Gradul concret de pericol social al faptei prevăzute de legea penală. Criterii de apreciere
Infracţiuni
D e c i z i a nr. 1665 R/23 iunie 2009
Examinând actele şi lucrările dosarului de fond se constată că prin rechizitoriul dat la data de 14 decembrie 2007 în dosarul nr. 487/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Darabani a fost trimis în judecată inculpatul A.M., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 180 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi 42 Cod penal, comisă prin aceea că în noaptea de 25/26.06.2007 în două rânduri dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a lovit-o cu pumnii peste faţă pe partea vătămată- profesorul C.M. – A., cauzându-i leziuni traumatice vindecabile în 5-6 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico legal nr. 629/27.06.2007 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Botoşani.
Investită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Darabani, prin sentinţa penală nr. 119 din 3 martie 2009 a condamnat pe inculpatul A.M., fiul lui M. şi G., născut la data de xx.xx.xxxx în oraşul Darabani, jud. Botoşani, cu acelaşi domiciliu, str. X nr. Y, student, fără antecedente penale, CNP xxxxxxxxxxxxx, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. şi ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal la 500 lei amendă penală.
S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 631 Cod penal privind condiţiile înlocuirii pedepsei amenzii penale cu pedeapsa închisorii.
A obligat inculpatul să plătească părţii vătămate C. M. – A. din mun. Botoşani X nr. Y, bl. Z , sc. T, ap. U, suma de 2500 lei daune morale.
A obligat inculpatul să plătească statului 500 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că în seara zilei de 25 iunie 2007 atât inculpatul cât şi partea vătămată se aflau în localul „Amigos”din zona autogării Darabani. În momentul în care numitul C. M. – A a ieşit din local pentru a discuta cu numita A. I., inculpatul, fără a scoate vreo vorbă i-a aplicat o palmă părţii vătămate în zona feţei, conflictul fiind aplanat de către susnumita.
În jurul orelor 02,00 când partea vătămată a ajuns în apropierea blocului unde locuieşte l-a recunoscut pe inculpat care a coborât dintr-un autoturism şi s-a repezit asupra sa lovindu-l în repetate rânduri cu pumnii şi picioarele.
Fiind examinat medico legal, Serviciul de Medicină Legală Botoşani a constatat că urmare a agresiunii inculpatului, partea vătămată a prezentat leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un nr. de 5-6 zile de îngrijiri medicale.
Situaţia de fapt a fost dovedită cu plângerea şi declaraţia părţii vătămate, certificatul medico-legal eliberat de Serviciul de Medicină Legală Botoşani, declaraţiile martorilor I. C., C. G.C., A. I., H. D. D., P. A., D. I. A., coroborate şi cu declaraţiile inculpatului care în nici în cursul urmăririi penale şi nici în cursul judecăţii nu a recunoscut săvârşirea faptei.
În ceea ce priveşte latura civilă s-a avut în vedere că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5000 lei daune morale.
În urma probelor administrate instanţa a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă având în vedere gravitatea leziunilor şi a zilelor de îngrijiri medicale care au fost necesare pentru vindecare, precum şi prejudiciului moral suferit de către aceasta. Partea vătămată este o persoană cu notorietate în oraşul Darabani, profesor de filozofie contemporană la Grupul Şcolar Darabani şi a fost lovit în faţa numitei A. I., care la data săvârşirii faptei era domnişoară. De asemenea fapta s-a petrecut într-un loc public, pe trotuarul din faţa Cafe-Barului Disco Amigo.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A.M., solicitând desfiinţarea acesteia pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului inculpatul arată că situaţia de fapt reţinută de prima instanţă se întemeiază doar pe declaraţia martorei A. I. dată la 3 iulie 2007 în faza actelor premergătoare, ceea ce contravine prevederilor art. 2 Cod procedură penală. Nefiind dată în cursul procesului penal această declaraţie nu poate constitui probă în sensul art. 78 – 865 Cod procedură penală. Mai arată inculpatul că această declaraţie a fost influenţată de calitatea de elevă a părţii vătămate.
Susţine inculpatul că în mod greşit prima instanţă a înlăturat celelalte probe legal administrate, fără a preciza motivele care au stat la baza unei asemenea aprecieri. Solicită să se constate că concluziile certificatului medico-legal nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă, deoarece partea vătămată arată că i s-a aplicat o lovitură cu palma, iar leziunile traumatice descrise în certificat sunt consecinţa lovirii cu corpuri dure.
Mai arată inculpatul că declaraţiile martorilor C. şi P. nu prezintă relevanţă în stabilirea situaţiei de fapt, aceştia nerelatând aspecte percepute personal.
Faţă de aceste aspecte inculpatul solicită reţinerea nevinovăţiei sale şi, pe cale de consecinţă, să se dispună achitarea în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Referitor la latura civilă, se arată că obligarea inculpatului la plata unor daune morale a fost motivată avându-se în vedere notorietatea părţii vătămate în oraşul Darabani, fără a se specifica felul acestei notorietăţi. Dimpotrivă, în seara de 25 iunie 2007 partea vătămată se afla în stare de ebrietate, a frecventat cel puţin două localuri şi se afla în compania minorei A. I., eleva sa la acel moment. Prima instanţă nu a motivat în ce constă prejudiciul moral suferit de partea vătămată şi nici aceasta nu a solicitat probe în acest sens.
În consecinţă, inculpatul solicită respingerea ca nedovedite a pretenţiilor civile formulate.
Recursul este fondat.
Probatoriul administrat în cauză confirmă săvârşirea de către inculpatul A.M. a faptei de lovire asupra părţii vătămate C. M. A.. Esenţiale din acest punct de vedere sunt declaraţia martorei A. I. (care a fost de faţă la săvârşirea faptei) şi concluziile certificatului medico-legal, care atestă că partea vătămată a suferit leziuni traumatice ce pot data din 25 iunie 2007, produse prin loviri cu corpuri dure. Nu pot fi avute în vedere decât leziunile cuprinse la primul alineat al părţii descriptive a certificatului, şi anume cele din partea stângă a feţei, deoarece atât partea vătămată cât şi martora se referă la o lovitură cu palma aplicată în partea stângă a feţei. Cum nu s-a putut stabili vreo legătură de cauzalitate între celelalte leziuni descrise şi fapta comisă de inculpat, acestea nu vor fi luate în considerare.
Susţinerile inculpatului privind valoarea probatorie a declaraţiei martorei A. şi a concluziilor certificatului medico-legal sunt nefondate. Astfel, declaraţia martorei, chiar luată înainte de începerea urmăririi penale, respectă dispoziţiile procedurale privind audierea martorilor şi se coroborează cu restul probatoriului. Imposibilitatea unei noi audieri a martorei a fost una obiectivă, iar inculpatul nu a fost lipsit de dreptul de a-şi propune probe în apărare. Concluziile actului medico-legal se referă la leziuni produse prin lovire cu corpuri dure. Palma poate fi un asemenea corp dur, leziunile produse nedepinzând doar de corpul vulnerant, ci şi de intensitatea şi modul de aplicare a loviturii. În speţă partea vătămată a suferit doar o excoriaţie superficială, ce a necesitat pentru vindecare un număr redus de zile de îngrijiri medicale, aspecte care susţin situaţia de fapt reţinută de prima instanţă.
Prin urmare, în mod corect s-a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea faptei de lovire. Având însă în vedere leziunile produse, modalitatea de săvârşire a faptei şi persoana inculpatului (persoană fără antecedente penale, în vârstă de 24 ani şi care urmează studii universitare), nu se poate susţine că această faptă ar prezenta gradul de pericol social al unei infracţiuni, fiind incidente prevederile art. 181 Cod penal şi art. 10 lit. b1 Cod procedură penală. Lipsa gradului de pericol social specific unei infracţiuni nu exclude însă sancţionarea administrativă a inculpatului. Din acest punct de vedere tribunalul apreciază că aplicarea sancţiunii amenzii administrative în cuantumul maxim prevăzut de art. 91 Cod penal este pe deplin justificată şi va constitui un serios avertisment pentru inculpat.
Inculpatul a fost obligat prin hotărârea atacată la plata unor daune morale în cuantum de 2.500 lei, motivându-se că a cauzat suferinţe fizice părţii, dar şi un prejudiciu moral părţii vătămate, care este persoană cu notorietate în oraşul Darabani (profesor de filozofie contemporană la Grupul Şcolar Darabani) şi a fost lovit într-un loc public, în faţa unei domnişoare (numita A.).
Este de observat că nu orice suferinţe fizice justifică acordarea de daune morale, ci doar acele suferinţe deosebit de puternice, care depăşesc intensitatea specifică oricărei acţiuni de lovire. În speţă partea vătămată a primit o singură lovitura cu palma, iar leziunile produse exclud existenţa acelei suferinţe deosebite arătate mai sus.
Obligarea inculpatului la plata daunelor morale este motivată şi de notorietatea părţii vătămate şi de împrejurările săvârşirii faptei. Acceptând că partea vătămată este o persoană de notorietate în oraşul Darabani (ceea ce ar însemna că toate cadrele didactice din oraş s-ar bucura de aceeaşi notorietate), subliniem că, pentru a justifica acordarea de daune morale, notorietatea trebuie însoţită de un ecou deosebit în comunitate al faptei săvârşite. Faptul că partea vătămată a fost lovită într-un loc public nu prezintă relevanţă în soluţionarea laturii civile, în măsura în care fapta a fost comisă foarte rapid, pe timpul nopţii şi nu a fost observată decât de martora A.. Este greu de precizat cu ce anume a contribuit la producerea vreunui prejudiciu moral calitatea de domnişoară a martorei.
Faţă de aceste împrejurări tribunalul consideră că nu se justifica obligarea inculpatului la plata unor daune morale, sancţionarea administrativă a acestuia constituind o suficientă reparaţie morală pentru partea vătămată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, va fi admis recursul declarat de inculpat, casată sentinţa şi achitat inculpatul în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală. Se va aplica inculpatului sancţiunea administrativă a amenzii de 1.000 lei. Va fi respinsă ca nefondată acţiunea civilă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală (cu precizarea că cheltuielile judiciare din prima instanţă nu pot fi imputate părţii vătămate deoarece s-a confirmat existenţa faptei reclamate),
