Obiect: infracţiuni prev. de art.266pct.2 din Lg.31/1990, art.40 din Lg. nr.82/1991, art.13 din Lg.87/19949 si infractiunea prev de art.31 alin.2 Cp rap.la art.290Cod penal, savirsite in forma continuata, deci cu aplicarea prev art.41 alin.2 Cod penal.
Prin rechizitoriul procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău nr. 234/P/2000 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor LJ, NT, pentru savirisirea infractiunilor prev. de art.266pct.2 din Lg. nr.31/1990 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.40 din Lg. nr.82/1991 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.13 din Lg. nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.31alin.2 Cp cu ref.la art.290Cod penal cu aplic art 41 alin 2 Cpşi art 33 lit a Cp.
In motivarea actului de sesizare se afirmă că inculpatii in calitate de administratori, respectiv director ec., ai S.C. I au folosit cu rea credinţă a bunurilor sau a creditului de care se bucura s o c i e t a t ea în t r- u n scop con t r a r intereselor acesteia sau în folosul lor propriu, ori pentru a favoriza o altă societate în care au interes direct sau indirect, prejudiciind societatea cu suma totala de 4.443.442.067lei rol, 9.l00 $ SUA şi 2.55o mărci germane, faptă prev. de .art. 266 pct. 2 din Legea nr. 3l/l990, republicata cu aplicarea art.41. alin. 2Cod penal, au efectuat cu ştiinţa de înregistrări inexacte în contabilitate,având drept consecinţă denaturarea cheltuielilor şi a rezultatelor financiare, ce se reflectă în bilanţul contabil, faptă prev. de art.4o. din Legea 82/1991 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., au determinat alte persoane din societate la intocmirea in fals a unor documente justificative pentru sumele ridicate din casieria societatii, faptă prev. de art31 alin.2 rap.la art.290 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 C.penal , inregistrarea de cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale ce au avut ca urmare diminuarea de TVA datorat bugetului de stat, prejudiciul produs bugetului de stat fiind de 230.540.797 lei rol, faptă prev. şi ped. de art.13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 C.penal, toate savirsite in concurs real, deci cu aplicarea prev. art.33lit.bCod penal.
Pentru dovedirea situaţiei de fapt au fost propuse spre administrare următoarele mijloace de probă:
sesizarea DGFPCS ,procesul-verbal de control din 15.05.2000 al DGFPCS ,raportul de expertiză contabilă întocmit de experţi din cadrul Biroului Local de Expertiză Judiciară Focşani şi Bucureşti; suplimentul de expertiză contabilă; declaraţiile martorului CS,verificările efectuate de IPJ Alba, serviciul economic; declaraţiile martorului VE, asociat al SC Iz;
copii xerox după aprovizionările cu materiale, facturi de la furnizori pentru lucrarea de reparaţii hidroizolante;
declaraţiile martorilor CG, CN, IM, BI, PN, BA , MC, OE de la SC I
declaraţiile martorului Manole Grigore, director la SC F,
declaraţia martorului O, cetăţean olandez, administrator al SC N şi procesul-verbal din 29.03.2000;
în copii xeroxate şi autentificate , Registrul de p.v. al CA şi AGA; registrul cu evidenţa mijlocalor de transport de la SC I
în copii xeroxate 2 vol.documente ridicate de la SC I şi societăţile care au avut relaţii de afaceri cu aceasta;
declaraţiile inculpaţilor
In baza art. 11pct.2 lit.b rap. la art.10alin.1 lit.g Cod proc. penala s-a dispus incetarea procesului penal privind pe inculpatii LJ, ZM, NT, pentru savirisirea infractiunilor prev. de art.266pct.2(actual art.272pct.2) din Lg. nr.31/1990 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.40 din Lg. nr.82/1991 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.13 din Lg. nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si art.13Cod penal, art.31alin.2 cu ref.la art.290Cod penal, deoarece a intervenit prescriptia speciala a raspunderii penale.
In baza art. 14, 346 C.proc.penala raportat la art. 998 si urm. C.civil au fost obligaţi in solidar inculpatii la depagubiri civile in suma de 393.379,1167lei, 9100USD si 2550DM, echivalent lei, catre partea civila SC.I, prin lichidator judiciar SC.C, şi in suma de 23.054, 079Lei catre partea civila ANAF.
S-a luat act ca inculpatii ZM si NT au fost fiecare asistati de un un avocat ales.
In baza art.192 alin.2 Cod proc. Penala au fost obligaţi inculpatii la plata cheltuielilor judiciare catre stat in suma de 700lei fiecare, suma care include si onorariu avocat oficiu Buricea M., avansat din fondurile M.Justitiei catre B.Av.Bacau la instanta de fond.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termen legal inculpaţii ZM, NT şi apelanta parte civilă ANAF – DGFP – .
Apelantul inculpat ZM a criticat soluţia primei instanţe prin apărător sub aspectul greşitei condamnări şi a greşitei obligări la plata despăgubirilor civile.
Apelantul inculpat NT, de asemenea, prin apărător ales, a criticat soluţia primei instanţe sub aspectul netemeiniciei susţinând nevinovăţia acestuia, întrucât dosarul a fost fabricat, este un dosar politic, cu implicaţii implicite asupra greşitei soluţionări a laturii civile.
Apelanta parte civilă ANAF – DGFP a criticat soluţia primei instanţe sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate, instanţa de fond nu a depus suficient rol activ în soluţionarea corectă a laturii civile.
Tribunalul, analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, precum şi din oficiu, a apreciat că apelurile declarate sunt fondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanţa de fond a soluţionat cauza supusă judecăţii cu lipsă de procedură cu inculpatul ZM şi fără respectarea dispoziţiilor legale în materie.
Art. 177 alin. 8 Cpp prevede că dacă învinuitul sau inculpatul locuieşte în străinătate, citarea se face potrivit normelor de drept internaţional penal aplicabile în relaţia cu satul solicitat, în condiţiile legii. În absenţa unei asemenea norme sau în cazul în care instrumentul juridic internaţional aplicabil o permite, citarea se face prin scrisoare recomandată. În acest caz, avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar, sau refuzul de primire a acesteia ţine loc de dovadă a îndeplinirii procedurii de citare, iar al. 21 al art. 178 Cpp prevede că în cazul în care scrisoarea recomandată prin care se citează un învinuit sau inculpat care locuieşte în străinătate nu poate fi înmânată datorită refuzului primirii ei sau din orice alt motiv, precum şi în cazul în care statul destinatarului nu permite citarea prin poştă a cetăţenilor săi, citaţia se va afişa la sediul parchetului sau al instanţei, după caz.
Nerespectând niciuna dintre aceste reguli, instanţa de fond a administrat probatorii, a audiat martori şi implicit a păşit la judecarea fondului, pronunţând astfel o hotărâre lovită de nulitate.
Ba mai mult decât atât, instanţa de fond fără a face aplicarea regulilor prevăzute de art. 334 Cpp, constată într-un mod indirect că a intervenit prescripţia răspunderii penale în baza unor texte de lege abrogate, dar alăturat acestora arată care ar fi textele actuale (prevăzându-le în paranteză), încălcând practic dreptul la apărare al inculpaţilor.
Prin decizia 116/A din 16.03.2010 Tribunalul Bacău în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b Cpp a admis apelurile formulate de apelanţii inculpaţi ZM, NT şi apelanta-parte civilă ANAF-DGFP- împotriva sentinţei penale nr. 1264/16.06.2009 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul penal nr. 3/180/2002, a desfiinţat în tot sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă – Judecătoria Bacău.
În rejudecare cauza a fost înregistrată la Judecătoria Bacău la nr 8062/180/2010 din 18.05.2010.
Inculpaţii LJ şi ZM nu s-au przentat în instanţă spre a fi ascultaţi. Citarea acestora s.a efectuat prin afişare la sediul instanţei potrivit procedurii prev de art 178 alin 2 ind 1 Cpp şi prin afişare al Consiliul Local de la locul săvârşirii faptelor.
La rejudecarea cauzei a fost ascultat inculpatul NT care a negat săvârşirea faptelor care au făcut obiectul actului de sesizare.
În apărare inculpatul NT a solicitat efectuarea unui raport de expertiză contabilă şi reascultarea martorilor acuzării.
Având în vedere că inculpatul a participat la prima judecată fiind asistat şi reprezentat de apărător şi întrucât în acest mod a participat la administrarea probelor respectiv la ascultarea martorilor şi la efectuarea expertizei contabile, instanţa a respins cererea inculpatului.
I.SOLUŢIONAREA ACŢIUNII PENALE
Prin coroborarea probelor administrate, instanţa reţine că La data de 19 mai 1998, între Fondul Proprietăţii de
Stat şi inculpatul LJ, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni,nr.259,având ca obiect un număr de 396.851 acţiuni ale S.C. I, reprezentând 69,9981 % din valoarea capitalului subscris al societăţii. Celelalte acţiuni ale societăţii erau deţinute de SIF l0,157o % un număr de 960 persoane fizice 19,8432 % şi PN o,ooo2 %. Societatea are ca obiect principal de activitate fabricarea şi desfacerea de produse stratificate de lemn. Pentru administrarea S.C I, inculpatul LJ l-a cooptat în Consiliul de administraţie pe concetăţeanul său inculpatul ZM care deţinea în Bucureşti o alta societate, respectiv S.C.”W SRL. Ulterior, in anul 2000 structura acţionariatului S.C. I s-a schimbat, pachetul majoritar de acţiuni reprezentând 82,4316% din capitalul social fiind deţinut de numitul PN. Pachetul majoritar de acţiuni a fost dobândit de PN pe cale judecătorească ca urmare a nerestituirii de către LA a unui împrumut de 200.000 $ SUA. Pentru conducerea activităţii financiar-contabile, inculpaţii IL şi ZM au hotărât să-1 numească pe inculpatul NT care este economist şi are calitatea de expert contabil, astfel ca in şedinţa Consiliului ce Administraţie din 9 decembrie 1998 s-a hotărât numirea inculpatului NT în funcţia de director economic.
În perioada 4-31 mai 2000 inspectorii de specialitate au controlat S.C. I cu privire al modul de calculare şi virare în termenele şi cuantumurile prevăzute de lege a impozitelor şi taxelor cuvenite bugetului de stat, respectarea disciplinei financiare şi a disciplinei valutare. Perioada supusă verificării a fost luna iunie 1998 – 31 martie 2000 si rezultatul verificării a fost consemnat în procesul-verbal încheiat la data de 31 mai 2000, retinindu-se multiple fapte privind încălcarea disciplinei financiare, fiind sesizate si organele de urmărire penală care cu prilejul cercetărilor intreprinse au dispus efectuarea unei expertize contabile pentru a se stabili dacă există un prejudiciu cert în dauna bugetului de stat şi a S.C. I ca urmare a activităţii nelegale desfăşurate de inculpaţi. Din coroborarea probatoriului adminisrat reiese urmatoarele:
-In perioada octombrie 1998-martie 2000, au
fost acordate din casieria partii civile SC.I pentru diverse scopuri (cheltuieli de deplasări, cheltuieli de protocol, procu
rari materii prime şi materiale, avans salarii, etc), suma
totala de 7o6.476.2l7 lei, 9.1oo $ SUA şi 255o mărci germane
pentru care nu există nici un document justificativ, respectiv
ordine de deplasare, bilete de transport, facturi, state de
plată – etc. fila 26).Sumele cele mai mari au fost ridicate de inculpaţii LJ – 337.958.560 lei şi ZM 121.739.493 lei. În plus aceştia au mai ridicat şi sumele de 9.loo$ SUA şi 2.550 mărci germane ca avansuri pentru deplasări în străinătate, fără a prezenta vreun document justificativ.
Inculpatul NT a luat din casieria societăţii în perioada 17 decembrie 1998 – 19 ianuarie 2000 suma totala de 554.265.917lei în scopul cumpărării de materii prime şi materiale. Din documentele puse la dispoziţie de S.C. I, aflate la dosarul cauzei si verificate de catre organele de control si expertii contabili desemnati, rezultă ca niciodată nu au fost cumpărate de către inculpat materii prime şi materiale, banii fiind restituiţi cu menţiunea ” avans neutilizat” după câteva luni. Din întreaga sumă de 554.265.917 lei, inculpatul NT a restituit în condiţiile de mai sus suma de 511.710.522 lei, diferenţa de 42.555.395lei fiind însuşită.
-Alte sume de bani au fost acordate numitului FA 54.862.907 lei, fost director general al S.C. I, dar care nu a fost încadrat cu contract ce muncă şi nu există nici un document referitor la modul de plata pentru activitatea prestată.
– TM, fost director de personal al societăţii, suma de 13.615.702 lei pentru deplasări;
– unor persoane din afara societaţii (WE; MG, CI; NR, MS) .
Toate documentele in baza cărora au fost
ridicaţi banii din casierie, au fost semnate de inculaptul NT
Fiind audiati cu privire la aceste operatiuni, inculpaţii LJ şi ZM au declarat că nu pot da amănunte în legătură eliberarea acestor sume şi că le-au primit pe baza documentelor solicitate de personalul de la contabilitate.
Inculpatul NT, declară că nu el a aprobat ridicarea sumelor din casierie, ci şefa serviciului contabilitate OE, iar in ce priveşte lipsa documentelor justificative, acesta menţionează că era în sarcina celor care au ridicat banii să prezinte ulterior documente justificative. De asemenea, in aparare, inculpatul NT a sustinut si că, nefiindangajat cu contract de muncă la S.C. I, ci a lucrat în baza unui contract de prestări servicii, si deci nu poate avea calitatea de subiect al infracţiunii prevăzute de Legea o nr.3l/1990. Pentru infracţiunile de la Legea nr.3l/l990, subiectul activ trebuie sa aibă calitatea specială de fondator, administrator, director, director executiv, dar care nu pot îndeplini aceste condiţii, decât dacă sunt funcţionari*în sensul Legii, respectiv dacă sunt angajaţi cu contract de muncă la societatea respectivă.
Apărarea inculpaţilor nu poate fi retinuta pentru urmatoarele considerente:
S.C. I avea prevazut in organigrama postul de director economic, post care prin decizia Consiliului de administratie a fost numit in data de 09.12.1998 inculpatul NT, care si-a desfasurat activitatea in baza unui contract de prestari servicii din 15.08.1998, semnat de catre inculpatul LJ ca presedinte al Cons.de Adminstartie al S.C. I, pe de o parte, si inculpatul NT, pe de alta parte, contract in baza carui a acesta din urma a si incasat suma de 66.000lei cu factura fiscala nr.2290003/29.02.2000.. In data de 09.12.1998 s-a si emis decizia de numire a inculpatului NT in functia de director economic, decizie semnata din partea societatii de catre inculpatul LJ- ca presedinte al Cons.de Adminstratie si inculpatul ZM-ca membru in Cons.de Adminstartie . Prin aceasta decizie inculpatul NT a fost imputernicit sa angajeze in mod valabil societatea S.C. I in relatiile cu tertii in calitate de director economic.
Potrivit art.266 din Lg.31/1990 “Se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societăţii, care:….2. foloseşte, cu rea-credinţă, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect…”, deci infractiunea respectiva presupune un subiect activ calificat.
Asa cum am aratat anterior, toate deciziile în societate se luau de către cei doi administratori israelieni in colaborare cu inculpatul
NT, acesta din urmă fiind numit de Consiliul de administraţie în funcţia de director economic, a prestat efectiv
această activitate, angajând unitatea si avand specimen de
semnătură în bancă. Directorul economic este funcţionar al societăţii, iar conform art.278 din Legea nr.31/1990 încadrarea acestuia se face pe bază de contract individual de muncă, cu respectarea legislaţiei muncii şi asigurărilor sociale. Deşi a lucrat efectiv ca director economic semnând documente, angajând societatea şi având specimen de semnătură în bancă, inculpatului NT nu i s-a încheiat contract de muncă. Inexistenţa contractului individual de muncă pentru inculpatul NT nu înlătura calitatea de subiect al infracţiunilor prevăzute la
Legea 31/l990, sau alte Legi speciale.
Potrivit art.147 din C. penal, prin “funcţionar” se înţelege persoana care exercită permanent sau temporar cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare ce orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei alte persoane juridice decât cele la care se referă art.145
Din declaraţiile martorilor OE ,CA şi CV, rezultă că sumele se eliberau din casierie societaitii în baza referatului aprobat ce inculpatul NT. Martora OE, declara că nu îndrăznea să le solicite patronilor societăţii documente pentru sumele ridicate însă lunar întocmea balanţe şi aceste sume se regăseau in respectivele documente contabile ce îi erau prezentate inculpatului NT.
Referitor la suma de 42.555.395 lei ridicat din caseria societatii si pe care nu a mai restituit-o societăţii, inculpatul NT sustine ca aceasat suma se compensează cu drepturile salariale ce-i revin de la S.C. I. Insa numai in măsura în care inculpatul ar detine un titlul executoriu, s-ar putea compensa sumele pe care le are de încasat cu prejudiciul produs prin infracţiune, inculpatul nefacind proba in acest sens, si nici ca la momentul in care a luat suma avea aceasta intentie de compensare.
Expertizele finaciar-contabile efectuate in faza urmaririi penale si in cursul judecatii, confirma lipsa documentelor justificative cu privire la sumele de mai sus.
– In perioada octombrie 1998 – martie 2000 a fost achitată de către S.C. I suma de 823.589.378 lei, ( din expertiza D.numai suma de 426.165.768lei ) reprezentând plata unor facturi telefonice pentru telefoanele mobile personale ale inculpaţilor, ale altor persoane fizice din unitate şi din afara unităţii, dupa cum urmeaza:
a. În cursul lunii octombrie 1998, a fost achitată de către unitate suma de 3.148.035 lei, pentru facturile telefonice personale ale inculpaţilor LI, ZM; şi NT .
b.În cursul anului 1999, sumele achitate de unitate
pentru facturile telefonice personale ale inculpaţilor, ale
numiţilor CV- casier, TM – director
personal şi ale numiţilor AC – director la DMPS
şi PM, persoană fizică din Bucureşti
sunt de 712.521.385 lei .
c. În cursul anului 2000, sumele achitate de catre societate pentru facturile telefonice personale ale inculpaţilor sunt de 111.067.993lei (fl. 15 şi 16dup.).
Fiind audiati cu privire la acest operatiuni, inculpaţii au declarat că trecerea pe conturile societăţii a facturilor telefonice personale, este legala întrucât convorbirile s-au efectuat în interesul S.C. I şi că aceste cheltuieli se încadrează în plafonul ce 8 % din veniturile societăţii, aprobat de Consiliul de administraţie.
Apărarea inculpaţilor este neîntemeiata întrucât convorbirile în interesul societăţii pot fi efectuate numai de la aparatele telefonice aparţinând societăţii, iar facturile in cauza decontate de partea civila au fost emise pentru telefoane personale ale inculpatilor, fara a exista o decizie a consiliului de administartie in acest sens, iar aceste cheltuieli conform hotărârii Consiliului de administraţie, trebuie să se încadreze in plafonul de 8 %•
Mai mult, două dintre persoane nu aveau nici o legatura cu S.C. I, nefiind nici salariati ai acestei societati, iar din detalierea convorbirilor telefonice automate , rezultă că numita PM desi a avut mai “multe convorbiri telefonice particulare cu persoane din Europa, Africa de Sud şi Statele Unite ale Americii, factură i-a fos achitată de S.C. I ( fl.337-339, vol.I si vol.IV fl.4o-85) si fara a exista o decizie a consiliului de administratie in acest sens.
Din raportul de expertiză contabilă (răspuns la întrebarea nr.7, fila 137dup.), rezultă ca înregistrarea pe cheltuielile S.C. I a facturilor telefonice emise pe numele unor persoane fizice din unitate şi din afara acesteia nu are justificare legală.
– In perioada octombrie 1998 – martie 2000, a
fost achitată de către S.C. I – către diferite
societăţi, în care inculpaţii aveau interes direct sau indirect
suma totală de 2.913.376.472 lei, fără existenţa unor documente care să justifice realitatea acestor plăţi, dupa cum urmeaza:
a. În cursul anului 1999, S.C.N, administrată de cetăţeanul olandez, a emis către S.C. I , mai multe facturi fiscale în valoare de 289.0l6.394 lei, reprezentând “contravaloarea serviciilor prestate conform contract l00l/l999 “(fl.369-373dup.), facturi care au fost achitate în numerar de S.C. I şi prin compensare cu marfa livrată.
Insa, din cercetările efectuate, a rezultat ca în anul 1999 între S.C. I şi S.C.N. Bucureşti, nu au existat raporturi contractuale, astfel ca facturile emise sunt fictive fiind emise pentru operatiuni nereale, situatei confirmata si de martora OE, care declara că în momentul în care a primit facturile de la S.C. I l-a întrebat pe inculpatul NT, care este obiectul contractului 1001 întrucât la sediul S.C. I nu exista un astfel de contract si i s-a răspuns ca S.C N, a prestat pentru S.C. I, servicii la export, fara insa a i se prezenta acest contract.
Fiind audiati cu privire al aceste aspecte, inculpaţii declară că suma de 289.016..394 lei, a fost achitată către S.C.N, reprezentând cheltuieli de marketing şi promovare a produselor la export, insa apărarea inculpaţilor nu este susţinută de nici un document care să justifice legalitatea plaţii şi realitatea serviciilor prestate. De altfel, experţii contabili efectuând verificări atât la
sediul S.C. I cat şi la sediul S.C N, nu au găsit contractul cu nr.1001, pentru a putea stabili care este obiectul lui. Singurele documente găsite au fost fişele conturilor analitice clienţi, furnizori, şi procesele verbale de compensare (răspunsul de la întrebările nr.3,4 şi 5-fl..131-133dup. din raportul de expertiza şi răspuns la întrebarea nr.3-fl.169dup. din suplimentul de expertiză). Asa cum s-a retinut in mod corect si in expertizele contabile, cheltuielile cu serviciile trebuie să aibă la bază un contract scris în care sa se cuprindă date referitoare la prestări, termene de execuţie, tarifele percepute, valoarea contractului, etc., iar fiecare factura trebuie însoţita de un deviz, în care sa se prevadă în mod concret serviciile efectuat şi valoarea lor. Ori, asa cum am arat mai sus, S.C. I reprezentata de catre cei trei inculpati a efectuat plata sumei de 289.016.394 lei, fară existenţa vreunui document justificativ.
b. Cu ordinul de plata din 9 decembrie 1999, a fost achitata factura nr.7655l70/8 decembrie 1999, în suma de 31.511.050 lei, emisă de către S.C E, reprezentând avans servicii consultanţa financiara ( fl. 362dup.).
Societatea S.C.E, este administrată de către – apărătorul inculpatilor în prezenta cauză. Contractul încheiat de această societate cu S.C. I, este redactat în limba engleză contrar dispoziţiilor legii contabilităţii nr.82/1990, care prevăd obligativitatea încheierii acestuia în limba română si , ca şi în cazul precedent, factura emisă de S.C„ EA nu este însoţită de. un deviz in care să se specifice concret serviciile de consultanţă financiară prestate, tarifele percepute, nr. de ore lucrate etc.
Fiind audiati, inculpaţii au sustinut ca suma achitată, reprezintă contravaloarea serviciilor prestate de RS, VG şi aparator care au propus şi aplicat planuri de restructurare şi negocieri cu creditorii in perioada noiembrie 1999 – iunie 2000.
Insa, apararile acestora apar ca neintemeiate deoarece asa cum am arat aneterior pe linga lipsa unui deviz, trebuie avute un vedere si declaraţiile martorei OE, şef serviciu-contabilitate, din care rezultă că nu a primit nici un fel de consultanţă financiară, iar in suplimentul de la raportul de expertiză fl.170dup. se concluzionează. că plata către S.C„ EA”, este nelegală.
c. Cu ordinul ce plată nr. 188/29 octombrie 1999 (fl. 394dup.) a fost achitată către S.C. FG, factura nr. 09l8101/2o noiembrie 1999, in valoare de 92.325.000 lei, reprezentând contravaloarea materiale.
Din cercetările efectuate, rezultă că materialele menţionate nu au ajuns la S.C. I, neputându-se stabili dacă au fost ridicate sau nu de la Alba si cu toate acestea pentru a se putea face plata, inculpatul NT i-a dat dispoziţie martorului BA sa întocmească în fals nota de intrare-recepţie nr. 11833/3o noiembrie 1999. Descărcarea din gestiune s-a făcut in baza bonului de consum nr.11004/10 ianuarie 2000, întocmit în fals de Căldare Cezar, din dispoziţia inc. NT
Inculpatul NT, declara ca factura i-a fost adusă la societate ce către ZM, iar el a dat-o la înregistrat.Acesta confirmă că materialele nu au intrat în gestiunea lui BA, fiind consumate de către cei cei administratori, si menţionează că potrivit H.G.402/2000 şi H.G. 217/1999( art.4 al.6 lit.j) sunt considerate cheltuieli făcute în favoarea acţionarilor şi se trec pe costurile societăţii „ cheltuieli cu chiria şi întreţinerea spaţiilor puse la dispoziţia acestora”.
Inculpatul LJ, declară că în perioada 23 noiembrie 1999 – ianuarie 2000, nu a fost în România şi ştie că S.C.FG. a efectuat unele lucrări la imobilul unde locuieşte, însă nu a putut prezenta nici un deviz de lucrări care să confirme cele menţionate,
In urma verificările efectuate la sediul S.C.FG nu s-a putut stabili cine a fost delegatul care a ridicat mărfurile şi ce mijloc de transport s-a folosit.
In raportul de expertiză( răspuns la întrebarea nr.16 fil. 143-144dup.) se menţionează că materialele ridicate de la Alba, au intrat în societate fiind folosite la imobilul unde locuieşte LJ şi la lucrarea executată la S.C. IG, pentru hidroizolaţii şi tinichigerie de către S.C.I, insa nu poate fi retinuta aceasta din urma concluzie deoarce este în contradicţie chiar cu declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor. Mai mult, din verificările efectuate la sediul S .C. I, rezultă ca la lucrarea de tinichigerie şi hidroizolaţii au folosit materiale proprii, societatea prezentând în acest sens devizul lucrării şi furnizorii de unde au procurat materialele.
d. La data de 23 februarie 2000 S.C. IG, a achitat suma de 496.492.523lei, S.C. W, societate administrată de inculpatul ZM, in baza facturii nr. 2960l42/23 februarie 2000, reprezentând dobânzi împrumut .
Fiind audiati, in legătura cu plata acestei sume, inculpaţii au declarat ca la data de 13 iulie 1999 S.C. Wi a împrumutat S.C. IG cu suma de 2..2oo.ooo.ooo lei, pentru a rambursa un credit de la B.C.R., care daca nu ar fi fost achitat, ar fi condus la pierderea de către S.C. INPRELG S.A Gugeşti, a mai mult de jumătate din patrimoniu ce era gajat la banca, iar dobânzile pe care B.C.I.C. le-a calculat catre S.C.W, au fost facturate in continuare către S.C. I întrucât aceasta societate a beneficiat în mod real de acest credit.
Insa, apărarea inculpaţilor este neîntemeiata, pentru urmatoarele considerente: Din inscrisurle aflate la dosar si expertizele contabile intocmite in cauza reiese ca B.C.I.C., a acordat un împrumut catre S.C.”W pentru procurarea de materii prime şi materiale
şi nicidecum să fie folosit de alta societate.Astfel, SC.W. nu putea sa folosească propriul credit în interesul altor societăţi întrucât astfel de fapta constituia infracţiune. Mai mult, pe ordinul de plată nr.l/13 iulie 1999, cu care S.C.W a achitat către S.C. I, suma de 2.2oo.ooo.ooo lei, se menţionează expres la obiectul plaţii “contravaloare marfă conform contract nr.12/1999”.
Pentru obţinerea acestui credit de către S.C.W cu chitanţa nr.53972/29 iunie 1999 S.C. IG achitase la B.C.I.C. în contul S.C.W , suma de 326.2oo.ooo lei. La data când a primit de la S.C.W SRL Bucureşti suma de 2.2oo.ooo.ooo lei, S.C. IG a restituit în aceeaşi zi cu ordinul de plata nr.L/13 iulie 1999 suma de 400.000.000 lei. De asemenea, in perioada 31 iulie – 21 octombrie 1999 S.C. IG face alte plăţi către S.C.W
La data când S.C.W a calculat dobânzi împrumut, prima datora S.C. I, potrivit evidenţelor contabile ale acestei unităţi suma de 2.297.371.622 lei.
Toate aceste operatiuni au fost verificate in cursul urmaririi penale de catre experţii contabili, acestia efectuând verificări atât la sediul S.C. IG cât şi la sediul S.C.W si au constatat (fl.139)ca la data de 31 martie 2ooo obligatiile de plata ale S.C.W fata de S.C. IG, potrivit evidenţelor S.C. I însumau 2.297.87l.622 lei. In suplimentul la raportul de expertiză, fl171
-172dup., expertul contabil PI, confirmand existenţa datoriei S.C.W si validind concluziile din actul de control al D.G.F.C.P.F.S.
Faptul că S.C.W a calculat dobânzi S.C. I, deşi potrivit legii nu putea să acorde împrumuturi şi existenţa unei evidenţe financiare duble si eronate, existente la sediul acesteia, conduc la concluzia retinuta si in suplimentul de la raportul de expertiza-fl.171dup., anume ca că operaţiunile s-au efectuat în lipsa unor reglementari contractuale dintre cele doua unităţi, care au generat situaţii litigioase si toate aceste operaţiuni nu au baza reala.
e. In luna noiembrie 1999, S.C. IG, în baza actului adiţional nr.2/15 noiembrie 1999, la Contractul de credit nr.297/3o iunie 1999, a obţinut de la B.C.I.C. un împrumut de 2.500.000.000 lei, utilizabil pentru eliberări bilete la ordin avalizate la bancă, cu scadenţă de până la maxim 90 zile fiecare, destinate aprovizionării cu material lemnos, în funcţie de necesitaţi si imediat cu ordinul de plată din 17 noiembrie 1999, inculpaţii au dispus virarea sumei de 1.800.000.000 lei în contul S.C.W.
In raportul de expertiză contabila experţii contabili
menţionează ca la data când S.C. I a făcut plata,
datora S.C.W suma de peste 3,7 miliarde lei.
şi prin aceasta operaţiune nu s-a schimbat destinaţia
creditului, insa in suplimentul la raportul de expertiză, expertul contabil PI, revine asupra concluziilor iniţiale şi confirmă că evidenţele S.C.W în baza cărora S.C. I datorează suma de 3.7 miliarde lei, nu au o baza legala.
Fata de destinatia creditului, reluarea activităţii de producţie, aprovizionarea cu material lemnos, în funcţie de necesităţi, si faptul ca la data acordării creditului societatea avea
mari datorii, în primul rând faţă de bugetul statului, avind in vedere si concluziile expertului Popa Ioan, reiese ca prin operatiunea de virare a sumei de l.800.000.000 lei către S.C.W, a fost folosit creditul S.C. I într-un scop contrar intereselor acesteia.
f. Prin ordinele de plată nr.47/2 martie 2000 şi 49/7 martie 2000, S.C.V a virat în contul S.C.W deschis la B.G.I.C. suma de 189.123.000 lei. La obiectul plăţii, pe ambele ordine de plată se menţionează contravaloare marfă livrată de S.C. IG. Suma respectivă deşi aparţinea S.C. I, din dispoziţia inculpaţilor a fost virată la S.C. W, fiind folosită de această societate.
Fiind audiati, inculpaţii s-au apărat sustinind ca începând cu 6 ianuarie 2000 S.C.I, avea toate conturile deschise la bănci, blocate de către AVAB care a preluat toate datoriile restante către B
Insa, pentru aceasta operatiune nu exista consemnata o decizie sau hotărâre a Consiliului de administraţie în acest sens, iar in suplimentul la raportul de expertiză, expertul contabil PI menţionează ca virarea sumelor amintite în contul S.C.W, nu este legala.
Toate aceste actiuni nelegale, constind in plata de către S.C.I către societăţile menţionate mai sus a sumei totale de 2.913.376.472 lei în baza unor facturi fără a exista documente justificative din care să rezulte că sumele respective erau datorate, achitarea în mod nelegal unor facturi telefonice pentru convorbiri telefonice particulare în suma de 426.165.768lei, potrivit expertizei D –pe care instanta o va retine sub acest aspect, fiind mai bine argumentata in sensul ca pentru diferenta de suma nu au fost identificate de catre expert in dup. documentele financiare-( in rechizitoriu 823.589.378 lei), si însuşirea sumelor de 706.476.217lei, 9.100 $ SUA şi 2500 mărci germane ridicate de la casierie în scopul efectuarii de deplasări sau cumpărări de mărfuri şi materiale, si care au prejudiciat astel partea civila S.C. IG cu suma totala de 393.379,1167lei ron si 9.l00 $ SUA, 2.55o mărci germane, echivalent lei, cuantum retinut in expertiza D, intrunesc elementele constitutive ale infractiunii prev de art. 266 pct. 2 ( actual art.272pct.2) din Legea nr. 3l/l990, republicata, in forma continuata, deci cu aplicarea art.41. alin. 2Cod penal, respectiv “folosirea cu rea credinţă a bunurilor sau a creditului de care se bucura s o c i e t a t ea în t r- u n scop c on t r a r intereselor acesteia sau în folosul lor propriu, ori pentru a favoriza o altă societate în care au interes direct sau indirect”.
-Înregistrarea pe cheltuielile societăţii a facturilor telefonice particulare aparţinând inculpaţilor, precum şi a altor persoane din societate si din afara societăţii, ridicarea din casierie, în baza unor documente fictive, a unor sume de bani, în scopul efectuării de deplasări, cheltuieli protocol, etc. precum si plata unor sume către diferite societăţi, în baza unor documente nelegale, au avut drept consecinţă si denaturarea cheltuielilor şi a rezultatelor financiare ce se reflectă în bilanţul contabil, ceea ce intruneste si elementele constitutive ale infractiunii prev de art.4o. din Legea 82/1991 cu aplicarea art.41 alin.2 C.penal, respectiv “Efectuarea cu ştiinţa de înregistrări inexacte în contabilitate,având drept consecinţă denaturarea cheltuielilor şi a rezultatelor financiare, ce se reflectă în bilanţul contabil”.
– Pentru a ascunde unele nereguli comise, inculpaţii au recurs la falsificarea unor documente, prin participarea improprie a unor salariaţi. Astfel, pentru a ascunde faptul ca materialele de la S.C FG nu au intrat in unitate, s-a procedat la completarea în fals a notei de intrare-recepţie nr. 11833/30 noiembrie 1999 şi apoi a bonului de consum nr.110l4/l ianuarie 2000. Cei care au completat efectiv documentul sunt martorii BA şi CC, insa acestia au comis fapta fără vinovăţie, deoarece au executat o dispoziţie a inculpatului NT. La fel s-a procedat, când au fost acordate avansurile din casierie pentru inculpaţi si pentru unele persoane din unitate sau din afara societăţii, pentru efectuarea ce deplasări sau cumpărarea de mărfuri
însă în realitate banii erau însuşiţi de către inculpati. In mod similar, s-a procedat pentru eliberarea unor sume către persoane din afara societăţii cărora li s-au acordat avansuri pentru deplasări, deşi aceştia nu erau funcţionari ai societăţii, unitatea neavând nici un raport contractual cu aceste persoane şi prin urmare nu putea primi avansuri spre decontare. Plata acestor persoane s-a făcut din dispoziţia adminstratorilor societăţii, insa documentele de eliberare a sumelor fiind semnate şi de inculpatul NT
Faptul ca pentru a justifica in contabilitatea partii civile sumele ridicate de catre inculpati, acestia au determinat direct si indirect, pe alte persoane respectiv martorii, salariati ai societăţii, sa intocmeasca documente justificative false, intruneste elementele constitutive al infractiunii de participatie la infractiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. de art.31 alin.2 rap. la art.290 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.
-De asemenea, inculpatii se fac vinovati si de savirsirea infractiunii prev. şi ped. de art.13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 C.penala, deoarece inregistrarea de cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, au avut ca urmare si diminuarea de TVA datorat bugetului de stat. Astfel, prin înregistrarea ca si cheltuieli ale societăţii a facturilor telefonice ce însumează 426.165.768lei (in rechizitoriu 823.539.373 lei), a fost mărit fără just temei TVA deductibil, cu consecinţa diminuării TVA pe care unitatea îl are de virat la bugetul de stat. Detaliat, situatia se prezinta astfel: – În cursul anului 1998 ca urmare a înregistrării în contabilitate a facturilor telefonice, pentru convorbirile particulare ale inculpaţilor, taxa pe valoarea adăugată, ce urma a fi virată la bugetul de stat a fost 691.243 lei( procesul verbul de control şi anexa de la fila 234dup.); În cursul anului 1999 cu urmare a înregistrării
in contabilitate a mai multor facturi telefonice particulare, a fost diminuat TVA datorat statului cu suma de 133.928.924 lei, iar in cursul lunilor ianuarie şi februarie 2000,
ca urmare a deducerii nelegale a TVA aferent facturilor telefonice particulare, a fost diminuat TVA datorat bugetului de stat
cu suma de 95.920.625 lei. In final, prejudiciul produs bugetului de stat prin înregistrarea unor cheltuieli care nu au la baza operaţiuni
reale este ce 23.054,0797lei, suma retinuta si prin expertiza financiar contabila D
La reţinerea situaţiei de fapt instanţa a avut în vedere următoarele mijloace de probă: sesizarea DGFPCS ,procesul-verbal d econtrol al DGFPCS ,raportul de expertiză contabilă întocmit de experţi din cadrul Biroului Local de Expertiză Judiciară F,B, suplimentul de expertiză contabilă; declaraţiile martorului CS
verificările efectuate de IPJ, serviciul economic; declaraţiile martorului VE, copii xerox după aprovizionările cu materiale, facturi de la furnizori pentru lucrarea de reparaţii hidroizolante; declaraţiile martorilor ,declaraţiile inculpatilor, expertiza întocmită în faza de judecată de către expert contabil D.
In drept, faptele inculpaţilor, întrunesc conţinutul constitutiv al infracţiunilor prev. de art.266pct.2 din Lg.31/1990, art.40 din Lg. nr.82/1991, art.13 din Lg.87/19949 si infractiunea prev de art.31 alin.2 Cp rap.la art.290Cod penal, savirsite in forma continuata, deci cu aplicarea prev art.41 alin.2 Cod penal.
Instanta constata ca a intervenit un caz de impiedicare a exercitarii actiunii penale, respectiv cel prev de art.10alin.1 lit.g Cod proc. Penala, prescriptia speciala a raspunderii penale pentru toate infractiunile retinute.
Astfel, potrivit art.124 din Codul penal “Prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut în art. 122 este depăşit cu încă jumătate.”
Raportat la prev art.122 Cod penal, termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru infractiunile retinute in sarcina inculpatilor sunt de: 4ani si 6luni pt.infr prev. de art.266pct 2 din Lg.31/1990, 7ani si 6luni pt. art.40 din Lg. nr.82/1991, 7ani si 6luni pt.art.13 din Lg.87/1994 si 3ani pt infractiunea prev de art.290Cod penal, termene care la data pronuntarii sunt implinite. In consecinta, instanta, va dispune incetarea procesului penal privind pe inculpatii LJ, ZM si NT in temeiul art. 11pct.2 lit.b rap. la art.10alin.1 lit.g Cod proc. Penala.
II.SOLUŢIONAREA ACŢIUNII CIVILE
Părţile vătămate SC IG şi ANAF s-au constituit părţi civile. SC IG a solicitat obligarea inculpaţilor la plata sumelor de 4.443.442.067 lei ROL, 9100 USD şi 2550 DM. ANAF a cerut obligarea inculpaţilor la plata sumei de 230540797 lei ROL.
Examinând pretenţiile părţilor civile prin prisma probelor administrate, instanţa va reţine elementele de fapt şi împrejurările care vor fi expuse în continuare
Cu privire la acţiunile inculpaţilor ( faptele ilicite ) rezultatul socialmente periculos generator de prejudicii în patrimoniul părţilor civile legătura de cauzalitate între acţiunile inculpaţilor şi rezultatul generator de prejudicii şi culpa acestora , instanţa va avea în vedere aceeaşi situaţie de fapt aşa cum a fost expusă în mod detaliat la soluţionarea acţiunii penale.
La reţinerea situaţiei de fapt , instanţa a avut în vedere aceleaşi mijloace de probă cu cele analizate la soluţionarea acţiunii penale.
Potrivit art. 14 alin.1-3 din Codul de procedură penală, ,, acţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum şi a părţii responsabile civilmente, ea poate fi alăturată acţiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, iar recuperarea pagubei se face potrivit dispoziţiilor legii civile”.
Prin art. 998 din Codul civil, care constituie temeiul răspunderii civile delictuale, se prevede că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara şi potrivit art. 6 paragraful 1 din CEDO, orice persoană are dreptul la judecarea, în mod echitabil şi intr-un termen rezonabil, de către o instanţă care să hotărască nu numai cu privire la temeinicia acuzaţiei penale, ci şi asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil.
Având in vedere ca s-a dovedit un prejudiciu cert provocat partilor civile prin infractiunile retinute in sarcina inculpatilor, al carui cuantum a fost stabilit in final prin expertiza D, constatând ca sunt indeplinite si celelalte conditii ale raspunderii civile delictuale, va admite in parte actiunea civila, si in baza art 14, 346 C.proc.penala raportat la art. 998 si urm.C.civil şi art 1003 C civ va obliga in solidar inculpatii la despagubiri civile in suma de 393.379,1167lei, 9100USD si 2550DM, echivalent lei, catre partea civila SC.IG, prin lichidator judiciar SC.C Si in suma de 23.054, 079Lei catre partea civila ANAF.
Chiar daca in actul de control s-au retinut si alte operatiuni financiare ca fiind presupus nelegale, instanta nu poate obliga inculpatii si la plata altor sume catre partile civile deoarece temeiul juridic al actiunii civile alaturate procesului penal este savârsirea unei infractiuni, or, asa cum am aratat mai sus, instanta a fost sesizata si a retinut in urma probatoriului adminstrat numai cele patru infractiuni si prejudiciul infractional retinut in actul de sesizare, instanta nefiind sesizata si cu alte fapte penale. Altfel, s-ar incalca prev. art.317 Cod proc penala, potrivit carora “ Judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal, şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea. “
In temeiul art.189 C.p.p. instanţa va dispune plata din fondurile M.J.
a onorariului pentru apărătorii desemnaţi din oficiu.
In temeiul art.192 al 1 pct 3 lit b Cpp va obliga inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
