Menţinerea arestării inculpatului la primirea dosarului. Pericol social concret pentru ordinea publică.
– art.3002 Cod procedură penală
JUDECĂTORIA OLTENIŢA – ÎNCHEIEREA DIN 04.01.2012
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Olteniţa nr.2636/P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată, a inculpatului IG, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art.208 al.1 -209 al.1 lit.a, g, i C.p., art.86 al.1 din OUG nr.195/2002 rep., art.86 al.3 din OUG nr.195/2002 rep., cu aplic.art.33 lit.a C.p. şi în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art.239 al.2 şi 5 C.p. şi a inculpaţilor aflaţi în stare de libertate GG, pentru săvârşirea infracţiunilor prev.de art.208 al.1-209 al.1 lit.a, g, i C.p., art.86 al.1 din OUG nr.195/2002 rep., cu aplic.art.33 lit.a C.p. şi NV, pentru săvârşirea infracţiunilor prev.de art.86 al.1 din OUG nr.195/2002 rep., art.87 al.1 din OUG nr.195/2002 rep., cu aplic.art.33 C.p.
S-a reţinut că, în noaptea de 19/20.09.2011, inculpaţii IG şi GG au pătruns, prin efracţie, în curtea părţii vătămate PD, de unde au sustras 500 Kg porumb şi piese metalice.
La data de 20.09.2011, inculpaţii IG şi GG au condus pe drum public autoturismul Dacia Papuc, nr.CL-XX-XXX.
În noaptea de 06/07.12.2011, inculpatul IG l-a agresat pe agentul de poliţie VAG, care se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 4-6 zile de îngrijiri medicale.
În noaptea de 06/07.12.2011, inculpatul NV a condus pe drum public în com.Fundeni, un autoturism în condiţiile în care nu poseda permis de conducere şi avea în sânge o îmbibaţie mai mare de 0,80 gr.%0 alcool pur.
Prin ordonanţa din 07.12.2011, s-a luat faţă de învinuitul IG măsura reţinerii pe o durata de 24 ore, până la data de 08.02.2011, orele 19,50, iar prin ordonanţa nr. 3309/P/2011 din 08.12.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Olteniţa, a fost pusă in mişcare acţiunea penala faţă de inculpatul IG.
Prin ordonanţa din 22.12.2011 s-a dispus conexarea dosarelor nr.2636/P/2011 si 3321/P/2011, în dosarul nr.2636/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Olteniţa şi a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva inculpatului IG, pentru infracţiunile prev. de art.239 al.2 si 5 c.p., art. art.208 al.1-209 al.1 lit.a, g, i C.p., art.86 al.1 din OUG nr.195/2002 rep., art.86 al.3 din OUG nr.195/2002 rep., cu aplic.art.33 lit.a C.p.
Prin rezoluţia din 27.12.2011 dosarul nr.3309/P/2011 fost conexat cu dosarul nr.2636/P/2011.
Pentru judecarea în fond a cauzei s-a stabilit termen de judecată la data de 17.01.2012.
S-a procedat conform art.300/1 Cod pr.penală, la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive luată faţă de inculpat.
Instanţa de fond a reţinut că măsura arestării preventive a inculpatului IG a fost dispusă prin încheierea nr.30/08.12.2011, pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data de 08.12.2011 şi până la data de 05.01.2012, pentru fapta prev. de art.239 alin.2 şi 5 c.p.
În baza acestei încheieri a fost emis mandatul de arestare preventivă nr.43/UP din 08.12.2011.
Soluţionând cauza, Judecătoria Olteniţa, prin Încheierea din 4 ianuarie 2012, în tem.art.300/1 alin 1 şi 3 Cod pr.penală, a menţinut arestarea preventivă a inculpatului IG.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
La luarea măsurii arestării preventive au fost avute în vedere dispoziţiile art.148 lit.f C.p.p. în sensul că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de ultraj prev. de art. 239 al. 2 şi 5 C.p., împrejurările comiterii acestei infracţiuni impunând o reacţie în consecinţă, întrucât denotă o periculozitate sporită, iar lăsarea lui in libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, acesta ignorând atât legea, cât şi calitatea oficială de agent de politie a părţii vătămate, împotriva căreia a reacţionat fără nicio rezervă, iar pedeapsa închisorii pentru infracţiunea săvârşită de inculpat este închisoare mai mare de 4 ani.
Instanţa, verificând legalitatea si temeinicia arestării preventive a inculpatului, a constatat că se menţin temeiurile care au impus măsura arestării preventive, respectiv că există probe şi indicii temeinice de săvârşire a infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, că pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune este închisoarea mai mare de 4 ani, şi că există probe conform cărora lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul social concret pentru ordinea publică rezultă din modul în care inculpatul a săvârşit infracţiunea, fapta fiind comisă în condiţiile în care inculpatul era deja cercetat pentru infracţiunile de conducere fără permis şi furt calificat, în dosarul nr. 2636/P/2011 al Parchetului Olteniţa.
Este adevărat că măsura arestării preventive este cea mai severă măsură preventivă şi ea trebuie luată şi menţinută numai în mod justificat şi pentru motive temeinice, însă împrejurările prezentei cauze pot constitui unul din aceste cazuri temeinic justificate. Aşa cum s-a statuat în doctrina juridică, pericolul pentru ordinea publică presupune temerea că, odată pus în libertate, un inculpat ar comite fapte penale sau ar declanşa reacţii în rândul opiniei publice determinate de faptele pentru care este cercetat.
În prezenta cauză, gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpatului este suficientă pentru a contura aprecierea că acesta prezintă pericol pentru ordinea publică, acest fapt reieşind chiar din probele şi indiciile temeinice care dovedesc săvârşirea faptelor, iar existenţa unor indicii grave de vinovăţie constituie , conform jurisprudenţei Curţii Europene a drepturilor omului, factori pertinenţi care legitimează o detenţie provizorie, măsura arestării preventive fiind astfel conformă cu scopul instituit de art.5 din Convenţie.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inc. IG, solicitând să se constate că, la acest moment procesual, nu mai constituie un pericol pentru ordinea de drept, dat fiind că, la dosarul cauzei, nu există date din care să rezulte că, lăsat în libertate, cercetarea judecătorească s-ar face cu greutate sau că ar fi zădărnicită aflarea adevărului. Inculpatul recurent a cerut să-i fie analizată situaţia familială deosebit de grea, apreciind că se poate înlocui arestarea preventivă cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara.
Recursul este nefondat şi urmează a se respinge, motivat de faptul că, pe de o parte, la dosarul cauzei nu există date şi indicii de schimbarea a temeiurilor avute în vedere la momentul dispunerii arestării preventive a inculpatului recurent şi, pe de altă parte, acesta reprezintă un real pericol pentru ordinea publică prin repetabilitatea comiterii de infracţiuni, persistenţa sa în săvârşirea acestora impunând cu necesitate menţinerea sa în stare de arest preventiv. Este de remarcat şi împrejurarea că antecedentele sale penale şi modalitatea concretă în care s-ar fi comis faptele cercetate, aşa cum au fost relevate de actul de trimitere în judecată sunt considerente care exclud înlocuirea măsurii arestării preventive cu o alta (măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea) şi asta cu atât mai mult cu infracţiunile deduse judecăţii sunt infracţiuni de rezultat, cu un grad ridicat de pericol social.
Faţă de aceste considerente şi constatând că prima instanţă a pronunţat o încheiere legală şi temeinică, în baza art. 38515 pct.1 lit.b c.p.p. tribunalul, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul IG împotriva încheierii pronunţată la data de 04.01.2012 în dosarul nr.4891/269/2011/al al Judecătoriei Olteniţa.
Urmează a obliga inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu apărător oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.
