Dosar nr. 1164/244/2009
R O M Â N I A
TRIBUNALUL VASLUI
SECTIA PENALA
DECIZIA PENALA NR. 145/A
Sedinta publica de la 23 Iunie 2010
Instanta constituita din:
PRESEDINTE : NICULACHE LUMINITA
Judecator : SIMIONESCU ELENA
Grefier : BODESCU PANSELUTA
Ministerul Public reprezentat de procuror ARMEANU SORIN
din cadrul Parchetului de pe lânga Tribunalul Vaslui
Pe rol, la ordine, se afla spre solutionare apelul penal declarat de inculpatul BN, domiciliat în, împotriva sentintei penale nr. 62 din 12 februarie 2010 a Judecatoriei Husi, pronuntata în dosar nr. 1164/244/2009.
Obiectul cauzei : infractiunea prev. de art. 239 alin.2 Cod penal.
La apelul nominal facut în sedinta publica se prezinta inculpatul apelant BN, asistat de aparatorul angajat, dl. av. Bobârnat Radu.
Lipseste partea vatamata intimata ITM.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier, care învedereaza ca: procedura de citare este legal îndeplinita; apelul a fost declarat în termenul prev. de art. 363 Cod procedura penala, nefiind motivat în scris; inculpatul a fost audiat în prima instanta; cauza se afla la al treilea termen de judecata în apel si s-a amânat la cererea inculpatului în vederea angajarii unui aparator.
S-au verificat actele si lucrarile dosarului, dupa care:
A fost identificat inculpatul apelant BN pe baza C.I. seria Interpelat, inculpatul arata ca mentine declaratiile date pâna în prezent în cauza, întrucât acestea corepsund adevarului si nu doreste sa faca declaratii suplimentare în apel.
Dl. av. Bobârnat Radu depune la dosar motivele de apel si precizeaza ca nu are cereri de formulat în cauza, prealabile dezbaterilor.
Instanta, din oficiu, pune în discutie regularitatea încadrarii juridice data faptei de ultraj, respectiv daca se impune a fi retinut alin.5 al art. 239 în contextul în care fapta a fost comisa la data de 18.03.2008 iar Ordonanta nr.198 care introduce acest alineat a intervenit la data de 4 decembrie 2008.
Având cuvântul cu privire la schimbarea de încadrare juridica a faptei de ultraj retinuta în sarcina inculpatului, dl. av. Bobârnat Radu arata ca nu doreste termen pentru a pregati apararea în acest sens. Precizeaza ca este de acord cu schimbarea încadrarii juridice astfel cum a fost pusa în discutie de instanta la termenul de azi întrucât Ordonanta din 4 decembrie 2008 prin care s-a introdus alin. 5 la art. 239 Cod penal nu poate avea caracter retroactiv.
Nefiind alte cereri formulate, instanta trece la dezbateri, dând cuvântul inculpatului prin aparator în sustinerea apelului.
Dl. av. Bobârnat Radu arata ca inculpatul BN a formulat apel în cauza întrucât prima instanta a dispus în mod gresit condamnarea sa, el nefiind vinovat de comiterea faptei de ultraj ce i se retine în sarcina. Astfel, în data de 18.03.2008, inculpatul a fost luat de pe câmp si dus la Postul de Politie Drânceni unde se anchetau niste fapte de furt de animale. Desi BN a spus înca de la început ca nu este implicat în comiterea acelor furturi, politistii l-au dus la sediu iar acolo, în loc sa-l asculte, au început sa-l loveasca. În continuare, inculpatul a fost tinut la postul de politie înca vreo 4 ore, fiind achetat pentru acele furturi de animale, iar apoi a fost dus cu masina politiei în localitatea de domiciliu, fiind lasat într-o statie de autobuz. Întrucât inculpatului i s-a facut rau din cauza loviturilor primite, a fost chemata o ambulanta si, ajuns la spital, inculpatul a povestit medicilor care au constata existenta unor leziuni, faptul ca a fost agresat de politisti. În acesta situatie, politistul implicat în incident, ITM, a dorit în mod evident sa gaseasca o cale de scapare, astfel ca l-a acuzat el pe inculpat ca l-ar fi lovit. A pretins politistul, parte vatamata în cauza de fata, faptul ca inculpatul l-ar fi lovit cu pumnul în fata imediat ce a intrat în sediul postului de politie. În continuare, politistul a explicat ca reactia violenta a inculpatului a venit pe fondul faptului ca l-ar fi informat ca este cercetat pentru comiterea unui furt de animale. Or, este ilogic sa se fi întâmplat asa ceva în primul rând pentru faptul ca inculpatul nu era vinovat de faptele ce i se imputau, lucru dovedit cu ordonanta procurorului din care rezulta ca BN nu a avut nici o implicare. Pe de alta parte, este ilogic si ca inculpatul sa fi lovit un politist în conditiile în care în acea în sediul postului de politie se mai aflau înca cinci politisti. De altfel, rezulta din declaratiile a trei dintre politisti ca, desi acestia au auzit tipete în camera în care se aflau inculpatul si politistul ITM, nu au intrat în acea încapere, fiind probabil obisnuiti cu astfel de lucruri. Or, daca instanta da eficienta acestor scenarii si probe prestabilite ale politistilor, exista riscul ca inculpatul, care a fost batut de politisti, sa faca închisoare, desi nu are nici o vina. Prin urmare, solicita aparatorul inculpatului ca instanta de apel sa reaprecieze probatoriul administrat în cauza, probatoriu pe baza caruia se poate constata ca exista mari dubii în ceea ce priveste vinovatia inculpatului în comiterea infractiunii de ultraj pentru care a fost trimis în judecata. Se solicita admiterea apelului în sensul de a se dispune achitarea inculpatului BN întrucât acesta este nevinovat.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului arata ca, prin apelul formulat, inculpatul BN îsi invoca nevinovatia, solicitând achitarea sa. Însa, în cauza s-au efectuat cercetari faa de politistul ITM sub aspectul comiterii infractiunii de purtare abuziva, în acest sens existând la dosarul cauzei Ordonata data de prim-procurorul Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Iasi prin care s-a confirmat solutia de neîncepere a urmaririi penale. Pe de alta parte, la dosar exista si certificatul medico-legal eliberat lucratorului de politie, certificat din care rezulta ca acesta a suferit leziuni ce au necesitat pentru vondecare 7-8 zile de îngrijiri medicale. Inculpatul nu poate explica existenta acestui certificat si nimic din probatoriile administrate în cele doua cauze nu confirma ca politistul ar fi vinovat de comiterea vreunei infractiuni; dimpotriva, probatoriul administrat confirma vinovatia inculpatului în comiterea infractiunii de ultraj. Însa, încadrarea juridica a faptei astfel cum a fost retinuta de instanta de fond este nelegala întrucât modificarea art. 239 Cod penal a intervenit dupa comiterea faptei, or legea nu permite a se aplica incriminarea dintr-un text si sanctiunea din alt text. Asadar, încadrarea juridica retinuta în rechizitoriu este cea corecta. În concluzie, solicita reprezentantul parchetului a se admite apelul declarat de inculpatul BN doar în ceea ce priveste schimbarea de încadrare juridica a faptei de ultraj ce i se retine în sarcina. Se solicita ca apelul sa fie respins pe fond întrucât vinovatia inculpatului a fost pe deplin dovedita prin probatoriul administrat în cauza.
Având ultimul cuvânt, inculpatul apelant BN arata ca este nevinovat si doreste sa i se faca dreptate. Precizeaza ca agentii de politie l-au dus acasa cu masina politiei, lucru care în mod sigur nu s-ar fi întâmplat daca el l-ar fi lovit pe politistuil ITM.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza fiind lasata în pronuntare.
Ulterior deliberarii,
T R I B U N A L U L,
Asupra apelului penal declarat, constata:
Prin Rechizitoriul 669/P/2009 din data de 09 iunie 2009 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Husi, în temeiul prevederilor art. 262 pct.1 lit. a din Codul de procedura penala, s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatului BN pentru comiterea infractiunii de ultraj, fapta prev. si ped. de art. 239 alin. 2 din Codul penal cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal.
În conformitate cu prevederile art. 264 din Codul de procedura penala, rechizitoriul, verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei, împreuna cu dosarul cauzei, a fost înaintat instantei competente din punct de vedere material si teritorial, Judecatoria Bârlad, pe rolul careia a fost înregistrat dosarul 1164/244/2009.
Procedând la judecarea cauzei, prin sentinta penala nr. 62 din 12.02.2009, pronuntata în sedinta publica, s-a dispus:
– în temeiul art. 344 din Codul de procedura penala, schimbarea încadrarii juridice din infractiunea prev. si ped. de art. 239 alin. 2 din Codul penal cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal, retinuta prin actul de inculpare, în infractiunea prev. si ped de art.239 alin. 2 cu referire la alin. 5, cu aplic art. 37 alin. 1 lit. a din Codul penal;
– în temeiul art.239 alin. 2 cu referire la alin. 5, cu aplic art. 37 alin. 1 lit. a, art. 74 alin.1 lit. a si c, cu referire la art. 76 lit. e din Codul penal, pentru comiterea infractiunii de ultraj, condamnare inculpatului BN la o pedeapsa de 6 luni închisoare;
– constatarea faptului ca inculpatul a comis fapta în termenul de încercare stabilit prin Sentinta penala nr. 65 din 31 ianuarie 2005 a Judecatoriei Raducaneni, ramasa definitiva prin Decizia penala nr.485/A/10.06.2005 Tribunalului Iasi;
– pe cale de consecinta, în temeiul art. 83 din Codul penal, s-a dispus revocarea beneficiului suspendarii conditionate a executarii pedepsei de 2 ani închisoare aplicata inculpatului prin hotarârea anterioara, pentru comiterea infractiunii prev. de art. 98 alin.1 si 4 din Legea nr.26 din 1996, si executarea acesteia alaturat pedepsei stabilite în cauza, pedeapsa finala fiind de 2 ani si 6 luni închisoare.
– în baza art. 71 Cod penal, inculpatului i-a fost interzisa exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza II-a si lit. b) Cod penal pe durata executarii pedepsei;
Relativ la latura civila a cauzei, instanta a luat act ca partea vatamate ITM nu s-au constituit parte civila în cauza.
Inculpatul a fost obligat sa plateasca în favoarea statului suma de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauza.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut urmatoarele:
În fapt, partea vatamata ITM este angajat ca subinspector în cadrul Politiei mun. Husi – Biroul Politiei Rurale, având ca atributii de serviciu, printre altele si supravegherea activitatii desfasurata de politistii de la Posturile de politie Drânceni si Arsura. La aceste posturi se aflau în lucru doua dosare având ca obiect furtul unor oi, iar printre cei banuiti era inculpatul BN: cauzele cu nr. 1722/P/2007 si 199/P/2008. ‘
In vederea efectuarii de cercetari în cauzele susmentionate, la data de 18.032008, insp. IOVU TONI , dupa ce în prealabil a discutat telefonic cu ag. pr. TV de la Postul de politie Arsura, s-au întâlnit la Postul de politie Drânceni unde erau asteptati de partea vatamata II, dupa care, partea vatamata, ag. TANASE si numitul II s-au deplasat în comuna Cozmesti, cu autoturismul din dotare. Au ajuns la Postul de politie Cozmesti, dupa care însotiti de ajutorul sefului de post s-au deplasat la domiciliul inculpatului si întrucât nu a fost gasit acasa, însotiti de tatal inculpatului, s-au deplasat pe câmp unde se afla acesta, care a acceptat sa vina la sediul Postului de politie Cozmesti.
Dupa ce partea vatamata si-a declinat calitatea, fiind îmbracata si în uniforma de politist, i-a adus la cunostinta ca se fac cercetari în doua cauze cu privire la furtul unor oi si ca el este banuit ca autor, deoarece anterior vânduse mai multe oi în satul Râsesti numitului CHETRAN CONSTANTIN, oi care au fost recunoscute de II si care i-au fost restituite.
Acesta a negat fapta si explicându-i-se ca este necesara efectuarea de confruntari, deoarece sunt trei martori la Postul de politie Drânceni, a fost invitat la sediul acestui Post de politie, iar inculpatul a acceptat
La întoarcere, în masina erau partea vatamata ITM, ag. TV, numitul C J si învinuitul. Ajunsi la sediul Postului de politie, numitul II a ramas lânga masina în fata portii de la intrare, iar inculpatul, partea vatamata si martorul TV, au intrat într-o încapere situata în partea stânga a Postului de politie. In incinta Postului de politie, într-un birou alaturat se mai aflau ag. PINTILIE, ARTENE si RACU.
Dupa ce au intrat în birou, partea vatamata i-a atras atentia inculpatului ca este bine sa spuna adevarul, deoarece persoana din satul Râsesti careia i-a vândut oile si cu care urma sa fie confruntat, a declarat ca le-a cumparat de la învinuit. In acest moment, în timp ce partea vatamata se uita în dosar, inculpatul s-a ridicat si i-a aplicat o lovitura cu pumnul în zona fetei (partea stânga). Ca urmare a loviturii primite acesta s-a dezechilibrat, sprijinindu-se de perete, întrucât inculpatul a schitat un gest de orientare spre usa de acces perceput de ag. TV, acesta a intervenit pentru a-1 imobiliza, încercând sa-1 prinda de mâini, însa inculpatul s-a opus. Dupa câteva secunde si-a revenit si partea vatamata, care a încercat sa-1 prinda de o mâna pe inculpatul BN si a luat un baston din cauciuc de pe fisetul metalic care se afla lânga el.
Deoarece inculpatul se zbatea continuu si dadea din picioare, partea vatamata l-a lovit cu bastonul peste picioare si mâini si dupa ce l-a imobilizat, în birou a intrat seful de post AC, care la solicitarea partii vatamate a adus catusele. Dupa ce a fost încatusat acesta s-a linistit, a fost asezat pe scaun, dupa care a acceptat sa dea declaratii cu privire la faptele pentru care era cercetat.
Potrivit certificatului medico-legal existent la dosar, cu nr. 107/E din data de 19.03.2008 eliberat de Serviciul de Medicina Legala Vaslui a rezultat ca, partea vatamata ITM a prezentat urmatoarele leziuni : ,pe regiunea mandibulara stânga, tumejiere violacee-rosietica de 7/5 cm, cu excoriatie cu crusta sero-heamtica de 0,6/0,3 cm; pe mucoasa jugala, corespunzator obrazului stâng, plaga, cu margini neregulate , de aprox. 0,7 cm; mobilitate prezenta în articulatia temporo-mandibulara bilateral; nu prezinta leziuni dentare posttraumatice. ITM prezinta leziuni traumatice de tipul plagii contuze, tumefactiei, excoriatiei si echimozei. Leziunile au putut Ji produse prin lovire cu mijloace contondente. Pot data din 18 martie 2008. Necesita 7-8 (sapte-opt) zile de îngrijiri medicale de la data producerii. Leziunile nu au pus în primejdie viata susnumitului si nu au produs nici un alt efectprev. de art. 182 CP”.
Conflictul a durat aproximativ 2-3 minute si a fost perceput în integralitatea lui de ag. TV care a fost audiat ca martor, iar spre finalul acestuia . de ag. AC si PD.
Situatia de fapt expusa a fost retinuta de instanta de fond din analiza coroborata a declaratiei inculpatului, cu cele ale martorilor audiati, precum si cu aspectele consemnate în procesele verbale încheiate de organele de cercetare penala.
Instanta de fond a mai retinut ca, fiind audiat, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei.
Cu privire la leziunile provocate partii vatamate, inculpatul a sustinut ca acesta prezenta în partea stânga a fetei o pata mare rosie.
Judecatoria a apreciat ca varianta inculpatului este nesincera si nu este sustinuta de nicio proba administrata în dosar, înlaturând-o pentru urmatoarele considerente :
„- potrivit declaratiilor martorului TV (filele 14-15) din dosar rezulta ca: „am pus mapa pe birou si atunci partea vatamata l-a întrebat pe inculpat referitor din nou la acele oi si ca va fi confruntat. In acest moment eu i-am adus la cunostinta de alte furturi, mai precis de niste porci, un cal si pentru care s-au facut cercetari la Arsura. Inculpatul a devenit agitat si atunci i-a aplicat o lovitura cu pumnul partii vatamate, în zona fetei, în partea stânga L-a lovit de fapt în zona maxilarului din partea stânga. Partea vatamata s-a dezechilibrat si a venit de perete”.
– martorul PD Jn timp ce lucram , dupa aproximativ 5 minute s-a auzit un zgomot în biroul alaturat. Precizez ca usile de la cele doua birouri erau închise. Nu pot preciza ce fel de zgomote s-au auzit, însa am recunoscut vocea partii vatamate care a spus „dai în mine?”. ARIENE CORNEL a iesit din birou si imediat s-a întors si ne-a spus ca partea vatamata a fost lovita de inculpat. A luat catusele si a mers în celalalt birou Nici eu si nici RACU GHEORGHE nu am iesit din birou. Când a venit AC a spus ca, întocmeste un proces-verbal de încatusare. Nu am insistat sa aflu amanunte cu privire la ceea ce s-a întâmplat în biroul alaturat. Am fost trimis sa mai anunt oameni. Dupa aproximativ o ora am mers în biroul în care se afla inculpatul si l-am vazut pe acesta stând pe un scaun cu mâinile la spate. Inculpatul era linistit si coopera cu noi”.
– martorul AC l-am vazut pe TV care mi-a spus ca au sosit si ei cu partea vatamata. A intrat în acel birou iar eu am închis usa de la biroul meu. Dupa 2-3 minute cel mult, am auzit galagie venind din biroul alaturat, mai precis un zgomot, de ceva în cadere si urlete. Am iesit din birou, am deschis usa acelui birou si atunci am vazut în dreptul ferestrei un barbat întins cu fata-n jos, iar într-o parte a acestuia era partea vatamata si-n cealalta parte TV. Nu mai retin exact, dar stiu ca una dintre mâinile acelui barbat era rasucita la spate si cred ca cealalta mâna era tinuta de dl. IOVU TONI, care încerca sa i-o rasuceasca la spate. Partea vatamata avea în mâna un baston si pe care-l întindea spre picioare. Barbatul care era cazut era agitat, dadea din picioare, din cap, însa nu se lovea cu capul de podea, în schimb înjura si folosea cuvinte jignitoare la adresa politistilor. Partea vatamata mi-a spus sa aduc o pereche de catuse, pentru ca a fost lovit. Toate acestea eu le-am vazut în câteva secunde întrucât m – am dus imediat sa iau catusele. Când am revenit am pus catusele acelui barbat, dupa care cei doi l-au ridicat. Partea vatamata l-a întrebat daca se linisteste, dupa care mi-a spus ca a fost lovit si într-adevar am vazut o dunga rosie la nivelul fetei, mai precis la nivelul maxilarului, însa nu mai retin în care parte. Am vazut cum a scuipat sânge si cum misca maxilarul întrucât îl durea. Totodata mi-a spus ca a fost si ametit din cauza loviturii primite. ”
– declaratia martorului II care a fost confruntat cu inculpatul în dosarul de furt precizând ca, acesta nu era agitat, nu prezenta semne vizibile de lovituri si nu acuza dureri si nu i-a relatat ca a fost lovit de politisti.
– declaratia martorului II din care rezulta ca, pe timpul discutiilor pe care partea vatamata le-a avut cu inculpatul, aceasta a avut un comportament civilizat, corespunzator, ca nu l-a amenintat, nu l-a jignit, ci doar i-a atras atentia ca în dosarul în care se fac cercetari, exista martori care declara ca oile au fost aduse de catre el.
– concluziile certificatului medico-legal din care rezulta ca, leziunile prezentate de partea vatamata, au fost produse prin lovire activa.”
Inculpatul si-a propus ca martori pe numitii BI, RI, BD (socrul sau), BN (tatal sau).Instanta a retinut ca din declaratiile primilor doi martori rezilta ca acestia au vazut masina Politiei la iesirea din comuna Cozmesti, iar când s-au apropiat de statia de autobuz s-au întâlnit cu inculpatul care le-a cerut sa-l ia cu caruta acasa, deoarece a fost batut de politisti la Drânceni. Acesti martori au declarat ca s-au uitat la fata inculpatului, însa acesta nu prezenta urme de lovituri, ci avea urme pe mâini de la catuse.
Martorul Bogos Gheorghe declara ca s-a întâlnit a doua zi cu inculpatul si i-a relatat faptul ca a fost batut de organele de politie si acuza dureri. Instanta a retinut ca organele de politie au fost nevoite sa foloseasca forta fizica, bastonul si catusele pentru a înlatura agresiunea, pericolul pe care îl prezenta inculpatul pentru partea vatamata.
Din oficiu, instanta a constatat ca prin actul de sesizare scris, inculpatul a fost trimis în judecata pentru savârsirea infractiunii de ultraj, fapta prev. si ped.de art. 239 alin.2 cod pen. Din amplul material probator administrat în faza urmaririi penale si confirmat prin cercetarea judecatoreasca, instanta a retinut ca inculpatul i-a aplicat o lovitura cu pumnul partii vatamate ITM, lucrator de politie ce se afla în exercitarea atributiilor de serviciu.
Or, în aceasta situatie, prima instanta a considerat ca elementul material al infractiunii consta în actele de violenta îndreptate asupra subiectului pasiv, ceea ce caracterizeaza în drept, varianta agravanta a infractiunii de ultraj, care în alin.2 art.239 cod pen., prevede ca lovirea sau orice acte de violenta îndreptate împotriva unui functionar public care îndeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, în speta fiind vorba despre un politist.
Raportat acestor considerente, instanta a pus în discutia partilor potrivit disp.art.344 cod pr.pen., schimbarea încadrarii juridice a faptelor atragând atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma sau eventual sa solicite amânarea judecatii pentru a-si pregati apararea.
Asa fiind, instanta a dispus schimbarea încadrarii juridice a faptelor savârsite de inculpatul BN din infractiunea prev.si ped. de art.239 alin.2 cod pen. cu aplicarea art. 37 lit “a” cod pen., în infractiunea prev. si ped.de art.239 alin.2 cu referire la alin.5 cod pen. cu aplic.art.37 lit.”a” cod pen.
Instanta a considerat ca, prin actiunea sa, inculpatul a pus în pericol relatiile sociale referitoare la respectul datorat autoritatii de stat, precum si a relatiilor sociale referitoare la integritatea corporala si sanatatea persoanei.
Constatând ca fapta dedusa judecatii exista, constituie infractiune si a fost comisa de inculpat cu vinovatie, instanta de fond a dispus antrenarea raspunderii penale a acestuia.
La individualizarea judiciara a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului s-a avut în vedere gradul concret de pericol social al faptei, modalitatea si împrejurarile savârsirii faptei, urmarile produse si cele care se puteau produce, persoana inculpatului care este agricultor, domiciliat în sat Podoleni, com. Cozmesti.
Instanta a avut în vedere ca, din fisa de cazier judiciar rezulta ca, prin s.p. nr. 65/31.01.2005 a Judecatoriei Raducaneni, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu aplic .art. 81 CP, fixându-se termen de încercare de 4 ani. (sentinta a ramas definitiva prin decizia penala nr. 485/10.06.2005 a Tribunalului Iasi).
Constatând ca inculpatul a comis fapta în cursul termenului de încercare al suspendarii conditionate, instanta a retinut în sarcina acestuia disp. art. 37 lit. a CP.
In baza art. 83 cod pen., instanta a dispus revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei de 2 ani închisoare aplicata prin sent.pen. nr. 65/31.01.2005 a Judecatoriei Raducaneni ramasa definitiva prin dec.pen.nr.485/A/l0.06.2005 a Tribunalului Iasi, urmând ca inculpatul sa execute în întregime aceasta pedeapsa alaturi de pedeapsa ce a fost aplicata în prezenta cauza.
Având în vedere circumstantele reale si personale ale inculpatului – este tânar, casatorit, are 3 copii minori – instanta de fond i-a acordat circumstante judiciare atenuante, prev.de art.74 lit.”c” cod pen., dispunând, în baza art.76 lit.”c” cod pen., coborârea pedepselor aplicate sub minimul special prev.de lege pentru infractiunea de ultraj, fapta prev.si ped.de art.239 alin.2 cu referire la alin.5 cod pen.
La individualizarea modalitatii de executare a pedepsei, instanta, din analiza coroborata a lucrarilor si materialelor dosarului si-a format convingerea ca scopul real al acesteia, prev.de art.52 cod pen., poate fi realizat numai cu executarea în regim de detentie.
Pe durata prev.de art.71 al.2, cod pen., s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prev.de art.64, lit.”a” teza a Il-a si lit. „b” cod pen.
S-a constatat ca partea vatamata ITM nu s-a constituit parte civila în cauza.
În baza disp. art. 191 Cod procedura penala, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare catre stat.
Împotriva acestei hotarâri, prin cererea din data de 18 februarie 2010, fara aratarea motivelor, în numele si în interesul inculpatului, potrivit art. 362 alin. 2 din Codul de procedura penala, a declarat apel aparatorul angajat sa-i acorde asistenta în fata instantei de fond.
Prin memoriul depus la dosar si, oral, în fata instantei de apel, inculpatul, prin aparatorul angajat, a învederat ca sentinta este nelegala si netemeinica deoarece situatia de fapt retinuta nu corespunde realitatii. În fapt, inculpatul a fost agresat de catre lucratorii postului de politie si, pentru ca acestia sa-si musamalizeze fapta reprobabila, au creat scenariul faptei de ultraj, fapta ce nu a existat, motiv pentru care a solicitat achitarea potrivit art. 10 alin. 1 lit. a din Codul de procedura penala.
Instanta, din oficiu, a pus în discutie faptul daca în cauza sunt incidente prevederile alin.5 al art.239 din Codul penal, de vreme ce acesta a fost introdus prin O.U.G. 198 din 4 decembrie 2008, iar fapta ce face obiectului procesului penal pedinte a fost comisa la data de 18 martie 2008.
Examinând cauza si judecata instantei de fond sub aspectul problemelor de fapt si de drept invocate si, potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele ei, constata urmatoarele:
Tribunalul, verificând dosarul cauzei, constata ca instanta de fond a retinut în mod corect culpabilitatea inculpatului BN pentru comiterea faptei de a-l fi agresat, la data de 18.03.2008, în timpul exercitarii atributiilor de serviciu, pe numitul ITM, subinspector în cadrul Politiei mun. Husi, caruia i-a aplicat o lovitura cu pumnul în zona fetei, cauzându-i leziuni pentru a caror vindecare au fost prescrise 7-8 zile îngrijiri medicale.
Activitatea infractionala si vinovatia au fost retinute în deplina concordanta cu probele administrate. Inculpatul nu a recunoscut savârsirea faptei pentru care a fost cercetat, vinovatia sa rezultând din ansamblul probelor administrate pe care instanta le-a interpretat si apreciat în mod corect.
Este fara tagada faptul ce rezulta din actul medico-legal emis în cauza, cum ca lucratorul de politie ITM, examinat fiind la data de 19.03.2008, prezenta leziuni traumatice în regiunea mandibulara stânga, leziuni ce au fost produse prin ,,lovire cu mijloace contondente’’, pentru vindecarea carora au fost prescrise 7-8 zile îngrijiri medicale.
În legatura cu aceste leziuni, partea vatamata ITM a sustinut ca i-au fost produse de catre inculpatul BN, în momentul în care i-a explicat ca este banuit de comiterea unei fapte de furt si i-a cerut sa faca declaratii în legatura cu aceste acuzatii, informându-l ca, în ipoteza nerecunoasterii, va fi confruntat cu un martor.
În acele momente, fara a face vreo afirmatie si fara a avea vreo alta reactie fata de cele asupra carora a fost informat, a aplicat lucratorului o lovitura cu pumnul în partea stânga a fetei, lovitura ce a produs dezechilibrul celui agresat.
Sustinerile partii vatamate au fost confirmate de catre numitul TV, Seful Postului de Politie Arsura, care se afla în încaperea în care s-au întâmplat faptele si care a perceput nemijlocit momentul în care inculpatul a comis actiunea agresiva asupra subofiterului de politie ITM. Mai mult, în momentele imediate de dupa agresarea subofiterului, martorul a participat la imobilizarea inculpatului care schitase un gest de orientare spre usa de acces, apoi devenind si violent, zbatându-se.
Asupra acestui din urma aspect a facut relatari si martorul AC, care a fost solicitat sa le aduca celor ce participau la imobilizare, catusele, martor care a observat cum inculpatul ,,era violent, se zbatea si dadea cu capul si picioarele’’.
În acest context, pentru realizarea imobilizarii inculpatului, politistii au folosit forta fizica si mijloacele din dotare, lovindu-l si cauzându-i leziuni ce sunt atestate de Certificatul medico-legal 7037 din 15..04.2008. al I.M.L. Iasi.
În legatura cu actiunile violente ale lucratorului de politie ITM, au fost efectuate cercetari sub aspectul comiterii infractiuni de purtarea abuziva, fapta prev. si ped de art. 250 alin. 3 din Codul penal, de catre Parchetul de pe lânga Curtea de apel Iasi care, prin Ordonanta nr. 352/P/2009, în temeiul art. 10 alin. 1 lit. e din Codul de procedura penala, a dispus neînceperea urmaririi penale.
În fundamentarea solutieI de netrimitere în judecata a politistului, s-a retinut ca riposta fizica a acestuia a fost exercitata cu scopul imobilizarii si încatusarii, fapt ce nu contravine normelor nepublicate de folosire a fortei de catre lucratorii Ministerului Administratiei si Internelor.
Vazând probele administrate în cauza, instanta de control observa ca cele sustinute de catre apelant, cum ca faptele ce-i sunt retinute în sarcina reprezinta o înscenare pusa la cale de partea vatamata, nu sunt reale. Se observa ca folosirea fortei împotriva inculpatului este ulterioara momentului în care acesta a avut o atitudine agresiva fata de politist.
Comiterea actiunii agresive împotriva subofiterului de politie ITM, îl face pe inculpat culpabil sub aspectul infractiunii de ultraj. Cu privire la varianta normativa incidenta în cauza, tribunalul are a face câteva observatii:
Potrivit art. 239 alin. 2 din Codul penal, constituie infractiunea de ultraj si se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, lovirea sau orice acte de violenta, savârsite împotriva unui functionar public care îndeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, aflat în exercitiul functiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercitiul functiunii,
Conform alin 5 al aceluiasi articol, daca faptele prevazute în alin. 1 – 4 sunt savârsite împotriva unui judecator sau procuror, organ de cercetare penala, expert, executor judecatoresc, politist, jandarm ori militar, limitele pedepsei se majoreaza cu jumatate.
Aliniatul 5 al art. 239 a fost introdus însa dupa comiterea la data de 18.03.2008 a faptei ce face obiectului prezentei cauze, prin O.U.G. Nr. 198 din 4 decembrie 2008 privind modificarea si completarea Codului penal,
Cum prevederile aliniatului nou introdus majoreaza limitele pedepsei în situatia în care subiectul pasiv al infractiunii este judecator sau procuror, organ de cercetare penala, expert, executor judecatoresc, politist, jandarm ori militar si cum, potrivit art.13 din Codul penal care reglementeaza aplicarea legii penale mai favorabile, în cazul în care de la savârsirea infractiunii pâna la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea mai favorabila, se observa ca în sarcina inculpatului nu poate fi retinut textul aliniatului 5, care nu-i este favorabil.
Într-o atare situatie, se constata ca în mod eronat s-a dispus schimbarea încadrarii juridice, motiv pentru care, admitând apelul, se va decide înlaturarea acestor dispozitii. Totodata, în baza acelorasi dispozitii ale art. 334 din Codul de procedura penala, se vor retine prevederile art. 13 din Codul penal care legitimeaza extractivitatea normei penale în cauza.
Cât priveste individualizarea judiciara a pedepsei, tribunalul observa ca prima instanta a retinut în favoarea inculpatului circumstantele atenuante prev. de art. 74 alin.1 lit. a si c. din Codul penal si, dând eficienta prevederilor 76 lit. e din Codul penal, a redus pedeapsa sub minimul de 9 luni prevazut de alin 5 retinut ca fiind incident.
Într-o atare situatie, cum pedeapsa de 6 luni stabilita coincide minimului special prevazut de alin. 2 aplicabil în cauza, pentru respectarea principiului neagravarii în propria cale de atac, se impune a fi mentinut beneficiul dat de art. 76 lit. e din Codul penal si reducerea pedepsei sub acest minim. Aceasta, desi, în cauza data, concursul circumstantelor atenuante si a recidivei face ca reducerea sub minimul special sa fie facultativa, fapt reglementat de art. 80 din Codul penal.
În raport de obligatiile de deriva din aceste norme, tinând cont de împrejurarile concrete de comitere a faptelor, de persoana inculpatului, tribunalul va decide stabilirea în sarcina acestuia a unei pedepse de 4 luni de închisoare.
Tribunalul releva faptul ca activitatea infractionala a inculpatului prezinta un pericol social ridicat. Aceasta, având în vedere relatiile sociale importante fata de care inculpatul a manifestat dispret. Ele se refera, în principal, la înfaptuirea justitiei si la respectul datorat autoritatii de stat si presupun respect si fata de functionarul care îndeplineste functia respectiva. Aceasta, fara a minimaliza importanta relatiilor sociale ce se refera la integritatea persoanei fizice ce îndeplineste functia publica respectiva.
Pe de alta parte, persoana inculpatului, care a manifestat persistenta infractionala si dispret vis a vis de clementa ce i-a fost acordata prin suspendare executarii pedepsei ce i-a fost aplicata anterior, impune severitate în stabilirea pedepsei si a modului de executare. De altfel, starea de recidiva nu permite o alta modalitate de executare decât cea în detentie.
În ceea ce priveste pedeapsa pe care inculpatul o are în final de executat, trebuie aratat ca ea reprezinta efectul aplicarii prevederilor art. 83 din Codul penal, cu denumirea marginala ,,Revocarea în cazul savârsirii unei infractiuni’’.
Fapta ce face obiectul procesului pendinte a fost comisa la data de 18.03.2008, în cursul termenului de 4 ani de încercare stabilit prin Sentinta penala nr. 65 din 31 ianuarie 2005 a Judecatoriei Raducaneni, ramasa definitiva prin Decizia penala nr.485/A/10.06.2005 a Tribunalului Iasi, prin care inculpatul, pentru infractiunii prev. de art. 98 alin.1 si 4 din Legea nr.26 din 1996, a fost condamnat la o pedeapsa de 2 ani a carei executare a fost suspendata conditionat conform art. 81 din Codul penal.
Retragerea beneficiului acordat, în situatia faptica data, este obligatorie, ea nu reprezinta o facultate a instantei. Or, efectul revocarii este executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeste cu pedeapsa aplicata pentru noua infractiune.
Drept urmare, Tribunalul constata ca prima instanta, în mod corect, a facut aplicabilitatea prevederilor referitoare la revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei anterioare si cumulul aritmetic al celor doua pedepse, motiv pentru care va mentine aceste dispozitii, cu mentiunea ca pedeapsa rezultanta urmeaza a fi diminuata corespunzator diminuarii pedepsei aplicate în cauza.
Verificând actele procesuale efectuate în cursul desfasurarii procesului penal se constata ca au fost respectate dispozitiile legale a caror încalcare este sanctionata potrivit art.197 alin.2 din Codul de procedura penala cu nulitatea absoluta.
Vazând considerentele aratate, tribunalul, potrivit art.379 alin.2 lit. a din Codul de procedura penala va admite apelul declarat de inculpatul BN împotriva Sentintei penale nr. 62 din 12.02.2010 a Judecatoriei Husi, pe care o va desfiinta în parte, în latura penala.
Rejudecând, va înlatura din sentinta apelata dispozitiile de schimbare a încadrarii juridice a faptei savârsite de inculpatul BN din infractiunea prev. si ped. de art. 239 alin.2 din Codul penal cu aplic. art. 37 lit.a Cod penal în infractiunea prev. si ped. de art. 239 alin.2 cu ref. la alin.5 din Codul penal, cu aplic. art. 37 lit.a Cod penal.
În temeiul art. 334 Cod procedura penala se va dispune schimbarea încadrarii juridice a faptei retinute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu din infractiunea prev. si ped. de art. 239 alin.2 din Codul penal cu aplic. art. 37 lit.a Cod penal în infractiunea prev. si ped. de art. 239 alin.2 din Codul penal, cu aplic. art. 13 Cod penal si art. 37 lit.a Cod penal.
Se va înlatura pedeapsa de 6 luni închisoare aplicata inculpatului prin sentinta apelata pentru savârsirea infractiunii prev. si ped. de art. 239 alin.2 cu ref. la alin.5 din Codul penal, cu aplic. art. 74 lit.a, c, art. 76 lit.e, art. 37 lit.a Cod penal
Se va dispune condamnarea inculpatului pentru comiterea infractiunii prev. si ped. de art. 239 alin.2 din Codul penal, cu aplic. art. 13 Cod penal, art. 74 lit.a, c, art. 76 lit.e si art. 37 lit.a Cod penal.
Se vor mentine dispozitiile referitoare la revocarea suspendarii conditionate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 65/2005 a Judecatoriei Raducaneni, urmând ca inculpatul sa execute în întregime aceasta pedeapsa alaturat pedepsei aplicate prin prezenta hotarâre
Se vor mentine celelalte dispozitii ale hotarârii apelate si vor fi înlaturate dispozitiile contrare.
Potrivit disp. art. 192 alin.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare efectuate în apel vor ramâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul BN împotriva Sentintei penale nr. 62 din 12.02.2010 a Judecatoriei Husi, pe care o desfiinteaza în parte, în latura penala.
Rejudecând, înlatura din sentinta apelata dispozitiile de schimbare a încadrarii juridice a faptei savârsite de inculpatul BN din infractiunea prev. si ped. de art. 239 alin.2 din Codul penal cu aplic. art. 37 lit.a Cod penal în infractiunea prev. si ped. de art. 239 alin.2 cu ref. la alin.5 din Codul penal, cu aplic. art. 37 lit.a Cod penal.
În temeiul art. 334 Cod procedura penala schimba încadrarea juridica a faptei retinute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu din infractiunea prev. si ped. de art. 239 alin.2 din Codul penal cu aplic. art. 37 lit.a Cod penal în infractiunea prev. si ped. de art. 239 alin.2 din Codul penal, cu aplic. art. 13 Cod penal si art. 37 lit.a Cod penal.
Înlatura pedeapsa de 6 luni închisoare aplicata inculpatului prin sentinta apelata pentru savârsirea infractiunii prev. si ped. de art. 239 alin.2 cu ref. la alin.5 din Codul penal, cu aplic. art. 74 lit.a, c, art. 76 lit.e, art. 37 lit.a Cod penal.
Pentru comiterea infractiunii prev. si ped. de art. 239 alin.2 din Codul penal, cu aplic. art. 13 Cod penal, art. 74 lit.a, c, art. 76 lit.e si art. 37 lit.a Cod penal, aplica inculpatului BN, pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare.
Mentine dispozitiile referitoare la revocarea suspendarii conditionate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 65/2005 a Judecatoriei Raducaneni, urmând ca inculpatul sa execute în întregime aceasta pedeapsa alaturat pedepsei aplicate prin prezenta, respectiv 2 ani si 4 luni închisoare.
Mentine celelalte dispozitii ale hotarârii apelate si înlatura dispozitiile contrare.
Cheltuielile judiciare avansate în apel ramân în sarcina statului.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronuntare pentru inculpat si de la comunicare pentru partea vatamata ITM.
Pronuntata în sedinta publica, azi, 23.06.2010.
PRESEDINTE, JUDECATOR, GREFIER,
Niculache Luminita pt. Simionescu Elena – în c.o. Bodescu Panseluta
Presedinte, N.L.
