a ajutat la activităţile specifice oieritului pe numitul C.T. care fusese angajat ca cioban la stâna părţii vătămate.
La data de 6 octombrie 2005, în jurul orelor 20, partea vătămată şi ciobanul C.T. se îndreptau cu turma de oi spre stână, ciobanul aflându-se în faţa turmei iar partea vătămată în spatele acesteia.
Pe traseul spre stână cei doi au trecut cu turma pe lângă un canal. Martorul C.T. care se afla în faţă, a trecut cu turma de zona canalului însă, în momentul în care partea vătămată s-a apropiat de zona prin care trecuse martorul, din canal au ieşit trei bărbaţi înarmaţi cu bâte, doi dintre aceştia sărind la partea vătămată, pe care au început să o lovească. În aceste condiţii B. I.P. a cerut ajutorul ciobanului însă în momentul în care acesta a intenţionat să-i vină în sprijin, cel de-al treilea bărbat l-a lovit cu bâta. Martorul a reacţionat, lovind la rândul său pe agresor, după care a fugit de la faţa locului înspre localitatea din apropiere pentru a solicita ajutorul rudelor părţii vătămate.
Rămas singur cu cei doi agresori, partea vătămată l-a prins de haine pe unul dintre aceştia şi l-a tras spre el, ocazie cu care a constatat că cel în cauză era inculpatul M.I.A.. Ţinându-se de haine, cei doi – victimă şi agresor – au căzut în canal, iar în momentul în care au ieşit, inculpatul le-a cerut celorlalţi 2 agresori să o lovească pe partea vătămată, lucru pe care aceştia l-au şi făcut, până când partea vătămată a căzut la sol, pierzându-şi cunoştinţa.
În cele din urmă, inculpatul şi însoţitorii săi au abandonat victima în acel loc, inculpatul deplasându-se la domiciliul său.
Între timp, martorul C.T. s-a deplasat la locuinţa numitului P. P. – bunicul părţii vătămate – relatându-i cele întâmplate. Acesta, împreună cu ciobanul s-au deplasat la imobilul părinţilor victimei, situat în vecinătate, solicitându-le să plece la locul incidentului, după care a anunţat, telefonic, organele de poliţie despre cele întâmplate. Părinţii părţii vătămate, numiţii B.G. şi B. M. i-au cerut vecinului lor, martorul Ş. I.A. să-i ducă cu maşina sa în căutarea victimei, aceştia fiind însoţiţi şi de alte rude, respectiv de martorii B.G.T., B.A.F. şi L.V. Susnumiţii s-au deplasat la locul agresiunii găsind-o în cele din urmă pe partea vătămată , în stână, loc unde se refugiase aceasta după ce a fost abandonată. În momentul în care a fost găsit de tatăl său, la întrebarea acestuia referitoare la identificarea agresorilor, B. I.P. l-a indicat pe inculpat, prin precizarea numelui acestuia („M.”). Victima agresiunii a fost aşezată în autoturismul martorului Ş. I.A., după care a fost transportată înspre spitalul din mun. Bistriţa. Pe timpul deplasării, mama părţii vătămate a chestionat-o din nou pe aceasta, asupra identităţii agresorilor, ocazie cu care partea vătămată a răspuns cu greutate, „M.”, iar apoi fiind întrebată dacă autorul loviturilor este inculpatul M.I.A., partea vătămată , în prezenţa martorilor Ş. I.A. şi B.A.F., a încuviinţat din cap. De menţionat este faptul că deşi partea vătămată a fost însoţită la întoarcere şi de tatăl său, B.G. dar şi de numitul L.V. – fratele victimei B.G.T. rămânând la stână pentru a aduna oile – aceştia nu au luat cunoştinţă despre cele spuse şi încuviinţate de partea vătămată, deoarece aceştia se aflau în partea din spate a Daciei pick-up (papuc), astfel încât nu auzeau ce se discută în habitaclu.
Pe traseu, autoturismul în care se afla partea vătămată s-a intersectat cu cel al lucrătorului de poliţie ce fusese anunţat despre incident şi care era însoţit de bunicul părţii vătămate, martorul P. P. Conducătorii celor două maşini au oprit, după care poliţistul şi martorul P. P. s-au deplasat la autoturismul în care se afla partea vătămată, ocazie cu care aceasta a fost chestionată din nou asupra identităţii autorului agresiunii. Şi de această dată victima a răspuns monosilabic – din cauza stării grave în care se afla – indicând numele inculpatului : „M.”.
În cele din urmă, partea vătămată a fost transferată la Spitalul Judeţean Bistriţa-Năsăud unde a fost reţinută până în ziua următoare, când a fost transferată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj – Clinica de Neurologie II „Ion Minea”.
Înaintea realizării transferului între cele două unităţi sanitare, în cadrul cercetărilor penale declanşate, partea vătămată a fost chestionată de lucrătorii Postului de Poliţie al comunei Budacu de Jos, agent şef U. G., asupra identităţii celui care l-a lovit. Cu acea ocazie s-a constatat că victima nu poate să vorbească însă aceasta a indicat în scris numele agresorului : „M. I., aspecte ce au fost consemnate în procesul-verbal întocmit cu acel prilej.
Partea vătămată a fost internată în cadrul Clinicii de Neurologie mai sus menţionate în perioada 7- 24 octombrie 2005. Ulterior, cel în cauză a fost internat în cadrul Clinicii de Neurochirurgie I Cluj a aceluiaşi spital clinic în intervalul cuprins între 15 – 22 .03.2006.
Din raportul de constatare medico-legală nr.2699/II/a/117/26.10.2005 rezultă că partea vătămată a fost internată cu diagnosticul „Traumatism cranio-cerebral deschis sever (prin agresiune) cu hematom subdural hemisferic stâng cu hemipareză dr. şi afazie mixtă. Contuzie dilacerare temporo-parietală stg., operată. Fractură temporo-parietală stg., cu înfundare”.
În finalul raportului s-a conchis că partea vătămată prezintă leziuni corporale traumatice, care s-au putut produce prin lovire cu corp dur; că leziunile necesită 75-80 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare; că acestea întrunesc caracteristicile medico-legale ale noţiunii de punere în primejdie a vieţii şi că acestea pot data din 6.10.2005.
Ulterior, prin completarea la raportul de constatare medico-legală efectuată cu adresa nr.1060/X/23.05.2006 a serviciului Medico-Legal Judeţean Bistriţa-Năsăud s-a relevat că partea vătămată prezintă leziuni corporale traumatice, care s-au putut produce prin lovire cu corp dur ; că leziunile necesită, în totalitate, 120-130 de zile de îngrijiri medicale şi că acestea au pus în primejdie viaţa victimei, conferindu-i acesteia o infirmitate permanentă.
În fine, în cursul cercetărilor judecătoreşti s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale în vederea stabilirii măsurii în care s-a redus capacitatea de muncă a părţii vătămate.
Prin raportul de expertiză medico-legală nr.935/II/4/4/27.04.2009 întocmit la nivelul Seviciului Judeţean de Medicină legală Bistriţa-Năsăud au fost reiterate concluziile celorlalte acte medico-legale, relevându-se, în plus, faptul că leziunile suferite au determinat pierderea totală , temporară, a capacităţii de muncă a părţii vătămate, încadrabilă în gradul I de invaliditate, pe o perioadă de 6 luni de la data agresiunii şi ulterior o scădere permanentă a capacităţii de muncă cu 20-25 %, neîncadrabilă în grad de invaliditate.
Fapta astfel reţinută în sarcina inculpatului M.I.A. de a aplica lovituri părţii vătămate, într-o zonă vitală (cap), cu un corp dur, apt să provoace moartea (bâtă) şi cu intensitate sporită, fapt ce a provocat leziuni grave, cu punerea în primejdie a vieţii victimei, faptă comisă împreună cu alte două persoane, întruneşte în drept, elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor, prev.de art. 20 Cod penal rap.la art. 174 Cod penal cu aplic.art.75 lit.”a” Cod penal.
Audiat fiind, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei susţinând că nu este autorul infracţiunii reţinute în sarcina sa, că în seara incidentului se afla la domiciliu împreună cu tatăl său şi o călugăriţă care strângea fonduri pentru o mânăstire şi că partea vătămată l-a indicat ca autor al agresiunii pentru a se răzbuna pe familia sa din cauza plângerii penale formulate împotriva părţii vătămate de familia C., aflată în grad de rudenie cu inculpatul.
Susţinerile inculpatului nu au niciun suport real fiind date în scopul vădit de a se sustrage răspunderii penale, astfel încât vor fi înlăturate de instanţă.
Starea de fapt astfel cum a fost aceasta reţinută de instanţă este evidenţiată de ansamblul probelor administrate în cauză.
Chiar dacă în cursul cercetărilor judecătoreşti unii dintre martori şi-au mai nuanţat depoziţiile, din motive lesne de înţeles (relaţii de vecinătate cu familia inculpatului, prezenţa tatălui inculpatului la dezbaterea cauzei), din coroborarea tuturor probelor rezultă că inculpatul a comis, cu intenţie, fapta reţinută în sarcina sa.
În sensul celor de mai sus, depoziţiile constante ale părţii vătămate, se coroborează cu cele ale martorilor, persoane care au aflat, fie direct de la partea vătămată, fie din zvonul public, care era identitatea unuia dintre agresori, cu menţiunea scrisă efectuată de partea vătămată în cuprinsul procesului-verbal întocmit de organele de poliţie la data de 7.10.2005 şi cu actele medico-legale întocmite în cauză.
Pe de altă parte, mai este de reţinut că, cu ocazia cercetării locului faptei a fost descoperită o şapcă ce a fost ridicată în vederea examinării.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică nr.100069/22.02.2006 întocmit în cauză, în urma examinării şepcii în discuţie şi a comparării profilelor genetice identificate pe aceasta şi ridicate de la inculpat, rezultă că urma biologică găsită pe obiectul ridicat de la faţa locului a pus în evidenţă un amestec de profile genetice în care s-a inclus profilul genetic al inculpatului (f.124-129).
Întrucât inculpatul a negat săvârşirea faptei, acesta a fost supus testului poligraf. Prin raportul de expertiză asupra comportamentului simulat nr.561.685/21.11.2005 întocmit de serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Cluj s-a conchis că inculpatul nu este sincer la întrebările relevante ale cauzei.
În fine, susţinerile inculpatului referitoare la motivul pentru care partea vătămată l-a indicat ca fiind unul dintre autorii agresiunii sunt lipsite şi de suport logic. Chiar făcând abstracţie de întreaga probaţiune în sensul vinovăţiei inculpatului, este foarte puţin probabil ca o victimă a agresiunii să indice o altă persoană, în mod deliberat, ca agresor, conştientă fiind că, în acest mod, vinovatul nu va mai fi tras la răspundere.
În speţă, o asemenea explicaţie este cu atât mai puţin plauzibilă cu cât, potrivit declaraţiilor celor doi protagonişti, până la data incidentului aceştia nu au avut niciun fel de probleme.
În realitate, pe fondul tensiunii create în urma incidentului din data de 1.10.2005 dintre partea vătămată, pe de o parte şi familia Chilian (rudele inculpatului) pe de altă parte, inculpatul a urmărit să aplice o corecţie fizică părţii vătămate pentru faptele comise de aceasta în dauna rudelor sale.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul apreciază că inculpatul este autorul faptei reţinute în sarcina sa, faptă comisă cu vinovăţie.
Aşa fiind, în baza textelor legale mai sus menţionate şi făcând şi aplic.art.72 Cod penal, referitor la criteriile generale de individualizare a pedepselor, art. 53 pct.2 lit.”a” şi art.64 Cod penal se va dispune condamnarea inculpatului M.I.A. pentru comiterea tentativei la infracţiunea de omor, la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.”a” şi „b” Cod penal.
Cu toate că inculpatul nu are antecedente penale, instanţa apreciază că nu se impune a se reţine circumstanţe atenuante prev.de art.74 lit.”a” Cod penal acestei împrejurări dându-i-se eficienţă în procesul de individualizare a întinderii pedepsei, în sensul orientării spre limita minimă prevăzută de lege.
Pe de altă parte, având în vedere gravitatea faptei comise, tribunalul apreciază că se impune şi aplicarea pedepsei accesorii prev.de art.64 lit.”a” teza I-a Cod penal, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost stabilită şi ca pedeapsă complementară.
În consecinţă, în cauză se va face aplic.art. 71 şi 64 lit.”a”şi „b” Cod penal.
În latura civilă a cauzei sunt de făcut o serie de precizări referitoare la părţile constituite părţi civile, la momentul formulării pretenţiilor şi la întinderea acestora.
Ulterior săvârşirii faptei, partea vătămată a fost internată în unităţile sanitare din municipiul Cluj, care au emis pretenţii civile încă din faza urmăririi penale.
În concret, Clinica Neurologică II „Ion Minea” din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj s-a constituit parte civilă cu suma de 2.301,23 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu internarea victimei în perioada 7-24 octombrie 2005, potrivit decontului depus la dosar.
Totodată, Clinica de Neurochirurgie I Cluj s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.140,12 lei cu acelaşi titlu, pentru perioada de internare a părţii vătămate – 15-22 martie 2006 – solicitând totodată obligarea inculpatului şi la plata majorărilor de întârziere din prima zi următoare datei externării şi până la achitarea integrală a debitului.
Ca atare, reţinând că sunt îndeplinite şi condiţiile răspunderii civile, în baza disp.art.14 Cod procedură penală rap.la art. 998 Cod civil se va dispune obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare pretinse, potrivit constituirilor de părţi civile mai sus menţionate.
Partea vătămată a emis la rândul său pretenţii civile.Iniţial, în cursul urmăririi penale, aceasta a pretins plata sumei de 100.000 lei din care 50.000 lei cu titlul de daune materiale iar suma de 50.000 lei cu titlul de daune morale.
Ulterior, în instanţă, la termenul din data de 31.10.2007, înainte de citirea actului de sesizare, partea vătămată şi-a precizat poziţia solicitând obligarea inculpatului la plata sumelor de 3.000 Euro şi 20.000 lei cu titlul de daune materiale , 80.000 lei daune morale şi la plata unei rente lunare în raport de starea sănătăţii acesteia.
În fine, prin concluziile scrise depuse la dosar partea vătămată a concretizat daunele materiale pretinse (3.000 Euro şi 20.000 lei) şi cuantumul rentei lunare pretinse.
Astfel, partea civilă a pretins suma de 3.000 Euro reprezentând contravaloarea plăcii de inox aplicată pe calota craniană (1.500 Euro) şi a manoperei aferente (1.500 Euro) şi suma de 20.000 lei compusă din : 6.000 lei reprezentând contravaloarea celor 120 de zile nelucrate, ulterioare incidentului calculate la 50 lei/zi; 9.000 lei contravaloarea celor 180 de zile de infirmitate permanentă şi suma de 5.000 lei reprezentând contravaloarea medicamentelor şi alimentaţiei suplimentare pe perioada spitalizării, sens în care s-au depus la dosar o serie de chitanţe şi de bonuri.
În fine, partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 400 lei lunar cu titlul de rentă de întreţinere, începând cu data de 6 mai 2006 şi până la însănătoşire.
În dovedirea pretenţiilor civile emise , partea vătămată a depus la dosarul cauzei o serie de documente (bonuri fiscale pentru achiziţionarea de medicamente, chitanţe pentru achitarea unor consultaţii medicale, factura pentru cumpărarea plăcuţei montate la nivelul capului şi chitanţa pentru plata contribuţiei la fondul de sănătate pentru perioada anilor 2002-2005, acte existente în plicul de la dosar.
În plus, în acelaşi sens, s-a procedat la audierea martorilor M. I. şi B.S.G.
Din depoziţiile celor doi martori rezultă că anterior incidentului partea civilă presta muncile specifice gospodăriei rurale, că avea şi aprox. 70-80 oi în turma ce o avea în grijă, că ulterior agresării sale nu a mai putut munci, motiv pentru care a plătit diferite persoane pentru a presta muncă în gospodăria sa şi că, o zi de muncă se plăteşte cu aprox.30-40 lei.
Ca atare, instanţa a luat ca bază de calcul în stabilirea sumelor cuvenite părţii vătămate cu titlul de despăgubiri civile, această ultimă valoare (de 40 lei/zi) întrucât suma pretinsă de partea civilă (de 50 lei/zi) nu a fost dovedită.
În baza întregului material probator administrat în latura civilă a cauzei, tribunalul a stabilit că partea vătămată este îndreptăţită la a primi, cu titlul de despăgubiri civile materiale, următoarele sume : 1.500 Euro – contravaloarea plăcuţei metalice montate la nivelul cutiei craniene; 917,55 lei – contravaloare consultaţii medicale şi medicamente achiziţionate de familia victimei ; 6.240 lei – venit nerealizat în perioada celor 6 luni de incapacitate totală de muncă; 10.140 lei – rentă globală pentru reducerea capacităţii de muncă, ulterior celor 6 luni de incapacitate totală, respectiv din data de 6.04.2006 până la pronunţarea hotărârii şi 260 lei – rentă lunară pentru reducerea cu 25 % a capacităţii de muncă.
În legătură cu sumele mai sus menţionate sunt de făcut următoarele precizări:
Cu factura nr.4778/19.03.2006, existentă în plicul de la dosar, partea vătămată a făcut dovada achiziţionării plăcuţei montate la nivelul capului contra sumei de 1.500 Euro fără a face însă dovada faptului că pentru montarea acesteia a achitat o sumă echivalentă.
Pe de altă parte, la dosarul cauzei s-au depus un număr de 10 bonuri fiscale cu care s-a făcut dovada achiziţionării de medicamente pentru partea civilă. În sumă totală de 734,15 lei şi un număr de 6 chitanţe pentru plata unor consultaţii medicale, totalizând 183,40 lei.
În total, cu aceste documente s-a făcut dovada achitării sumei de 917,55 lei, sumă la care partea civilă este îndreptăţită.
În ceea ce priveşte veniturile nerealizate de partea civilă şi renta de întreţinere la care este îndreptăţită, instanţa a avut în vedere un venit zilnic ce putea fi realizat de 40 lei, raportat la un număr de zile lucrătoare de 26/lună. Astfel, s-a ajuns la concluzia că partea vătămată putea realiza venituri de 1.040 lei/lună.
Ca urmare, pe perioada celor 6 luni de incapacitate totală de muncă, victima agresiunii putea realiza venituri de 6.240 lei, calculate în raport de numărul zilelor lucrătoare din acest interval de timp, de 156 zile şi de venitul zilnic de 40 lei ce putea fi obţinut.
Sub acest aspect este de reţinut că partea civilă a pretins obligarea inculpatului la plata sumei de 6.000 lei reprezentând contravaloarea celor 120 de zile nelucrate, acordate prin actul medico-legal şi la 9.000 lei reprezentând contravaloarea celor 180 de zile de infirmitate permanentă, cu toate că în realitate, cele două intervale de timp se suprapun.
Astfel din raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză rezultă că leziunile suferite de partea vătămată au determinat pierderea totală, temporară, a capacităţii de muncă pe o perioadă de 6 luni de la data agresiunii şi ulterior o scădere permanentă a capacităţii de muncă cu 20-25 %.
In raport de venitul lunar ce putea fi realizat de partea vătămată în condiţii normale, de 1.040 lei şi de scăderea capacităţii de muncă de 25% astfel cum a fost aceasta stabilită prin expertiza medico-legală rezultă că partea civilă este îndreptăţită a primi, cu titlul de rentă, suma de 260 lei/lună, reprezentând venituri nerealizate, corespunzător diminuării capacităţii de muncă.
În consecinţă, acestea i se va acorda o rentă globală de 10.140 lei pentru perioada celor 39 de luni, ulterioare expirării celor 6 luni de incapacitate totală de muncă, respectiv de la data de 6.04.2006 şi până la pronunţarea hotărârii, precum şi o rentă lunară de 260 lei începând cu data pronunţării hotărârii şi până la încetarea stării de incapacitate de muncă.
În fine, în raport de consecinţele extrem de grave ale faptei comise, instanţa apreciază că partea civilă este îndreptăţită şi la repararea prejudiciului moral încercat, suma de 40.000 lei reprezentând o reparaţie echitabilă pentru suferinţele încercate de victimă.
La stabilirea acestei sume tribunalul a avut în vedere gravitatea consecinţelor produse prin fapta inculpatului (traumatism cranio-cerebral deschis severe cu hematom subdural hemisferic stg., cu hemipareză dr.şi afazie mixtă), suferinţele fizice şi psihice îndurate de partea vătămată ulterior agresiunii, determinate de leziunile provocate cât şi de intervenţiile chirurgicale suportate, dar şi de împrejurarea că de la vârsta de 32 de ani întreaga viaţă a părţii vătămate se va înscrie pe alte coordonate decât cele normale, dat fiind regimul de viaţă nou adoptat, ce presupune o serie de tratamente, de lipsuri şi privaţiuni.
Printre actele depuse de partea vătămată în dovedirea laturii civile, se află şi chitanţa nr.8832813/24.10.2005 pentru plata contribuţiei la fondul de sănătate pentru perioada 2002-2005 în valoare de 301 lei.Această sumă nu se cuvine însă părţii civile deoarece, ca urmare a acestei plăţi aceasta a beneficiat de asistenţă medicală gratuită.
În consecinţă, pentru considerentele anterior expuse, se va dispune obligarea inculpatului şi la plata despăgubirilor civile în favoarea părţii vătămate, în cuantumurile stabilite în cele ce preced.
Potrivit disp.art.193 Cod procedură penală se va dispune obligarea inculpatului şi la plata cheltuielilor de judecată efectuate de partea civilă , în sumă de 1.500 lei, reprezentând onorariul avocaţial, conform chitanţei nr.308/14.XI .2005, depusă la dosar.
