Legea sancţionează persoana depistată în trafic şi care pare sub influenţa alcoolului, de a se sustrage de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. În lipsa unor motive temeinice, de natură a justifica refuzul recoltării probelor biologice, fapta constituie infracţiune.
Prin sentinţa penală nr. 2506/17 decembrie 2010 Judecătoria Braşov a hotărât următoarele:
În baza art. 87 al. 5 din OUG 195/2002 l-a condamnat pe inculpatul L. Ş. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, cu aplicarea art. 81 Cod penal.
În esenţă, prima instanţă a constatat că în data de 07.03.2010, în jurul orelor 22,30 inculpatul circula cu autoturismul înmatriculat sub nr. şi a fost oprit de organele de poliţie, pe bd. Braşovului din mun. Săcele, ocazie cu care s-a constatat că acesta prezenta halenă alcoolică, inculpatul a refuzat să sufle în etilotest.
Drept urmare, inculpatul a fost condus de organele de poliţie la Spitalul Municipal Săcele, pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, dar a refuzat să se supună recoltării probelor biologice, în prezenţa medicului şi a martorilor asistenţi B. F. şi K. A.
Iniţial, inculpatul L. Ş. a negat ca ar fi condus autoturismul, precizând ca martora K. A. a fost cea care a condus autoturismul.
Ulterior, inculpatul a recunoscut că a condus autoturismul în momentul în care a fost oprit de patrula de poliţie, precum şi faptul că anterior consumase băuturi alcoolice, aspect confirmat şi de martoră.
Inculpatul a mai precizat că a refuzat testarea cu aparatul etilotest şi recoltarea de probe biologice motivat de necunoaşterea procedurii.
În faza de judecată, inculpatul a declarat ca în seara respectivă a fost reţinut şi luat forţat de doi jandarmi, a fost dus la Spitalul Săcele, până la spital a fost strâns de doi jandarmi. Când a ajuns la spital i-au propus recoltarea probelor de sânge, inculpatul le-a spus să-l lase să ia nişte aer să-şi revină, iar domnul comisar i-a spus inculpatului că sunt scenarii. De la spital până la secţia de politie, 3-4 kilometri, din nou i-au dat aer cu porţia, iar când au ajuns la politie, l-au dus într-o cameră şi l-au legat de o bancă metalică, fiind lăsat în grija a trei jandarmi care făceau glume pe seama inculpatului. După cca. o jumătate de ora de la încătuşare a venit un alt comisar care să-l audieze într-un alt birou care l-a ameninţat cu arestul. Inculpatul a solicitat un apărător întrucât nu a vrut să dea declaraţie, l-au lăsat să sune o singură dată, dar nu i-a răspuns apărătorul. După aceea l-au pus pe inculpat sa semneze o declaraţie pe care a scris-o domnul comisar, spunându-i că să nu îl bage în arest. Inculpatul a declarat că nu depune plângere împotriva poliţiştilor de la Săcele şi împotriva jandarmilor.
Instanţa nu a avut în vedere nici susţinerea inculpatului privind faptul că a condus autoturismul deoarece tatăl lui ar fi avut probleme de sănătate, întrucât lipsesc actele medicale doveditoare. Chiar daca motivul ar fi fost real, acesta nu poate justifica refuzul inculpatului privind testarea cu aparatul etilotest ori a recoltării probelor biologice, motivul determinant al refuzului stabilirii alcoolemiei fiind starea de ebrietate în care se afla inculpatul .
În ceea ce priveşte susţinerea inculpatului în sensul că după ce a fost scos afara din spital a fost pus la pământ de către trei jandarmi si încătuşat, instanţa a înlăturat-o întrucât nu se coroborează cu nici un mijloc de probă.
Din înscrisurile aflate la filele 20-23 rezultă că inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, a avut un comportament agresiv şi dezordonat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul L. Ş. care a solicitat reducerea pedepsei arătând că nu este recidivist, a recunoscut săvârşirea faptei, a colaborat cu organele de cercetare penală, s-a prezentat în faţa instanţei de judecată.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penală s-a constatat că acesta este nefondat.
Inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice prevăzută de art. 87 al. 5 din OUG 195/2002, infracţiune a cărei săvârşire inculpatul nu a recunoscut-o decât parţial.
Aşa cum corect a arătat şi prima instanţă, cu o motivare pe care Curtea şi-o însuşeşte integral, apare cu evidenţă că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat de instanţa de fond a fost dovedită de probele administrate în cauză.
În speţă, instanţa a procedat la o analiză exhaustivă a probelor administrate în cauză şi din coroborarea acestora rezultă cu evidenţă că motivul pentru care inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice a fost acela de a nu se stabili cu exactitate alcoolemia pe care o avea la momentul depistării în trafic; este demn de relevat că a refuzat şi proba etilotest.
Legea sancţionează persoana depistată în trafic şi care pare sub influenţa alcoolului, de a se sustrage de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Din această perspectivă, motivele oferite de inculpat sunt puerile: că a fost agresat de jandarmi, dar nu a fost în măsură să ofere nicio dovadă în acest sens, ba mai mult, a declarat că nu depune plângere penală împotriva acestora, că declaraţia ar fi scris-o un comisar, că a fost ameninţat cu arestul, că a plecat de acasă şi a condus pentru a cumpăra suc pentru tatăl lui care se simţea rău şi chiar că nu cunoştea această obligaţie de a se supune obligaţiilor prevăzute în OUG nr. 195/2002, deşi este posesor al permisului de conducere, astfel că există prezumţia de cunoaştere a dispoziţiilor legale în materie.
Prin urmare, inculpatul a refuzat în orice modalitate de a i se recolta probe biologice.
Orice persoană care doreşte să obţină permisul de conducere şi care promovează examenul aferent, cunoaşte că orice conducător auto are obligaţia de a se supune recoltării de probe biologice în anumite situaţii şi că sustragerea reprezintă infracţiuni.
Curtea constată ca inculpatul a fost deplin conştient de faptele sale si refuzul său s-a datorat împrejurării că ştia că urmează a răspunde, fie contravenţional, fie penal pentru faptele sale. Este evident că scopul urmărit de inculpat a fost acela de a evita antrenarea răspunderii pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul sub influenţa băuturilor alcoolice, deoarece trebuie avut în vedere că prezenta halenă alcoolică, acesta fiind motivul pentru care i s-a cerut să sufle în etilotest.
Nu este de neglijat că a refuzat să efectueze şi testul standard al manifestărilor neurologice şi că a avut un comportament agresiv şi dezordonat, fără a avea importanţă pentru existenţa infracţiunii dacă inculpatul a consumat alcool sau nu.
În aceste condiţii, nici nu se poate pune problema reducerii pedepsei, cu atât mai mult cu cât se află la limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă, fiind în măsură să conducă la realizarea scopului general şi special al prevenţiei penale.
Decizia penală 733/R/29 septembrie 2011 – redactor S F
