SENTINŢA PENALĂ NR. 101/ 05.05.2010 – În materie penală – infracţiunii prevăzute de Art. 108 alin. 1, art. 110 lit. c din legea nr. 46/2008
Prin rechizitoriul nr. 1235/P/2008 din 04.05.2009 Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz a pus în mişcare şi a trimis în judecată pe inculpatul BI pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 108 alin. 1 lit. c din Legea nr. 46/2008 şi furt de arbori prevăzută de art. 110 lit. c din Legea nr. 462008.
În expunerea rechizitoriului s-a reţinut că, în urma unui control efectuat de către organele de silvice în partida de exploatare 452 UP III ua 99; 100 situată în punctul Cracu de pe raza comunei Tarcău au fost depistate un număr de 9 cioate provenind de la arbori tăiaţi în delict, constatări concretizate ulterior în procesul-verbal nr. 3357/2008. În fapt, BG a fost angajat ca fasonator mecanic la SC T Dămuc, societate care prin contractul de vânzare-cumpărare masă lemnoasă pe picior nr. 4852/22.05.2008 a achiziţionat de la Direcţia Silvică Neamţ cantitatea de 916 mc masă lemnoasă situată în partida 452 UP 3 ua 100, 101, 102. Pe parcursul exploatării inculpatul a tăiat fără drept un număr de nouă arbori esenţă răşinoasă, în stare verde, de pe picior , materialul lemnos amestecându-l cu produse obţinute în urma exploatării legale. Învinuitul a motivat săvârşirea infracţiunilor prin faptul cî trei arbori i-a tăiat întrucât constituiau pericol în exploatare, trei arbori au fost tăiaţi pentru a amenaja un drum de exploatare, iar ultimii trei arbori pe care i-a tăiat erau marcaţi, însă la distanţă mai mare de sol, astfel încât marcarea a rămas pe materialul lemnos rezultat. Din fişa de calcul valoric nr. 3256/2008 reiese că valoarea prejudiciului este de 2799,62 lei, sumă cu care, partea vătămată Ocolul Silvic Brateş a precizat că nu se constituie parte civilă întrucât şi-a recuperat paguba din cauţiunea partizii 452.
Actul de sesizare se probează cu procesul-verbal de constatare a infracţiunii silvice – fila 4, declaraţiile martorilor GM şi BM (filele 12-15), declaraţiile învinuitului (fila 7-10) şi alte înscrisuri, respectiv fişa de calcul şi adresa Ocolului Silvic Brateş, contract comercial şi act de punere în valoare – filele 20-28.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bicaz la data de 28.05.2009 sub numărul 678/188/2009.
În şedinţa publică din 05.05.2009, instanţa a pus în discuţie din oficiu schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 108 alin. 1 lit. c din Legea nr. 46/2008 în infracţiunea de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional în formă continuată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 108 alin. 1 lit. c din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal şi din infracţiunea de furt de arbori prevăzută de art. 110 lit.c Cod penal în furt de arbori în formă continuată prevăzută de art. 110 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.
Analizând în mod coroborat ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
În urma unui control efectuat de către organele de silvice în partida de exploatare 452 UP III ua 99; 100 situată în punctul “Cracu” de pe raza comunei Tarcău au fost depistate un număr de 9 cioate provenind de la arbori tăiaţi în delict, constatări concretizate ulterior în procesul-verbal nr. 3357/28.11.2008.
Inculpatul, asemeni martorilor audiati a fost angajat la societatea SC Translemn YMG SRL din localitatea Dămuc, judeţul Neamţ, administrată de martorul BI. În executarea contractului de vânzare-cumpărare masă lemnoasă pe picior nr. 4852/22.05.2008 (fila 22 dup), inculpatul împreună cu ceilalţi colegi de muncă s-au deplasat în punctul numit “Cracu” de pe raza Ocolului Silvic Brateş în partida 452 UP 3 ua 99, 100 pentru exploatarea masei lemnoase.
Cu privire la primii trei arbori nemarcaţi ce au fost tăiaţi de către inculpat instanţa constată că din declaraţia acestuia rezultă că ar fi fost nevoit să procedeze la tăierea acestora pentru că altfel exista pericolul ca un alt arbore mai înalt ce fusese tăiat să cadă peste aceştia, putând duce la accidentarea lor. Precizează că “ a procedat la tăierea acestora pentru a înlătura orice pericol”.
Martorul GM a declarat, în legătură cu tăierea acestor arbori nemarcaţi că “ inculpatul a procedat la tăierea unui brad mai înalt, marcat, însă acesta, în cădere, s-a dărâmat peste alţi trei brazi mai mici; Taf-ul se afla mai jos înaintea acestor trei brazi… era pericol să cadă peste TAF .. astfel încât s-a hotărât tăierea celor trei brazi”. În continuare martorul arată că abia după ce s-a mutat taful s-a procedat la tăierea arborilor nemarcaţi, astfel încât fusese deja eliminat pericolul căderii bradului peste taf.
În sens contrar, martorul Creţu Victor a declarat în faţa instanţei că “ taful era mai la deal de aceşti trei brazi” indicându-se aşadar o altă localizare a tafului faţă de brazii peste care căzuse arborele tăiat în mod legal şi care erau în pericol să cadă. Acest martor a apreciat că pericolul căderii bradului ce era sprijinit pe cei trei brazi exista în momentul în care s-ar fi deplasat cu taful mai în vale.
Nici unul dintre martorii audiaţi nu au putut oferi o explicaţie rezonabilă despre motivul pentru care aceşti trei arbori tăiaţi nelegal nu au fost lăsaţi în pădure pentru ca organele silvice să constate dacă era vorba despre un prejudiciu inevitabil, dacă inculpatul era nevoit să procedeze la tăiere brazilor nemarcaţi sau dacă mai exista şi o altă variantă pentru înlăturarea “pericolului” căderii brazilor.
În condiţiile în care martorii au specificat că la momentul tăierii celor trei brazi nemarcaţi Taful nu mai era în pericol, fiind deplasat din calea copacilor, nu se justifică tăierea acestora fără anunţarea în prealabil a organelor în drept, iar inculpatul ar fi trebuit să cunoască acest lucru întrucât era angajatul unei societăţi ce se ocupă cu exploatarea materialului lemnos.
În legătură cu următorii trei arbori tăiaţi în delict, inculpatul a precizat că a fost nevoit să procedeze la tăierea acestora întrucât Taful se împotmolise într-o zonă de mocirlă şi nu mai putea înainta. Arată că aceşti trei arbori erau de-o parte şi de alta a Tafului iar altul poziţionat chiar în faşa sa, blocându-l.
Din declaraţia martorului MM, tafistul societăţii, rezultă că “ a fost nevoit să coboare cu Taful pe o râpă, în afara drumului de acces, aceasta fiind singura posibilitate să ajungă la anumiţi arbori marcaţi pe care urma să îi taie”. În legătură cu acest aspect, martorul CV arată că “ coborând de pe deal şoferul – adică MM – a luat-o direct prin pădure întrucât drumul era la o distanţă mai îndepărtată de lemnul ce trebuia exploatat şi la coborâre Taful s-a împotmolit într-o mlaştină”. Aceeaşi concluzie se desprinde şi din declaraţia martorului GM,
Aşadar, nu se poate reţine sub nici o formă că pentru exploatarea masei lemnoase nu exista drum de acces – aşa cum s-a susţinut – acest lucru rezultând chiar din relaţiile comunicate de către Ocolul Silvic Brateş – fila 37 dosar. Din relaţiile furnizate rezultă că în urma memoriului justificativ înaintat Ocolului SIlvic Brateşde către SC Translemn YMG SRL s-a construit traseul conform P 559 UP 3 ua 99, martorul IL – fila 76 explicând modul de constituire a drumului de acces în partide; acesta a arătat că atunci când se aprobă un drum de acces reprezentanţii ocolului se deplasează la faţa locului şi, în funcţie de condiţiile de teren şi de utilajele cu care urmează să se facă exploatarea, aprobă un anumit drum de acces, cel mai accesibil pentru agentul economic. Iniţial se procedează la marcarea arborilor ce urmează a fi exploataţi şi abia apoi la aprobarea drumului de acces către aceştia. Aşadar, chiar dacă drumul de acces aprobat – care nu trebuie să fie cel solicitat de către agentul economic – era mai lung, angajaţii societăţii aveau obligaţia să-l respecte; neprocedând în acest fel şi-au asumat orice risc provenit din nerespectarea drumului de acces aprobat.
Chiar şi aşa fiind, având în vedere că Taful era prevăzut cu troliu – astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor – inculpatul avea obligaţia încercării tuturor posibilităţilor de scoatere a utilajului din mlaştină şi nu să recurgă la tăierea brazilor nemarcaţi.
Nici în acest caz, inculpatul sau martorii nu au putut oferi o explicaţie rezonabilă cu privire la motivul pentru care au procedat la scoaterea materialului lemnos în drum şi nu au lăsat brazii în pădure până la sosirea organelor silvice.
Astfel cum se arată şi de către Ocolul Silvic Brateş, cei trei arbori nu pot fi încadraţi la categoria prejudicii inevitabile, deoarece în momentul controlului în teren nu existau decât cioatele, materialul lemnos fiind însuşit fără drept. Pentru evitarea sau înlăturarea celor trei arbori agentul economic trebuia să anunţe ocolul în vederea construirii unei alte variante care să ocolească zona mlăştinoasă sau a marcării şi ulterior a tăierii acestor arbori, ceea ce nu s-a făcut.
Elementul material al infracţiunii prevăzute de art.108lit. c din Legea nr.46/2008 constă în acţiunea de tăiere, respectiv distrugere, sau scoatere din rădăcini, fără drept, de arbori puieţi sau tineri din fondul forestier vegetal sau din vegetaţia forestieră situată pe terenuri în afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, de către proprietari, deţinători sau de orice altă persoană, dacă valoarea acestora este de 20 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior. Elementul material al infracţiunii prevăzute de art.110 lit. c din Legea nr.46/2008 constă în furtul unor bunuri dintre cele menţionate în textul incriminator.
Din analiza normelor legilor menţionate a rezultat caracterul acestor infracţiuni ca fiind materiale sau de rezultat, existenţa lor fiind condiţionată de producerea unui rezultat. Mai mult, aceste urmări imediate îi este ataşată cerinţa ca, de regulă, prejudiciul să fie de peste 20 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
Instanţa apreciază că toţi cei nouă arbori nemarcaţi au fost tăiaţi pe nedrept de către inculpat, acesta având reprezentarea faptelor sale, comiţând fapta cu intenţie directă.
Întrucât după ce i-a tăiat pe nedrept inculpatul a procedat la scoaterea materialului lemnos în rampă, alături de materialul lemnos exploatat în mod legal acesta se face vinovat şi de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 110 lit. c Legea nr. 46/2008, fapta consumându-se în momentul în care inculpatul s-a comportat ca proprietar asupra lemnul, deplasându-l şi aşezându-l alături de celălalt material lemnos exploatat. Astfel fiind apărarea organizată a inculpatului nu poate fi considerată suficientă pentru înlăturarea elementului intenţional atâta vreme cât materialul lemnos obţinut pe căi ilegale a fost amestecat cu cel obţinut în mod legal.
În raport de cele reţinute anterior, conform art.334 C.p.p. instanţa va schimba încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 108 alin. 1 lit. c din Legea nr. 46/2008 în infracţiunea de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional în formă continuată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 108 alin. 1 lit. c din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal şi din infracţiunea de furt de arbori prevăzută de art. 110 lit.c Cod penal în furt de arbori în formă continuată prevăzută de art. 110 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.
pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 41 alin. (2) C. pen., „infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.”
Ca atare, condiţiile de existentă a infracţiunii continuate reies din definiţia acesteia, ele fiind următoarele: unitatea subiectului activ; unicitatea rezoluţiei infracţionale; pluralitatea de acţiuni (inacţiuni) săvârşite la diferite intervale de timp, care să realizeze conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
Unitatea rezoluţiei infracţionale este condiţia care priveşte latura subiectivă şi, în acelaşi timp, cea esenţială pentru existenţa infracţiunii continuate, în lipsa ei actele infracţionale identice având semnificaţia unui concurs real omogen. Ea trebuie să îndeplinească două cerinţe esenţiale: să fie prealabilă începerii activităţii infracţionale şi să dureze tot timpul cât se desfăşoară acest gen de activitate.
Pluralitatea de acţiuni (inacţiuni) săvârşite la diferite intervale de timp şi care să realizeze fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni este o condiţie care priveşte latura obiectivă a infracţiunii, cerinţa pluralităţii de acţiuni sau inacţiuni fiind realizată începând cu ipoteza când sunt cel puţin două. Nu este necesar să existe o omogenitate faptică a acţiunilor componente, trebuie doar ca deosebirile de ordin material dintre diversele acţiuni să nu afecteze omogenitatea juridică a acestora, iar deosebirile să fie compatibile cu unitatea de rezoluţie.
Acţiunile (inacţiunile) trebuie să fie săvârşite la intervale de timp care să nu fie prea mari, pentru că aceasta ar însemna că nu mai există rezoluţie unică, ci o pluralitate de rezoluţii, cu consecinţa unei pluralităţi sub forma unui concurs.
Văzând că faptele de tăiere pe nedrept şi sustragere de arbori tăiaţi pe nedrept au fost săvârşite de inculpat, la intervale relativ mici de timp – două zile, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, instanţa va reţine săvârşirea faptelor în formă continuată.
În cazul infracţiunilor comise în formă continuată, care constituie conform art. 41 alin. 2 Cod penal o unitate legală infracţională rezultatul infracţiunii este unic şi reprezintă suma urmărilor produse prin fiecare acţiune ce intră în conţinutul infracţiunii.
Astfel fiind, instanţa constată că valoarea prejudiciului produs prin fapta inculpatului este de 20 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
În drept, fapta inculpatului, care în a tăiat fără drept, de pe picior, 9 arbori aflaţi în stare verde şi nemarcaţi de către organele silvice, cu o valoare de peste 20 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tăiere de arbori în mod ilegal din fondul forestier naţional, prevăzută şi pedepsită de art. 108 alin. 1 li c din Legea nr. 46/.2008, iar fapta aceluiaşi inculpat de a-şi însuţi pe nedrept arborii tăiaţi nemarcaţi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 110 lit. c Legea nr. 46/2008, săvârşite în formă continuată, cu reţinerea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În temeiul art. 74 lit a, b şi c Cod penal instanţa urmează a avea în vedere împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, aşa cum rezultă din fişa de cazier judiciar depusă la dosar, că acesta s-a prezentat în faţa organelor judiciare şi a dat declaraţii având o conduită sinceră, recunoscând săvârşirea faptei. De asemenea, se vor avea în vedere împrejurările şi scopul comiterii faptei, precum şi faptul că prejudiciul a fost integral acoperit –astfel cum rezultă din relaţiile furnizate de Ocolul Silvic Brateş.
La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului, instanţa va ţine seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială şi reduse conform art. 76 al.1 lit. d C.p., aplicând o pedeapsă sub minimul special.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal instanţa va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a şi lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei aplicate acestuia prin prezenta sentinţă.
Deşi apărătorul inculpatului a solicitat să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 18 ind. 1 Cod penal, respectiv să se constate că fapta nu are gradul de pericol social al unei infracţiuni, instanţa constată că o astfel de soluţie este exclusă chiar de către legiuitor, articolul 120 din Legea nr. 46/2008 arătând că „ faptele prevăzute la art. 106 – 113 prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, indiferent de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana sau conduita făptuitorului”. Pe de altă parte, instanţa apreciază că gradul de pericol social al infracţiunilor silvice este ridicat, sancţionarea faptelor care contravin conservării, protejării, dezvoltării pădurilor, exploatării lor raţionale şi economice având un rol major în conştientizarea populaţiei referitor la pericolele la care este expusă datorită defrişărilor, care au drept urmare reducerea terenurilor împădurite.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, faţă de toate circumstanţele personale ale inculpatului, instanţa apreciază că reeducarea acestuia este posibilă chiar şi fără executarea în regim de detenţie a pedepsei închisorii ce urmează a i se aplica, întrucât pronunţarea condamnării va constitui un avertisment suficient pentru a-l determina să nu mai comită pe viitor alte infracţiuni.
Fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 Cod penal şi apreciindu-se că reeducarea inculpatului se va realiza şi fără executare efectivă, se vor aplica prevederile referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe perioada termenului de încercare stabilit conform art. 82 Cod penal, cu atragerea atenţiei inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal privind condiţiile şi consecinţele revocării suspendării.
Potrivit dispoziţiilor art. 71 alin. 5 din Codul penal va suspenda executarea pedepsei accesorii a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a şi lit. b Cod penal.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală îl va obliga pe inculpat să plătească statului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
