Infracţiune silvică. Determinarea obiectului material al infracţiunii.
Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, art. 32
Legea nr. 26/1996, art. 98
Legea nr. 46/2008
Codul penal, art. 13
În condiţiile în care cercetările efectuate în cauză nu sunt apte să determine numărul arborilor pretins tăiaţi şi sustraşi de către inculpaţi şi, în plus, există probe care confirmă că, în zona respectivă, se sustrage frecvent material lemnos, iar autorii sunt sau nu prinşi, este corectă soluţia de achitare a inculpaţilor de sub acuza comiterii infracţiunilor de tăiere de arbori fără drept şi furt de arbori.
Prin sentinţa penală nr. 291/11 iunie 2008, pronunţată de Judecătoria Reghin, au fost dispuse următoarele:
În baza art.32 alin.3 şi 4 lit.a din OG 96/1998, a fost condamnat inculpatul R.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tăiere ilegală de arbori.
În baza art. 98 alin. 3 şi 4 din Legea 26/1996 raportat la art. 32 alin.3 şi 4 lit. a O.G. 96/1998, a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt de arbori.
În baza art.33 lit.a şi art. 34 lit.b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi conform art. 71 alin. 2 Cod penal, i-a interzis acestuia drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a şi b Cod penal.
În baza art.32 alin.3 şi 4 lit.a din OG 96/1998 a fost condamnat inculpatul R.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tăiere ilegală de arbori.
În baza art. 98 alin.3 şi 4 din Legea 26/1996 raportat la art. 32 alin.3 şi 4 lit. a O.G. 96/1998 a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt de arbori.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a şi art. 34 lit.b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, iar potrivit art. 71 alin. 2 Cod penal, i-a interzis acestuia drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a şi b Cod penal.
De asemenea, instanţa de fond a constatat că părţile vătămate L.A., F.V., C.D. – prin mandatara C.M. şi C.Gh., nu au formulat pretenţii civile.
În temeiul art.191 alin.2 Cod pr.penală au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
F.V. şi părţile vătămate C.D., L.A. sunt fraţi şi proprietari în locul numit „În Dealul între Obcini” ai unei suprafeţe de pădure înscrisă în CF 750 Stânceni, dobândită prin moştenire în anul 1987. La data de 24 martie 2006, F.V. a întocmit o împuternicire prin care părţile vătămate L.A. şi C.D. o mandatau pe ea să marcheze, exploateze şi să valorifice cota de material lemnos care le-ar reveni din locul numit „În Deal între Obcini”.
Ulterior, la data de 25 aprilie 2006, numita F.V. a depus la Ocolul Silvic Lunca Bradului, cerere prin care, împreună cu ceilalţi coproprietari, părţile vătămate C.D. şi L.A., solicitau marcarea de arbori şi tăierea unui număr de 75 mc material lemnos pentru construcţii, sens în care F.V. a depus şi copiile cărţilor de identitate ale acestora. Anterior această cerere a fost vizată de Primăria Lunca Bradului.
La data de 28 august 2006 soţia părţii vătămate C.D., C.M., a depus la postul de poliţie Lunca Bradului plângere penală solicitând cercetarea lui F.V., deoarece fără a avea acordul soţului, a întocmit actul de împuternicire şi cererea către Ocolul Silvic Lunca Bradului pentru marcarea materialului lemnos, semnând în fals aceste acte.
Având în vedere că, C.M. a avut declaraţii contradictorii în legătură cu acordul dat de soţul său lui F.V., în data de 12.04.2007, susţinând că ar fi avut acordul pentru exploatarea materialului lemnos, s-a apreciat că se impune scoaterea de sub urmărire penală a lui F.V.
Singura problemă care trebuia clarificată a fost aceea a tăierii de arbori nemarcaţi, tăiere efectuată de către inculpaţii R.M. şi R.V.
Instanţa mai reţine că, după depunerea actelor la Ocolul Silvic Lunca Bradului, la data de 30.06.2006, s-au eliberat de către Ocolul Silvic Lunca Bradului autorizaţiile de exploatare nr.96, 97 şi 98, perioada pentru exploatare fiind 30.06.2006, 30.07.2006.
Totodată s-au întocmit actele de punere în valoare numerele 58219, 58221,58220 pentru un număr de 15,13 şi 13 arbori de esenţă răşinoase, în volum de 59 mc.
Marcarea arborilor în teren s-a făcut de tehnicianul C.M., împreună cu un reprezentant al ITRSV Braşov. La marcare a participat F.V., soţul acesteia, F.V. şi inculpatul R.M., acesta din urmă văzând ce arbori s-au marcat.
După punerea în valoare a arborilor, partea vătămată F.V. a vândut întreaga masă lemnoasă autorizată spre exploatare, lui R.M. şi R.V., înţelegându-se la 90 lei/mc.
La data de 7.07.2006 şi la 18.07.2006 s-au întocmit avizele de însoţire a materialului lemnos pentru un număr de 21 bucăţi, respectiv 11 buc arbori, în volum de 18,20 mc, respectiv 17,91 mc.
R.M. şi R.V. i-au plătit 1.000 lei pentru o remorcă de material lemnos, iar mai apoi, pentru încă un transport cu autospecială, încă 3.000 lei, fără ca pentru materialul lemnos transportat să se întocmească acte de transport.
S-a reţinut că F.V. a declarat că a primit de la cei doi inculpaţi 4.500 lei, din care s-au scăzut cheltuielile de exploatare, restul sumei fiind împărţită celorlalţi doi fraţi.
Instanţa a mai constatat că cei doi inculpaţi nu au recunoscut că au tăiat arbori nemarcaţi, că nu au efectuat lucrări de exploatare şi că nu au cumpărat material lemnos de la aceasta.
Cu ocazia cercetării la faţa locului, la locul indicat s-au găsit un număr de 30 de cioate, de esenţă răşinoase, cu diametrele cuprinse între 32 cm şi 92,5 cm.
De la cioata nr.30 până la cioata nr.41 s-a văzut urmă de marca ciocanului silvic, dar nu s-a putut distinge seria ciocanului.
De asemenea, au mai fost găsite alte 3 cioate de esenţă foioasă, cu dimensiunile de 23, 39 şi 40 cm şi alte 14 cioate de esenţă răşinoase cu 38,5 cm şi 80,5 cm.
La faţa locului nu s-au găsit arbori tăiaţi şi lăsaţi în pădure, totuşi arborii tăiaţi ilegal au fost transportaţi.
În urma verificărilor efectuate s-a constatat că s-au tăiat un număr de 44 arbori în volum de 97,176 mc în valoare de 51.708,60 lei.
Instanţa a mai subliniat că, deşi inculpaţii au negat că ar fi fost în pădurea părţilor vătămate, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză: C.M.S., S.I., B.R., coroborate cu procesele verbale de confruntare, şi celelalte înscrisuri depuse la dosar, rezultă fără dubiu că cei doi inculpaţi au tăiat ilegal arbori din pădurea părţilor vătămate.
În drept, faptele inculpaţilor au fost încadrate în modalitatea arătată atunci când a fost prezentat dispozitivul sentinţei.
La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaţilor, au fost avute în vedere prevederile art.72 Cod penal privitoare la faptele comise şi persoana inculpaţilor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat în termen legal apel inculpaţii R.M. şi R.V.
Tribunalul Mureş, prin decizia penală nr. 39/A din 10 februarie 2010, a admis apelurile declarate de inculpaţi şi a desfiinţat parţial hotărârea atacată şi rejudecând cauza, pe latura penală limitativ, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, după cum urmează:
– din infracţiunea de tăiere de arbori, fără drept, prev. şi ped. de art. 32 alin. 3, 4 lit. a din O.G. nr. 96/1998 republicată în infracţiunea de tăiere de arbori, fără drept, prev. şi ped. de art. 32 alin. 3, 4 lit. a din O.G. nr. 96/1998, republicată, cu aplicarea art.13 Cod penal;
– din infracţiunea de furt de arbori, prev. şi ped. de art.98 alin.3 şi 4 din Legea nr.26/1996 raportat la art. 32 alin.3 şi 4 lit. a din O.G. nr. 96/1998, republicată, în infracţiunea de furt de arbori, prev. şi ped. de art.98 alin.3 şi 4, raportat la art.97 alin. 4 lit. a din Legea nr.26/1996 (Codul silvic),cu aplicarea art.13 C.penal.
În baza art. 345 alin 1, 3 Cod procedură penală, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, au fost achitaţi inculpaţii R.M. şi R.V. de sub acuza săvârşirii infracţiunilor de:
-tăiere de arbori, fără drept, prev. şi ped. de art.32 alin.3, 4 lit. a din O.G. nr. 96/1998, republicată, cu aplicarea art.13 Cod pen. şi
-furt de arbori, prev. şi ped. de art. 98 alin. 3 şi 4, raportat la art. 97 alin. 4 lit. a din Legea nr.26/1996 (Codul silvic), cu aplicarea art. 13 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
A fost menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate referitoare la soluţionarea laturii civile a cauzei.
Pentru a pronunţa această decizie, Tribunalul Mureş a avut în vedere următoarele:
Cu privire la încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, s-a apreciat că, pe parcursul desfăşurării procesului penal, prin ordinele succesive emise de Ministerul Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, preţul unui mc de masă lemnoasă pe picior a fost majorat.
De asemenea, s-a reţinut că, în urma modificărilor legislative, respectiv în urma intrării în vigoare a Legii 46/2008, infracţiunile de tăiere ilegală de arbori şi furt de arbori sunt prevăzute de dispoziţiile art.108 şi art.110 din acest act normativ, care în economia art.139 stipulează că Legea 26/1996, OG 96/1998 se abrogă însă limitele pedepselor prevăzute în noul act normativ pentru faptele penale arătate sunt diferite faţă de vechea reglementare.
În raport de cele de mai sus şi prin raportare la procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi la conţinutul fişei de calcul, s-a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpaţilor în modalitatea arătată, atunci când a fost prezentat dispozitivul deciziei tribunalului.
Cu privire la situaţia de fapt, s-a apreciat că la cererea părţii vătămate F.V., au fost eliberate de către organele silvice un număr de 3 acte de punere în valoare pentru materialul lemnos marcat în pădurea, proprietate particulară a acesteia şi a fraţilor ei, pădure situată pe raza comunei Lunca Bradului, în locul numit „Între Obcini”. Au fost marcaţi 41 de arbori, având un volum de 59 mc. Întreaga masă lemnoasă a fost vândută inculpaţilor, fiind eliberate şi autorizaţii de exploatare pentru perioada 30.06.-30.07.2006. Se mai reţine că inculpaţii au tăiat lemnele şi le-au transportat, încheindu-şi activitatea la data de 18.06.2006.
În urma unor sesizări ale rudelor lui F.V., abia la data de 29.08.2006, adică la o lună şi jumătate de la încheierea activităţii inculpaţilor, lucrătorul postului de poliţie Lunca Bradului, împreună cu pădurarul şi cu proprietarii pădurii, în prezenţa unor martori asistenţi, întocmesc procesul de cercetare la faţa locului, ocazie cu care se constată numărul de arbori tăiaţi dintre care 29 marcaţi, iar restul de la 30 şi până la 41, purtau urme de marcare, iar alte 17 cioate nu erau marcate.
După încă o lună de la primul control, respectiv la 30 septembrie 2006, se efectuează un al doilea control de către ITRSV Braşov, de această dată găsindu-se un număr total de 44 de cioate, care ar însemna un volum de 97,176 mc material lemnos exploatat, scăzând cele 41 de cioate marcate, rezultă că au fost tăiaţi doar 3 arbori nemarcaţi.
Tribunalul mai reţine că, nepotrivirile nu se opresc aici, cei 41 arbori marcaţi aveau un volum de 59 mc, iar la controlul din 30 septembrie 2006, cele 44 de cioate (41 marcate şi 3 nemarcate) aveau un volum de 97,176 mc. Un calcul simplu făcut de către instanţa de apel, a dus la rezultatul că, cei 3 arbori tăiaţi ilegal, ar fi avut un volum de 38,176 mc, ceea ce, în opinia instanţei, nu este posibil.
S-a mai reţinut că prima instanţă greşit a constatat că toate cele 58 de cioate ar fi reprezentat arbori tăiaţi ilegal, deoarece în toate răspunsurile date de organele silvice se vorbeşte de un număr de 41 de cioate marcate.
Se mai reţine că, datorită modului defectuos în care s-au efectuat cercetările, nu s-a putut stabili cert numărul arborilor tăiaţi ilegal, din actele dosarului numărul acestora variind de la 3 la 17 bucăţi, cu precizarea că la primul control s-a constatat 17 arbori tăiaţi ilegal, iar după o lună, numărul a scăzut la numai 3 asemenea arbori.
Tribunalul mai reţine că, acuza ce li s-a adus inculpaţilor şi pentru care prima instanţă i-a condamnat, se bazează pe faptul că aceştia au exploatat suprafaţa de pădure, iar martorul F.V. susţine că inculpaţii ar fi făcut 2 transporturi de material lemnos fără avize de însoţire.
Cu toate acestea, se apreciază că, deşi inculpaţii au exploatat materialul lemnos, aceştia erau însoţiţi permanent de F.V., soţul părţii vătămate, că utilajele erau parcate chiar în faţa casei martorului de unde, de altfel, era singurul loc prin care puteau fi transportate lemnele.
S-a apreciat că inculpaţii nu aveau obligaţia să-i prezinte martorului avizele de însoţire, astfel încât singură, declaraţia acestui martor, nu poate fi primită ca probă, care să ducă la condamnarea inculpaţilor.
De asemenea, s-a mai stabilit că, inculpaţii nu au mai fost prezenţi în pădure după data de 18.07.2006, la care se adaugă şi faptul că inculpaţilor le-au fost înmânate doar 2 acte de punere în valoare şi nici până în prezent nu s-a descoperit cine a avut cel de-al treilea act.
De asemenea, la achitarea inculpaţilor, s-a luat în calcul şi declaraţia martorului D.I., din care rezulta că în zonă se mai sustrage material lemnos iar autorii sunt sau nu prinşi.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat în termen legal recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, care a solicitat casarea deciziei tribunalului şi condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunile de tăiere de arbori fără drept, prev. de art. 32 alin. 3,4 lit. a din OG 96/1998 republicată cu aplicarea art.13 Cod penal şi furt de arbori prev. de art. 98 alin. 3,4 raportat la art. 97 alin. 4 lit.a din Legea 26/1996 cu aplicarea art.13 Cod penal şi art. 33 lit. a Cod penal.
S-a reţinut că, deşi se constată că cercetările au fost defectuoase, instanţele, în virtutea rolului activ, trebuiau să lămurească cauza sub toate aspectele şi să stabilească câţi mc de arbori au fost tăiaţi de pe picior.
Cu privire la probele din care ar rezulta săvârşirea infracţiunilor, s-a apreciat că instanţa a făcut o apreciere subiectivă şi trunchiată a probatoriului administrat, neţinându-se seama de depoziţia martorului C.M.S., declaraţia martorei B.R. şi de declaraţiile nesincere ale inculpaţilor.
Analizând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza materialului şi lucrărilor din dosarul cauzei, conform art.385 ind. 14 Cod procedură penală şi prin raportare la art.385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală se reţine următoarele:
Decizia Tribunalului Mureş este legală şi temeinică, instanţa în mod corect, pe baza probelor administrate, reţinând că în cauză nu s-a putut stabili cu certitudine cantitatea de material lemnos care a fost tăiată fără aprobare.
În opinia Curţii susţinerea Parchetului, cum că în virtutea rolului activ instanţa trebuia să stabilească cantitatea de material lemnos tăiat fără a fi marcat, nu are suport.
Astfel, organele abilitate să constate câţi arbori au fost tăiaţi fără a fi marcaţi, sunt cele silvice.
Din procesele verbale existente la dosarul cauzei şi întocmite de aceste organe, nu rezultă cu exactitate cantitatea de material lemnos care a fost tăiată fără a fi marcată. Astfel, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, au fost efectuate două controale, unul după o lună şi jumătate de la încheierea activităţii inculpaţilor în pădure, în care s-a stabilit că se aflau 17 cioate nemarcate, şi un altul, după încă o lună de la primul control, în care s-au stabilit că au fost tăiaţi 3 arbori.
În acest context, instanţa nu putea să stabilească cu de la sine putere câţi arbori au fost astfel tăiaţi ilegal.
De asemenea, Curtea apreciază că, într-adevăr inculpaţii au dat declaraţii contradictorii, însă în final au recunoscut că au cumpărat lemnele de la F.V., că le-au tăiat şi că şi-au încheiat activitatea la 18.06.2006. Până la data la care şi-au încheiat activitatea în pădure nu li s-a imputat faptul că au tăiat ilegal vreun anumit număr de arbori.
Controalele efectuate, la o lună şi jumătate după încheierea activităţii inculpaţilor, primul, şi după încă o lună cel de-al doilea, nu sunt de natură, în condiţiile în care nu s-a dovedit cu probe, să stabilească că cei care au exploatat suprafaţa de teren ar fi tăiat arborii care nu au fost marcaţi şi asta cu atât mai mult cu cât rezultă că în zonă s-a mai sustras material lemnos însă autorii nu au fost prinşi.
În atare situaţie este clar că, nu se poate stabili cu certitudine că inculpaţii ar fi cei care au tăiat materialul lemnos nemarcat.
Fiind de acord cu cele reţinute de către instanţa de apel, în motivarea deciziei, Curtea apreciază că recursul Parchetului este nefondat şi urmează să fie respins, în conformitate cu art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
