Împrejurarea că minora, aflată la ştrandul aflat în administrarea SC IGO SA, al cărui director general este inculpatul V.S. şi angajată inculpata A.M., şi-a pierdut viaţa, ca urmare a nerespectării normelor legale, privind protecţia muncii de către reprezentanţii societăţii comerciale, atrage răspunderea inculpaţilor pentru infracţiunile prevăzute de art. 37 alin. 1, respectiv art. 38 alin. 1 din Legea nr. 319/2006. Subiecte active ale infracţiunilor sunt inculpaţii, statul subiect pasiv principal, iar victima subiect pasiv secundar, persoană care se află în pericol iminent de producere a unui accident de muncă, petrecut la sediul persoanei juridice, pentru o activitate care nu are legătură cu procesul de muncă, dar în timpul programului de muncă, având în vedere şi dispoziţiile art. 30 alin. 1 lit. f din Legea nr. 319/2006.
CURTEA DE APEL BRAŞOV
Asupra recursurilor de faţă,
Prin sentinţa penală nr. 128 din 31.05.2012 a Judecătoriei Tg. Secuiesc în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală raportat la art. 10 alin.1 lit. d Cod de procedură penală inculpatul V S a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 37 alin.1 din Legea nr. 319/2006.
În baza art. 178 alin.2 Cod penal inculpatul V S a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uciderea din culpă a victimei G R Ş.
În baza art. 71 alin.1 şi 2 Cod penal inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, b şi c Cod penal, ca pedeapsă accesorie de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 81 şi art. 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani şi 2 luni, ce constituie termen de încercare, ce se va socoti de la data rămânerii definitive a prezentei .
În baza art. 71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii prev. de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a, b şi c Cod penal pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii prev. de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a, b şi c Cod penal pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 Cod de procedură penală s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal, privind cauzele care atrag revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală raportat la art. 10 alin.1 lit. d Cod de procedură penală inculpata A M a fost achitată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 38 alin.1 din Legea nr. 319/2006.
În baza art. 178 alin.2 Cod penal inculpata A M a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uciderea din culpă a victimei G R Ş.
În baza art. 71 alin.1 şi 2 Cod penal inculpatei i s-a interzis exercitarea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, b şi c Cod penal, ca pedeapsă accesorie de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 81 şi art. 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani şi 2 luni, ce constituie termen de încercare, ce se va socoti de la data rămânerii definitive a prezentei.
În baza art. 14 Cod de procedură penală, art. 346 Cod de procedură penală raportat la art. 998-999 Cod civil s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de părţile civile G G H, G F, G F şi inculpaţii au fost obligaţi în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I SA C prin lichidator Judiciar SC P SPRL Slatina să plătească părţilor civile suma de 6.000 lei cu titlul de daune materiale, cât şi suma de 200.000 lei cu titlul de daune morale .
În baza art. 193 alin.1 şi 4 Cod de procedură penală, inculpatul V S a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească părţilor civile suma de 1190 lei cheltuieli judiciare, iar inculpata A M a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească tot părţilor civile suma de 1190 lei cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 alin.1 Cod de procedură penală coroborat cu art. 191 alin 3 Cod de procedură penală inculpaţii au fost obligaţi în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I SA C prin lichidator Judiciar SC P SPRL S la plata cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că, Societatea Comercială I. SA este o persoană juridică, cu sediul în România, localitatea C, Piaţa V, şi care are mai multe puncte de lucru, conform actului constitutiv al societăţii.
Obiectul principal de activitate este 410 – Gospodărirea resurselor de apă, captare, tratarea şi distribuţia apei. Printre obiectele secundare, societatea Comercială IGO SA are campinguri, inclusiv parcuri cu rulote şi alte activităţi distractive ( f. 36- 519 Vol I ) .
În baza contractului de concesiune nr. 5047/21.06.1999, Consiliul Local al Municipiului Caracal, în calitate de concedent, şi SC I SA, în calitate de concesionar, au stabilit că aceste contract conferă autoritate legală şi administrativă concesionarului, conform atribuţiilor stipulate în cadrul acestuia şi în caietele de sarcini anexate în vederea organizării şi realizării operaţiunilor specifice care concură la îndeplinirea obligaţiilor asumate.
Obiectul contractului constă în cedarea, respectiv preluarea gestiunii servicilor publice de captare, transport şi distribuţie apă potabilă, canalizare şi epurare ape uzate şi meteorice, transport şi distribuţie energinei termice, salubrizare urbană, întreţinere spaţii verzi, sere, parcuri, activităţi de prestări servicii, reparaţii de întreţinere bunuri proprietate publică şi privată a concedentului.
De asemenea, SC I SA preia în aceleaşi condiţii şi activitatea de întreţinere spaţii verzi, sere parcuri, activităţi prestări servicii, administratre fond locativ, etc.
Durata contractului este de 10 ani conform cap. 4 din contract. În acest sens, S.C. I S.A. a primit în administrare ştrandul aflat în Parcul Municipal C.
În data de 8 iulie 2007, în jurul orei 14:00, victima G R Ş împreună cu G M F, M F A şi cu O au plecat la ştrandul din parcul „C P” din Municipiul C pentru a face baie.
În jurul orei 17:35, victima G R s-a jucat în ştrand împreună cu un băiat, când martorul B M a îndepărtat capacul de la căminul de evacuare. În cămin, la solicitările inculpatei A M, a pătruns minorul V M E, care a manevrat robinetul de evacuare a apei din bazinul de înot. La scurt timp, băiatul care se jucaseră cu R G a strigat că aceasta nu a mai ieşit la suprafaţă . Atunci, partea civilă G M a sărit în apă împreună cu martorul G L. Aceştia au văzut-o pe victima R G absorbită în vana de evacuare a apei. Aceştia au tras de mâinile ei, pentru a o scoate afară, însă nu au reuşit, moment în care G M a ieşi din apă şi l-a rugat pe B M să oprească apa, întrucât sora lui se îneacă. Atunci, o altă persoană a intrat în cabina de evacuare şi a închis apa.
Imediat, au fost anunţate instituţiile competente în astfel de situaţii, respectiv Serviciu de Ambulanţă, organele de poliţie şi pompierii.
Această stare de fapt se probează prin declaraţia martorilor audiaţi în cauză, declaraţiile părţilor vătămate, procese verbale, planşă fotografică raport de expertiză şi alte înscrisuri .
Martorul V E a declarat că în data de 8 iulie 2007, în jurul orei 15:00 s-a deplasat la ştrandul din Parcul Municipiului C împreună cu fratele lui – V A şi cu încă alte persoane.
În jurul orei 17:00, pe când martorul intenţiona să părăsească incinta ştrandului, la el s-a deplasat un copil minor care i-a solicitat ajutorul şi totodată sunându-i că se îneacă o fetiţă în bazin.
Atunci, martorul împreună cu fratele său au sărit în bazin, moment în care au constatat că apa din bazin era în procesul de golire, iar fetiţa despre care auzise că se îneacă era absorbită în vana de evacuare, prinsă cu picioarele în conducta de evacuare. Martorul a încercat să o scoată pe fetiţă, însă nu a izbutit.
Martorul a mai declarat că la începerea procesului de evacuare a apei din bazin nu i-a anunţat nimeni despre această intenţie şi ştie că în bazin erau circa 25 copii care se mai scăldau când s-a început golirea apei din bazin.
G L a declarat că în data de 8 iulie 2007 s-a deplasat la ştrand şi acolo a constatat că în bazin erau circa 40 de copii de diverse vârste.
Martorul ştie că printre persoanele care se afla în bazin la momentul golirii apei se afla şi victima R Ş G, în vârstă de 12 ani.
Martorul la un moment dat a auzit ţipătul băiatul cu care se juca victima şi care a strigat ” R s-a înecat „.
La strigătul copilului, în bazin au sărit mai multe persoane pentru a o salva, însă nu au reuşit nici una să o poate disloca pe fetiţă din vana de evacuare.
Martorul G L a declarat că în data de 8 iulie 2007, în jurul orei 15:00 s-a deplasat la ştrandul situat în parcul „ C P” din mun. C pentru a face baie.
În bazin la acea oră se afla victima R Ş G în vârstă de 12 ani şi încă vreo 40 de copii. În jurul orei 17:00, martorul a aflat că personalul de serviciu al ştrandului a declanşat procesul de evacuare a apei din bazin, fără însă ca cineva să îi fi anunţat în prealabil să părăsească bazinul.
În timp ce apa era evacuată, fratele victimei striga că sora lui se îneacă şi atunci martorul a sărit în apă pentru a o salva pe G R.
În momentul în care martorul a ajuns spre gura de evacuare a apei, a văzut-o pe victimă aspirată în vana de evacuare a apei, însă după numeroase încercări nu a putut-o să o scoată afară.
Apoi, în bazin au sărit şi alte persoane care au încercat acelaşi lucru, însă fără un rezultat pozitiv.
Martorul ştie că vana de evacuare a fost manevrată de un copil de 13 ani care se afla în acel moment lângă o femeie şi un bărbat mai în vârstă. Martorul a susţinut că femeia în prealabil i-a vândut biletul de la intrare.
Martorul V M E a declarat că în data de 8 iulie 2007 a fost la ştrand şi că în bazin erau vreo 40 de copii de diferite vârste.
În jurul orei 17:00, lângă martor s-a deplasat inculpata A M, urmată de martorul B şi că aceştia l-au rugat să coboare în căminul de evacuare şi să deschidă vana de evacuare.
Martorul a susţinut că nimeni nu i-a anunţat în prealabil că apa va fi evacuată din bazin şi ca toţi să părăsească ştrandul. Martorul S I prin declaraţia dată confirmă susţinerile martorului V M E.
Martorul V A a declarat că în data de 8 iulie 2007 a fost la ştrand şi că în momentul în care s-a dispus evacuarea apei nu au fost anunţaţi să părăsească bazinul. Martorul a încercat să o salveze pe victima R Ş G împreună cu D P însă nu au reuşit.
Martorul M C, prin declaraţia dată confirmă declaraţiile date de ceilalţi martori.
Martorul B V a declarat că îndeplinea funcţia de şef birou administrare la SC I SA C.
La termenul de judecată din 24.06.2008, martorul a declarat că în data de 8 iulie 2007, în jurul orei 17,00 a fost anunţat de inculpata A M despre faptul că un copil s-a înecat la ştrand.
Acesta a susţinut că din relatările inculpatei a reţinu că aceasta l-a rugat pe martorul B M să ridice capacul de la căminul de golire a apei, pentru că era greu şi care putea fi deschis doar cu un levier. Capacul a fost deschis de B M şi că în cămin a intrat un copil de pe plajă. Martorul a mai declarat că inculpata nu a respectat regulamentul de funcţionare a ştrandului întrucât în regulament se prevedea că golirea bazinului se realizează după orele de program şi după ce plaja era goală.
Martorul N P a declarat la data de 24.06.2008, că nu este adevărat că inculpata A M a semnat instructajul după incident. Martora C J a declarat instanţei că golirea bazinului se făcea după terminarea programului şi după ce ultima persoană ieşea din incinta ştrandului. Programul ştrandului era până la ora 20:00, dar dacă ultima persoană pleca mai repede de ora indicată, poarta ştrandului se închidea mai repede şi apoi se golea bazinul de apă.
S-a mai susţinut că în anul 2007, nu era asigurat punct de salvamar la ştrand. Martora a mai susţinut că nu ştie să înoate.
Audiat, martorul B M a declarat că începând cu data de 2 iulie 2007 s-a aflat în concediul de odihnă şi că în data de 8 iulie 2007 a fost rugat de inculpata A M să ridice capacul de la căminul de golire în jurul orei 16:35. Astfel, martorul a ridicat capacul şi în cămin a intrat un copil care a deschis gura de evacuare a apei. În acel moment, în bazin se aflau mai mulţi copii.
Din regulamentul de ordine interioare emis de SC I SA C reiese că personalul de deservire al ştrandului este obligat să respecte programul de lucru afişat, să nu permită manevrarea vanelor de umplere şi de golire de către persoane neautorizate, să acorde prim ajutor în caz de accident, manevrarea vanelor de umplere şi golire se face obligatoriu numai de către personalul autorizat şi numai după ce bazinul a fost evacuat de persoane.
De asemenea, instanţa a reţinut că SC I SA a emis instrucţiuni proprii de securitate a muncii pentru ştrand, printre care :
– personalul muncitor va executa numai lucrări pentru care a fost instruit,
– s-a interzis manevrarea vanelor de umplere şi golire de către persoane neautorizate,
– s-a interzis consumarea de băuturi alcoolice în incinta ştrandului.
De asemenea, martorul V M E a declarat că în data de 8 iulie 2007 a fost rugat de un bărbat să intre în căminul de evacuare a apei şi să deschidă vana de scurgere a apei din bazin şi că după ce a deschis vana, el a sărit în bazin împreună cu victima G R, iar aceasta a fost imediat absorbită în gura de evacuare a apei. Declaraţia acestui martor este confirmată de declaraţia martorului S I F.
Martorul G L a declarat că a auzit-o pe inculpata A M când a declarat organelor de poliţie că ea a dispus evacuarea apei din bazinul ştrandului. Totodată martorul a mai declarat că în incinta ştrandului nu existau panouri cu regulile ce trebuiau a fi respectat de persoane ce se deplasau la bazin pentru a face baie, că se mai accepta să intre în incita ştrandului şi copii sub 10 ani fără însoţitori, situaţie care se întâmpla des şi că femeia de la ştrand nu se ocupa cu supravegherea persoanelor din incinta bazinului, ba din contră din punctul lui de vedere acea femeie era indiferentă cu ceea ce se întâmpla în incinta ştrandului şi nu avea capacitatea de a putea supraveghea persoanele venite să facă baie. S-a mai susţinut că în ştrand nu erau asistenţi medicali, ştrandul era împrejmuit cu sârmă înghimpată şi că niciodată nu se auzea prin presă deschiderea ştrandului, ci se afla pur şi simplu.
C I C a declarat că la ştrand nu existau salvamari, asistenţi medicali, şi nu erau panouri cu regulile interne ale ştrandului. Acesta a mai susţinut că, victima a fost scoasă din canalul de evacuare a apei după ce s-a spart cimentul cu picamerul din zona gurii de evacuare a apei.
Serviciul Judeţean de Medicină Legală Slatina prin raportul de constatare medico-legală nr. 220/A/10.10.2007 a concluzionat că moartea minorei G R Ş de 12 ani din municipiul C a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respioratorii acute, consecinţă a asfixiei mecanice acute prin înec.
Prin procesul verbal din 8 iulie 2007, agenţii de poliţie din cadrul I.P.J. Olt, cu ocazia deplasării la faţa locului, au constatat că bazinul din Ştrandul C ”C P” este prevăzut pe două laturi cu două scări metalice, iar la mijlocul laturii de nord a bazinului se află gura de evacuare orientată în sol înspre partea de nord. Ţeava de evacuare are diametrul de 250 mm şi o grosime de 10 mm. Gura de evacuare a apei din bazin nu este asigurată cu grilaj şi în ţeavă a fost absorbit corpul victimei G R Ş, cu picioarele înainte, iar capul şi pieptul au rămas în bazin. Corpul victimei a putut fi scos numai după golirea întregii cantităţi de apă din bazin şi prin dislocarea unei bucăţi din betonul din jurul ţevii de evacuare.
La examinarea corpului victimei nu s-au constatat urme vizibile de violenţă pe cap, trunchi şi membre.
Cu aceeaşi ocazie au fost efectuate fotografii criminalistice, ce s-au depus la dosar şi prin care se confirmă cele consemnate în procesul verbal de cercetare la faţa locului.
Inspectoratul Teritorial de Muncă Olt prin procesul verbal de control nr. 008273 din 11 iulie 2007 a constatat că SC I SA nu a solicitat şi nu a obţinut autorizaţie pe linie de sănătate şi securitate în muncă, pentru activităţi recreative, culturale şi sportive. Societatea nu este în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în muncă. Societatea nu a întocmit un plan de prevenire şi protecţie, nu s-au stabilit pentru lucrători prin fişa postului atribuţiile şi răspunderile ce le revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, nu s-a efectuat instructajul periodic la schimbarea locurilor de muncă pentru salariaţi.
Ministerul Sănătăţii Publice – A.S.P.J.Olt prin procesul verbal de constatare a condiţiilor igienico-sanitare din 20.06.2007 a constatat că în incinta bazinului de înot din parcul C P se află un chioşc care comercializează băuturi răcoritoare, apă, şi bere.
De asemenea, bazinul de înot are activitatea suspendată conform deciziei nr. 65/17.07.2003.
Conform procesului verbal de constatare a condiţiilor igienico-sanitare din 18.06.2003, DSP –ISS Olt i-a pus în vedere inculpatului V S să înfiinţeze un punct sanitar cu dotare minimă pentru prim ajutor şi nominalizarea unor cadre medii sanitare care vor supraveghea desfăşurarea activităţii în condiţii de siguranţă sanitară.
Ministerul Sănătăţii şi Familiei–inspecţia Sanitară de Stat a dispus suspendarea activităţii SC I SA pentru faptul că funcţionează fără autorizaţie sanitară, nu a fost dotat bazinul cu instalaţie de clorizare şi una de reciclare a apei şi nu s-a înfiinţat punct sanitar cu dotare minimă pentru prim-ajutor.
Începând cu data de 18 iulie 2003, Ministerul Sănătăţii şi Familiei – Inspecţia Sanitară de Stat Olt a dispus suspendarea activităţii privind unitatea „bazin de înot – Parc” din municipiul C, respectiv a ştandului din „ Parcul C P” pentru că funcţiona fără autorizaţie sanitară de funcţionare, nu dispune de punct sanitar de dotare pentru prim ajutor şi nu era dotat bazinul cu instalaţie de clorizare şi una de reciclare a apei.
SC I SA a fost sancţionată contravenţional în data de 05.08.2004 pentru neluarea măsurilor amintite cu amendă în cuantum de 1.000.000 lei, conform procesului verbal de constatare a contravenţiei nr. 1007/2004.
Din fişa postului reiese că directorul general este numit de consiliul de administraţie şi este răspunzător faţă de societate şi faţă de terţi pentru neîndeplinirea îndatoririlor conform art. 144 din Legea nr. 31/1990. Directorul general angajează personalul societăţii, aprobă normele privind disciplina tehnologică şi administrativă din societate, emite decizii pentru stabilirea răspunderii disciplinare a personalului societăţii şi stabileşte măsuri concrete în domeniul răspunderii patrimoniale.
Instanţa a înlăturat expertiza tehnică întocmită de prof. univ. dr. Ing. L H, întrucât nu cuprinde răspunsul la toate obiectivele stabilite de instanţă, iar pe de altă parte nu au fost respectate dispoziţiile art.122 şi următoarele din Codul procedură penală.
Prin expertiza tehnică judiciară întocmită de d-nul expert S C D D s-a concluzionat că, dacă bazinul ar fi fost prevăzut cu un grătar des la intrare în conducta de evacuare, corpul victimei nu ar fi putut fi absorbit şi că nu ar fi avut şanse să se fi produs accidentul. De asemenea, dacă s-ar fi respectat cu stricteţe regulamentele şi regulile de exploatare şi utilizare a ştrandului, nu ar fi fost posibil ca accidentului să se fi produs.
Părţile civile G G, G F, în nume personal şi ca reprezentanţi ai minorului G F s-au constituit părţi civile faţă de inculpaţii V S şi A M cu suma de 20.000 lei daune materiale şi cu 480.000 lei, reprezentând daune morale.
Reţinând vinovăţia inculpaţilor instanţa de fond, în baza probelor administrate în cauză i-a condamnat pe inculpaţi la pedepsele arătate mai sus pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal, iar ca modalitate de executare a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate.
În ceea ce priveşte infracţiunile pentru care inculpaţi au fost trimişi în judecată, respectiv inculpatul V S pentru art. 37 alin. 1 din Legea nr. 319/2006, iar inculpata A M pentru art. 38 alin. 1 din Legea nr. 319/2006, instanţa a reţinut următoarele:
Constituie infracţiunea prevăzută de art. 37 alin.1 din Legea nr. 319/2006, neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională.
Art. 30 lit. f din aceeaşi lege defineşte ca fiind accident de muncă, accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul de muncă, dacă se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de muncă organizat de aceştia, în timpul programului de muncă şi nu se datorează culpei exclusive a accidentatului.
Instanţa a reţinut că, atât din textul de lege care incriminează infracţiunea prevăzută de art. 37, cât şi din art. 30 că, o condiţie esenţială pentru reţinerea acestei infracţiuni este ca victima (subiectul pasiv care este unul special) să aibă calitatea de angajat şi prin urmare nu poate fi subiect pasiv al acestei infracţiuni orice persoană fizică, decât cea care este subordonată angajatorului potrivit dispoziţiilor Legii nr. 53/2003.
De asemenea, instanţa a reţinut că infracţiunea prevăzută de art. 38 alin. 1 din Legea nr. 319/2006, constă în nerespectarea de către orice persoană a obligaţiilor şi a măsurilor stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amendă.
Din analiza textului de lege amintit, rezultă de asemenea aceeaşi condiţie esenţială pentru reţinerea acestei infracţiuni, aceea ca victima să aibă calitatea de angajat (nerespectarea de orice persoană a obligaţiilor şi a măsurilor stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol grav şi iminent de producerea a unui accident de muncă) şi prin urmare nu poate fi subiect pasiv al acestei infracţiuni orice persoană fizică, decât cea care este subordonată angajatorului potrivind dispoziţiilor Legii nr. 53/2003, motive pentru care a dispus achitarea inculpaţilor pentru aceste infracţiuni.
În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa de fond a apreciat că părţilor civile le-a fost cauzat un prejudiciu moral important, constând în pierderea unei persoane foarte dragi, fiica, respectiv sora, la doar 12 ani, în împrejurări dureroase pentru întreaga familie. De asemenea, instanţa a reţinut că s-a acceptat în cercetările psihologice faptul că decesul copiilor înaintea părinţilor provoacă acestora din urmă traume imense, uneori ireversibile. Prin noţiunea de prejudiciu moral, instanţa înţelege rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite şi culpabile prin care se aduce atingere valorilor cu conţinut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană.
Prejudiciul moral, fiind strâns legat de persoana umană, lezează direct şi nemijlocit sentimentele de dragoste şi afecţiune ce este şi în cazul de faţă.
Astfel, relativ la acţiunea civilă susţinută de părţile civile, în raport de situaţia de fapt descrisă, instanţa a reţinut că, sunt aplicabile dispoziţiile art. 998 C. civ.
În ceea ce priveşte existenţa unui prejudiciu, instanţa a reţinut că acesta are un caracter cert, întrucât este sigur, atât în privinţa existenţei, cât şi a posibilităţii de evaluare.
Astfel, instanţa, pe baza probelor administrate în cauză, în baza art. 14 Cod de procedură penală, art. 346 Cod de procedură penală raportat la art. 998-999 cod civil a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de părţile civile G G H, G F, G F şi i-a obligat pe inculpaţi în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I SA C prin lichidator Judiciar SC P SPRL S să plătească părţilor civile suma de 6.000 lei cu titlul de daune materiale, cât şi suma de 200.000 lei cu titlul de daune morale.
În ceea ce priveşte solicitarea de daune morale, instanţa a reţinut, pe baza probelor administrate în cauză, că părţile civile au suferit grave suferinţe psihice, care sunt de natură să justifice o compensaţie sub forma daunelor morale şi în consecinţă a apreciat că suma de 200.000 lei este de natură să asigure această compensaţie.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs:
1. Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Secuiesc, solicitând casarea sentinţei recurate şi rejudecând cauza să se dispună condamnarea inculpatului V pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 37 alin. 1 din Legea nr. 319/2006 şi a inculpatei A M pentru infracţiunea prev. de art. 38 alin. 1 din acelaşi act normativ, întrucât în mod eronat instanţa de fond a dispus achitarea acestora, întrucât victima constituia subiect pasiv secundar al infracţiunilor, fiind persoana care s-a aflat în pericol iminent de producere a unui accident de muncă, fapta fiind comisă la locul de muncă al inculpaţilor. De asemenea sentinţa recurată este criticată şi sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate, instanţa de fond nefăcând o apreciere temeinică a dispoziţiilor art. 72 Cod penal.
2. părţile civile G G H, G F şi G F, solicitând sub aspectul laturii penale majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor şi condamnarea inculpaţilor şi pentru infracţiunile prevăzute în Legea nr. 319/2006, iar sub aspectul laturii civile obligarea inculpaţilor la plata despăgubirilor materiale şi a daunelor morale în cuantumul solicitat de către acestea, tragedia pe care părţile civile au suferit-o prin pierderea copilului, respectiv al surorii, justificând despăgubirile solicitate.
3. partea responsabilă civilmente, solicitând reducerea cuantumului daunelor morale şi materiale acordate de către instanţa de fond.
4. inculpatul V S, solicitând, în principal, achitarea inculpatului în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod penal, în ceea ce priveşte infracţiunea de ucidere din culpă, întrucât nu există elemente ale vinovăţiei inculpatului ca element subiectiv al infracţiunii de ucidere din culpă, nu există nici o acţiune sau inacţiune a acestuia care să fi avut drept consecinţă, care să fi determinat, să fi înlesnit măcar săvârşirea faptei, nu se poate stabili nici o legătură de cauzalitate între acţiuni sau inacţiuni aparţinând inculpatului şi tragedia care s-a produs în luna iunie a anului 2007 la acel ştrand iar în subsidiar reducerea cuantumului pedepsei aplicate. Sub aspectul laturii civile, solicită reducerea cuantumului despăgubirilor solicitate de către părţile civile.
5. inculpata A M, solicitând, în principal, achitarea inculpatei în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod penal, în ceea ce priveşte infracţiunea de ucidere din culpă. Din actele dosarului rezultă faptul că inculpata pe perioada iernii era angajată ca operator punct termic, iar vara pe funcţia de casier încasator, astfel că nu există legătură de cauzalitate între acţiunea inculpatei şi tragedia care s-a produs, iar în subsidiar reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Curtea, verificând hotărârea atacată în raport de actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, precum şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, astfel cum cer dispoziţiile art. 385/6 alin. 3 Cod de procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 385/6 alin. 1 Cod de procedură penală, constată că recursurile declarate de parchet, părţile civile şi inculpaţi sunt fondate, sub aspectul achitării inculpaţilor şi al pedepselor aplicate acestora pentru infracţiunea prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, iar recursul declarat de partea responsabilă civilmente este nedondat pentru următoarele motive ce vor fi arătate în continuare.
Încadrarea juridică dată activităţii infracţionale în ceea ce priveşte uciderea din culpă este legală.
Faptele de ucidere din culpă comise de inculpaţi, împrejurările săvârşirii acesteia şi vinovăţia inculpaţilor au fost corect stabilite de prima instanţă, găsindu-şi corespondent în probele administrate în cauză.
Inculpaţii au acreditat ideea că aceştia nu se fac vinovaţi de infracţiunea de ucidere din culpă, ştrandul având un administrator care avea atribuţii clare şi care trebuia să răspundă de activitatea de la acel punct de lucru al SC I SA, regulile de administrare a ştrandului prevedeau ca minorii până la o anumită vârstă să fie supravegheaţi de un adult, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat, iar din probele administrate în cauză rezultă că victima minoră, deşi a văzut că s-a deschis vana, a sărit în bazin de pe trambulină, aceasta fiind şi singura explicaţie pentru posibilitatea, ca fizic, corpul victimei să fi intrat în acea gură de scurgere.
Toate susţinerile inculpaţilor sunt contrazise de probele testimoniale şi expertiza tehnică judiciară întocmită de expert S C D D în care s-a concluzionat că, dacă bazinul ar fi fost prevăzut cu un grătar des la intrare în conducta de evacuare, corpul victimei nu ar fi putut fi absorbit şi că nu ar fi avut şanse să se fi produs accidentul. De asemenea, dacă s-ar fi respectat cu stricteţe regulamentele şi regulile de exploatare şi utilizare a ştrandului, nu ar fi fost posibil ca accidentului să se fi produs.
Totodată, faptul că minora nu era însoţită de un adult nu poate fi imputată victimei, atâta timp cât regulamentul ştrandului nu a fost respectat, din culpa inculpaţilor, care au permis accesul minorilor fără însoţitori, în scopul de a crea profit pentru societate.
Chiar şi în ipoteza avansată de inculpaţi că, minora ar fi sărit de pe trambulină în bazin, nu este culpa acesteia, atâta timp cât ştrandul nu avea în schema de personal, din vina societăţii, o persoană angajată care să supravegheze activitatea la ştrand, în afară de inculpată, care nu avea pregătirea necesară, nu dispunea de un punct sanitar, iar evacuarea apei din bazin s-a efectuat în timp ce la ştrand încă erau persoane în bazin, fără respectarea normelor legale, motive pentru care nu se poate reţine culpa victimei în producerea accidentului de la ştrand.
Trebuie reamintit faptul că, începând cu data de 18 iulie 2003, Ministerul Sănătăţii şi Familiei – Inspecţia Sanitară de Stat Olt a dispus suspendarea activităţii privind unitatea „bazin de înot – Parc” din municipiul C, respectiv a ştandului din „ Parcul C P” pentru că funcţiona fără autorizaţie sanitară de funcţionare, nu dispune de punct sanitar de dotare pentru prim ajutor şi nu era dotat bazinul cu instalaţie de clorizare şi una de reciclare a apei.
SC I SA a fost sancţionată contravenţional în data de 05.08.2004 pentru neluarea măsurilor amintite cu amendă în cuantum de 1.000.000 lei, conform procesului verbal de constatare a contravenţiei nr. 1007/2004, dar cu toate acestea activitatea la acel ştrand a continuat, chiar şi fără a avea autorizaţie sanitară de funcţionare, pentru toate aceste motive susţinerile inculpaţilor privind lipsa lor de vinovăţie cu consecinţa dispunerii achitării lor pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, fiind nefondate.
În ceea ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor, câte 2 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, Curtea apreciază că acestea sunt mari, în raport de criteriile de individualizare a pedepselor prevăzute de art.72 Cod penal şi de scopul preventiv educativ al pedepselor, motiv pentru care va dispune reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor la câte 2 ani închisoare pentru infracţiu7nea prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal.
În ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute în legea specială, Legea nr. 319/2006, Curtea reţine că în mod greşit instanţa de fond a dispus achitarea inculpaţilor pentru următoarele motive.
Accidentul de muncă este definit în legea specială ca fiind „vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces” – art. 5 lit. g.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. 1 lit. f din Legea nr. 319/2006, constituie accident de muncă în sensul prevederilor art. 5 lit. g „accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul muncii, dacă se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de muncă organizat de aceştia, în timpul programului de muncă, şi nu se datorează culpei exclusive a accidentatului”.
Analizând elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 37 alin. 1, pentru care inculpatul V a fost trimis în judecată şi dispoziţiile art. 38 alin. 1, pentru care inculpata A a fost cercetată, coroborată cu dispoziţiile legale mai sus enunţate, Curtea apreciază că subiecte active ale infracţiunilor sunt inculpaţii, statul este subiect pasiv principal al infracţiunilor, iar victima este subiect pasiv secundar, persoana care se află în pericol iminent de producere a unui accident de muncă, petrecut la sediul persoanei juridice, pentru o activitate care nu are legătură cu procesul de muncă, dar în timpul programului de muncă.
Elementul material al infracţiunilor îl constituie omisiunea luării măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, în cazul art. 37 şi nerespectarea acestor măsuri în cazul art. 38, iar urmarea imediată constă într-un pericol grav şi iminent de producere a un ui accident de muncă.
Între faptele inculpaţilor şi rezultatul produs prin infracţiune există legătură de cauzalitate, întrucât încălcarea dispoziţiilor legale privind securitatea în muncă, faptele fiind săvârşite cu intenţie indirectă, sub aspectul vinovăţiei, a generat producerea accidentului de muncă.
Pentru motivele arătate, Curtea apreciază că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art. 37 alin. 1 din legea nr. 319/2006 – inculpatul V şi la art. 38 alin. 1 din Legea nr. 319/2006 – inculpata A, urmând a fi condamnaţi la câte o pedeapsă de câte 1 an închisoare fiecare.
Faptele fiind săvârşite potrivit regulilor concursului ideal de infracţiuni, în baza art. 33 lit. b raportat la art. 34 lit. b Cod penal, inculpaţii vor executa pedepsele cele mai grele, respectiv câte 2 ani închisoare fiecare.
Menţinând dispoziţiile art. 81 Cod penal, se va stabili pentru fiecare inculpat un termen de încercare de câte 4 ani, potrivit dispoziţiilor art. 82 Cod penal.
În ceea ce priveşte latura civilă, respectiv cuantumul despăgubirilor materiale şi morale acordate părţilor civile, Curtea apreciază că din probele administrate în cauză rezultă că, pe lângă daunele patrimoniale suferite de părţile civile, au existat şi prejudicii morale decurgând din strânsele legături afective între părţile civile şi victimă, durerea profunda şi iremediabilă cauzata acesteia prin pierderea în mod intempestiv a unui copil, respectiv soră în vârstă de 12 ani, suferinţele de natura psihică intime si dureroase care le vor însoţi o durată lungă de timp, în condiţiile în care viaţa lor a fost profund marcată de acest eveniment. Date fiind toate aceste instanţa a apreciat că acordarea unei despăgubiri morale în cuantum de 200.000 lei nu este disproporţionată faţă de suferinţele pricinuite părţilor civile ca urmare a accidentului din data de 8 iulie 2007, iar suma de 6.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale sunt îndestulătoare.
Curtea apreciază că, raportat la înscrisurile depuse la dosar, probele testimoniale, precum şi suferinţele psihice ale părţilor civile, compensaţia stabilită, cu scopul de a alina prin mijloacele reparaţiunii băneşti aceste suferinţe trebuie să fie efectivă şi adecvată şi a fost corect cuantificată de instanţa de fond, motive pentru care nu se impune nici majorarea şi nici micşorarea sumelor acordate, motive pentru care recursul părţii responsabile civilmente este neîntemeiat.
În raport de toate aceste considerente, curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod de procedură penală, analizând recursul potrivit art. 3856 C.pr.pen., va admite recursurile declarate de parchet, părţile civile şi inculpaţi şi în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea responsabilă civilmente şi se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală partea responsabilă civilmente va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat şi în baza art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală celelalte cheltuieli vor rămâne în sarcina statului.
