Infractiuni art. 215, 288, 291 C.p

Dosar nr. 1044/216/2007 art. 215, 288, 291 C.p.

R O M Â NI A

JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEŞ JUDEŢUL ARGEŞ

SENTINŢA PENALĂ NR. 220

Şedinţa publică din  05 noiembrie 2009

Completul compus din:

Preşedinte: M.B.

Grefier: M.U.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş

reprezentat  prin procuror: N.M.

Pe rol, soluţionarea procesului penal  înregistrat la data de 03 mai 2007, privind pe inculpatul V.M.A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 288 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 291 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, prin rechizitoriul întocmit în dosarul de urmărire penală nr. 1426/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş, judeţul Argeş, părţi vătămate  fiind G.V., G.V., C.G., O.I., D.M.V., G.I., M.C.

Dezbaterile în cauză au fost consemnate potrivit disp. art. 304 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns inculpatul, asistat de avocat D.B., în baza contractului de asistenţă juridică numărul 36/22 mai 2008, martorul Ţ.G., lipsă fiind părţile vătămate şi martora M.E..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

S-a identificat şi s-a audiat martorul prezent, Ţ.G., declaraţia fiind ataşată la dosar.

Inculpatul, personal şi prin apărător, precizează că achiesează pe declaraţiile de la urmărirea penală ale martorei din rechizitoriu, M.E., cerere cu care reprezentantul Ministerului Public este de acord.

Instanţa ia act că se achiesează pe declaraţia de la urmărirea penală a martorei din rechizitoriu, M.E., motiv pentru care,  în baza art. 329 alin. 2 Cod procedură penală, dispune ca aceasta să nu mai fie citată pentru audiere.

Avocat D.B., pentru inculpat, depune la dosar adeverinţă medicală din care rezultă starea de sănătate a acestuia, precizează că nu mai are cereri de formulat şi solicită acordarea cuvântului asupra fondului, cerere cu care reprezentantul Ministerului Public este de acord.

Instanţa ia act că nu mai sunt cereri de formulat, potrivit art. 339 Cod procedură penală constată terminată cercetarea judecătorească şi în baza art. 340 Cod procedură penală acordă cuvântul pentru dezbateri în fond.

Reprezentantul Ministerului Public expune situaţia de fapt aşa cum a fost reţinută prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş, menţionând că din probele administrate în cauză inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. 1 şi 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 288 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 291 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, deci se impune schimbarea încadrării juridice a faptei puse în discuţie de către instanţă,  texte de lege în baza cărora pune concluzii de condamnare a acestuia la pedeapsa închisorii, urmând ca în baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b) Cod penal, să execute pedeapsa cea mai grea. În baza art. 85 alin. 1 Cod penal pune concluzii de anulare a suspendării condiţionate din executarea pedepsei de doi ani închisoare stabilită prin sentinţa penală numărul 327/11 mai 2007 a Judecătoriei Târgovişte, iar în baza art. 33 lit. a – 34 lit. b) Cod penal, să se dispună contopirea pedepsei rezultante pentru infracţiunile deduse judecăţii cu pedeapsa de doi ani închisoare neexecutată, iar noua pedeapsă să se execute în condiţiile art. 57 Cod penal În baza art. 71 alin. 1 şi 2 Cod penal să se interzică inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a şi b) Cod penal, ca pedeapsă accesorie. Pe latură civilă, să se dispună obligarea inculpatului la plata sumei de câtre 350 Euro fiecăruia dintre părţile vătămate G.V., G.V., C.G., O.I., D.M.V., M.C., constându-se că partea vătămată G.I. nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 14 Cod procedură penală rap. la art. 170 Cod procedură penală cu referire la art. 348 Cod procedură penală, să se dispună desfiinţarea totală a înscrisurilor falsificate. În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, urmează a fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare statului, din care, onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei. Toate documentele emise de inculpat erau false, aspect comunicat şi de Ambasada Olandei. La dozarea pedepsei să se aibă în vedere unele aspecte ivite în timpul cât cauza s-a aflat pe rolul instanţei. Inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, acesta fiind dat în urmărire generală. Există două hotărâri anterioare de condamnare pentru acelaşi gen de infracţiuni. Dacă iniţial inculpatul a susţinut anumite lucruri, ulterior, acesta a recunoscut că nu cunoaşte nici un notar din Olanda. Doar una din părţile înşelate a fost mai norocoasă şi şi-a recuperat banii, deoarece aceasta s-a întâlnit cu inculpatul şi i-a spus că dacă nu-i restituie suma de 350 Euro pe care i-a dat-o îl va reclama la poliţie. La cel de-al 26-lea termen de judecată s-a prezentat la instanţă şi inculpatul, care a dat o declaraţie necorespunzătoare adevărului.

Avocat D.B., pentru inculpat, precizează că au existat înscrisuri dar pentru care nu există dovada că le-a falsificat V.M.A. Nu a existat nici intenţia ca inculpatul să inducă în eroare părţile vătămate şi să le înşele. Acesta are acelaşi număr de telefon şi în prezent, nu şi-a schimbat domiciliul. Părţile vătămate aveau posibilitatea să-şi recupereze prejudiciul. Inculpatul a restituit pe loc lui M.D.M. suma solicitată, fără a se refuza sau a se solicita un termen în acest sens. Inculpatul nu avea posibilitatea să ia legătura cu părţile vătămate. V.M.A. a avut o atitudine sinceră, un trecut curat înainte de acest incident, iar dacă nu s-a prezentat la instanţă atâta timp a fost motivată lipsa sa de starea de sănătate. Nu există un element nou care să împiedice executarea pedepsei în condiţiile art. 81 Cod penal, iar în subsidiar, în condiţiile art. 86 ind. 1 Cod penal. Funcţia preventivă şi educativă a pedepsei poate fi îndeplinită şi prin aceste modalităţi de executare.  Este de acord cu schimbarea încadrării juridice a faptei aşa cum s-a pus în discuţie la termenul de judecată anterior.

Inculpatul, personal, având ultimul cuvânt, potrivit art. 341 Cod procedură penală, îşi cere scuze pentru neprezentarea la instanţă şi întârzierea soluţionării cauzei. A semnat acolo unde nu trebuia. Nu poate dovedi că pe numita R.S. aşa o cheamă,  pentru că nu i-a cerut un act de identitate dar sub acest nume o cunoaşte de peste 30 de ani. Cu numitul M.D.M. s-a întâlnit întâmplător în Sibiu şi i-a dat banii solicitaţi de acesta, iar la aflarea veştii că acesta nu mai doreşte să meargă la muncă în străinătate şi celelalte părţi vătămate au renunţat. Nu a avut nimic de ascuns, părţile vătămate fiind invitate chiar la al acasă, acolo unde şi în prezent locuieşte. Nu a considerat că activitatea sa ar fi o înşelăciune, având în vedere că le-a spus părţilor vătămate că actele respective nu sunt oficiale. Sentinţa de la Târgovişte este definitivă, nu a fost la instanţa de acolo.

J U D E C Ă T O R I A

Deliberând, constată:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş întocmit la data de 03 mai 2007 în dosarul de urmărire penală numărul 1426/P/2005 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului V.M.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 288 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 291 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, în concurs real.

Prin actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul, în perioada noiembrie 2004 – martie 2005, a plăsmuit în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale înscrisuri oficiale false ale căror semnături le-a contrafăcut, folosind acele înscrisuri pentru inducerea în eroare a părţilor vătămate  G.V., G.V., C.G., O.I., D.M.V., G.I., M.C., cu privire la calitatea lui de împuternicit al unor angajatori din Olanda, abilitaţi să le asigure locuri de muncă în această ţară. Pentru presupusele servicii pe care le făcea, inculpatul i-a determinat pe toţi cei de mai sus să-i plătească fiecare câte 350 Euro cu titlu de garanţie, însumând o valoare totală de 2800 Euro.

Inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală şi nu a putut fi adus pentru ascultare nici cu mandat de aducere, deşi s-au făcut multe demersuri în sensul aflării locului unde se află acesta.

Situaţia de fapt expusă mai sus a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă: declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor M.D.M., B.T., M.El., M.E.I., înscrisurile false folosite de inculpat pentru inducerea în eroare a părţilor vătămate, raportul de constatare grafică numărul 63971/17 octombrie 2006 al Inspectoratul Poliţiei Judeţene Argeş, raportul de expertiză criminalistică numărul 61/21 februarie 2007 al Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, relaţiile comunicate de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, relaţiile comunicate de Ministerul Administraţiei şi Internelor – Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională.

În cursul cercetării judecătoreşti s-a ascultat partea vătămată G.I.(f. 44), care nu s-a mai constituit parte civilă, inculpatul (f. 642), s-au audiat martorii M.D.M. (f. 45), B.T. (f. 522), Ţ.G. (f. 661), achiesându-se pe declaraţia de la urmărirea penală a martorei M.E.

Inculpatul s-a prezentat la al 26-lea termen de judecată pentru a putea fi ascultat, deşi a fost legal citat la toate termenele de judecată şi cauza s-a amânat la mai multe astfel de termene din motivul lipsei acestuia. Mai mult decât atât, prin încheierea de şedinţă din data de 16 ianuarie 2009 (f. 417) cauza a fost suspendată în baza art. 303 Cod procedură penală, datorită faptului că, prin expertiză medico – legală, s-a constatat că V.M.A. suferă de o boală care nu-i permite prezenţa în faţa instanţei de judecată o anumită perioadă de timp.

Judecata a fost reluată după un termen de trei luni, dar nici după aceea inculpatul nu a catadicsit să se prezinte în faţa judecătorului, decât la termenul din data de 01 octombrie 2009, din procesele – verbale de îndeplinire a mandatelor de aducere ale poliţiei rezultând chiar că acesta s-ar sustrage de la acest proces penal.

Părţile vătămate, D.M.V., G.V., C.G., M.C., G.V. şi O.I. s-au constituit părţi civile în cursul urmăririi penale, fiecare arătând că nu i s-a restituit cei  350 Euro de către inculpat (f. 7-17 dosar urmărire penală), iar la judecată nu

s-au prezentat.

Partea vătămată G.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză (f. 44 dosar).

La data de 30 iulie 2009 instanţa a pus în discuţia participanţilor la acest proces  schimbarea încadrării juridice a uneia dintre faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, respectiv din infracţiunea prev. de art. 215 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal în infracţiunea prev. de art. 215 alin. 1 şi 2 Cod penal  cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (f. 603).

S-au depus la dosar mai multe înscrisuri medicale din care rezultă starea de sănătate a inculpatului.

Examinând întregul material probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Inculpatul V.M.A. este o persoană fără un loc de muncă stabil, iar în anii 2004-2005 s-a gândit cum să obţină unele venituri fără a depune prea mult efort. Având unele cunoştinţe în străinătate şi făcând multe drumuri în afara graniţelor României, lui i-a venit ideea să facă anumite fraude, pentru a înşela mai multe persoane care apelau la serviciile sale, în vederea facilitării unor locuri de muncă în străinătate.

Astfel, inculpatul şi-a pregătit mai întâi mijloacele frauduloase necesare pentru inducerea în eroare a persoanelor doritoare de locuri de muncă în străinătate, asumându-şi calitatea nereală de împuternicit al unor angajatori fictivi din Olanda şi plăsmuind unele acte autentice din care rezulta, în mod nereal, că el a fost abilitat în faţa unui notar public, anume H.V. S., să racoleze forţe de muncă pentru pretinşii angajatori.

V.M.A. a conceput nişte formulare de ,,precontract de muncă”, precontract privat de servicii”, ,,precontract de servicii private” şi

,, contract privat de servicii”, cu antetul unui notar public din Olanda inexistent (H.V.S.), precum şi amprentele unor ştampile care ar aparţine pretinsului birou notarial, din care una rotundă şi alta dreptunghiulară, care atestau calitatea de  instituţie publică şi elementele de identificare false ale acelui birou notarial, precum şi faptul că pretinsul notar este autorizat să legalizeze împuternicirea dată de falşii angajatori inculpatului, pentru ca acesta să semneze în numele lor acele contracte. Inculpatul a mai folosit şi o a treia ştampilă dreptunghiulară, aplicată pe unele ,,precontracte”, care atesta numărul şi data de înregistrare a acelor acte la falsul cabinet notarial şi  taxa percepută pentru legalizare.

În cuprinsul contractelor, inculpatul a inserat clauze deosebit de favorabile pentru viitorii angajaţi, pentru a-i atrage pe aceştia, stipulând un salariu foarte mare şi asigurarea transportului, a cazării, mesei şi faptul că li se vor plăti contribuţiile de asigurări sociale şi vor primi un concediu plătit după 11 luni de activitate.

După ce a conceput aceste modele de contracte, el a lansat oferta de recrutare a forţei de muncă prin mai multe modalităţi, determinând astfel numeroase persoane din raza mai multor judeţe să-l contacteze.

După ce le prezentau ofertele de care formula avantajoase în domeniu (care nu necesitau efort fizic deosebit), inculpatul condiţiona încheierea actelor fictive pentru angajare de plată a 350 EURO sau 400 EURO, după caz, de către cei interesaţi să-i accepte ofertele.

Această sumă era considerată drept ,,garanţie” a respectării contractului, promiţându-se restituirea ei în momentul prezentării recruţilor la locurile de muncă.

Sumele cu titlu de garanţie erau percepute la început, după încheierea contractelor fictive, urmând ca persoanele în cauză să aşteptate până la o verificare şi avizare a actelor de către anumite autorităţi, iar apoi se trecea la încheierea contractelor propriu-zise de muncă.

Această manieră de a proceda a inculpatului a avut drept scop evitarea formulării unor reclamanţii de către persoanele înşelate, deoarece acestea erau convinse că trebuia să aştepte, o perioadă de timp şi li se vor încheia contractele de muncă. În acest timp, însă, V.M.A., obţinea foarte mulţi bani  primiţi drept ,,garanţie” şi, posibil, la un moment dat avea de gând să fugă din România.

Printre persoanele înşelate de inculpat, prin folosirea unor mijloace frauduloase de genul celor amintite se numără şi părţile vătămate G.V., O.I.,  M.C., G.I., G.V., C.G. şi D.M.V., care locuiesc pe raza judeţului Argeş, majoritatea  în zona limitrofă a municipiului Curtea de Argeş.

Astfel, în toamna anului 2004, inculpatul s-a deplasat împreună cu concubina sa, M.E. şi cu fiica acesteia, M.E.I. în municipiul Curtea de Argeş la o rudă a concubinei sale, martorul B.T., ocazie cu care l-a rugat pe acesta să-l pună în legătură cu persoane ce doreau angajarea la muncă în Olanda, asigurându-l că este împuternicit de o firmă din această ţară să recruteze forţă de muncă.

În zilele următoare, martorul B.T. le-a întâlnit ocazional pe părţile vătămate G.V. şi D.M.V. într-un local public şi, în cursul discuţiilor pe care le-a avut cu cei doi, le-a comunicat acestora împrejurarea că V.M.A. se ocupă cu recrutarea de persoane care doreau locuri de muncă în Olanda.

Întrucât părţile vătămate susnumite şi-au exprimat dorinţa de a merge la muncă în Olanda, martorul B.T. le-a facilitat acestora contactarea telefonică a inculpatului, acesta stabilind cu cei doi o întâlnire în Curtea de Argeş, la data de 18 noiembrie 2004, dată la care urmau să semneze precontractele de muncă şi să plătească ,,garanţiile” în sumă de câte 350 euro.

La data convenită cele două părţi vătămate s-au întâlnit cu V.M.A. în incinta barului M. din Curtea de Argeş, iar după ce acesta le-a prezentat celor doi, două precontracte de muncă plăsmuite, din care rezulta că ar fi fost împuternicit de angajatorul Ş.H., cu domiciliul în V-1606 Olanda să-i angajeze în activităţile de sortare şi ambalare a florilor, părţile vătămate  i-au plătit fiecare câte 350 euro cu titlu de ,,garanţie” şi au semnat precontractele respective (f. 30-31 dos.-u.p.). Inculpatul a confirmat personal, în scris, pe verso-ul precontractelor cu nr. 1046 şi 1048 din 18 noiembrie 2004 încasarea sumei de câte 350 euro, semnând de primirea banilor în faţa părţilor vătămate şi înmânându-le acestora formularele pe care a menţionat că a primit sumele respective.

În cursul aceleiaşi zile, respectiv la data de 18 noiembrie 2004, partea vătămată G.V. le-a încunoştinţat despre încheierea actelor de mai sus pe părţile vătămate G.V. şi C.G., care şi-au exprimat şi ele dorinţa de a merge la muncă în Olanda şi care l-au contactat la rândul lor pe inculpat ( prin intermediul lui G.V.), stabilind o întâlnire cu acesta în Curtea de Argeş la data de 4 decembrie 2004.

La data stabilită, V.M.A. s-a întâlnit cu părţile vătămate G.V. şi C.G. în barul ,M.” din Curtea de Argeş şi cu această ocazie el le-a înşelat pe cele două femei prin folosirea formularelor de precontract de muncă nr. 510 şi 511 din 4 decembrie 2004 , din care rezultă în mod neadevărat că ar fi fost împuternicit de angajatorul R.S., domiciliată în S.6A-V. Olanda, să le angajeze în activitatea de menaj, cu un salariu lunar de 1250 EUR, percepându-le şi acestora câte 350 EUR cu titlu de ,,garanţie”, sume a căror primire a confirmat-o în scris, sub semnătură proprie pe verso-ul actelor (f.32-33 dos.u.p.).

Ulterior, partea vătămată G.V. i-a comunicat numitului M.C. despre actul încheiat de ea cu inculpatul, iar în urma exprimării dorinţei acestuia de a merge şi el la muncă în Olanda, femeia a intermediat telefonic o întâlnire al lui cu inculpatul, întâlnire care a avut loc la data de 10 decembrie 2004.

Cu ocazia întâlnirii respective inculpatul V.M.. a reuşit să-l înşele şi pe numitul M.C. prin folosirea ,,precontractului de servicii private” nr. 1094/2004, din care rezultă că este împuternicit de către angajatorul Ş.H. să-l angajeze pe acesta în activitatea de ,,pază obiectiv floral”, cu un salariu lunar de 1.250 EUR.

Ca urmare a inducerii sale în eroare cu ajutorul actului plăsmuit , partea vătămată Mihai Constantin i-a plătit inculpatului  pretinsa ,,garanţie” de 350 EUR, iar acesta a confirmat în scris primirea sumei respective (f. 34 dos.u.p.).

Ulterior,  pe inculpat l-au contactat şi părţile vătămate G.I. şi O.I., care, la rândul lor, au fost înşelate de acesta în cursul unor întâlniri ce au avut loc la datele de 14 decembrie 2004 şi respectiv de 7 februarie 2005. Astfel, la data de 14 decembrie 2004 inculpatul l-a determinat pe G.I. să-i plătească suma de 350 EUR cu titlu de garanţie, folosind în acest scop ,,precontractul privat de servicii” nr. 1093/2004, din cuprinsul căruia rezulta ( în mod neadevărat) că ar fi fost împuternicit de angajatorul E.S. să-l angajeze pe acesta în  activitatea de conducător auto, cat. B, cu un salariu lunar de 1850 EUR (f.35 dos.u.p.), iar la data  de 7 februarie 2005 ,inculpatul l-a determinat pe numitul O.I. să-i plătească pretinsa garanţie de 350 EUR, folosind ,,precontractul privat de servicii” nr. 0011 din care rezultă că ar fi fost împuternicit de către angajatorul R.S. să-l angajeze în activitatea de ,,verificare instalaţii seră”, cu un salariu lunar de 1550 EUR (f.36 dos.u.p.).

Inculpatul a confirmat în scris încasarea sumelor de câte 350 EUR primite de la părţile vătămate G.I. şi O.I. pe verso-ul actelor plăsmuite pe care le-a încheiat cu cei doi (f.35-36 verso dos.u.p.).

La data de 28 decembrie 2004, V.M.A. a venit din nou în Curtea de Argeş şi a încheiat cu părţile vătămate G.V., D.M.V., C.G., G.V., M.C. şi G.I. contractele private de servicii nr. 2099, 2098, 2103, 2100, 2104 şi 2101, care constituie, de asemenea, plăsmuiri ale inculpatului realizate cu scopul de a prelungi amăgirea părţilor vătămate şi a evita astfel depunerea unor plângeri penale împotriva sa. Cu această ocazie inculpatul l-a înşelat şi pe numitul M.D.M. ( care le însoţise pe părţile vătămate susnumite la încheierea contractelor), pe care l-a determinat să-i plătească suma de 350 EUR cu ,,titlu de garanţie” după ce i-a prezentat şi acestuia un act plăsmuit intitulat ,,precontract de muncă” şi l-a convins că este împuternicit să recruteze forţă de muncă.

În ceea ce-o priveşte pe partea vătămată O.I., care a fost înşelată la data de 7 februarie 2005, ulterior  V.M.A. a încheiat şi cu aceasta contractul privat de servicii nr. 1261/25 martie 2005 pentru a o mai amăgi o perioadă de timp, respectiv 50 zile de la semnarea actului (f.43 dos.u.p.).

După semnarea pretinselor contracte de muncă, inculpatul a invocat diferite pretexte pentru a justifica amânarea repetată a trimiterii părţilor vătămate la muncă în Olanda, iar la un moment dat acesta şi-a schimbat numerele de telefon precum şi locuinţa pentru a nu mai putea fi contactat de persoanele înşelate.

În aceste împrejurări, părţile vătămate au solicitat relaţii de la Ambasada Olandei cu privire la actele încheiate cu inculpatul şi au aflat că acestea sunt false, constituind plăsmuiri ale lui V.M.A.

După ce s-au convins că au fost înşelate, părţile vătămate  l-au desemnat pe numitul O.I. să sesizeze organele de urmărire penală cu privire la faptele comise de inculpat, sesizate în urma căreia s-au declanşat cercetările penale în cauză.

Potrivit relaţiilor obţinute în cursul acestor cercetări de la Ministerul Administraţiei şi Internelor – Centrul de cooperare poliţienească internaţională – Punctul naţional focal, toate documentele utilizate de inculpat sunt contrafăcute, iar adresa pretinşilor angajatori, respectiv ,,S. 6A V.” este inexistentă.

De asemenea, din aceleaşi relaţii rezultă că numele notarului H.V.S., ca şi numele R.S. nu sunt cunoscute în sistemul olandez şi nu figurează la Camera de Comerţ, constituind plăsmuiri ale inculpatului, iar în ceea ce priveşte ştampilele de pe hârtii acestea conţin greşeli ortografice, neputând proveni de la un cabinet notarial real (f.85 dos.u.p.).

Întrucât existau asemănări vizibile între semnăturile depuse pe actele plăsmuite, în numele pretinşilor angajatori şi în numele pretinsului notar şi  semnăturile executate de V.M.A. cu ocazia încasării sumelor de bani percepute cu titlu de ,,garanţie”, în cauză s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice grafice şi apoi a unei expertize criminalistice grafice cu scopul de a se stabili dacă semnăturile au fost executate de acelaşi scriptor.

Aşa cum rezultă din conţinutul raportului de expertiză criminalistică nr. 61/21 februarie 2007 emis de Laboratorul interjudeţean de expertize criminalistice Bucureşti, menţiunile manuscrise şi semnăturile aferente de pe verso-ul precontractelor susmenţionate şi cele de la poziţiile ,,Angajator”, ,,Notar traducător”, ,,Ş.H.t”, de pe actele respective aparţin aceleiaşi persoane. De asemenea, acelaşi scriptor a semnat contractele private de servicii încheiate de părţile vătămate, la poziţiile ,,H.V.S.”,,,R.S.”, ,,E.S.”, ,,R.S.” şi ,,Ş.H.”.

Având în vedere că menţiunile manuscrise şi semnăturile aferente de pe verso-ul precontractelor încheiate cu părţile vătămate aparţin în mod neîndoielnic lui V.M.A., care le-a executat cu ocazia primirii sumelor de bani de câte 350 EUR, de la fiecare parte vătămată, rezultă că şi celelalte semnături depuse pe precontractele şi contractele de prestări servicii susamintite, au fost executate în realitate tot de către inculpat, întrucât prin expertiza criminalistică grafică efectuată în cauză s-a stabilit că toate menţiunile manuscrise şi semnăturile de pe aceste acte aparţin aceluiaşi scriptor.

Prin urmare, din moment ce  V.M.A. a semnat în fals pentru pretinşii angajatori menţionaţi în actele susamintite, precum şi pentru pretinsul notar H.V.S., apoi a utilizat actele cu semnăturile contrafăcute pentru a le determina pe părţile vătămate  să-i plătească fiecare câte 350 EUR, inducându-le în eroare cu privire la apartenenţa semnăturilor, este evident că inculpatul a acţionat cu intenţia de a le înşela, în scopul obţinerii sumelor de bani respective.

De altfel, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa nr. 6/P/2006 din 11 mai 2006, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. 2 şi 291 alin. 1 C.p., reţinându-se în sarcina sa că prin folosirea unor precontracte de muncă plăsmuite având aceleaşi caracteristici ca cele analizate în prezentul rechizitoriu, a înşelat mai multe persoane de pe raza judeţului Dâmboviţa, percepându-le câte 400 EUR de la fiecare, în schimbul promisiunii că le va asigura locuri de muncă în Olanda. Cu ocazia audierii sale de către organele de urmărire penală care au instrumentat cauza respectivă, inculpatul V.M.A. a recunoscut că nu a cunoscut vreun notar public din Olanda şi nu a participat niciodată la încheierea vreunui act prin care să fi fost împuternicit în faţa unui asemenea notar, de către vreun angajator pentru a recruta forţă de muncă pentru Olanda. De asemenea, inculpatul  a recunoscut că nu a cunoscut nici persoana nominalizată în acte cu calitatea de angajator, care l-ar fi împuternicit pe el să angajeze muncitori (f.134-140 dos.u.p.).

Inculpatul a recunoscut în faţa instanţei săvârşirea faptelor de înşelăciune, însă a susţinut că nu a falsificat înscrisurile ce reprezentau acele precontracte de muncă private. Această situaţie este contrazisă de toate probele administrate în cauză, în special de raportul de expertiză criminalistică, coroborat cu relaţiile oficiale primite de la M.A.I  – Centrul de Cooperare poliţienească internaţională.

În drept, faptele lui V.M.A., comise în perioada noiembrie 2004-martie 2005, de a plăsmui în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale înscrisuri oficiale false, ale căror semnături le-a contrafăcut, pe care le-a folosit pentru inducerea în eroare a părţilor vătămate G.V., O.I., M.C., G.I., G.V., C.G. şi D.M.V. cu privire la calitatea sa de împuternicit al unor angajatori din Olanda, abilitat să le asigure locuri de muncă în această ţară, determinându-le în acest mod să-i plătească fiecare câte 350 EUR cu titlu de garanţie, constituie infracţiunile prevăzute de art. 215 alin 1 şi 2 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., art. 288 alin. 1 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. şi art. 291 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., toate săvârşite în concurs real.

Aşadar, în baza art. 334 C.p.p., se va schimba încadrarea juridică a faptei de înşelăciune prev. de art. 215 alin. 2, cum inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, în fapta prev. de art. 215 alin. 1 şi 2 C.p.  Acesta deoarece, în textul alin. 2 al art. 215 C.p. nu regăsim definiţia infracţiunii de înşelăciune şi conţinutul constitutiv al acesteia, ele regăsindu-se doar în alin. 1. Din raţiuni de tehnică juridică, apreciem că  încadrarea juridică corectă este cea prev. de art. 215 alin. 1 şi 2 pentru  infracţiunea de înşelăciune.

La stabilirea pedepselor ce i se vor aplica inculpatului pentru fiecare infracţiune în parte se va ţine seama de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C.p.  Inculpatul nu este infractor primar, el fiind condamnat anterior, de două ori, pentru săvârşirea unor infracţiuni similare. Chiar dacă a recunoscut săvârşirea faptelor, acest lucru s-a întâmplat după cca. 5 ani de zile de la comiterea lor, inculpatul sustrăgându-se de la urmărirea penală şi încercând prin mai multe tertipuri să amâne judecata judecatei cauzei de faţă mai bine de 2 ani.

Faptele deduse acestei judecăţi sunt de o gravitate sporită, fiind vorba despre infracţiuni contra patrimoniului şi despre cele care aduc atingere încrederii publice în autenticitatea documentelor notariale şi a altora oficiale din străinătate. Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de  înşelăciune este destul de ridicată, ceea ce denotă, odată în plus,  o periculozitate mare a acestei fapte. Nici prejudiciul cauzat nu este de neglijat, fiind vorba de o sumă de cca. 2.500 EUR.

Şi infracţiunile de fals comise de inculpat prezintă o importanţă deosebită şi trebuie sancţionată pe măsură, deoarece această faptă a stat la baza activităţii infracţionale, ea fiind cea care a făcut să se comită şi cealaltă infracţiune mult mai gravă de către inculpat.

În raport de cele ce preced, se apreciază că pedeapsa cu închisoarea de 3 ani pentru infracţiunea de înşelăciune şi de câte un an pentru infracţiunile de fals şi uz de fals prevăzute de art. 288 şi 291 C.p. sunt suficiente şi descurajante pentru a-şi atinge scopul prevăzut de art. 52 C.p.

Faptele fiind comise în concurs real, se va face aplicaţiunea art. 33 lit. a) C.p. şi art. 34 lit. b) C.p, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.

În baza art. 85 alin. 1 C.p. se va anula suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 327/11 mai 2007 a Judecătoriei Târgovişte, deoarece faptele deduse judecăţii de faţă au fost comise mai înainte de a interveni acea suspendare a executării acelei pedepse.

Pedeapsa rezultantă aplicată pentru infracţiunile deduse judecăţii de faţă, de 3 ani închisoare, se va contopi cu pedeapsa anterioară de 2 ani închisoare, conform art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C.p., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

Se apreciază că pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare se poate executa şi în condiţiile art. 86 ind. 1 C.p., fiind îndeplinite toate condiţiile prevăzute de acest text de lege şi ţinând seama de faptul că inculpatul se va putea îndrepta şi numai prin supravegherea sa în executarea pedepsei. Inculpatul a înţeles că a greşit şi că a comis unele fapte grave, iar pe viitor va trebui să fie conştient să nu mai aibe un astfel de comportament, căci va fi, poate, sancţionat mai grav.

În baza art. 86 ind. 2 C.p., inculpatului i se va stabili un termen de încercare de şase ani, apreciat ca suficient de către instanţă pentru reeducarea condamnatului.

În baza art. 86 ind. 3 C.p., inculpatul va fi obligat să se supună şi măsurilor de supraveghere prev. de alin. 1 lit. a) – d) ale acestui text de lege, pe durata termenului de încercare, sens în care el se va prezenta la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, după rămânerea definitivă a acestei hotărâri.

În baza art. 359 C.p.p., inculpatului i se vor pune în vedere şi dispoziţiile art. 83 şi 84 C.p. cu privire la cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. 1 şi 2 C.p., inculpatului i se vor interzice drepturile prev. de art. 64 lit. a) şi b) C.p., ca pedeapsă accesorie. Această pedeapsă accesorie va fi şi ea suspendată alături de pedeapsa principală, conform art. 71 alin. 5 C.p. Nu se justifică şi interzicerea celorlalte drepturi prev. de art. 64 lit. c) – e) C.p., având în vedere natura infracţiunilor deduse acestei judecăţi, persoana inculpatului şi practica adoptată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în materie (cauza S. şi P. împotriva României din anul 2005).

Pedeapsa cu executarea în condiţiile art. 57 C.p. este prea drastică pentru inculpat, având în vedere starea sa foarte precară de sănătate şi vârsta acestuia, precum şi faptul că persoanele păgubite îşi pot recupera banii daţi în mod nelegal inculpatului, acestea din urmă nici măcar nefiind prezente la judecată pentru a-şi exprima poziţia în dosarul de faţă.

Pe latura civilă, se va constata, în primul rând, că partea vătămată G.I. nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului, conform declaraţiei date în cursul judecăţii (f. 44 ).

În privinţa celorlalte cinci părţi vătămate, acţiunile lor de constituire ca părţi civile în dosarul de urmărire penală cu echivalentul în lei a sumei de câte 350 EUR plătită inculpatului sunt fondate, deoarece aceste părţi vătămate au suferit un prejudiciu material datorită faptului că au fost înşelate de  V.M.A..

Chiar dacă părţile vătămate respective nu au arătat în mod expres că se constituie părţi civile în cauză, declaraţiile lor din cursul urmăririi penale conduc la această concluzie, deoarece au relatat că sumele de câte 350 EUR nu le-au fost restituite de către inculpat, deşi ele le-au plătit (f.7-15 şi 17 dos.u.p.).

De altfel, inculpatul a fost şi el de acord să le  despăgubească pe părţile vătămate, declarând acest lucru în faţa instanţei de judecată.

Aşadar, acţiunile civile ale părţilor civile G.V., D.M.V., G.V., C.G. şi O.I. vor fi admise în baza art. 14 şi 346 C.p.p., rap. la art. 998-999 C.civ. şi inculpatul va fi obligat să le plătească acestora câte 350 EUR,  echivalentul în lei la data plăţii.

În baza art. 14 Cod procedură penală rap. la art. 170 Cod procedură penală cu referire la art. 348 Cod procedură penală, vor fi desfiinţate integral, ca fiind false, următoarele înscrisuri: precontract privat de muncă numărul 1046/18 noiembrie 2004, precontract privat de muncă numărul 1048/18 noiembrie 2004,  precontract privat de servicii numărul 510/04 decembrie 2004, precontract privat de servicii numărul 511/03 decembrie 2004, precontract privat de servicii numărul 1093/04 din 14 decembrie 2004, precontract privat de servicii numărul 1094/04, precontract privat de servicii numărul 0011, precontract privat de servicii numărul 2099, precontract privat de servicii numărul 2098, precontract privat de servicii numărul 2103, precontract privat de servicii numărul 2100, precontract privat de servicii numărul 2101, precontract privat de servicii numărul 2104, precontract privat de servicii numărul 1261, toate autentificate de notarul H.S. din Olanda. 

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, va  obliga pe  inculpat la plata  sumei de 3500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, avocat V.N., va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti. Această sumă ridicată se justifică deoarece cauza s-a amânat mai mult de 2 ani de zile, din cauza absenţei repetate a inculpatului, făcându-se numeroase cheltuieli cu procedura de citare şi pentru alte acte ce s-au îndeplinit pe parcursul acestui proces.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

În baza art. 334 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a uneia dintre faptele pentru care inculpatul V.M.A., a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, din infracţiunea prev. de art. 215 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, în infracţiunea prev. de art. 215 alin. 1 şi 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 215 alin. 1 şi 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, condamnă pe inculpatul V.M.A. la trei ani  închisoare.

În baza art. 288 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, condamnă acelaşi inculpat la un an închisoare.

În baza art. 291 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, condamnă acelaşi inculpat la un an închisoare.

În baza  art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de trei ani închisoare.

În baza art. 85 alin. 1 Cod penal  anulează suspendarea condiţionată a executării pedepsei de doi ani închisoare, stabilită prin sentinţa penală numărul 327/11 mai 2007 a Judecătoriei Târgovişte.

În baza art. 33 lit. a Cod penal rap. la art. 34 lit. b Cod penal cu aplic. art. 85 alin. 1 Cod penal, pedeapsa anterioară de doi ani închisoare aplicată prin sentinţa penală numărul 327/11 mai 2007 a Judecătoriei Târgovişte se contopeşte cu pedeapsa rezultantă de trei ani închisoare aplicată pentru infracţiunile deduse judecăţii de faţă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de trei ani închisoare.

În baza art. 71 alin. 1 şi 2 Cod penal, pe durata executării pedepsei principale, interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a şi b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 86 ind. 1 Cod penal, suspendă sub  supraveghere executarea pedepsei principale.

În baza art. 86 ind. 2 Cod penal, stabileşte un termen de încercare de şase ani pentru inculpat.

În baza art. 86 ind. 3 Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul va respecta măsurile de supraveghere prev. la lit. a – d ale acestui text de lege, şi anume:

– se va prezenta la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa la termenele fixate de această instituţie, respectând planul de măsuri ce-i va fi stabilit,

– va anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte opt zile, precum şi întoarcerea,

– va comunica şi va justifica schimbarea locului de muncă,

– va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 Cod procedură penală, pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 şi 84 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, suspendă executarea  pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

Constată că partea vătămată, G.I., nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 14 şi 346 Cod procedură penală şi art. 998 – 999 Cod civil, admite acţiunile civile formulate de părţile civile G.V., G.V., C.G., O.I., D.M.V., M.C., şi-l obligă pe inculpat la plata sumei de câte 350 Euro către fiecare, echivalentul în lei la data plăţii.

În baza art. 14 Cod procedură penală rap. la art. 170 Cod procedură penală cu referire la art. 348 Cod procedură penală, desfiinţează integral, ca fiind false, următoarele înscrisuri: precontract privat de muncă numărul 1046/18 noiembrie 2004, precontract privat de muncă numărul 1048/18 noiembrie 2004,  precontract privat de servicii numărul 510/04 decembrie 2004, precontract privat de servicii numărul 511/03 decembrie 2004, precontract privat de servicii numărul 1093/04 din 14 decembrie 2004, precontract privat de servicii numărul 1094/04, precontract privat de servicii numărul 0011, precontract privat de servicii numărul 2099, precontract privat de servicii numărul 2098, precontract privat de servicii numărul 2103, precontract privat de servicii numărul 2100, precontract privat de servicii numărul 2101, precontract privat de servicii numărul 2104, precontract privat de servicii numărul 1261, toate autentificate de notarul H.S. din Olanda. 

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, obligă pe  inculpat la plata  sumei de 3500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, avocat V.N., va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Cu apel în 10 zile de la pronunţare pentru părţile prezente şi de la comunicare pentru cele lipsă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 05 noiembrie 2009.

PREŞEDINTE, GREFIER,

 M.B.

Red. M.B

Tehnored.A.D

Ex.3/23 Noiembrie 2009