Înşelăciune. Cec şi bilet la ordin fără
acoperire. Încadrare juridică
Emiterea unui cec, ştiind că pentru
valorificarea lui nu exista la data emiterii,
provizia sau acoperirea necesară, constituie
infracţiunea prev.de art.84 al.1, pct.2 din
Lg.59/1934, cu condiţia ca beneficiarul
cecului să fi cunoscut lipsa acoperirii
în cont şi să fi acceptat primirea lui în
aceste condiţii
În actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că inculpatul, în calitate de administrator al S.C. S.R.L. Piatra Neamţ, a emis în perioada februarie-septembrie 2008 un număr de 10 file cec, fără a avea disponibil în cont, producând un prejudiciu de 488.752,33 lei unui număr de 6 societăţi comerciale.
Raportat la probatoriul administrat pe tot parcursul procesului penal, instanţa reţine următoarele:
În anul 1996 inculpatul a înfiinţat S.C. S.R.L. Piatra Neamţ, care are ca obiect principal de activitate intermedieri en gross şi en detail cu produse industriale. În derularea activităţii, aşa cum rezultă din declaraţia inculpatului, acesta lucra fie pe bază de contracte de vânzare cumpărare, fie pe bază de comenzi.
Activitatea societăţii a decurs fără probleme până la începutul anului 2008, când, datorită crizei economice a intrat în impas financiar.
În perioada 20.02.2008-17.10.2008, S.C S.R.L. a achiziţionat de la S.C. S.R.L. Dumbrava Roşie, materiale de construcţii în valoare totală de 153.000 lei, pentru a căror contravaloare inculpatul a emis trei file cec semnate şi ştampilate.
Cu ocazia introducerii în bancă spre decontare, cele trei file cec au fost refuzate la plată, datorită lipsei disponibilului din cont. În vederea achitării debitului, inculpatul a girat către partea vătămată două bilete la ordin.
La data de 28.01.2009, inculpatul a achitat suma de 33.000 lei, iar pentru diferenţa de 120.000 lei a fost încheiată o promisiune de plată, ulterior fiind achitat debitul, motiv pentru care partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Atât din adresa emisă de S.C. S.R.L. Dumbrava Roşie, cât şi din declaraţia martorului, audiat în rejudecare, rezultă că relaţiile comerciale cu inculpatul s-au desfăşurat încă din anul 2005, iar pentru plata produselor acesta emitea file cec sau bilete la ordin. Scadenţa era trecută la 30-40 de zile, întrucât inculpatul, la momentul livrării mărfurilor nu avea banii necesari în cont, urmând ca plata să se facă din banii obţinuţi din vânzarea produselor.
La data de 29.02.2008 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare între S.C. S.R.L. Bacău şi S.C S.R.L., având ca obiect comercializarea de materiale de construcţii, stabilindu-se de comun acord ca plata să fie efectuată cu filă cec, scadentă la 30 de zile.
Pentru marfa achiziţionată în valoare de 88.144,64 lei, inculpatul a înmânat fila cec, iar pentru marfa achiziţionată în valoare de 38.832,03 lei, a înmânat fila cec, în sumă de 57.300,14 lei.
La datele de 9.10.2008 şi 10.10.2008, cele două file cec au fost introduse în bancă spre decontare, fiind refuzate total la plată pe motivul lipsei de disponibil.
Partea vătămată S.C. S.R.L. Bacău a recuperat în totalitate debitul, şi nu se mai constituie parte civilă în cauză.
Din declaraţiile martorilor, care au fost angajaţi ai părţii vătămate, rezultă că între cele două firme au existat raporturi comerciale timp de peste 4 ani, iar pentru plata produselor livrate se emiteau cecuri sau bilete la ordin, data scadenţei fiind la 30 de zile de la data livrării, întrucât urma ca din sumele încasate din vânzarea mărfurilor să fie onorate instrumentele de plată. Martorul a declarat că la momentul emiterii filelor cec, inculpatul a precizat că nu are disponibil în cont.
În perioada 25.08.2008-22.09.2008, S.C. S.A. Dumbrava Roşie a livrat către S.C S.R.L. materiale de construcţii în valoare totală de 212.873,25 lei.
Iniţial, pentru achitarea contravalorii primelor facturi, inculpatul a emis fila cec, pentru suma de 41.846,60 lei, care la data de 8.10.2008 a fost introdusă în bancă spre decontare şi a fost refuzată la plată.
Ulterior refuzului bancar, inculpatul a înmânat reprezentanţilor părţii vătămate fila cec pentru suma de 212.764,42 lei.
La data de 10.11.2008 fila cec a fost introdusă la bancă spre decontare, însă a fost refuzată la plată, datorită lipsei disponibilului în cont.
Partea vătămată a comunicat instanţei că prejudiciul a fost achitat integral şi nu se mai constituie parte civilă.
În cauză a fost audiat martorul, administratorul S.C. S.A. Dumbrava Roşie, din a cărui declaraţie rezultă că între cele două societăţi au existat raporturi comerciale timp de 5 ani, iar pentru plata mărfurilor inculpatul lăsa file cec sau bilete la ordin, pe care data scadenţei era la 30-40 de zile de la data livrării. Acest aspect era acceptat de partea vătămată, întrucât de regulă clienţii nu aveau banii necesari pentru plata produselor.
În baza comenzii emise la data de 5.09.2008, S.C. S.A. Piatra Neamţ a livrat către S.C. S.R.L. cantitatea de 153,50 mc beton, în valoare de 33.135,55 lei, pentru plata mărfii inculpatul înmânând fila ce.
În baza comenzii emise la data de 25.09.2008, partea vătămată a efectuat o altă livrare de beton, firmei administrate de inculpat, în valoare de 9.685,29 lei.
La data de 7.10.2008, fila cec sus menţionată a fost introdusă în bancă spre decontare, fiind însă refuzată la plată, datorită lipsei disponibilului în cont.
Pentru achitarea sumelor datorate, la data de 2.03.2009 a fost încheiat un proces verbal de conciliere, semnat de inculpat, prin care recunoştea debitul de 42.820,84 lei şi îşi lua angajamentul de a-l achita până la data de 30.04.2009.
Întrucât inculpatul nu şi-a achitat obligaţiile, partea vătămată a comunicat instanţei că se constituie parte civilă cu sumele de 42.820,84 lei reprezentând preţul produselor, 6.855,62 lei reprezentând reactualizarea primei sume în funcţie de indicele de inflaţie, precum şi cu suma de 10.140,30 lei reprezentând dobânzile aferente debitului principal.
Din adresa emisă de S.C. S.A. Piatra Neamţ, rezultă că la data emiterii cecului, inculpatul a făcut cunoscut firmei că nu are disponibil în cont, urmând să achite contravaloarea mărfii eşalonat, în funcţie de încasările efectuate.
Aceste aspecte sunt confirmate şi de declaraţiile martorilor, din care rezultă că data scadenţei pe fila cec a fost ulterioară datei livrării, aceasta fiind înţelegerea părţilor.
La data de 30.09.2008, S.C. S.R.L. a achiziţionat de la S.C. S.A. Ocna Mureş cantitatea de 680 kg. silicat lichid, în valoare de 525,98 lei, pentru plata căreia a fost înmânată fila cec.
Fila cec a fost girată către S.C. S.R.L. Ocna Mureş, iar la data de 9.10.2008 a fost introdusă în bancă spre decontare, fiind refuzată la plată datorită lipsei disponibilului în cont.
Ulterior, inculpatul a achitat debitul, motiv pentru care partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În timpul urmăririi penale nu a fost audiat nici un reprezentant al părţii vătămate, însă din facturile depuse la dosarul de urmărire penală coroborat cu datele înscrise pe fila cec rezultă că data scadenţei a fost ulterioară datei livrării mărfurilor.
S.C. S.R.L. Bacău a prestat servicii în favoarea S.C. S.R.L. în valoare de 25.017 lei, pentru a căror plată inculpatul a înmânat fila cec având menţionată ca dată a scadenţei data de 10.10.2008.
Fiind introdusă în bancă spre decontare, fila cec a fost refuzată la plată, datorită lipsei disponibilului în cont.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 25.017 lei.
În instanţă a fost audiat martorul, reprezentantul părţii vătămate, care a declarat că cecul a fost emis de inculpat chiar în momentul încheierii contractului, că lucrarea a fost efectuată în 3 zile, iar cecul a fost introdus la plată după o săptămână sau două de la finalizarea lucrării, fiind însă refuzat din cauza lipsei disponibilului în cont, aspect pe care inculpatul nu l-a adus la cunoştinţă.
Susţinerile martorului nu sunt confirmate însă de actele aflate la dosarul de urmărire penală, în sensul că, deşi factura a fost emisă la data de 10.09.2008, pe fila cec data scadenţei a fost fixată ulterior datei livrării, respectiv la data de 10.10.2008, deci la 30 de zile de la data efectuării lucrării, aspect ce a fost acceptat de partea vătămată.
Fiind audiat de organele de urmărire penală, inculpatul declarat că a avut relaţii comerciale de durată cu firmele în cauză şi că, din cauza faptului că nu a mai încasat, la rândul său, de la beneficiari sumele pe care i le datorau, a ajuns în situaţia de a nu avea disponibil în cont.
Audiat atât la instanţa de fond, cât şi în apel, inculpatul a recunoscut că pe filele cec, cu acordul reprezentanţilor părţilor vătămate, data scadenţei a fost trecută ulterior datei livrării, respectiv la un interval de 30-60 de zile şi, în aceste condiţii, nu a intenţionat nici un moment să-şi înşele partenerii de afaceri.
Din expertiza contabilă judiciară rezultă că la data scadenţei filelor cec în cauză, inculpatul avea de încasat sume mai mari decât cele pe care le avea de plătit. Astfel, în luna februarie 2008, avea de încasat 1.242.393 lei şi de plătit 1.014.579 lei, iar în luna octombrie 2008, avea de încasat 1.508.038 lei şi de plătit 797.941 lei.
Raportat la încadrarea juridică a faptei, sub aspectul existenţei elementelor specifice laturii subiective ale infracţiunii de înşelăciune în modalitatea alternativă prevăzută de art. 215 al. 4 Cod penal, se constată că textul de incriminare prevede în mod expres că emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară trebuie să fie făcută în scopul arătat în alin. 1 al. art. 215 C. penal, respectiv în scopul inducerii în eroare a unei persoane, urmărind a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust.
Din declaraţiile martorilor audiaţi pe tot parcursul procesului penal, coroborate şi cu concluziile raportului de expertiză contabilă, rezultă că inculpatul, în calitate de administrator al S.C. S.R.L., s-a aflat în raporturi comerciale constante de livrare de mărfuri cu firmele care au calitatea de părţi vătămate şi părţi civile. Au fost perioade de raporturi contractuale în care firmele respective, în calitate de furnizori au acceptat firma inculpatului ca partener comercial de încredere, acesta onorând la timp creanţele de preţ pentru mărfurile livrate.
De asemenea, se reţine că pentru plata mărfurilor livrate s-au acceptat termene de scadenţă ulterioare celor livrării mărfurilor şi emiterii filelor cec, întrucât inculpatul le aducea la cunoştinţă reprezentanţilor firmelor că nu are disponibil în cont şi plata urma să se facă din sumele obţinute din valorificarea mărfurilor achiziţionate.
Concluziile raportului de expertiză, având valoare probatorie obiectiv ştiinţifică, confirmă lipsa intenţiei inculpatului de a înşela firmele partenere, în condiţiile în care în contul firmei sale urmau să intre sume mai mari decât cele pe care le avea de plată.
Toate aceste elemente de fapt, stabilite în baza probelor administrate, exclud că inculpatul, prin activitatea comercială desfăşurată în cadrul căreia a emis file cec fără acoperire în disponibil bancar, a avut în vedere o acţiune de inducere în eroare a părţilor vătămate şi părţilor civile cu care s-a aflat în raporturi contractuale de livrare mărfuri.
În cauză nu s-a dovedit că inculpatul a urmărit scopul realizării pentru sine sau pentru firma sa a unui folos material injust, altul decât un profit comercial normal obţinut în cadrul contraprestaţiilor contractuale derulate cu fiecare dintre părţile vătămate şi părţile civile, acestea în calitate de furnizori de marfă.
Prin urmare, se constată că nu sunt întrunite în sarcina inculpatului elementele constitutive ale laturii subiective a infracţiunii de înşelăciune prin emitere de file cec fără acoperirea bancară necesară, în modalitatea prevăzută de art. 215 al. 1-4 Cod penal.
În acelaşi timp, se constată că situaţia de fapt reţinută în această cauză, întruneşte elementele infracţiunii prevăzute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, întrucât aşa cum s-a stabilit prin decizia în interesul legii nr. IX din 24 octombrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile în care la data emiterii cecurilor, reprezentanţii părţii civile cunoşteau că societatea emitentă nu avea disponibilul necesar acoperirii cecului în cont, fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, ci ale infracţiunii prevăzute de art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934. În motivarea deciziei s-a reţinut că în cazul în care beneficiarul are cunoştinţă, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii cecului la tras, fapta nu poate constitui infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 al. 4 Cod penal, deoarece lipseşte unul din elementele constitutive, respectiv inducerea în eroare.
Faţă de această situaţie, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, instanţa urmează să dispună schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 215 al. 1,2,3,4 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 c aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
În cauză, faptul că inculpatul a trecut sau a acceptat să se treacă pe filele cec o altă dată decât cea a emiterii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 84 al. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934. În condiţiile în care cauza se află în rejudecare, ca urmare a admiterii apelului declarat doar de inculpat, iar prin rechizitoriu a fost trimis în judecată pentru o singură infracţiune,
instanţa nu poate dispune schimbarea încadrării juridice în sensul reţinerii a două infracţiuni, în concurs real, întrucât i s-ar înrăutăţi situaţia în propria cale de atac.
În baza art. 345 Cod procedură penală instanţa urmează să aplice inculpatului o pedeapsă, la individualizarea căreia se vor avea în vedere dispoziţiile art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei, care rezultă din modalitatea de comitere şi, persoana inculpatului. Referitor la conduita inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii, se va reţine că acesta nu are antecedente penale, a recunoscut comiterea infracţiunii pentru care s-a reţinut vinovăţia sa, astfel că în vor fi reţinute circumstanţele atenuante prevăzută de art. 74 al. 1 lit. a şi c Cod penal, urmând a se coborî pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, în temeiul art. 76 lit. e Cod penal.
În condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 al. 2 Cod penal se va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b şi c Cod penal, neimpunându-se interzicerea celorlalte drepturi civile pentru motivele sus menţionate.
În cauză nu se impune interzicerea dreptului de a vota, întrucât interzicerea acestui drept contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 privind cauza Hirst contra Marii Britanii. În motivarea acestei hotărâri s-a reţinut că, indiferent de durata pedepsei şi de natura infracţiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea celor condamnaţi din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nicio legătură între interdicţia votului şi scopul pedepsei, de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni şi de a asigura reinserţia socială a infractorilor.
Având în vedere că prin interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d şi e Cod penal s-ar aduce atingere vieţii private şi de familie, fapt ce ar contraveni Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, în cauză nu se impune aplicarea dispoziţiilor art. 71 Cod penal cu privire la drepturile părinteşti.
Întrucât la comiterea infracţiunii inculpatul s-a folosit de calitatea sa de administrator, se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c Cod penal.
Având în vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, vârsta acestuia, instanţa apreciază că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, urmând a dispune, în baza art. 81 Cod penal, suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În temeiul art. 82 Cod penal se va fixa termen de încercare şi se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 346 Cod procedură penală, instanţa urmează să respingă, ca inadmisibile, acţiunile civile formulate în cauză, având în vedere că infracţiunea comisă de inculpat este o infracţiune de pericol şi nu de rezultat, în acest sens pronunţându-se şi Înalta Curte de Casaţia şi Justiţie prin decizia în interesul legii nr. 43 din 22 septembrie 2008.
