Infractiunea de vânzare de droguri de risc, prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000
Administrarea probelor. Valoarea probatorie a declaratiilor investigatorului si colaboratorului cu identitate protejata.
Sentinta penala nr.8/P/27.01.2009
Prin sentinta penala nr. 14, pronuntata de Tribunalul Neamt la data de 31.01.2008,în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala raportat la art. 10 lit. a Cod procedura penala, a fost achitat inculpatul, pentru savârsirea infractiunii prevazuta de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca,prin rechizitoriul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism – Biroul Teritorial Neamt, înregistrata la aceasta instanta sub nr.4315/103/24.08.2007, a fost trimis în judecata inculpatul, pentru savârsirea infractiunii de vânzare de droguri de risc, prevazuta de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000.
În sarcina inculpatului s-a retinut, prin actul de sesizare ca, în ziua de 29.03.2006 colaboratorul sub acoperire „Corbul”, la indicatiile investigatorului sub acoperire „Valentin” si autorizati fiind, conform dispozitiilor art.224 ind.2 al.2 Cod procedura penala si art.21,23 din Legea nr.143/2001, au cumparat de la inculpatul cantitatea de 0,70 gr hasis cu suma de 50 lei.
Conform raportului de constatare tehnico-stiintifica nr.370636 din 30.03.2006 al Laboratorului de analiza si profil al drogurilor, precursori Iasi, proba era constituita din 0,70 gr substanta solida, cu aspect de rezina, de culoare verde-oliv, introdusa într-o foita de staniol. În urma analizelor de laborator s-a constatat ca proba era constituita din hasis, punându-se în evidenta tetrahidrocannabinol, substanta psihotropa, biosintetizata de planta cannabis.
S-a mai retinut în actul de sesizare ca, din declaratia colaboratorului „Corbul”, audiat sub identitatea „Dumitru Vasile”, rezulta ca îl cunostea bine pe inculpat, ca a cumparat de la acesta, în realizarea activitatii pentru care a fost autorizat, cantitatea de 0,70 gr hasis, ca a predat tipla cu droguri investigatorului si ca inculpatul se ocupa, în mod frecvent de comercializarea drogurilor pe raza municipiului Piatra Neamt.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta a constatat ca, în cauza nu au fost administrate probe concludente, pentru stabilirea, fara dubiu a existentei infractiunii retinuta în sarcina inculpatului.
În cursul urmaririi penale a fost audiat martorul sub acoperire Dumitru Vasile, care a relatat ca îl cunostea de mai multi ani pe inculpat, ca stia faptul ca acesta este consumator de droguri si ca le comercializa pe raza municipiului Piatra Neamt; ca, în data de 29.03.2006 s-a deplasat în zona magazinului „Unic” de pe str. Ana Ipatescu din Piatra Neamt si, gasindu-l pe inculpat, i-a solicitat o doza de hasis, ca acesta i-a dat o cantitate de hasis, ambalata în foita de staniol, pentru care martorul a platit suma de 50 lei.
În cursul judecatii martorul sub acoperire „Dumitru Vasile”, care este una si aceeasi persoana cu colaboratorul „Corbul,” nu a fost audiat deoarece DIICOT – Biroul Teritorial Neamt a comunicat, pentru termenele de judecata din 20.12.2007 si 31.01.2008 ca acesta este plecat din tara.
Inculpatul nu a fost audiat în cursul cercetarii judecatoresti deoarece, de mai mult timp a parasit tara, aflându-se în Italia, astfel cum reiese din procesele verbale întocmite de lucratorul de politie însarcinat cu executarea mandatului de aducere a inculpatului. În timpul urmaririi penale inculpatul a refuzat sa dea declaratie.
În cursul judecatii a fost audiat, în conditiile art.86 ind.1 – 86 ind.2 Cod procedura penala, investigatorul sub acoperire „Valentin”, ce a fost autorizat în cauza prin ordonanta emisa de DIICOT – Serviciul Teritorial Bacau. Acesta a declarat ca, în data de 29.03.2007 s-a întâlnit cu colaboratorul „Corbul”, ca i-a înmânat acestuia suma de 50 lei, ca l-a vazut pe colaborator în timp ce a intrat în apartamentul inculpatului, situat la parterul unui bloc din Piatra Neamt, ca acesta a iesit dupa un sfert de ora si i-a predat o bucata de hasis, învelita în staniol, spunându-i ca a cumparat-o de la inculpat.
În acest sens a fost încheiat procesul verbal din 29.03.2006 .
Potrivit art.86 ind.1 al.6 Cod procedura penala, declaratiile martorilor carora li s-a atribuit o alta identitate, redate în procesul verbal al procurorului, potrivit art.86 ind.2 al.5, precum si declaratia martorului consemnata în cursul judecatii si semnata de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului si de presedintele completului de judecata, potrivit art.86 ind.2 al.6 teza I, pot servi la aflarea adevarului numai în masura în care sunt coroborate cu fapte si împrejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente în cauza.
Declaratiile martorilor cu identitate protejata nu pot constitui probe suficiente pentru pronuntarea unei hotarâri de condamnare.
În cursul urmaririi penale, inculpatul nu a avut posibilitatea de a pune întrebari martorilor cu identitatea protejata, iar în timpul cercetarii judecatoresti, martorul sub acoperire „Dumitru Vasile” nu a putut fi audiat, astfel ca dreptul la aparare al inculpatului a fost limitat într-o maniera incompatibila cu garantiile prevazute în art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului (Cauza Taal împotriva Estoniei, hotarârea din 22.11.2005).
Art.6 paragraf 3 d) din CEDO cere ca „probele incriminatorii sa fie administrate în prezenta acuzatului, în sedinta publica, în vederea unei dezbateri contradictorii”. Este adevarat ca, în mod exceptional, pot fi folosite în proces marturii culese în faza de urmarire penala, cu conditia ca persoana acuzata sau aparatorul acesteia sa fi avut ocazia sa puna întrebari martorului si sa-i conteste declaratia, fie la momentul la care a fost data, fie ulterior. Însa, în prezenta cauza inclusiv instanta a fost lipsita de posibilitatea de a-l vedea pe martor, de a-i cunoaste identitatea si de a-si forma ea însasi o opinie cu privire la încrederea pe care acesta o merita.
Singura proba directa, administrata în cursul judecatii a constituit-o declaratia investigatorului sub acoperire „Valentin” data în instanta, în conditiile art.86 ind.2 Cod procedura penala.
În aceasta privinta s-a retinut, în hotarârea din 23.04.1977, în cazul Van Mechelen si altii contra Belgiei ca, solutia de „condamnare a unei persoane, întemeiata în principal pe marturiile unor ofiteri de politie a caror identitate nu a fost dezvaluita si care nu au fost audiati de avocatii apararii, ci de un judecator de instructie, a determinat încalcarea dispozitiilor art.6 paragraf 3 d)”.
Instanta a mai retinut si existenta unor contradictii în cuprinsul depozitiilor martorului si investigatorului sub acoperire. Martorul a declarat ca, în ziua de 29.03.2006 s-a întâlnit cu inculpatul pe strada, în zona magazinului Unic din Piatra Neamt si i-a solicitat o doza de hasis, cumparând-o de la acesta, în timp ce investigatorul sub acoperire a aratat ca martorul s-a deplasat la domiciliul inculpatului, ca a intrat în locuinta acestuia si, dupa un sfert de ora a revenit, sustinând ca a cumparat hasis.
De asemenea, în timp ce investigatorul sub acoperire a sustinut ca martorul „Dumitru Vasile,”a intrat în apartamentul inculpatului, situat la parterul unui bloc, pentru a cumpara hasis, în ziua de 29.03.2006, din procesul verbal încheiat la 10.01.2008 de catre lucratorul de politie împuternicit sa execute mandatul de aducere a inculpatului în instanta rezulta ca locuinta inculpatului se afla situata la etajul I al blocului.
Instanta nu a putut verifica, în lipsa martorului sub acoperire Dumitru Vasile veridicitatea declaratiei sale, nu a putut clarifica contradictiile mentionate mai sus si nici nu a putut stabili cu certitudine, daca martorul nu a provocat, el însusi savârsirea infractiunii.
Raportul de constatare tehnico-stiintifica nr.370636/2006, efectuat de Laboratorul de Analiza si Profil al Drogurilor, Precursori Iasi nu constituie o proba certa ca inculpatul este comerciant de droguri, sau ca proba analizata a fost achizitionata de la inculpat.
Procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice ale inculpatului sunt irelevante, întrucât redau continutul unor conversatii ce au avut loc în zilele de 8-9 iunie 2006, deci ulterior datei de 29.03.2006, când s-a retinut a fi comisa infractiunea de vânzare de droguri de risc. Oricum, ele nu contin nici un indiciu ca inculpatul este comerciant de droguri sau ca ar fi pregatit ori initiat comiterea vreunei fapte penale.
În cauza a fost efectuata, în cursul lunii aprilie 2006 (dupa data de 29.03.2006) o perchezitie la domiciliul inculpatului, care nu a oferit însa organelor de cercetare penala nici un indiciu în legatura cu infractiunea retinuta în sarcina acestuia.
Procesul verbal de constatare a infractiunii a fost încheiat de catre investigator, la data de 29.03.2006, constatarea tehnico-stiintifica a fost finalizata la data de 30.03.2006, au fost interceptate convorbirile telefonice ale inculpatului în luna iunie 2006, a fost efectuata o perchezitie în luna aprilie 2006 si abia la data de 13.08.2007, deci dupa mai mult de 1 an de la ultimul act de urmarire penala, inculpatului i s-a adus la cunostinta învinuirea si procurorul a dispus trimiterea acestuia în judecata.
Prezumtia de nevinovatie, consacrata de art.5 ind.2 Cod procedura penala si art.6 paragraf 2 din CEDO, poarta si asupra problemei sarcinii probei: aceasta revenind Ministerului Public, iar îndoiala profita persoanei acuzate.
Împrejurarea ca elementele de proba esentiale nu au fost administrate în sedinta publica, în vederea unei dezbateri contradictorii, ca avocatul inculpatului nu a avut posibilitatea de a cunoaste identitatea martorilor acuzarii, pentru a le putea aprecia sau contesta credibilitatea, ca instanta a fost în imposibilitate de a cunoaste si audia martorul sub acoperire (proba principala în cauza), ca exista contradictii între declaratii, ce nu au putut fi clarificate, din motive obiective si ca, în prezenta cauza nu au fost administrate si alte probe concludente, a format convingerea instantei ca infractiunea de vânzare de droguri de risc, retinuta în sarcina inculpatului, prevazuta de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000, nu exista.
Pentru aceste considerente instanta, în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit. a Cod procedura penala, instanta l-a achitat pe inculpat.
Împotriva sentintei au declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lânga Tribunalul Neamt si pentru inculpat, avocatul care l-a reprezentat în prima instanta.
Parchetul a criticat hotarârea ca fiind nelegala si netemeinica,întrucât în cauza existau suficiente probe de vinovatie pentru a se pronunta o hotarâre de condamnare.
Inculpatul nu s-a prezentat în instanta de apel pentru a-si sustine oral apelul, fiind reprezentat de aparatorul din oficiu, care a sustinut ca lasa solutia la aprecierea instantei în ceea ce priveste nulitatea hotarârii instantei de fond, fata de necitarea legala a inculpatului.
Prin decizia penala nr.80 din 27.05.2008, Curtea de Apel Bacau, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedura penala, a admis ambele apeluri, a desfiintat în totalitate sentinta penala atacata si a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Neamt.
S-a retinut în considerentele deciziei ca, inculpatul a fost citat la adresa din Piatra Neamt, la aceasta adresa fiind emise si mandate de aducere.
Din procesele verbale întocmite cu ocazia activitatii de executare a mandatelor, cel însarcinat cu aceasta activitate s-a deplasat la o alta adresa, în acest sens existând indicii ca adresa la care a fost citat inculpatul este cel putin incompleta, aspect care impunea instantei sa faca verificari privind domiciliul inculpatului.
Din aceleasi procese verbale rezulta ca inculpatul este plecat de mai mult timp în Italia, neexistând în cauza o adresa la care sa fi putu fi citat, ceea ce ar fi impus în conformitate cu prevederile art. 177 alin. 4 Cod procedura penala si citarea prin afisare la Consiliul Local Piatra Neamt. Or, prima instanta l-a citat pe inculpat numai în strada, ceea ce înseamna ca judecata a avut loc în lipsa inculpatului, nelegal citat.
Exercitarea dreptului la un proces echitabil, implica si obligatia organelor judiciare de a-l fi citat pe inculpat, în conditiile expres prevazute de lege, neavând relevanta ca solutia primei instante a fost de achitare.
În rejudecare, cauza a fost înregistrata.
Inculpatul a fost legal citat , la adresa comunicata de Serviciul Public Comunitar de Evidenta Persoanei si prin afisare la Consiliul Local Piatra Neamt, însa nu a putut fi asigurata prezenta acestuia în instanta, pentru a fi audiat, cu toate demersurile legale întreprinse, întrucât este de 3 ani plecat în Italia.
Din acelasi motiv nu a putut fi audiat nici colaboratorul sub acoperire „Corbul”, despre care se sustine în rechizitoriu ca ar fi cumparat în ziua de 29.04.2006, cantitatea de 0,70 gr. hasis de la inculpat , contra sumei de 50 lei, acesta fiind plecat în Italia din anul 2006.
În cauza, a fost audiat doar investigatorul sub acoperire „Valentin”, în conditiile prevazute de art.86 ind.1, 86 ind.2 Cod procedura penala, declaratia acestuia fiind redata în procesul verbal întocmit în conditiile art.86 ind.1 alin.6 Cod procedura penala.
Acesta a declarat ca, în ziua de 29.04.2006, s-a întâlnit cu colaboratorul „Corbul”, care frecventa anturajul inculpatului, în spatele magazinului „Unic” din Piatra Neamt, aflat în apropierea complexului alimentar de pe str. Ana Ipatescu si a locuintei inculpatului.
Investigatorul i-a dat colaboratorului suma de 50 lei, pentru a procura droguri de la inculpat, dupa care i-a urmarit si a vazut pe cei doi cum s-au întâlnit în fata magazinului alimentar si cum au intrat în scara blocului în care locuia inculpatul, însa nu a vazut când au patruns în locuinta inculpatului.
Investigatorul sub acoperire „Valentin” a mai declarat ca respectivul colaborator a stat la domiciliul inculpatului circa 30 minute, iar când a iesit i-a predat o bucatica de hasis învelita într-o foita de staniol, pe care a înaintat-o laboratorului de expertiza, în vederea expertizarii.
Aceasta declaratie este în contradictie cu declaratia data de investigator în cursul primei judecati. Din procesul verbal încheiat de completul de judecata la data de 04.12.2007, rezulta ca investigatorul a declarat ca l-a vazut pe colaborator în timp ce a intrat în locuinta inculpatului situata la parterul blocului.
De asemenea, exista contradictii si între declaratiile investigatorului si a colaboratorului sub acoperire „Corbul”, audiat în cursul urmaririi penale sub identitate protejata de „Dumitru Vasile” , în legatura cu locul în care s-a vândut doza de hasis, acesta din urma declarând ca în ziua de 29.03.2006, s-a întâlnit cu inculpatul pe strada, în zona magazinului, unde i-a cerut o doza de hasis, iar inculpatul i-a dat cantitatea de hasis ambalata într-o foita de staniol, pentru care i-a platit suma de 50 lei.
Or, instanta a fost în imposibilitate obiectiva de a efectua o confruntare între investigator si colaborator, pentru a lamuri situatia de fapt.
În consecinta, declaratiile mentionate, nu se coroboreaza cu fapte si împrejurari care sa rezulte din ansamblul probelor existente în cauza, asa cum prevad dispozitiile art.86 ind.1 alin.6 Cod procedura penala, astfel încât nu se poate retine ca inculpatul se face vinovat de savârsirea infractiunii de vânzare de droguri de risc, prevazuta de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000.
Sub aspectul amplasarii locuintei inculpatului în bloc, nu sunt nelamuriri, în sensul ca rezulta clar din înscrisurile prezentate de D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Neamt, ca locuinta inculpatului se afla la parterul blocului.Raportul de constatare tehnico – stiintifica nr.370636/2006, efectuat de Laboratorul de Analiza si Profil al Drogurilor, Precursori Iasi, nu constituie o proba certa, din care sa rezulte ca inculpatul este vânzator de droguri, sau ca proba provine de la inculpat.
De asemenea, nici procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpat în perioada 8-9 iunie 2006, nu sunt relevante în cauza, întrucât nu au legatura cu fapta pentru care acesta este judecat si nici perchezitia efectuata la domiciliul inculpatului, deoarece aceasta nu ofera nici un indiciu în legatura cu infractiunea dedusa judecatii.
Mai mult decât atât, practica CEDO este unitara în aceasta privinta, în sensul ca o persoana nu poate fi condamnata doar pe baza marturiilor unor ofiteri de politie a caror identitate nu a fost dezvaluita (cazul Van Mechelev si altii contra Belgiei).
Articolul 5 ind.2 Cod procedura penala si art.6 paragraful 2 din CEDO, prevad ca îndoiala profita persoanei acuzate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.11 pct. 2 lit.a si art.10 lit.a Cod procedura penala, s-a dispus achitarea inculpatului, pentru infractiunea prevazuta de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000.
