Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia nr. 917/R din 2 iunie 2011
Asupra recursului penal de faţă, Curtea în baza lucrărilor dosarului constată că Judecătoria Baia Mare prin sentinţa penală nr.320 din 16.02.2011, în baza art. 334 Cod de procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatei din infracţiunea prev. de art. 306 Cod penal, în infracţiunile prev. de art. 306 Cod penal şi art. 180 alin. 2 ind. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
În baza art. 306 Cod penal, a fost condamnată inculpata G.A., la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului.
În baza art. 180 alin. 2 ind. 1 Cod penal, a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa închisorii de 1 an.
În baza art. 33 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a şi b Cod penal.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
În data de 17.07.2009, inculpata G.A., mama părţii vătămate G.A.M.A., aflându-se sub influenţa vaporilor de diluant, a aplicat mai multe lovituri în zona picioarelor şi a capului părţii vătămate în vârstă de 11 luni, cu ajutorul unui lemn de foc gros de 2 cm. Partea vătămată a fost găsită de numita K.A. care locuieşte cu inculpata şi care a solicitat intervenţia Ambulanţei.
Potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală efectuat în cauză, minora G.A.M.A. a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri dure şi care au necesitat pentru vindecare un număr de 12-13 zile de îngrijiri medicale.
În cursul urmăririi penale a fost efectuat un raport de expertiză medico-legală din cuprinsul căruia rezultă că minora a fost internată în perioada 17 iulie-31 iulie 2010 cu diagnosticul : sindrom copil bătut, enterocolită acută neprecizată etiologic, deshidratare acută, hepatită intrainfecţioasă, anemie carenţială. S-a mai reţinut că leziunile prezentate de minoră au date variabile de producere: vechi de 2-3 zile şi 10-12 zile. În concluziile aceluiaşi raport se reţine că leziunile prezentate de minora în vârstă de 11 luni, precum şi starea ei fizică – deshidratare accentuată, hipotrofie, denotă că tratamentul aplicat acesteia i-au pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei, instanţa a reţinut că, potrivit descrierii cuprinse în rechizitoriu, şi având în vedere că în urma loviturilor aplicate de inculpată partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 12-13 zile de îngrijiri medicale, acţiunea inculpatei întruneşte elementele infracţiunilor de rele tratamente aplicate minorului şi loviri sau alte violenţe în concurs ideal.
Potrivit Deciziei nr. 37/2008, pronunţată în recurs în interesul legii, infracţiunile de lovire sau alte violenţe se vor reţine în concurs ideal cu infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului, din compararea conţinutului lor specific rezultând că infracţiunile de rele tratamente aplicate minorului şi cele prevăzute de art. 180, 181 şi 189 din Codul penal cuprind elemente esenţiale care le particularizează şi autonomizează, astfel încât este exclusă absorbţia acestora în infracţiunea prevăzută de art. 306 din acelaşi cod.
În drept, fapta inculpatei G.A. care în data de 17.07.2009 a aplicat mai multe lovituri fiicei sale minore G.A.M.A. în vârstă de 11 luni, peste picioare şi cap, cauzându-i acesteia din urmă leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 12-13 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de rele tratamente aplicate minorului prev. de art. 306 cod penal şi loviri sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 ind. 2 cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b cod penal.
La individualizarea şi dozarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatei, instanţa a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 cod penal, împrejurările săvârşirii faptei (inculpata a aplicat lovituri unei minore în vârstă de 11 luni care nu se putea apăra, iar modul în care aceasta a fost tratată până la internarea sa în spital, i-a pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică, de asemenea, din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală, a rezultat că minora avea şi leziuni mai vechi ceea ce demonstrează faptul că nu era prima dată când era lovită), de consecinţele faptei (leziunile au necesitat pentru vindecare un număr de 12-13 zile de îngrijiri medicale, iar în momentul internării, ca urmare a lipsei de îngrijiri din partea mamei, minora suferea de mai multe afecţiuni: enterocolită acută neprecizată etiologic, deshidratare acută, hepatită intrainfecţioasă, anemie carenţială), dar şi de persoana inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale , a recunoscut săvârşirea faptei şi a colaborat cu organele judiciare în vederea aflării adevărului, apreciind că o pedeapsă orientată spre minimul special îşi va atinge scopul preventiv şi educativ.
Pentru aceste considerente, instanţa, în baza art. 334 Cod de procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatei din infracţiunea prev. de art. 306 Cod penal, în infracţiunile prev. de art. 306 Cod penal şi art. 180 alin. 2 ind. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare care a solicitat casarea acesteia sub aspectul neaplicării în sarcina inculpatei G.A. a pedepselor accesorii şi complementare a interzicerii unor drepturi reglementate de art.64 lit.d C.pen., deoarece inculpata a fost condamnată pentru fapte ce impuneau aceste sancţiuni, fiind vorba în concret de infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului prev.de art.306 C.pen.şi lovire prev.de art.180 alin.2/1 C.pen.iar pe de altă parte, pedeapsa principală fiind mai mare de 2 ani închisoare, acestea trebuiau obligatoriu să fie operante.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Prin sentinţa penală 320 din 16 februarie 2010 a Judecătoriei Baia Mare, inculpata G.A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru comiterea infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului prev.de art.306 C.pen.şi la 1 an închisoare pentru infracţiunea de lovire prev.de art.180 alin.2/1 C.pen., dispunându-se să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu aplicarea art.71 rap.la art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b C.pen.
Judecătoria a reţinut că la 17 iulie 2009 inculpata G.A., mama părţii vătămate G.A., aflându-se sub influenţa vaporilor de diluant, a aplicat mai multe lovituri în zona picioarelor şi a capului victimei în vârstă de 11 luni, cu ajutorul unui lemn de foc gros de 2 cm.
Din concluziile actului medico-legal rezultă că minora a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 13 zile îngrijiri medicale, iar pe de altă parte, acestea i-au pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică.
Sentinţa judecătoriei este nelegală, ca urmare a neaplicării în sarcina inculpatei a pedepsei accesorii şi complementare a interzicerii drepturilor părinteşti.
Potrivit art.71 alin.3 C.pen.pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor părinteşti prev.de art.64 lit.d C.pen.se aplică ţinând seama de natura şi gravitatea faptei comise, de împrejurările cauzei, de persoana infractorului şi de interesele copilului.
Având în vedere specificul infracţiunii săvârşite, respectiv rele tratamente aplicate minorului, gravitatea acesteia, împrejurarea că victimei în vârstă de 11 luni, i-au fost cauzate de mama sa, leziuni care au necesitat pentru vindecare 13 zile îngrijiri medicale, dar i-au pus şi în primejdie gravă dezvoltarea fizică, instanţa de fond era obligată să-i aplice inculpatei interdicţia reglementată de art.64 lit.d C.pen.
Pe de altă parte, în speţă era obligatorie aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor părinteşti deoarece conform art.65 alin.2 şi 3 C.pen.această sancţiune era imperativ a fi aplicată când legea o prevede în textul de incriminare şi în acelaşi timp dacă pedeapsa principală aplicată de magistrat este de cel puţin 2 ani.
Aşa fiind, ţinând cont că Judecătoria i-a aplicat inculpatei o pedeapsă principală de 3 ani închisoare, iar pe de altă parte, infracţiunea prev.de art.306 C.pen.conţine în norma de incriminare obligativitatea aplicării pedepsei complementare, judecătoria trebuia să dispună în consecinţă.
Pentru motivele ce preced, Curtea în baza art.38515 pct.2 lit.d C.proc.pen., va admite ca fondat recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare împotriva sentintei penale nr. 320 din 16 februarie 2011 a Judecătoriei Baia Mare, pe care o va casa sub aspectul neaplicării pedepsei accesorii si complementare si rejudecând in aceste limite:
Va aplica inculpatei G.A., pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor părinteşti pe o durata de 3 ani, după executarea pedepsei principale, conform art. 64 lit.d Cod penal.
In baza art. 71 Cod penal se va interzice inculpatei exercitarea drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza a-II-a, lit.b si d Cod penal de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare si până la terminarea executarii pedepsei.
Se vor mentine restul dispozitiilor sentintei. (Judecător Delia Purice)
