Infracţiunea prevăzută de art. 38 din Legea 319/2006 . Elemente constuitutive. Circumstanţe atenuante judiciare.
1.Fapta inculpatului de a ignora, în activitatea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, normele privind circulaţia pe drumurile publice şi de a produce un accident rutier soldat cu decesul unei persoane şi vătămarea corporală a altei persoane întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 178 alin.1 şi 2 din codul penal şi ale art. 184 alin.2 şi 4 din codul penal şi nu ale infracţiunii prev. de art. 38 din Legea 319/2006 care sancţionează nerespectarea obligaţiilor şi măsurilor cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă şi nu nerespectarea normelor rutiere.
2.Simpla lipsă a antecedentelor penale şi conduita procesual bună a inculpatului pe parcursul derulării procedurilor nu reprezintă un argument suficient pentru reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art.74 din codul penal, în raport cu gravitatea faptei săvârşite cu normele rutiere încălcate şi cu consecinţelor acesteia.
Secţia penală – Decizia penală nr. 629/10 mai 2012
Prin sentinţa penală nr.38/2012 pronunţată de Judecătoria Câmpeni în dosar 2525/203/2011 s-a dispus condamnarea inculpatului Ţ.I. la pedeapsa de:
– 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiune de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 al.1 şi 2 Cod penal, cu aplicarea art.320/1 Cod procedură penală, art.74 lit.a şi c, 76 lit. d Cod penal;
– 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 al.2 şi 4 Cod penal în dauna părţii vătămate A.I., cu aplicarea art.320/1 cod procedură penală, art.74 lit.”a” şi „c”,art. 76 lit.”e” Cod penal;
– 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare, din culpă a obligaţiilor şi măsurilor stabilite cu privire la securitatea în muncă, producându-se consecinţe deosebite, prevăzute de art. 38 alin.1, 2 şi 4, din Legea nr. 319/2006, cu aplicarea art.320/1 Cod procedură penală, art.74 lit.a şi c, 76 lit. e Cod penal.
În baza art.33 lit. b Cod penal, s-a constat că infracţiunile mai sus amintite sunt săvârşite în condiţiile concursului ideal, iar în baza art.34 lit. b Cod penal, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În temeiul art. 81 şi 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru o perioadă de 3 ani, care constituie termen de încercare , începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Potrivit art. 359 Cod procedură penală, au fost făcute cunoscute inculpatului prevederile art. 83 Cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei în situaţia comiterii unei noi infracţiuni în perioada termenului de încercare .
Potrivit art. 71 Cod penal, s-au aplicat pedepsele accesorii menţionate la art. 64 al. 1 lit.”a” ( teza II ), şi lit. „b” Cod penal a căror executare s-a suspendat în perioada termenului de încercare .
In baza art.16/1 Cod procedură penală coroborat cu art. 271 şi urm. Cod proc. civilă, a luat act de tranzacţia încheiată în data de 16.12.2011 între asiguratorul de răspundere civilă SC G.R.A.R. SA, cu sediul în B., str. P., nr.X, parter-etaj 3, şi părţile civile: B.A., B.S., B.P.M., P.E., B.M., B.M., B.N., B.T., B.C.G., B.M., prin care asiguratorul s-a obligat să plătească părţilor civile suma de 440.500 lei, reprezentând daune materiale şi morale cauzate prin accidentul de circulaţie din data de 07.12.2010, produs de inculpat.
În baza art. 320/1 al.5 Cod procedură penală a dispus disjungerea acţiunii civile formulate de către partea civilă A.I. şi formarea unui nou dosar având ca obiect acţiunea civilă disjunsă.
In baza art. 7 raportat la art. 5 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, şi l-a informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în SNDGJ a profilului genetic.
Potrivit art. 114 din O.U.G- 195/2002,s-a dispus comunicarea hotărârii rămasă definitivă cu I.P.J. T. – Serviciul Poliţiei Rutiere pentru a se dispune în privinţa anulării permisului de conducere al inculpatului.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
La data de 07.12.2010, inculpatul, se deplasa la volanul autoutilitarei cisternă, marca Iveco, cu nr. de înmatriculare X-XX-XXX, pe DN 74/A, direcţia de mers Câmpeni-Abrud, cu intenţia de a ajunge în municipiul Alba Iulia. În jurul orei 15^7, pe raza com. Roşia Montană, inculpatul, fără a respecta regulile de circulaţie, cu privire la siguranţa traficului rutier, s-a angajat în depăşirea autoturismului, marca Renault, cu nr. de înmatriculare, XX-XX-XXX, condus de către B.I., efectuând manevra de depăşire pe un sector de drum cu marcaj longitudinal continuu de separare a sensurilor de mers, pe direcţia de deplasare a autovehiculului condus de către inculpat, înaintea unei curbe cu viraj la stânga şi fără vizibilitate, în timp ce se afla angajat în depăşirea autoturismului, pe sensul său de mers, direcţia Abrud-Câmpeni, se deplasa autoutilitara, marca VW Transporter, cu nr. de înmatriculare, XX-XX-XXX, condusă de către numitul B.I., în autoutilitară, pe scaunul din dreapta faţă se afla şi colegul de muncă al conducătorului auto, numitul A.I. Atât conducătorul auto cât şi pasagerul din autoutilitară au sesizat pericolul unei coliziuni frontale cu autoutilitara cisternă condusă de către inculpat, ceea ce l-a determinat pe conducătorul auto, B.I. să tragă de volan dreapta. Inculpatul nu a avut timpul necesar pentru a reintra pe banda sa de mers şi a intrat în coliziune cu autoutilitara, marca VW Transporter, lovind autoutilitara în partea faţă stânga. Din impact, autovehiculul condus de către inculpat a părăsi carosabilul, trecând peste calea ferată, oprindu-se pe un teren accidentat, în partea dreaptă a direcţiei de mers Câmpeni-Abrud.
Partea vătămată, A.I., a fost ajutată să iasă din autoutilitară, de către martorul F.C.I., pasagerul din autoturismul, marca Renault. Conducătorul auto al autoutilitarei, marca VW, numitul B.I., cât şi inculpatul au rămas încarceraţi în cabinele autovehiculelor, fiind descarceraţi de un echipaj al subunităţii „Garda de Intervenţie C.”.
În cursul zilei de 07.12.2010, la ora 20,15, numitul B.I. a decedat la Spitalul Judeţean de Urgenţă A.
Din concluziile raportului de constatare medico-legală, nr.3746/III/250, al S.J.M.L. A., din 03.02.2011, rezultă că moartea numitului B.I. a fost violentă, datorându-se unui şoc traumatic şi hemoragie, urmare unui politraumatism cu numeroase leziuni: fracturi ale oaselor membrelor, rupturi şi contuzii de organe intern, iar leziunile constatate la necropsie s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, prin lovire de corpuri dure, semidure şi de corpuri cu margini tăioase, cât şi strivirea coapselor. Decesul acestuia datează din 07.12.2010.
Din concluziile certificatului medico-legal, nr. 418/IF/l 13, al S.J.M.L. A., din data de 23.12.2011, a rezultat că partea vătămată, A.I. a suferit leziuni cervicale, care au necesitat 80-90 zile de îngrijiri medicale, leziuni ce s-au putut produce în condiţiile unui accident rutier.
Din accidentul rutier a rezultat şi vătămarea inculpatului, ulterior acesta fiind operat la gamba piciorului stâng.
S-a constatat că inculpatul îndeplinea funcţia de şofer GPL, angajat la S.C. B.G.R. S.A., sucursala L. şi se afla în timpul serviciului. De asemenea, victima B.I. era angajat în funcţia de conducător auto, iar partea vătămată, A.I. angajat în funcţia de buldoexcavatorist la S.C. A.C.T.T.A. A., sucursala A., iar la momentul producerii accidentului se aflau în timpul programului de lucru. Având în vedere aceste aspecte, în cauză s-au efectuat şi cercetări ale ITM A., accidentul rutier fiind calificat accident de muncă.
Inculpatul a recunoscut comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza urmăririi penale.
Partea vătămată A.I., s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului cu suma de 100.000 lei daune morale, 50.000 lei daune materiale, precum şi o rentă viageră, reprezentând diferenţa veniturilor realizate înainte de accident şi după accident.
Instanţa a reţinut starea de fapt în baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de consemnare a denunţului; procesul verbal de cercetare la faţa locului; schiţa locului producerii accidentului rutier; declaraţia părţii civile; declaraţia părţii vătămate/părţii civile; declaraţiile învinuitului; declaraţiile de martor; rapoartele de inspecţie tehnică a autovehiculului, registru ITP, nr. 805, 806 din 8.12.2010; fotografii judiciare; raportul de constatare medico-legal, nr. 2991/III/173, din 12.01.2010 efectuat de S.J.M.L. A.; certificatul medico-legal, nr. 418/IF/l 13, din data de 23.02.2011, eliberat de S.J.M.L. A.; copie de pe procesul verbal de intervenţie la descarcerare, nr. 5/1365, din 07.12.2010; procesul verbal, nr. 79/04.01.2011, încheiat ca urmare a cercetării efectuate de ITM A.; cazierul judiciar.
În drept, s-a motivat că faptele inculpatului Ţ.I., angajat, conducător auto la S.C. B.G. S.A. şi aflat în timpul serviciului, care de la data de 07.12.2010, în timp ce conducea un autovehicul, pe DN 74A, pe un carosabil alunecos, nu a respecta dispoziţiile legale cu privire la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice (art. 35 alin.l şi art. 45 alin.3 din O.U.G.) şi măsurile stabilite cu privire la securitatea în muncă, s-a angajat imprudent într-o depăşire, a intrat pe contrasens şi în coliziune cu un autovehicul, marca VW, în urma impactului, conducătorul auto al autoutilitarei care circula regulamentar a suferit leziuni care au determinat decesul acestuia, iar pasagerul ce ocupa locul dreapta faţă, în autoutilitara VW a suferit leziuni care au necesitat 80-90 de zile de îngrijiri medicale, constituie infracţiunile prevăzute de art. 178 alin. 1 şi 2 Cp., art. 184 alin. 2 şi 4 Cp. şi art. 38 alin. 1, 2 şi 4, din Legea 319/2006, săvârşite în concurs ideal.
La individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute la art. 72 cod penal, respectiv : dispoziţiile generale ale codului penal, limitele speciale ale sancţiunii menţionate în actul de incriminare, pericolul social concret al faptelor, circumstanţele concrete de comitere a faptelor şi consecinţele deosebit de grave ce au decurs din acţiunile ilicite penale imputabile inculpatului, persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale, a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată, faptul că anterior nu a mai fost implicat în accidente auto, atitudinea inculpatului care după săvârşirea faptelor a conştientizat gravitatea acestora şi nu a solicitat prelungirea dreptului de circulaţie, deşi avea acest drept, considerente pentru care au fost reţinute circumstanţe atenuante judiciare prev. de art. 74 al. 1 lit. „a” şi „c”
Instanţa apreciază că aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege în această situaţie sunt singurele în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ şi de exemplaritate ale sancţiunii, dându-i posibilitatea îndreptării atitudinii faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa pozitivă. Este adevărat că prin infracţiunile săvârşite s-au produs consecinţe deosebit de grave, moartea unei persoane, vătămarea alteia, dar pedeapsa nu are numai scop punitiv, urmărindu-se ulterior şi reintegrarea inculpatului în societate. Pedepsele care urmează să fie aplicate inculpatului nu trebuie privite doar în scopul punitiv, cuantumul acestora trebuind să justifice şi celelalte funcţii ale pedepsei penale, respectiv de exemplaritate, reeducare, constrângere.
Apreciindu-se că, îndreptarea inculpatului poate avea loc şi fără executarea efectivă a pedepsei şi fiind întrunite şi celelalte condiţii de admisibilitate menţionate la art. 81 Cod penal, în conformitate cu art. 82 cod penal, instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru o perioadă de 3 ani.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs parchetul de pe lângă Judecătoria câmpeni solicitând casarea hotărârii şi, în rejudecare pronunţarea unei soluţii de achitare a inculpatului pentru săvârşire infracţiunii prev. de art.38 alin.1şi 2 din Legea 319/2006 şi înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susţinut că soluţia de condamnare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 38 alin.1şi 2 din Legea 319/2006 este nelegală deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni. Totodată s-a susţinut că instanţa nu avea suficiente temeiuri pentru a reţine circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului iar în raport de urmările produse pedeapsa aplicată este nejustificat de mică.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate şi, din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3856 alin.3 din codul de procedură penală Curtea reţine că acesta este întemeiat pentru motivele care vor fi expuse:
Instanţa de fond a reţinut în temeiul probaţiunii administrate în faza de urmărire penală, însuşită de inculpat în procedura prevăzută de art. 3201 din codul de procedură penală, o stare de fapt corectă.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei Curtea reţine că sunt întemeiate criticile recurentului referitoare la nelegala condamnare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. prev. de art.38 alin.1şi 2 din Legea 319/2006.
Potrivit dispoziţiilor art.38 din Legea 319/2006:
„Art. 38 – (1) Nerespectarea de către orice persoană a obligaţiilor şi a măsurilor stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amendă.
(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este închisoarea de la un an la 3 ani sau amendă.
(3) Dacă nerespectarea constă în repunerea în funcţiune a instalaţiilor, maşinilor şi utilajelor, anterior eliminării tuturor deficienţelor pentru care s-a luat măsura opririi lor, pedeapsa este închisoarea de la un an la 2 ani sau amendă.
(4) Faptele prevăzute la alin. (1) şi (3) săvârşite din culpă se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, iar fapta prevăzută la alin. (2) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă.”
În speţă fapta inculpatului de a ignora, în activitatea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, a normelor privind circulaţia pe drumurile publice şi de a produce un accident rutier soldat cu decesul unei persoane şi vătămarea corporală a altei persoane întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 178 alin.1 şi 2 din codul penal şi ale art. 184 alin.2 şi 4 din codul penal.
Dispoziţiile art. 38 din Legea 319/2006 sancţionează nerespectarea obligaţiilor şi măsurilor cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă şi nu nerespectarea normelor rutiere. Normele privind circulaţia pe drumurile publice sunt aplicabile tuturor participanţilor la trafic şi nu reprezintă obligaţii şi măsuri stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă în sensul textului.
În consecinţă, Curtea reţine că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 38 din Legea 319/2006, lipsind latura obiectivă a acesteia.
De asemenea sunt întemeiate şi criticile parchetului referitoare la reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special redus.
Aplicarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art.74 din Codul penal reprezintă o facultate a instanţei. Simpla lipsă a antecedentelor penale şi conduita procesual bună a inculpatului pe parcursul derulării procedurilor nu reprezintă un argument suficient pentru reţinerea acestora. Instanţa de fond trebuia să evalueze gravitatea faptei săvârşite de inculpat şi oportunitatea reţinerii de circumstanţe atenuante şi din perspectiva gravităţii faptei, a normelor rutiere încălcate şi a consecinţelor acesteia. Inculpatul a produs accidentul rutier, cu victime omeneşti, ca urmare a încălcării unor norme esenţiale pentru siguranţa rutieră,respectiv a depăşit pe linie continuă într-o zonă fără vizibilitate. În condiţiile în care inculpatul avea calitatea de şofer profesionist şi o vechime considerabilă în calitate de conducător auto o astfel de conduită nu este scuzabilă şi se impune a fi ferm sancţionată.
Faţă de cele ce preced, Curtea în temeiul art. 38515 alin.1 pct. 2 lit.d din Codul de procedură penală, Curtea a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpeni împotriva sentinţei penale nr.38/27.02.2012 pronunţată de Judecătoria Câmpeni în dosar penal nr.2525/203/2012.
A casat sentinţa penală atacată numai sub aspectul condamnării inculpatului Ţ.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.38 (1), (2) din Legea 319/2006 şi a individualizării judiciare a pedepselor şi procedând la rejudecare în aceste limite:
A descontopit pedeapsa de 1 an închisoare în elementele ei componente de:
– 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.178 (1), (2) Cod penal cu 320/1 Cod procedură penală, art.74, 76 Cod penal;
– 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.184 al.2 şi 4 Cod penal cu art.320/1 Cod procedură penală, art.74, 76 Cod penal;
– 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.38 (1), (2) din Legea 319/2006, cu aplicarea art.320/1 Cod procedură penală şi art.74,76 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală a achitat pe inculpatul Ţ.I. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prevăzute de art.38 (1), (2) din Legea 319/2006.
A înlăturat dispoziţiile art.74,76 Cod penal.
A stabilit la 1 an şi 4 luni închisoare pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art.178 (1), (2) Cod penal cu aplicarea art.320/1 Cod procedură penală.
A stabilit la 4 luni închisoare pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art.184 (2), (4) Cod penal în condiţiile art.320/1 Cod procedură penală.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal a contopit pedepsele sus arătate în cea mai grea de 1 an şi 4 luni închisoare.
A menţinut dispoziţiile art.81 Cod penal şi a stabilit termenul de încercare la 3 ani şi 4 luni.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
