Infracţiuni contra patrimoniului. Tâlhăria.
Faptă săvârşită de două persoane împreună, în timpul nopţii şi într-un loc public. Unitatea naturală de infracţiune.
Infracţiunea de tâlhărie face parte din categoria acelora al căror obiect juridic principal îl formează relaţiile sociale patrimoniale, astfel că, este de principiu că săvârşirea faptei în formă calificată sau agravată, nu atrage încadrarea juridică a activităţii infracţionale într-un concurs ideal de infracţiuni prev. de art.33 lit.b) Cod penal, compus din forma simplă şi forma calificată ori agravată, dacă se probează că a fost comisă în baza aceleiaşi rezoluţii delictuoase, de aceeaşi făptuitori, prin aceeaşi modalitate de operare, condiţii de loc şi timp iar consecinţele prejudiciabile s-au produs asupra patrimoniului aparţinând unei singure persoane.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală şi
pentru cauze cu minori şi de familie
Decizia penală nr.831/R din 08 iunie 2011
Prin sentinţa penală nr.28 din 01 februarie 2011 pronunţată de Judecătoria Găeşti, s-a dispus condamnarea coinculpaţilor la pedepsele de câte 1 an şi 8 luni închisoare pentru tâlhărie prev. de art. 211 alin.2 lit.b) şi c) Cod penal şi de câte 2 ani şi 4 luni închisoare pentru tâlhărie prev.de art. art.211 alin.2 1 lit.a) Cod penal, ambele cu aplic.art. 99, art. 33 lit. b) Cod penal şi art. 3201 Cod pr.penală comb. cu art.13 Cod penal, aplicându-se conform art. art.33 lit.b) şi art.34 lit.b) Cod penal, pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 4 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani şi 4 luni, în condiţiile art.861 Cod penal, – art. 863 alin. 1 şi 2 Cod penal.
În latură civilă, s-a luat act că prejudiciul produs părţii vătămate-persoană fizică a fost recuperat, prin restituirea bunurilor sustrase.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate şi prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt :
La data de 18 ianuarie 2010, coinculpaţii s-au aflat în parcul situat lângă Complexul de servicii comunitare din municipiul Găeşti.
Având nevoie de bani, în condiţii de trafic redus şi lăsarea întunericului, în jurul orelor 17,00 observând că partea vătămată se deplasa pe strada din apropiere, de comun acord, aceştia au luat hotărârea de a-i sustrage geanta purtată în mână.
Punând în aplicare rezoluţia infracţională, ambiiinculpaţi au procedat la blocarea drumului victimei şi faţă de rezistenţa depusă pentru păstrarea bunului, conjugându-şi acţiunile, primul i-a aplicat lovituri la cap şi în spate, timp în care prin smulgere, secundul a reuşit s-o deposedeze de bunuri, refugiindu-se în interiorul parcului.
Au explicat inculpaţii că, reunindu-se la scurt timp, au procedat la scotocirea genţii, reţinând ca prezentând interes numai telefonul mobil şi cardurile bancare, restul obiectelor fiind abandonate în apropierea locului faptei.
După însuşirea acestora, în aceeaşi seară au vândut telefonul mobil la un centru specializat, obţinându-se suma de 20 lei şi au încercat să folosească instrumentele de plată electronice, tranzacţia solicitată rămânând nefinalizată.
Încadrarea juridică dată activităţii infracţionale în sensul divizării acesteia funcţie de natura împrejurărilor în care s-au executat actele de constrângere(mijloc), apreciate ca utile consumării acţiunii principale de sustragere(scop) şi condamnarea inculpaţilor pentru două infracţiuni de tâlhărie, respectiv una în formă simplă prev, de art.211 alin.2 lit.b şi c) cod penal şi una în formă calificată şi prev. de art. 211 alin.21 lit.a), aflate în concurs ideal conform art. 33 litera b) cod penal, este nelegală.
Prin natura sa infracţiunea de tâlhărie face parte din categoria acelora al căror obiect juridic principal îl formează relaţiile sociale patrimoniale, astfel că în mod constant, doctrina şi jurisprudenţa au căzut de acord, asupra faptului că autonomia conţinutului legal este determinată de numărul patrimoniilor din care au fost sustrase bunurile şi nu, de acela al subiecţilor pasivi sau etapelor în care eventual au fost exercitate violenţele ori alte constrângeri, necesare deposedării- imposedării cu bunurile, obiect material ce întregeşte latura obiectivă –bază incriminată de art. 211 cod penal.
Ca urmare, săvârşirea faptei în formă calificată sau agravată, nu atrage încadrarea juridică a activităţii infracţionale într-un concurs ideal de infracţiuni prev. de art.33 lit.b) Cod penal, compus din forma simplă înscrisă sub art. 211 alin. 1 cod penal, după caz, forma calificată prev. de art 211 alin. 2 cod penal ori agravată prev de art. 211 alin .2/1 sau art. 211 alin. 3 cod penal, dacă se probează că pe plan subiectiv, a fost comisă printr-o singură rezoluţie iar făptuitorii au acţionat în aceleaşi condiţii de loc şi timp, desăvârşind o singură faptă de sustragere având drept urmare producerea de consecinţe prejudiciabile asupra patrimoniului aparţinând unei singure persoane.
Or în speţă este de necontestat, că la data 18 ianuarie 2010, în jurul orelor 17,00, după lăsarea întunericului, aflându-se în zona unui parc şi potrivit înţelegerii prealabile, la adăpostul întunericului, în timp ce unul dintre inculpaţi a aplicat lovituri părţii vătămate, determinându-i căderea la pământ, profitând de neputinţa de a se apăra secundul i-a smuls din mână geanta, după care împreună şi-au însuşit din interiorul acesteia, un telefon mobil şi card-uri de credit.
Prin urmare, în cele trei circumstanţe de fapt, conjugându-şi actele materiale, prin acţiunea secundară-mijloc de violenţă, aceştia au acţionat neîntrerupt pentru desăvârşirea unei singure fapte de sustragere (acţiunea principală-scop) iar consecinţele prejudiciabile au vizat şi s-au produs asupra patrimoniului aparţinând unei singure persoane şi în aceleaşi condiţii de loc şi timp.
Aşa fiind, în raport de consideraţiile expuse, în drept, faptele săvârşite de coinculpaţi constituie o infracţiune unică( naturală) de tâlhărie în formă calificată(comisă de două persoane, în loc public şi în timpul nopţii), prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin.21 lit.a) rap. la art.211 alin.2 lit.b) şi c) cod penal cu aplic.art. 99 Cod penal, cum legal
s-a apreciat prin actul de trimitere în judecată.
Rezultând aşadar că sentinţa primei instanţe sub acest aspect este afectată de nelegalitate în sensul cazului de casare prev. de art. 395/9 alin.1 pct. 12 cod proc. penală, admiţându-se recursului declarat de unitatea de parchet, conform art. 38515 pct.2 lit.d Cod pr.penală se va dispune casarea acesteia în parte, în latură penală.
Rejudecându-se cauza, pe fond, după înlăturarea dispoziţiilor privind concursul de infracţiuni, conform art.334 cod procedură penală se va dispune schimbarea încadrării juridice dată faptelor la primul grad de jurisdicţie, din concurs de infracţiuni compus din două infracţiuni de tâlhărie prev. de art.211 alin.1 lit.b şi c şi respectiv art.211 alin.2 1 lit. a Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. b cod penal, într-o singură infracţiune de tâlhărie în formă calificată prev.de art. 211 alin.2 lit.b şi c şi alin.21 lit. a cu aplic.art 99 Cod penal, texte de lege în baza cărora fiecare dintre inculpaţii va fi condamnat la pedeapsa închisorii.
