Înşelăciune, elemente constitutive.
Fapta unei persoane care sub diferite pretexte convinge alte persoane că le poate scăpa de orice problemă personală sau de altă natură, cum ar fi vrăji sau farmece, spunându-le că trebuie să-şi scoată bijuteriile, telefonul mobil sau orice alte bunuri de valoare pe care să le aşeze într-o batistă de a sa şi ulterior să le înlocuiască cu alte bunuri fără valoare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă simplă.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală şi
pentru cauze cu minori şi de familie
Decizia penală nr. 719/R din 20 mai 2011
Prin sentinţa penală nr. 158 din 15.02.2011 a Judecătoriei Buzău, în baza art. 215, alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 şi art. 37 lit. a) Cod penal a fost condamnată inculpata M.D. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, săvârşită în dauna părţilor vătămate F.A.G., D.F. şi A.M.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. lit. a, teza a II-a şi lit. b Cod penal începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 14, alin. 3, lit. b, Cod procedură penală cu referire la art. 998, Cod civil inculpata a fost obligată la 2800 lei despăgubiri civile reprezentând daune materiale către partea vătămată F.A.G., la 2100 lei despăgubiri civile reprezentând daune materiale către partea vătămată D.F. şi la 900 lei despăgubiri civile reprezentând daune materiale către partea vătămată A.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că în ziua de 22.04.2008, în jurul orei 08.40, partea vătămată F.A.G., elevă în clasa a XII-a la C.E. Buzău, se deplasa către şcoală. În faţa bisericii „Sf. Îngeri” a fost acostată de o persoană de sex feminin, care a întrebat-o cât este ora. După ce i-a răspuns, drept mulţumire, persoana respectivă i-a propus să o scape de problemele din viaţă, spunându-i părţii vătămate că şi-a dat seama că este vrăjită. Partea vătămată a fost de acord cu propunerea şi după ce s-au aşezat pe o bancă din părculeţul din faţa bisericii, persoana respectivă a determinat-o să-şi scoată mai întâi inelul, apoi cerceii şi să le pună împreună cu telefonul mobil marca LG pe o batistă pe care femeia o avea la ea. Partea vătămată i-a înmânat bunurile, iar persoana respectivă le-a pus mai întâi într-o hârtie, apoi în batistă, pe care a împăturit-o, a legat-o cu o aţă, după care le-a împăturit în alte două batiste.
După descântec, persoana respectivă i-a dat pachetul rezultat şi i-a spus să meargă la şcoală, că i-a rezolvat toate problemele. După ce a plecat, partea vătămată, a desfăcut batistele, ocazie cu care a constatat că în interior se aflau mai multe bucăţi din lemn.
În ziua de 07.06.2008, în jurul orei 10.00, partea vătămată D.F. se afla la intersecţia str. N. B. cu str. O., din Buzău, moment în care o persoană de etnie rromă a întrebat-o dacă are cunoştinţă de vreun cabinet stomatologic. Întrucât partea vătămată nu locuia în oraş, i-a răspuns persoanei respective că nu ştie, însă femeia de etnie rromă i-a spus că este tristă şi fermecată de o femeie şi că ea poate să o descânte, determinând-o astfel pe partea vătămată să-şi scoată inelele, verigheta, lănţişorul şi cerceii de aur şi să le ţină în palmă.
Ulterior, femeia de etnie rromă i-a luat bijuteriile din mână, spunându-i că nu trebuie să aibă aur în timpul descântecului şi le-a pus într-o bucată de material textil, le-a legat cu un elastic, apoi i le-a dat părţii vătămate spunându-i să le strângă în mână circa 15-20 minute, după care a plecat. După circa 50 de metri, partea vătămată D.F. a desfăcut pachetul şi a constatat că bijuteriile îi fuseseră substituite cu nişte pietricele.
În ziua de 18.09.2008, în jurul orei 18.00, partea vătămată A.M. se afla în zona Baroului de Avocaţi Buzău şi întrucât se simţea rău, s-a aşezat pe o bancă din parcul din apropiere, moment în care a fost acostată de către o femeie de etnie rromă, care a întrebat-o dacă are cunoştinţă de vreun cabinet stomatologic. După ce partea vătămată i-a explicat cum să ajungă la cabinet, femeia de etnie rromă s-a oferit să o ajute, văzând că partea vătămată nu se simţea bine, sens în care i-a zis că îi va spune doar „Tatăl Nostru”. Partea vătămată a fost de acord, iar femeia de etnie rromă a determinat-o să-şi scoată inelele şi cerceii din aur şi să le înfăşoare în puloverul pe care îl purta la baza bustului, sub pretextul că purtând aur, descântecul nu îşi făcea efectul. După ce a pus bijuteriile în pulover, femeia de etnie rromă a început descântecul, ţinând mâinile peste mâna părţii vătămate cu care ţinea bijuteriile în pulover, iar după ce a terminat descântecul s-a ridicat şi a plecat. La scurt timp după plecarea femeii de etnie rromă, partea vătămată a constatat că bijuteriile îi fuseseră substituite cu nişte bucăţi de castane şi un bilet de maxi taxi mototolit.
Părţile vătămate au reţinut bine semnalmentele persoanei care le-a înşelat, astfel că au indicat cu certitudine că autoarea infracţiunii de înşelăciune a fost inculpata M.D. persoană ale cărei fotografii le-au fost prezentate de către organele de poliţie.
Situaţia de fapt astfel reţinută s-a stabilit prin coroborarea declaraţiilor părţilor vătămate cu declaraţia dată în faţa instanţei de către inculpata M.D., care a recunoscut că a fost în Buzău şi a oprit trei femei pe stradă, dar care a descris altă modalitate de producere a faptei, făcându-se trimitere şi la testarea cu aparatul poligraf a inculpatei din care a rezultat că la întrebările relevante ale cauzei, au fost evidenţiate reacţii specifice comportamentului simulat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata M.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând casarea ei şi achitarea sa pentru infracţiunea de înşelăciune, întrucât nu sunt probe suficiente de vinovăţie.
Examinând hotărârea atacată în raport de probele administrate în cauză, de criticile invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea a constatat că recursul este nefondat.
În ceea ce priveşte situaţia de fapt aceasta a fost corect reţinută de prima instanţă. Din probele administrate rezultă că la datele de 22.04.2008, 07.06.2008, 18.09.2008, folosind acelaşi mod de operare, inculpata intra în vorbă cu părţile vătămate sub diferite pretexte, apoi le convingea că le poate scăpa de orice problemă personală sau de altă natură. În acest sens inculpata le inducea în eroare pe părţile vătămate spunându-le că trebuie să-şi scoată bijuteriile, telefonul mobil sau orice alte bunuri pentru a le putea ajuta, după care trecea la aşa-zisul descântec.
După terminarea procesului de înşelătorie prin descântec, părţile vătămate îşi dădeau seama că în locul bunurilor împăturite iniţial într-o batistă erau pietre, castane, bucăţi de hârtie mototolită etc. numai că era prea târziu, inculpata îndepărtându-se în grabă.
Cele trei părţi vătămate au recunoscut-o pe inculpată după fotografiile prezentate de organele de poliţie, iar în declaraţiile lor au descris în detaliu modul cum au fost păcălite de inculpată, declaraţii ce se coroborează atât între ele cât şi în parte cu declaraţia dată de inculpată în faţa primei instanţe, unde a arătat că a fost în municipiul Buzău, s-a întâlnit cu trei femei, dar nu a recunoscut faptele aşa cum i se impută.
De asemenea, s-a apreciat că faptele comise de către inculpată au fost corect încadrate juridic, ele întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 alin.1 cu art. 41 alin.2 Cod penal.
Faţă de toate aceste considerente şi neconstatând alte motive de nelegalitate şi/sau netemeinicie, Curtea, în baza art. 38515 pct.1 lit. b) Cod procedură penală, a respins ca nefondat recursul inculpatei.
