Indiferent de forma concreta în care se savârseste complicitatea, trebuie sa existe o întelegere între complice si autor, întelegere care trebuie sa fie anterioara sau cel putin concomitenta savârsirii faptei.
În speta, intimatul inculpat nu a participat la discutiile anterioare prin care ceilalti inculpati au stabilit modalitatea de savârsirea a infractiunilor, nu a fost prezent când s-a luat hotarârea infractionala, nu a cunoscut în nici un mod de comiterea acesteia; simpla împrejurare ca intimatul inculpat a consumat alimente din cele oferite de coinculpatul S.G. (fratele sau) din domiciliul comun, nu se încadreaza în dispozitiile art.26 Cod penal.
Cod penal, art.26
Prin sentinta penala nr.31 din 27.04.2007, a Judecatoriei Macin s-a dispus, în conformitate cu art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit.”a,g,i” Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal si art. 75 lit.”a” Cod penal condamnarea inculpatilor S.G. si N.C. la câte o pedeapsa de 4 ani închisoare, fiecare, iar, în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit.”a” raportat la art. 10 lit.”a” Cod procedura penala, s-a dispus achitarea inculpatului S.E.V. pentru savârsirea infractiunii prevazuta de art. 26-208 al. 1 – 209 al. 1 lit.”a,g,i” Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal si art. 75 lit.”a” Cod penal pentru care a fost trimis în judecata.
Instanta de fond a stabilit urmatoarea situatie de fapt:
În perioada 4 iulie 2005 – 3 octombrie 2005, împreuna cu alte persoane, pe timp de noapte si prin efractie, inculpatii S.G. si N.C. au sustras bunuri alimentare si nealimentare precum si bani din patru societati comerciale precum si aparatura electronica din Caminul Cultural al comunei Peceneaga, judetul Tulcea; la una dintre fapte, cea din 26.09.2005, s-a retinut ca fratii N.C. si N.M. s-au deplasat la locuinta fratilor S.I., S.G. si S.E.V., apoi, în jurul orelor 24,00 înarmati cu patru saci, manusi, masti confectionate din pantaloni tricotati si o ranga de fier, în baza unei hotarâri infractionale anterioare, primii patru N.C., N.M., S.I., S.G. au mers la magazinul S.C. « U.C. » S.R.L. din localitatea Peceneaga si, profitând de întuneric si de faptul ca în zona nu se aflau alte persoane ce îi puteau surprinde, inculpatii S.G. si N.C. s-au apropiat de usa de acces a magazinului, unde, prin fortarea lacatului de la grilaj, au patruns în incinta acestuia, au luat în saci produse alimentare si nealimentare, obiecte de îmbracaminte, bani în moneda divizionara, bunuri pe le-au transportat la locuinta fratilor S., împartindu-le în mod egal.
Tribunalul Tulcea prin decizia penala nr. 114 din 25.09.2007 pronuntata în dosarul penal nr. 99/253/2006 a admis ca fondate apelurile declarate de Parchetul de pe lânga Judecatoria Macin si de inculpatul S.G., a desfiintat, în parte hotarârea atacata, a înlaturat din încadrarea juridica a faptelor pentru care au fost trimisi în judecata inculpatii S.G. si N.C., S.E.V., circumstanta agravanta prevazuta de art. 75 lit. « a » Cod penal si, în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. « a » raportat la art. 10 lit. « a » Cod procedura penala, l-a achitat pe inculpatul S.E.V. pentru savârsirea infractiunii prevazute de art. 26-208 al. 1 – 209 al. 1 lit.”a,g,i” Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
Împotriva deciziei penale nr.114 din 25.09.2007, Parchetul de pe lânga Tribunalul Tulcea a declarat recurs, prin care critica solutia instantei de apel cu privire la gresita achitare a inculpatului S.E.V. întrucât „din ansamblul probator reiese ca inculpatul a avut cunostinta de furturile savârsite de consatenii sai, mai ales ca acesta a si consumat din bunurile sustrase”.
Examinând legalitatea si temeinicia recursului declarat in raport de criticile formulate cât si din oficiu, Curtea a constatat urmatoarele:
Potrivit art.378 cod procedura penala, instanta a dispus audierea inculpatului S.E.V. raportat la împrejurarea ca acesta a fost achitat de catre instante, ocazie cu care acesta declara ca nu se face vinovat de comiterea infractiunii pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecata.
Cu ocazia audierii, instanta a constatat greutatea în exprimare a inculpatului, incoerenta în vorbire, aspect ce se coroboreaza cu raportul de expertiza medico-legala psihiatrica efectuat de Serviciul Medico – Legal Tulcea existent la dosarul de urmarire penala.
Din concluziile raportului rezulta ca intimatul inculpat S.E.V. prezinta o întârziere mentala usoara, imaturitate psiho – comportamentala, cu un limbaj discret, dislalic, nivel informational scazut, elemente de orientare temporo-spatiala confuza, handicap psiho-pedagogic nestimulat si discernamântul diminuat în momentul comiterii faptei.
Pentru asigurarea exigentelor unui proces echitabil, instanta are obligatia sa procedeze la ascultarea inculpatului si sa ia act de apararile pe care aceasta întelege sa le faca.
Cerinta referitoare la ascultarea inculpatului, a fost statuata de CEDO prin mai multe hotarâri în care se arata ca, în notiunea de proces echitabil intra si obligatia de apreciere directa a declaratiilor inculpatului prin audierea lui.
Potrivit art.63 cod procedura penala, constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savârsit-o si la cunoasterea împrejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei.
Declaratiile inculpatului facute în cursul procesului penal prin care nu recunoaste savârsirea faptei nu pot fi luate în considerare la solutionarea cauzei, daca nu se coroboreaza cu fapte si împrejurari ce rezulta din ansamblul probelor administrate in cauza, asa cum se prevede în art.69 cod pr.penala.
In speta, trimiterea in judecata a inculpatului S.E.V. s-a bazat pe declaratiile coinculpatilor S.G. si N.C.
Din declaratiile acestora, nu a rezultat faptul ca intimatul inculpat S.E.V. a ajutat s-au a înlesnit în vreun mod comiterea infractiunilor de catre ceilalti doi inculpati.
Sustinerea din recursul parchetului ca intimatul ar fi primit în mod repetat la domiciliul sau bunuri ce proveneau din furt, nu se confirma cu nici o proba, atât timp cât s-a stabilit cu certitudine ca intimatul inculpat locuia într-o camera separata a imobilului.
Simplul fapt ca inculpatul locuia în acelasi imobil cu autorii furtului, dintre care unul fratele sau, nu duce automat la concluzia ca acesta ar avea calitatea de complice.
Potrivit art.26 cod penal, complice este persoana care cu intentie înlesneste sau ajuta în orice mod la savârsirea unei fapte prevazute de legea penala.
Teza a II-a prevede ca este complice persoana care promite înainte sau în timpul savârsirii faptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe faptuitor.
In mod corect, instantele au stabilit ca intimatul inculpat S.E.V. nu a participat la nici una din discutiile care au avut loc între coinculpati atunci când au hotarât sa comita faptele si nici nu a stiut de savârsirea acestora.
Împrejurare ca intimatul inculpat a consumat unele din alimentele ce au fost oferite nu poate fi calificata ca un ajutor sau ca o înlesnire ale autorilor furtului.
Pe cale de consecinta, achitarea inculpatului este legala si temeinica, iar recursul declarat de catre parchet este nefondat.
