Domeniu: infracţiunea de înşelăciune
Tip: sentinţă
Nr. 32/28.01.2008
Autor: Judecătoria Adjud
Infracţiunea de înşelăciune – latura subiectivă.
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Adjud nr. 663/P/22.06.2007 s-a dispus punerea in mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor B.A. pentru infracţiunile de emiterea unei file cec fără acoperire in cont şi înşelăciune, prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din legea nr. 59/1934 şi art. 215 alin. 1- 4 Cod penal şi B.R. pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. 1-3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
S-a reţinut in actul de sesizare ca inculpata B. A. este administrator al SC, societate care are un punct de lucru in com. D., judeţul Neamţ, dar că, în realitate toate tranzacţiile si contractele comerciale au fost efectuate de către soţul acesteia, inculpatul B. R., care semna si documentele firmei in numele soţiei sale. Societatea respectivă a avut relaţii comerciale cu SC „Somaco” SA – Sucursala Adjud începând cu anul 2002 şi pe toata durata relaţiilor comerciale dintre părţi, plata materialelor de construcţie cumpărate de la SC”Somaco”SA Adjud se efectua cu bilete la ordin, care erau semnate de către inculpatul B. R., in numele soţiei sale.
S-a mai reţinut in rechizitoriu că in perioada 17.08.2005 – 17.09.2005 inculpatul B. R. a ridicat de la Somaco Adjud BCA in valoare de 50.655,41 lei, pentru plata cărora a emis un număr de 5 bilete la ordin, 3 fiind emise la 16.12.2005, iar 2 au fost emise la 03.01.2006 la Banca Transilvania. La introducerea acestor bilete la plata, la termen, acestea au fost refuzate de către bancă, pentru lipsa totala de disponibil in cont. După aceasta data, in urma numeroaselor somaţii de plata a SC Somaco SA Adjud, inculpata B. A., in calitate de administrator al SC a emis fila CEC nr. 00035751, pe care a semnat-o şi ştampilat-o la data de 15.03.2006, aceasta filă a fost depusa la Somaco de către inculpatul B. R. şi fiind introdusa la plata de către beneficiar s-a constatat ca nu există in cont disponibilul necesar, societatea inculpaţilor intrând in interdicţie bancara.
S-a reţinut in rechizitoriu ca intenţia celor doi inculpaţi de a înşela societatea parte vătămata a rezultat din faptul că pana la data trimiterii lor in judecata, ei nu au achitat nicio suma de bani din prejudiciul produs şi nici nu au depus diligente pentru acoperirea pagubei prin compensare cu alte produse, deşi inculpaţii au susţinut, nesincer, acest lucru.
In urma administrării probatoriului, prin sentinţa penala nr. 32/28.01.2008, s-a dispus achitarea ambilor inculpaţi pentru infracţiunile prev. de art. 215 alin. 1-4 pentru inculpata B. A. şi art. 215 alin. 1-3 pentru inculpatul B. R., conform art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedura penala.
Instanţa a reţinut că faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi in judecata nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor sub aspectul laturii subiective.
Astfel, din întreaga modalitate de desfăşurare a relaţiilor dintre cele doua societăţi, cea a inculpaţilor şi cea a părţii vătămate SOMACO, rezultă că partea vătămata a cunoscut ca la data emiterii biletelor la ordin nu exista disponibilul necesar in contul societăţii inculpaţilor şi deci nu inculpaţii au fost cei care au indus pe partea vătămata in eroare cu privire la acest aspect.
După cum a rezultat din chiar rechizitoriu şi din declaraţia directorului părţii vătămate, precum si din facturile, extrasele de cont şi ordinele de compensare depuse de inculpaţi la instanţa, intre societatea inculpaţilor şi SOMACO Adjud au existat relaţii comerciale încă din anul 2002 şi cel care se ocupa de toate treburile societăţii era inculpatul B. R. deşi administrator era soţia acestuia, B. A. Sub acest aspect partea vătămata nu poate susţine ca nu a cunoscut că inculpatul B. R. era administratorul de fapt al societăţii.
Din contractul de vânzare-cumpărare nr. 29/27.04.2004 încheiat intre părţi (filele 29-32) rezultă că acestea au stabilit de comun acord ca plata materialelor cumpărate de la societatea parte vătămata sa se facă cu bilet la ordin la livrare şi fila cec garanţie la contract, aspect recunoscut de reprezentantul părţii vătămate, care a susţinut ca in aceasta modalitate s-a efectuat plata între cele doua societati, pe toata durata derulării relaţiilor contractuale.
Pe de altă parte, nu se poate susţine ca inculpaţii, ulterior emiterii biletelor la ordin, s-au sustras de la achitarea prejudiciului, daca avem in vedere ca aceştia au încercat compensarea debitului cu unele produse, cum ar fi: cărămidă sau maşina de legat paleţi sau semiremorca, dar după cum a recunoscut reprezentantul părţii vătămate aceste bunuri au fost refuzate de către societatea parte vătămata, susţinând ca nu le sunt necesare. Mai mult, tot reprezentantul părţii vătămate a recunoscut ca inculpatul B. R. s-a deplasat la sediul central al părţii vătămate de la Bucureşti, unde a negociat o reeşalonare a plătii şi unde şi-a luat angajamentul ca va plăti datoria.
Având in vedere aceste aspecte, pe de o parte faptul că partea vătămata a cunoscut, la data emiterii celor 5 bilete la ordin şi a filei cec, că societatea inculpaţilor nu avea disponibilul necesar acoperirii proviziei in cont, iar pe de altă parte diligentele depuse ulterior de inculpaţi pentru achitarea pagubei, instanţa a reţinut ca faptelor de înşelăciune pentru care ambii inculpaţi au fost trimişi in judecata, le lipseşte latura subiectivă, respectiv intenţia de a induce in eroare pe partea vătămata, in scopul încheierii contractului si obţinerii de foloase necuvenite.
