Tip document: sentinţă
Număr document: 2374/13.12.2007
Titlu: Neglijenţă în serviciu. Achitare lipsă vinovăţie.
Domenii asociate: Infracţiuni
Rezumatul speţei:
În conformitate cu dispoziţiile art. 249 C.pen rap. la art. 258 C.pen., este fapta functionarului care, prin încălcarea din culpă a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane.
Prin îndatorire de serviciu se intelege tot ceea ce cade in sarcina functionarului, conform reglementarilor legale in materie sau fisei postului.
Inculpata era incadrată, în anul 2004 in functia de gestionar la SC B.SA – sectia Transport Electric, atributiile si obligatiile acesteia fiind cele prevazute in fisa postului (fila 44-45 dosar up).
Din raportul privind cercetarea evenimentului reclamat la 12.11.2004 (fila 67 si urm. Dosar up) rezultă că lipsa din gestiune a firului contact a fost anunţată de către inculpată, la data de 12.11.2004, lipsa din gestiune fiind adusă la cunosştinţa conducerii unităţii de către seful de secţie – ing. P.G., prin referatul 5144/12.11.2004.
Din acelaşi referat rezultă că la inventarierea anuală a gestiunii magaziei de piese, materiale R.N., unde gestionar era inculpata, operaţiune desfăşurată în perioada 1.10.2004 – 19.10.2004, s-a stabilit că nu există diferenţe faşă de fişa de magazie. Verificarea faptică a tamburilor cu fir contact nu s-a realizat, insă, prin masurare sau cântărire, ci numai prin vizualizarea acestora de către preşedintele comisiei de inventariere.
Prin rechizitoriul Parchetului se reţine in sarcina inculpatei indeplinirea defectuoasă a atributiilor de serviciu, materializată prin aceea că obisnuia sa inmaneze cheile magaziei de materiale diversilor angajati ai unitatii fara ca ea sa fie prezenta la operatiunile efectuate.
Din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că firul contact se afla depozitat in una din magaziile gestiunii, fiind înfăşurat pe 6 tamburi (fila 52 dosar UP). La momentul constatării lipsei din gestiune lipsea o cantitate destul de mare de pe fiecare dintre acesti tamburi.
Martorii audiaţi în cauză, atât la urmărirea penală cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, au arătat că au existat situatii în care inculpata dădea cheia de la magazia cu materiale unor persoane din conducerea sectiei (seful de sectie, sefii de depou), pe care însă îi urma în scurtă vreme, fiind prezentă la închiderea uşilor depozitului.
De asemenea, martorii au arătat că inculpata avea in gestiune patru magazii, cea in care fusese depozitat firul contact fiind magazia de materiale provenite de la casări, astfel explicându-se şi faptul că aceasta mai dădea uneori cheia unor persoane din conducerea secţiei, căci in celelalte magazii se aflau depozitate materialele de valoare şi combustibilii, astfel că până ce termina de eliberat materialele din celelalte magazii se intampla să dea cheia de la magazia in care se afla firul contact, venind insa de fiecare dată in urma celor ce intrau in magazie, la interval de câteva minute, pentru a inchide usa.
Instanţa va reţine că pentru a exista infractiunea de neglijenţă în serviciu este necesar ca neindeplinirea sau indeplinirea defectuoasa a atributiilor de serviciu să se fi produs cu vinovăţie sub forma culpei (neglijenţă)
Culpa simplă (sau neglijenţa) ca formă a vinovăţiei, se caracterizează prin aceea că făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale deşi putea şi trebuia să-l prevadă.
Aprecierea vinovăţiei sub forma culpei urmează a se stabili după observarea criteriilor prevăzute de lege: dacă făptuitorul trebuia să prevadă rezultatul faptei sale şi dacă putea să-l prevadă.
Criteriul obiectiv care se propune în doctrina penală in stabilirea obligatiei de prevedere este cel al imprejurărilor în care se săvârşeşte fapta, pentru a observa dacă orice om normal si atent din categoria faptuitorului avea în momentul săvârşirii faptei posibilitatea să prevadă rezultatul.
In speţă din analiza materialului probator administrat rezultă că firul contact dispărut avea un diametru de aproximativ 1 cm, si o structură elastică, oteloasă, toţi martorii audiaţi in cauză arătând că acesta era foarte greu de manevrat de către un singur om, pe de o parte din cauza acestei structuri a firului contact şi pe de alta datorită faptului că se afla înfăşurat pe tamburi rotunzi de diametru foarte mare, ceea ce ii făcea dificil de manevrat.
Pe de altă parte, instanţa va reţine si cantitatea foarte mare de fir contact dispărută din gestiunea inculpatei, mai mult de 5 to, cantitate care cu certitudine nu ar fi putut sustrasă de o singură persoana şi într-un interval scurt de timp.
Aşa fiind, instanţa va aprecia că, deşi este probat in cauză că inculpata mai dădea ocazional cheia de la magazia in discutie unor persoane din conducerea sectiei, totuşi acest lucru nu se întâmpla decat pentru perioade de timp de ordinul minutelor, interval in care in nici un caz nu putea fi sustrasă din magazie cantitatea de peste 5 to de fir contact a cărei disparitie s-a reclamant.
Analizând aşadar existenta obligatiei de prevedere prin raportare la circumstanţele producerii faptei, instanţa apreciază că nici un om normal, din categoria inculpatei, oricât de prodent si diligent ar fi fost, nu ar fi putut să prevadă producerea rezultatului pagubitor al faptei (disparitia a peste 5 tone fir contact cu diametru de 1 cm într-un interval de timp de 10-15 minute).
Pentru aceste motive, instanţa apreciază că nu se poate retine in sarcina inculpatei culpa in disparitia firului contact astfel că, faptei lipsindu-i unul dintre elementele constitutive, va dispune achitarea inculpatei in temeiul art. 11 alin 2 lit a raportat la art. 10 lit d C.pr.pen.
În ce priveşte latura civilă, instanţa obsevă că, pentru a se declanşa răspunderea civilă delictuală, în condiţiile art. 998-999 C.civ, este necesar ca in cauză să fie probate atat prejudiciul cât si fapta ilicită şi legatura de cauzalitate intre acestea doua.
Deşi este indicutabil în cauză că există un prejudiciu creat in patrimoniul părţii civile prin dispariţia firului contact, prejudiciu evaluat conform expertizei contabile efectuate in cauză, instanţa va retine totuşi că acest prejudiciu nu se datorează vreunei fapte ilicite a inculpatei.
Apare cu evidenţă de analiza materialului probator administrat că sustragerea firului contact nu s-ar fi putut produce pe timpul zilei, martorii arătând că zona in care se afla depozitul in discutie era foarte circulată, de asemenea materialul sustras era greu de manevrat. O eventuală sustragere ar fi putut avea loc noaptea sau la sfârşitul de săptămână, când însă inculpata nu se afla la serviciu.
Cu toate acestea, instanţa va observa că partea civilă nu a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infractiunii de furt în ce priveşte materialul dispărut.
Pentru motivele mai sus arătate, instanţa va respinge pretenţiile civile ale SC B. SA ca nefondate.
Tribunalul Brăila a desfiinţat în parte sentinţa Judecătoriei Brăila şi în rejudecare a schimbat încadrarea jur a faptei pentru care a fost trmisă în judecată inculpata din infracţiunea prev de art.249 alin.1/C.pen în infrac. prev de art.249 alin.1/C.pen., în referire la art.258/C.pen., în baza căreia a condamnat inculpata la 500 lei amendă penală. A fost de asemenea admisă şi acţiunea civilă.
S-a reţinut că deşi nu există probe directe a modului cum a dispărut cantitatea de fir contact, fapt subliniat de instanţa de fond, exigenţa instanţei de fond nu corespunde condiţiilor de cele mai multe ori oculte în care se desfăşoară activităţile infracţionale nici prevederilor procedurale în materie de probe. Potrivit art.63/C.pp”Constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni ….”Prin urmare legea se referă la orice element de fapt nu la probe directe.
