Instanţa de control judiciar, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a promovat calea de atac chiar dacă în mod just a remarcat greşita deducere din pedeapsa aplicată inculpatului a unor perioade de arest preventiv care nu aveau legătură cu cauza şi chiar dacă a apreciat în mod corect că aceste aspecte ţin de legalitatea hotărârii.
Constată că prin sentinţa penală nr. 72/06.05.2010 a Judecătoriei Zărneşti, în temeiul art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, a fost condamnat inculpatul H.C., la câte o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
În baza art.33 lit. a şi 34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an închisoare.
În baza art.85 Cod penal a fost anulată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.6/21.01.2009 a Judecătoriei Zărneşti, definitivă la 03.12.2009 prin decizia 826/R a Curţii de Apel Braşov.
În baza art.86 ind.5 raportat la art. 85 Cod penal a fost anulată suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală. nr.143/26.06.2009 a Judecătoriei Sf. Gheorghe.
În baza art.449 Cod procedură penală s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală. nr.143/2009 a Judecătoriei Sf. Gheorghe şi a repus în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv 3 ani închisoare şi 3 ani închisoare (stabilită prin Sentinţa penală. nr.24/2009 a Judecătoriei Pătârlagele).
În baza art.86 ind. 5 rap. la art. 85 Cod penal a fost anulată suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală. nr.245/15.10.2009 a Jud. Mediaş.
În baza art.449 Cod procedură penală a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală. nr.245/2009 a Jud. Mediaş şi a repus în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv 3 ani închisoare şi 3 ani închisoare (stabilită prin Sentinţa penală. nr.24/2009 a Judecătoriei Pătârlagele).
În baza art.85 al.1, art.86 ind.5 rap. la art.34 lit. b Cod penal a fost contopită pedeapsa de 1 an închisoare aplicată de către prima instanţă, cu pedepsele de mai sus şi a aplicat în final inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare.
În baza art.88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului prevenţia de 03.11.2008 la 28.11.2008, de la 28.01.2009 la 30.01.2009 şi de la 27.12.2009 la 17.02.2010.
În baza art.71 al.1,2 Cod penal i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit. a (teza a II-a), b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.191 al.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi suportat din Fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele
In data de 09.09.2008, în jurul orei 04.30, inculpatul conducea autoturismul Fiat, cu nr. de înmatriculare AL 168 GX, atribuit in Italia, pe strada Ghimbăşel din oraşul Râşnov, îndreptându-se către DN 73, unde a fost oprit in trafic de către un echipaj al politiei rutiere. De asemenea, în data de 19.10.2008, în jurul orei 18.50, inculpatul conducea autoturismul Opel Calibra, cu nr. de înmatriculare FVD 1283, pe strada M. Eminescu din oraşul Râşnov, îndreptându-se către strada Uzinei, unde a fost oprit in trafic de către un echipaj al politiei rutiere.
In urma verificărilor efectuate, conform adresei SPCRPC nr.42131/01.10.2008 (f.20), s-a constatat ca inculpatul nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie.
Pentru a reţine această situaţie de fapt, instanţa de fond a avut în vedere înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penala, respectiv adresa SPCRPC nr. 42131/01.10.2008 (f.20), care se coroborează cu declaraţia inculpatului şi a martorilor R.D., V.C.si P.C.J.
De asemenea, prima instanţă a avut în vedere procesele verbale de constatare a infracţiunii flagrante, din care reiese indubitabil faptul ca autoturismele Fiat, cu număr de înmatriculare AL 168 GX si Opel Calibra, cu număr de înmatriculare FVD 1283, au fost conduse de inculpat in datele de 09.09.2008 şi respectiv 19.10.2008, aspect care se coroborează cu declaraţiile martorilor R.D. si V.C. şi cu ocazia audierii lor de către instanţa; în schimb, declaraţia martorului P. în faza de judecată fiind nerelevantă în acest sens, instanţa va da eficienta aceleia dintre declaraţiile martorului care se coroborează cu restul mijloacelor de proba administrate, respectiv cea din timpul urmăririi penale, urmând a înlătura declaraţia din faza de judecată.
În ceea ce priveşte încadrarea în drept a faptelor deduse judecăţii, Judecătoria Zărneşti a reţinut că fapta inculpatului care, în cursul serii de 09.09.2008, în jurul orei 04.30, a condus autoturismul Fiat, cu nr. de înmatriculare AL 168 GX, atribuit in Italia, pe strada Ghimbăşel din oraşul Râşnov, îndreptându-se către DN 73, fără a poseda permis de conducere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 rep, iar fapta inculpatului care, in cursul serii de 19.10.2008, in jurul orei 18.50, a condus autoturismul Opel Calibra, cu nr. de înmatriculare FVD 1283, pe strada M. Eminescu din oraşul Rasnov, îndreptându-se către strada Uzinei, fără a poseda permis de conducere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 rep.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 72 Cod penal, respectiv dispoziţiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de OUG nr.195/2002, gradul de pericol social concret al infracţiunii săvârşite, modul şi împrejurările concrete ale comiterii acesteia, urmarea care s-ar fi putut produce, precum şi persoana inculpatului. Instanţa a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al infracţiunii, raportat la contextul de insecuritate generat in trafic de către o persoană care conduce un vehicul fără a poseda permis de conducere. Prima instanţă a reţinut în favoarea inculpatului atitudinea sa, respectiv recunoaşterea săvârşirii infracţiunii.
Referitor la starea de arest preventiv instanţa de fond a aplicat dispoziţiile art. 88 Cod penal şi a dedus prevenţia de la 03.11.2008 la 28.11.2008, de la 28.01.2009 la 30.01.2009 şi de la 27.12.2009 la 17.02.2010.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins numai printr-o modalitate de executare ce presupune privarea de libertate, dat fiind istoricul infracţional extrem de consistent al inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul H.C.
Prin decizia penală nr. 437/A/30.11.2010 pronunţată de Tribunalul Braşov s-a admis în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală apelul declarat de apelantul inculpat H.C. împotriva sentinţei penale nr. 72/06.05.2010 a Judecătoriei Zărneşti pe care a desfiinţat-o sub aspectul modului de aplicare a dispoziţiilor art. 88 Cod penal.
Rejudecând în aceste limite a înlăturat ca perioade deduse din durata pedepsei aplicate prin sentinţa atacată următoarele: 28.01.2009-30.01.2009 şi 27.12.2009-17.02.2010.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Instanţa de fond a realizat o temeinică analiză a materialului probatoriu administrat în cauză şi astfel a stabilit corect starea de fapt dedusă judecăţii reţinând că în cursul serii de 09.09.2008, în jurul orei 04.30, inculpatul a condus autoturismul Fiat, cu nr. de înmatriculare AL 168 GX, atribuit in Italia, pe strada Ghimbăşel din oraşul Râşnov, îndreptându-se către DN 73, fără a poseda permis de conducere şi tot astfel,în cursul serii de 19.10.2008, în jurul orei 18.50, a condus autoturismul Opel Calibra, cu nr. de înmatriculare FVD 1283, pe strada M. Eminescu din oraşul Rasnov, îndreptându-se către strada Uzinei, fără a poseda permis de conducere.
Faptele săvârşite de inculpat cu vinovăţie au fost dovedite în cauză şi judecătoria a reţinut just că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 rep.
De asemenea instanţa de fond a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatului pentru cele două infracţiuni, ţinând seama atât de circumstanţele reale ale faptelor cât şi de circumstanţele personale ale inculpatului, prin prisma criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal şi având în vedere scopul pentru care se aplică pedeapsa astfel cum este definit acesta în textul art.52 Cod penal.
Ca urmare a faptului că astfel individualizată, efectele pedepsei produc scopul urmărit, scop care presupune reeducarea inculpatului şi stabilirea în sarcina sa a unui tratament care să asigurarea reintegrarea sa socială, tribunalul a considerat că nu se impune majorarea pedepsei aplicate, iar modalitatea de executare a pedepsei stabilită de instanţa de fond este cea corectă.
Soluţia instanţei de fond este criticabilă însă sub aspectul greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 88 Cod penal. Astfel, instanţa de fond a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an închisoare. Raportat la faptul că cele două infracţiuni au fost săvârşite mai înainte ca pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr.6/2009 a Judecătoriei Zărneşti, în baza art.85 Cod penal, judecătoria a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin această hotărâre care a rămas definitivă la 03.12.2009 prin decizia nr. 826/R a Curţii de Apel Braşov. Pentru aceleaşi motive, judecătoria, în baza art.86 ind.5 raportat la art. 85 Cod penal a anulat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.143/26.06.2009 a Judecătoriei Sf.Gheorghe şi în baza aceluiaşi temei a anulat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală. nr.245/15.10.2009 a Judecătoriei Mediaş.
Pentru a realiza contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente,în baza art.449 Cod procedură penală a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală. Nr.143/2009 a Jud.Sf.Gheorghe, a repus în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv 3 ani închisoare şi 3 ani închisoare (stabilită prin Sentinţa penală. Nr.24/2009 a Jud. Pătârlagele).În baza art.449 Cod procedură penală a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală. Nr.245/2009 a Judecătoria Mediaş şi a repus în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv 3 ani închisoare şi 3 ani închisoare (stabilită prin Sentinţa penală. Nr.24/2009 a Judecătoria Pătârlagele ) şi în fine, în baza art.85 al.1, art.86 ind.5 rap. la art.34 lit. b Cod penal a contopit pedeapsa aplicată pentru infracţiunile care fac obiectul judecăţii cu pedepsele de mai sus şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea.
Potrivit dispoziţiilor art. 88 Cod penal din pedeapsa aplicată instanţa scade durata cât inculpatul a fost arestat preventiv, dar în cauză şi sub acest aspect tribunalul constată că au fost greşit deduse din durata pedepsei aplicate perioadele 28.01.2009-30.01.2009 şi 27.12.2009-17.02.2010.
Apreciind că această chestiune vizează aspecte de legalitate şi prin admiterea apelului declarat de inculpat în scopul reformării hotărârii în sensul mai sus expus, nu contravine principului neagravării situaţiei în propria cale de atac, tribunalul, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală a admis apelul declarat de apelantul inculpat H.C. împotriva sentinţei penale nr. 72/06.05.2010 a Judecătoriei Zărneşti pe care a desfiinţat-o sub aspectul modului de aplicare a dispoziţiilor art. 88 Cod penal, înlăturând ca perioade deduse din durata pedepsei aplicate prin sentinţa atacată cele cuprinse în intervalele 28.01.2009-30.01.2009 şi 27.12.2009-17.02.2010.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov criticând-o pentru nelegalitate şi solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice.
În dezvoltarea motivelor de recurs parchetul a arătat în esenţă că deşi sesizarea Tribunalului Braşov în sensul că prima instanţă a procedat greşit deducând din durata pedepsei aplicate inculpatului perioadele de le 28.01.2009 – 30.01.2009 şi respectiv de la 27.12.2009 – la 17.02.2010 este corectă, înlăturând aceste perioade deduse de către prima instanţă din pedeapsa aplicată inculpatului în apelul inculpatului, a creat acestuia o situaţie mai grea în propria cale de atac; deşi această chestiune vizează legalitatea sentinţei pronunţate de către Judecătoria Zărneşti, ea nu putea fi îndreptată în apelul promovat în cauză doar de către inculpat fără a se încălca dispoziţiile art. 372 Cod procedură penală.
În drept a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 385/9 al. 1 pct. 17/1 Cod procedură penală.
Analizând decizia atacată pe baza actelor şi lucrărilor dosarului şi prin prisma cazului de casare indicat în recursul promovat de către parchet, instanţa a constatat că acesta este fondat pentru următoarele considerente.
Prin sentinţa penală nr. 72/06.05.2010 a Judecătoriei Zărneşti a fost condamnat inculpatul H.C. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului prevenţia de 03.11.2008 la 28.11.2008, de la 28.01.2009 la 30.01.2009 şi de la 27.12.2009 la 17.02.2010.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel doar inculpatul H.C. care a criticat hotărârea primei instanţe doar sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei.
Având în vedere această situaţie, limitele cu care a fost investită instanţa de apel şi dispoziţiile art. 372 alin 1 Cod procedură penală în conformitate cu care: „Instanţa de apel, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel „ Tribunalul nu avea posibilitatea, chiar dacă în mod just a remarcat greşita deducere din pedeapsa aplicată inculpatului a unor perioade de arest preventiv şi chiar dacă a apreciat în mod corect că aceste aspecte ţin de legalitatea hotărârii, să îndrepte eroarea constatată.
Înlăturând din cuprinsul dispozitivului sentinţei penale nr. 72/06.05.2010 a Judecătoriei Zărneşti perioadele deduse de prima instanţă din pedeapsa aplicată inculpatului de la 28.01.2009 la 30.01.2009 şi de la 27.12.2009 la 17.02.2010, învestită fiind doar cu apelul inculpatului, instanţa de apel a încălcat prin decizia penală nr. 437/A/30.11.2010 a Tribunalului Braşov dispoziţiile art. 372 alin 1 cod procedură penală care consfinţeşte principiul „non reformaţio in pejus” şi a creat inculpatului o situaţie mai grea în propria cale de atac.
În considerarea celor expuse, în raport de situaţia evidenţiată, instanţa de recurs a constatat că în speţă este incident cazul de casare prevăzut de art. 385/9 alin 1 pct. 17/1 Cod procedură penală sens în care, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. a Cod procedură penală s-a admis recursul promovat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov împotriva deciziei penale nr. 437/A/30.11.2010 a Tribunalului Braşov pronunţată în dosarul 1157/338/2009 care a fost casată şi a fost menţinută sentinţa penală nr. 72/6.05.2010 a Judecătoriei Zărneşti pronunţată în dosarul cu acelaşi număr.
În baza art. 189, 192 alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs au rămas în sarcina acestuia.
(Decizia penală nr.226/R din 31 martie 2011; dosar nr. 1157/338/2009)
