Neagravarea situatiei juridice a inculpatului in propria cale de atac a acestuia si aprecierea gradului de pericol social al infractiunii prevazuta de art. 8 6 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 in raport de criteriile prevazute de art. 18 indice 1 alin. 1 C. p.
Prin sentinta penala nr. 965 din 3 decembrie 2008 , pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr. 7240/311/2008,in baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2005 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a, art. 74 alin. 1 lit. a, c si art. 76 alin. 1, lit. d Cp. a fost condamnat inculpatul C. F. D., la pedeapsa de 3 luni inchisoare.
In baza art. 83 rap. la art. 86 indice 4 alin. 1 C.p. s-a revocat suspendarea executarii sub supraveghere a pedepsei de 3 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 1056/2005 a Judecatoriei Slatina in dosarul 3487/2005, definitiva prin neapelare si s-a dispus executarea in intregime a acestei pedepse.
S-a adaugat la aceasta pedeapsa nou aplicata, urmand ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani si 3 luni inchisoare, in regim de detentie conform art. 57 C.p.
In baza art.71 C.p. s-au interzis inculpatului Cojocaru Florin Daniel drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teze a II a si lit. b C.p. cu referire la art. 8 CEDO si cauza Sabou Pircalab impotriva Romaniei, pe durata executarii pedepsei principale.
In baza art. 191 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de catre stat.
Pentru a se pronunta aceasta sentinta au fost retinute urmatoarele :
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Slatina 318/P/2008 inregistrat pe rolul Judecatoriei Slatina nr. 7240/311/2008 a fost trimis in judecata in stare de libertate inculpatul pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.p.
Din continutul actului de sesizare se retine de prima instanta ca in ziua de 12.01.2008 inculpatul a condus pe drumurile publice pe DJ 703C pe raza localitatii Margineni un autovehicul fara a poseda permis de conducere auto.
In cursul cercetarii judecatoresti se arata ca a fost audiat inculpatul Cojocaru Florin Daniel care a recunoscut savarsirea infractiunii pentru care a fost trimis in judecata, declaratia acestuia fiind consemnata si atasata la dosar iar in aparare, inculpatul a solicitat si prima instanta a incuviintat proba cu inscrisuri fiind depusa la dosar o ancheta sociala intocmita de primaria localitatii de domiciliu.
Din oficiu prima instanta a dispus efectuarea unui referat de catre Biroul Executari Penale din cadrul Judecatoriei Slatina cu privire la condamnarile anterioare ale inculpatului, constatandu-se ca acesta a savarsit fapta dedusa judecatii in stare de recidiva postcondamnatorie in raport de pedeapsa de 3 ani la care a fost condamnat prin sentinta penala nr. 1056/2005 pronuntata de Judecatoria Slatina.
Analizand materialul probator administrat in cauza prima instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt :
In ziua de 12.01.2008 inculpatul , desi nu poseda permis de conducere auto avand in masina pe martorii R. C. si M. T. a condus pe drumul judetean 703C pe raza localitatii Margineni autoturismul cu numatul de inmatriculare VA – 4611- X. iar datorita neatentiei si lipsei aptitudinilor unui conducator auto inculpatul a pierdut controlul directiei de mers izbindu-se cu autoturismul de un pod.
Dupa producerea accidentului se mai arata de aceasta instanta ca inculpatului i-au fost recoltate probe biologice in vederea stabilirii alcoolemiei rezultand o concentratie de alcool in sange de 0,70 gr.%o la prima proba si 0,55 gr.%o la cea de a doua proba conform buletinului de analiza toxicologica alcoolemie nr. 49/50/2008 emis de Serviciul Judetean de Medicina Legala Olt, o concentratie de alcool sub limita legala pentru a fi indeplinite conditiile infractiunii prevazuta de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002.
Se mai mentioneaza ca in conformitate cu adresa nr. 66/2008 a SPCRCIV Arges inculpatul a obtinut permis de conducere auto categoria B la 15.02.2008, astfel ca la data producerii incidentului rutier mentionat respectiv 12.01.2008 acesta nu poseda permis de conducere auto.
Aceasta instanta mai arata ca in declaratiile date atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul cercetarii judecatoresti inculpatul a recunoscut savarsirea faptei declarand faptul ca a condus autoturismul desi nu poseda permis de conducere auto doar pe o distanta scurta pe raza satului Margineni al orasului Scornicesti jud. Olt.
Prima instanta a apreciat ca fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autoturism fara a poseda permis de conducere auto intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazuta de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice modificata si completata prin OUG nr. 63/2006 publicat in M.Of. al Romaniei nr. 729/20.09.2006.
S-a apreciat ca actionand in acest mod inculpatul a prevazut rezultatul faptei sale si a urmarit producerea lui, retinandu-se ca forma de vinovatie intentia directa.
Se constata de aceasta instanta ca vinovatia inculpatului a fost dovedita prin urmatoarele mijloace de probe: proces verbal de constatare, adresa nr. 66/2008 a SPCRPCIV Arges, declaratiile inculpatului, declaratii martori.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, prima instanta a avut in vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 C.p. respectiv dispozitiile partii generale limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, gradul de pericol social al faptei savarsite, persoana infractorului si atitudinea acestuia in timpul desfasurarii procesului penal cat si circumstantele concrete in care a fost savarsita fapta.
Avand in vedere aceste argumente, respectiv atitudinea inculpatului dupa savarsirea infractiunii rezultand din prezentarea sa in fata autoritatii, comportarea sincera a acestuia pe parcursul procesului penal, antecedentele sale penale si conduita buna a acestuia inainte de savarsirea infractiunii, rezultand din inscrisurile atasate la dosar, in baza art. 345 alin 2 C.p.p aceasta instanta a dispus condamnarea inculpatului pentru savarsirea infractiunilor prevazute de 86 alin 1 din OUG 195/2002.
In raport de condamnarile anterioare ale inculpatului, constatandu-se ca fapta dedusa judecatii a fost savarsita in cursul termenului de incercare stabilit prin sentinta penala 1056/2005 pronuntata de Judecatoria Slatina, in sarcina acestuia prima instanta a retinut savarsirea infractiunii in stare de recidiva postcondamnatorie.
De asemenea, tinand seama de conduita buna a infractorului inainte de savarsirea faptei si de atitudinea acestuia dupa savarsirea ei in favoarea sa instanta mentionata a retinute imprejurari carora le-a recunoscut valoare juridica de circumstante atenuante imprejurarile prevazute de art. 74 alin 1 lit a si c C.p.
Retinand imprejurarile ce pot constitui circumstante atenuante sus mentionate, desi exista un concurs intre cauzele de agravare si cauzele de atenuare, prima instanta a apreciat ca scopul educativ si preventiv al pedepsei poate fi atins si prin aplicarea unei pedepse sub minimul special prevazut de lege.
Astfel in baza art. 345 C.p.p. instanta in cauza a dispus condamnarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002 la pedeapsa de 3 luni inchisoare facand aplicarea dispozitiilor art. 74 alin. 1 lit. a si c C.p., art. 76 alin. 1 lit. d C. p. si art. 37 alin. 1 lit. a C. p.
Din fisa de cazier judiciar si referatul intocmit de Biroul executari penale din cadrul Judecatoriei Slatina aceasta instanta a constatat ca inculpatul a mai fost condamnat anterior si a savarsit fapta dedusa judecatii in cursul termenului de incercare stabilit prin sentinta penala 1056/2005 a Judecatoriei Slatina, definitiva prin neapelare, sentinta prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani inchisoare cu suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 208 alin 1 , 209 alin 2 lit. b C.p.
Potrivit art. 83 C.p. se arata ca daca in cursul termenului de incercare cel condamnat a savarsit din nou o infractiune, pentru care s-a pronuntat o condamnare definitiva chiar dupa expirarea acestui termen, prima instanta este in drept sa revoce suspendarea conditionata si sa dispuna executarea in intregime a pedepsei, care nu se contopeste cu pedeapsa aplicata pentru noua infractiune.
Cum inculpatul a comis fapta dedusa judecatii in perioada termenului de incercare stabilit prin sentinta penala 1056/2005 a Judecatoriei Slatina, prima instanta a dat eficienta dispozitiilor art. 83 C.p. in sensul ca s-a revocat beneficiul suspendarii sub supraveghere pentru pedeapsa de 3 ani inchisoare aplicata prin sentinta sus mentionata, a dispus executarea in intregime a acestei pedepse si a adaugat-o la pedeapsa nou aplicata, stabilind pedeapsa totala a inculpatului.
In ceea ce priveste modalitatea de executare a pedepsei, prima instanta a apreciat ca scopul sanctionator si preventiv poate fi atins numai prin executarea pedepsei in regim de detentie, astfel ca in baza art. 71 C.p. s-a interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 alin 1 lit. a teza II si lit. b C.p. cu referire la art. 8 CEDO si cauza Sabou si Parcalab impotriva Romaniei, drepturi ce au fost interzise inculpatului pe durata executarii pedepsei principale.
Se mai arata ca in ce priveste continutul si modul de executare a pedepselor accesorii, si acestea au suferit modificari esentiale, de natura a le pune de acord cu jurisprudenta Curtii Europene a drepturilor omului (Hotararea Sabou si Pircalab contra Romaniei, M. Of., Partea I, nr. 484 din 08.05.2005). In acest sens, art. 71 alin. 2 C. p. prevede ca interzicerea drepturilor electorale este atrasa de drept de condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii, de la ramanerea definitiva a condamnarii pana la executarea pedepsei, gratierea totala sau a restului de pedeapsa sau pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei. Interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. d si e C. p.se mentioneaza ca nu mai opereaza de drept, ca urmare a condamnarii, ci este supusa aprecierii judecatorului in functie de natura si gravitatea infractiunii savarsite, imprejurarile cauzei, persoana infractorului, interesele copilului sau ale persoanei aflate sub tutela sau curatela.
In ceea ce priveste interzicerea de drept a drepturilor electorale, conform art. 71 alin. 2 C.p. modificat, prima instanta a valorificat jurisprudenta Curtii Europene a drepturilor omului, respectiv Hotararea Hirst contra Marii Britanii din 6 octombrie 2005 care a statuat ca interzicerea de drept a drepturilor electorale incalca art. 3 al Protocolului nr. 1. Se face apoi referire la motivarea hotararii in care s-a aratat ca acest articol garanteaza drepturi individuale, cum ar fi, de pilda, dreptul la vot, recunoscand in acelasi timp ca aceste drepturi individuale nu sunt absolute, ci pot face obiectul unor limitari implicite si care sunt supuse unei largi marje de apreciere din partea statelor care, la randul ei, este supusa unei verificari din partea Curtii Europene pentru a se asigura ca aceste limitari nu reduc dreptul pe care il vizeaza intr-o maniera care sa ii atinga substanta insasi sau sa il priveze de efectivitate (a se vedea si Hotararea Mathieu-Mohin si Clerfayt impotriva Belgiei din 2 martie 1987). Se mai retine ca jurisprudenta CEDO a stabilit ca orice restrictie trebuie sa vizeze un scop legitim si mijloacele restrictive utilizate sa fie proportionale. Referitor la interzicerea dreptului de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie ori de a desfasura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 64 alin.1 , lit. c C.p. s-au retinut de aceasta instanta precizari din punct de vedere al concordantei cu dreptul comunitar. Astfel, se arata ca limitarile impuse liberei circulatii a persoanelor si serviciilor ca urmare a interzicerii ope legis a drepturilor prevazute de art. 64 lit. c C. p. pot intra in contradictie cu directivele comunitare iar conform principiului teritorialitatii legea romana se aplica faptelor savarsite pe teritoriul Romaniei, chiar daca faptuitorul este cetatean strain. In plus, se mai arata ca o condamnare trebuie sa fie proportionala cu scopul legitim urmarit iar autoritatile nationale sa ofere motive pertinente si suficiente pentru a o justifica.
In ce priveste interzicerea dreptului de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii se arata ca se aplica, potrivit normei nationale, automat si absolut, cu titlu de pedeapsa accesorie, oricarei persoane care executa o pedeapsa cu inchisoarea, in absenta controlului cu privire la proportionalitate exercitat de o instanta iar sistemul sanctionator nu trebuie sa conduca la compromiterea libertatilor prevazute de tratate ca in cazul in care o sanctiune ar fi vadit disproportionata fata de gravitatea infractiunii incat ar conduce la o restrangere a libertatilor garantate de dreptul comunitar.
Prim instanta mai arata ca in jurisprudenta sa Curtea de la Luxemburg a considerat (CJCE 29 febr. 1996-Skanavi et Chryssarthakopoulos 193/94, Rec. CJCE partea 1 929, 955) ca statele membre nu sunt libere sa prevada sanctiuni disproportionate de natura sa impiedice libera circulatie a persoanelor serviciilor, ceea ce este de natura sa intareasca faptul ca, si in aprecierea limitarii drepturilor ca urmare a aplicarii unei pedepse accesorii, trebuie avut in vedere proportionalitatea consecintelor juridice cu situatia care le-a generat.
In raport de cele sus mentionate s-a apreciat de prima instanta ca inculpatul este nedemn in ceea ce priveste exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a si lit. b C.p. respectiv dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, astfel ca pe durata executarii pedepsei principale sunt interzise inculpatului aceste drepturi.
Cat priveste apararea inculpatului de a se dispune achitarea sa pentru savarsirea infractiunii sus mentionate si aplicarea unei amenzi administrative intrucat fapta nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infractiuni, prima instanta a apreciat ca aceasta nu are corespondent in realitate in sensul ca fapta comisa de inculpat prin ea insasi constituie infractiune de pericol fara a mai avea in vedere modul de savarsire a faptei.
Tinand seama si de faptul ca in urma savarsirii faptei inculpatul a provocat si un accident rutier cauzand vatamarea integritatii corporale a numitului Macau Tudor care se afla cu el in masina se constata ca starea de pericol s-a si produs.
Vazand si dispozitiile art. 191 alin 1 C.p. prima instanta in baza vinovatiei inculpatului l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare catre stat.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel inculpatul Cojocaru Florin Daniel, pentru motivele expuse in partea introductiva a deciziei.
Instanta urmeaza sa constate ca apelul este nefondat.
Pentru aceasta concluzie se retine ca sentinta apelata este temeinica si legala.
Situatia de fapt s-a constatat in conformitate cu probele care atesta consumarea infractiunii si calitatea de infractor a inculpatului. Vinovatia inculpatului rezulta sub forma intentiei directe din conduita avuta de acesta in conditii de discernamant atat sub aspect intelectiv cat si volitiv. Ca probe cu caracter concludent in sensul celor aratate se retin recunoasterea inculpatului din cuprinsul declaratiei sale data in prima instanta in coroborare cu datele rezultand din adresa nr. 66/2008 a Serviciului Public Comunitar pentru Regimul Permiselor de Conducere si Inmatricularea Autovehiculelor din care rezulta ca la data comiterii infractiunii inculpatul nu poseda permis de conducere auto, cu probele rezultand din plansele foto care prezinta implicarea masinii inculpatului intr-un accident auto si cu procesul verbal din 12.01.2008 al organului de politie cat si cu declaratiile de martori care dovedesc faptul ca inculpatul a condus pe drumurile publice autovehiculul fara a fi titular al permisului de conducere auto.
Pedeapsa pronuntata in cauza prin care in baza normelor cu caracter dispozitiv al art. 80 alin. 2 C.p. in situatia de fata a concursului de cauze de agravare si atenuare s-a coborat sanctiunea sub minimul special, consideram ca nu este de natura sa realizeze, prin nivelul sau,scopul si functiile acesteia. Avem aici in vedere faptul ca o pedeapsa de doar 3 luni inchisoare nu poate servi la atingerea acestor deziderate in conditiile in care apelantul inculpat a comis infractiunea in stare de recidiva si a condus sub influenta bauturilor alcoolice cu o imbibatie alcoolica relativ apropiata de limita ce poate constitui infractiune. Cu toate acestea reformarea sentintei in scopul de a se majora nivelul pedepsei inchisorii nu mai este posibila deoarece s-ar incalca efectul neagravarii situatiei in propria cale de atac a inculpatului.
Din verificarea in continuare a sentintei se constata ca nu rezulta temeiuri de desfiintare a acesteia in sens favorabil inculpatului.
Concluzia din dezbateri prin care se invoca de catre inculpat necesitatea achitarii sale in baza art. 10 alin. 1 lit. b indice 1 C.p.p. rap. la art. 18 indice 1 C.p. este lipsita de temei. Chiar daca inculpatul are situatia personala, profesionala si familiala la care se refera si a obtinut permisul de conducere la cateva zile, aceste criterii nu pot prevala fata de cele privind circumstantele comiterii faptei penale intre care cele referitoare la imbibatia alcoolica apropiata de limita aratat mai sus, producerea unui accident de circulatie din culpa inculpatului cu ocazia depistarii sale in conditiile aratate mai sus de organele de politie si starea de recidiva postcondamnatorie prevazuta de art. 37 alin. 1 lit. a C.p. Aceasta recidiva este data in cauza de condamnarea anterioara a inculpatului la pedeapsa de 3 ani inchisoare prin sentinta penala nr. 1056/2005 a Judecatoriei Slatina pentru o infractiune intentionata cu suspendare sub supraveghere a executarii acesteia si de faptul ca pentru noua infractiune pedeapsa prevazuta de lege este mai mare de un an, fara a se pune problema vreunei condamnari care potrivit art. 38 alin. 1 si 2 C.p. nu atrage starea de recidiva. Sustinerea ca accidentul de circulatie s-a datorat in exclusivitate starii necorespunzatoare a drumului care a determinat derapajul autoturismului este lipsita de temei deoarece, in mod evident, starea sa de a fi sub influenta bauturilor alcoolice si de a nu fi inca titular al permisului de conducere au contribuit in mod esential la producerea accidentului de circulatie. Chiar daca apelantul inculpat a contribuit la inlaturarea consecintelor accidentului de circulatie, aceasta are caracterul unei imprejurari colaterale ce nu vizeaza cauza de fata sub aspectul consumarii infractiunii si calitatii de infractor a inculpatului. Pe de alta parte, invocarea faptului ca prin executarea in regim de detentie a pedepsei principale inculpatul ar fi lipsit de posibilitatea de a face plata ratelor de imprumut datorat unei unitati bancare, nu poate constitui temei pentru o solutie de achitare in baza art. 10 alin. 1 lit. b indice 1 C.p.p. deoarece este cert ca atunci cand inculpatul a urmarit producerea starii de pericol prin conducerea pe drum public a autovehiculului fara permis de conducere a acceptat toate consecintele ce decurg din aceasta pe toate planurile iar criteriile mentionate mai sus impun solutia data de prima instanta.
In consecinta , in baza art.379 pct. 1 lit. b C.p.p. s-a respins apelul inculpatului ca nefondat si a fost obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare catre stat.
Data publicarii pe portal : 02.04.2009
