Subiectul activ al infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen., este unul circumstanţiat, autorul trebuind să aibă calitatea de funcţionar public la momentul faptei. Calitatea specială impusă în textul de incriminare se determină în lumina reglementărilor penale pertinente, însemnând dispoziţiile art. 147 alin. 1 cu referire la art. 145 C. pen. Din această perspectivă, nu interesează nici definiţia dată funcţionarului public prin Legea nr. 188/1999R, nici tipul însărcinării şi nici izvorul obligaţiilor de care este ţinut făptuitorul în instituţia sau autoritatea în care îşi desfăşoară activitatea. Ceea ce interesează este ca subiectul activ să exercite o responsabilitate în serviciul unei autorităţi publice, instituţii publice, instituţii sau alte persoane juridice de interes public, dintre cele la care se referă art. 145 C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 21/31 ianuarie 2012, Judecătoria Reghin:
– în baza art. 258 alin. 1 raportat la art. 249 alin. 1 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul M.A.V. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu.
– în temeiul şi în condiţiile art. 71 alin. 2 Cod penal, i-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a şi b Cod penal.
– în baza art. 346 alin. 1, art. 14 alin. 3 lit. b Cod procedură penală, a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă R.N.P. – Direcţia Silvică Tg. Mureş şi l-a obligat pe inculpat să plătească suma de 168.285,94 lei cu titlu de despăgubiri.
– în temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză, în sumă de 350 lei.
Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut că, la data de 14.08.2006 inculpatul M.A.V. a fost angajat ca pădurar de către Direcţia Silvică Tg. Mureş în baza contractului individual de muncă nr. 278. La data de 20.06.2008 a fost încheiat un act adiţional cu nr. 182 la contractul de muncă cu ocazia negocierii salariilor.
În contractul de muncă la lit. G se prevede că atribuţiile postului sunt prevăzute în fişa postului. Fişa postului a fost semnată de către inculpat la data de 31.03.2008 şi prevede că acesta răspunde de pagubele nedescoperite sau neraportate la timp precum şi de neregulile constatate în cantonul său şi de orice înstrăinare sau prejudiciu adus arborelui, plantaţiilor, semănăturilor, regenerărilor naturale, perimetrelor de ameliorare, construcţii de orice fel, semne topografice şi amenajistice.
De asemenea acesta are şi obligaţia de a executa în permanenţă, prin patrulări, individual sau în echipe organizate de şeful de district paza în cantonul său şi răspunde de orice înstrăinare sau prejudicii aduse arboretelor, solului, plantaţiilor, semănăturilor directe, regenerărilor naturale, perimetrelor de ameliorare, fâneţelor, construcţiilor de orice fel, semnelor topografice sau de hotar, bornelor etc. aflate în perimetrul cantonului său.
În perioada 2008 – 2009 în cantonul aflat în paza inculpatului M.A. au fost efectuate mai multe controale după cum urmează:
1. În perioada 08.12. – 16.12.2008 a fost efectuat un control în cantonul nr. 14 Gorneşti, UP V, ua 85-91, 97, 1-26B, 65-67 de către d-l inginer B.F. din cadrul Ocolului Silvic Reghin, ocazie cu care au fost identificaţi 518 arbori tăiaţi în delict, nejustificaţi, cu un volum de 130,70 mc şi o valoare a pagubei de 6.101 lei. De asemenea au fost identificaţi 77 arbori tăiaţi în delict care însă au fost justificaţi prin 11 procese verbale de constatare a contravenţiei cu 77 de arbori ce au un volum de 18,922 mc şi o valoare de 3090,11 lei. Cu ocazia acestui control, ca şi concluzie, s-a reţinut că inculpatul „nu s-a implicat suficient în activitatea de pază”.
2. În perioada 14.04. – 24.04.2009 a fost efectuat un control în cantonul nr. 14 Gorneşti, UP V/VI, ua 85-91, 97, 1-26B, 65-67 de către şeful de district S.S. din cadrul Ocolului Silvic Reghin, ocazie cu care au fost identificaţi 2411 arbori tăiaţi în delict, nejustificaţi, cu un volum de 332,435 mc şi o valoare a pagubei de 22.330 lei. De asemenea au fost identificaţi un număr de 286 arbori tăiaţi în delict care însă au fost justificaţi prin 6 procese verbale de constatare a contravenţiei cu 159 de arbori ce au un volum de 12,18 mc şi o valoare de 1308,79 lei şi 7 procese verbale cu material lemnos abandonat şi valorificat cu un volum de 55,3 mc şi o valoare de 5.071,21 lei. Cu ocazia acestui control s-a reţinut că „nu s-a intensificat paza cantonului, drept urmare au avut loc furturi masive de arbori.”
3. În perioada 07.05. – 18.05.2009 a fost efectuat un control în cantonul nr. 14 Gorneşti, UP V/VI, ua 85-91, 97, 1-27, 65-67 de către tehnician silvic F.C. din cadrul Ocolului Silvic Lunca Bradului şi tehnician silvic P.L. din cadrul Ocolului Silvic Tg. Mureş, ocazie cu care au fost identificaţi 1965 arbori tăiaţi în delict, nejustificaţi, cu un volum de 525,465 mc şi o valoare a pagubei de 120.603,19 lei. De asemenea au fost identificaţi un număr de 8 arbori tăiaţi în delict care însă au fost justificaţi prin 2 procese verbale de constatare a contravenţiei cu 8 arbori ce au un volum de 4.064 mc şi o valoare de 429,83 lei. Ca şi concluzie s-a reţinut că „activitatea pădurarului pe linie de paza pădurii se consideră a fi slabă având în vedere presiunea extraordinară asupra pădurii în ceea ce priveşte furtul de material lemnos.”
4. În perioada 26.05. – 19.06.2009 a fost efectuat un control în cantonul nr. 14 Gorneşti, UP V/VI, ua 85A-91, 97, 1-27, 65-67 de către d-l inginer B.F. din cadrul Ocolului Silvic Reghin, ocazie cu care au fost identificaţi 350 arbori tăiaţi în delict, nejustificaţi, cu un volum de 97,89 mc şi o valoare a pagubei de 11.189,96 lei (f. 178-179). Se constată de asemenea că nu a fost identificat vreun arbore tăiat în delict care să fi fost justificat. S-a mai constatat că acesta a produs şi alte pagube în cuantum de 14.162,79 lei.
Cu ocazia acestui control, ca şi concluzie, s-a reţinut că inculpatul a avut „o activitate slabă pe linie de pază”.
Din analiza tuturor actelor de control se constată că inculpatul a justificat un număr foarte mic de arbori raportat la numărul total al arborilor tăiaţi fără drept.
Astfel din coroborarea acestor acte de control cu fişa postului semnată de către inculpat rezultă fără putinţă de tăgadă că acesta nu şi-a respectat atribuţiunile prevăzute, respectiv nu a executat în permanenţă patrulări pe raza cantonului său pentru identificarea persoanelor care au tăiat fără drept arborii nemarcaţi. Faptul că inculpatul nu a executat patrulările rezultă şi din lipsa rapoartelor de constatare a tăierilor ilegale. Astfel dacă inculpatul ar fi executat aceste patrulări ar fi putut observa tăierile ilegale şi ar fi anunţat organele superioare de aceste aspecte.
În drept fapta inculpatului M.A.V. de a nu efectua patrulări permanente pe raza cantonului nr. 14 Gorneşti din cadrul părţii civile R.N.P. – Direcţia Silvică Tg. Mureş exercitându-şi în mod defectuos atribuţiile de serviciu şi cauzând astfel un prejudiciu în cuantum total de 168.285,94 lei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 258 alin. 1 Cod penal raportat la art. 249 alin. 1 Cod penal.
La individualizarea pedepsei şi a modalităţii de executare a acesteia, instanţa a avut în vedere gradul concret de pericol social al faptei, determinat de împrejurările concrete în care a fost comisă, respectiv pe parcursul unui interval mare de timp (anii 2008 – 2009) şi prejudiciul într-un cuantum ridicat care nu a fost recuperat. De asemenea instanţa a avut în vedere atitudinea inculpatului care a negat în permanenţă comiterea faptei în contradicţie cu probele administrate din care rezultă cu certitudine culpa acestuia.
În consecinţă instanţa a apreciat că nu se pot reţine circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal.
De asemenea, instanţa a considerat că este necesară executarea pedepsei în regim de detenţie pentru ca inculpatul să conştientizeze consecinţele faptei sale şi în acest mod să fie asigurat rolul educativ al pedepsei aplicate. S-a avut în vedere şi atitudinea inculpatului care în faţa instanţei de judecată a arătat că nu se consideră vinovat de săvârşirea faptei.
În baza art. 346 alin. 1, art. 14 alin. 3 lit. b Cod procedură penală a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă R.N.P. – Direcţia Silvică Tg. Mureş şi l-a obligat pe inculpat să plătească suma de 168.285,94 lei cu titlu de despăgubiri, prejudiciul fiind dovedit conform fişelor de calcul anexate şi a actelor de control efectuate şi depuse la dosar.
Cu privire la măsurile asigurătorii ce au fost luate în cursul urmăririi penale conform art. 163 Cod procedură penală, instanţa a constatat că acestea au fost menţinute în parte prin decizia penală nr. 324/R pronunţată de Tribunalul Mureş la data de 29.09.2011.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin şi inculpatul.
În motivarea căii sale de atac, procurorul contestă legalitatea şi temeinicia hotărârii Judecătoriei Reghin, sub următoarele aspecte: – consideră că nu este legală încadrarea juridică dată de prima instanţă faptei de neglijenţă în serviciu cu care a fost sesizată. Astfel, în mod greşit prima instanţă a considerat că inculpatul M.A.V. nu avea calitatea de funcţionar public la momentul faptei, de vreme ce acuzatul avea această calitate, atât prin natura funcţiei pe care o deţinea în baza contractelor încheiate cu Direcţia Silvică Mureş, cât şi prin prisma faptului că Regia Naţională a Pădurilor R. şi structurile subordonate acesteia sunt persoane juridice de interes naţional. Din această perspectivă, în determinarea calităţii de funcţionar public a inculpatului, este irelevant că funcţia de pădurar nu este prevăzută ca funcţie publică generală sau specială şi că direcţia silvică judeţeană are personal angajat pe bază de contract. Calitatea de funcţionar public a unei persoane trebuie interpretată în sensul atribuit de art. 147 alin. 1 raportat la art. 145 C. pen., neavând importanţă apartenenţa acesteia la Corpul Funcţionarilor Publici sau aplicarea faţă de aceasta a prevederilor legii privind funcţionarii publici sau vreo altă situaţie care ar duce la o interpretare contrară textelor legale indicate;
– prima instanţă a omis să se pronunţe asupra sumei de bani indisponibilizate în cursul urmăririi penale, reţinând doar în expozitivul sentinţei că această măsură a fost menţinută prin decizia penală nr. 324/R/29 septembrie 2011 a Tribunalului Mureş;
– pedeapsa aplicată inculpatului în prim grad este prea blândă, în raport de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite şi persoana acuzatului;
– în privinţa laturii civile, judecătoria în mod greşit a admis integral acţiunea civilă promovată de partea civilă Regia Naţională a Pădurilor R., Direcţia Silvică Mureş, considerând că există un raport de cauzalitate direct între nerespectarea obligaţiilor de către inculpate şi paguba produsă părţii civile. Ansamblul probator administrat în cauză nu este de natură să probeze cu certitudine raportul de cauzalitate direct între fapta culpabilă săvârşită de inculpat şi întregul prejudiciu reclamat de partea civilă, fiind posibil să existe totuşi persoane care, prin săvârşirea altor fapte ilicite –furturi, să fi produs paguba cauzată patrimoniului părţii civile, persoane pentru care inculpatul nu este răspunzător din punct de vedere civil, în condiţiile răspunderii civile delictuale. Totodată, prevederile existente în capitolul IV alin. 3 din fişa postului inculpatului M.A.V., prin care se instituie în sarcina acestuia obligativitatea răspunderii pentru prejudiciul produs arborelui, nu pot constitui bazele unei răspunderi delictuale a acestuia, putând eventual constitui un element al unei eventuale răspunderi de natură contractuală a acuzatului în raport cu partea civilă.
În recursul său, inculpatul critică, la rândul lui, legalitatea şi temeinicia sentinţei Judecătoriei Reghin, în următoarele puncte:
– judecata în prim grad a avut loc în absenţa unei părţi nelegal citate, prima instanţă omiţând să dispună citarea persoanelor care au suferit o vătămare pe urma faptei de care este acuzat inculpatul, fiind citată doar R.N.P. –Direcţia Silvică Mureş;
– în mod greşit prima instanţă a dispus condamnarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, întrucât el nu este vinovat de comiterea acestei infracţiuni, în condiţiile în care nu şi-a neglijat obligaţiile de serviciu, ci efectiv nu a reuşit să facă faţă furturilor masive de arbori provenind de la persoanele care locuiesc în zona limitrofă cantonului nr. 14 Gorneşti. În aceste împrejurări, soluţia corectă care trebuia adusă litigiului era achitarea, întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. d C. pr. pen. În orice caz, chiar dacă instanţa consideră că sunt îndeplinite condiţiile condamnării, este prea grea pedeapsa care i-a fost aplicată, în funcţie de natura şi gravitatea faptei şi persoana inculpatului, o pedeapsă cu amenda este suficientă atingerii scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen.
Analizând recursurile pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 1841/289/2011 al Judecătoriei Reghin, a motivelor invocate, a concluziilor reprezentantului Ministerului Public şi ale părţilor, precum şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv, se reţin următoarele:
Recursurile promovate împotriva acestei hotărâri de către procuror şi inculpat sunt fondate, iar aspectele pe care le vom dezvolta mai jos atrag, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen., admiterea căilor de atac, cu consecinţele casării integrale a sentinţei penale nr. 21/31 ianuarie 2012 a Judecătoriei Reghin şi rejudecării pricinii în recurs, în următoarele limite:
a) Subiectul activ al infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen., este unul circumstanţiat, autorul trebuind să aibă calitatea de funcţionar public la momentul faptei. Calitatea specială impusă în textul de incriminare se determină în lumina reglementărilor penale pertinente, însemnând dispoziţiile art. 147 alin. 1 cu referire la art. 145 C. pen. Din această perspectivă, nu interesează nici definiţia dată funcţionarului public prin Legea nr. 188/1999R, nici tipul însărcinării şi nici izvorul obligaţiilor de care este ţinut făptuitorul în instituţia sau autoritatea în care îşi desfăşoară activitatea. Ceea ce interesează este ca subiectul activ să exercite o responsabilitate în serviciul unei autorităţi publice, instituţii publice, instituţii sau alte persoane juridice de interes public, dintre cele la care se referă art. 145 C. pen.
În prezenta cauză, inculpatul M.A.V. a fost angajat la data de 14 august 2006, pe perioadă determinată, ca pădurar de către Direcţia Silvică Mureş în baza contractului individual de muncă nr. 278. În contractul de muncă la lit. G se prevede că atribuţiile postului sunt prevăzute în fişa postului. Fişa postului a fost semnată de către inculpat la data de 31 martie 2008 şi prevede că acesta răspunde de pagubele nedescoperite sau neraportate la timp precum şi de neregulile constatate în cantonul său şi de orice înstrăinare sau prejudiciu adus arborelui, plantaţiilor, semănăturilor, regenerărilor naturale, perimetrelor de ameliorare, construcţii de orice fel, semne topografice şi amenajistice. De asemenea acesta are şi obligaţia de a executa în permanenţă, prin patrulări, individual sau în echipe organizate de şeful de district paza în cantonul său şi răspunde de orice înstrăinare sau prejudicii aduse arboretelor, solului, plantaţiilor, semănăturilor directe, regenerărilor naturale, perimetrelor de ameliorare, fâneţelor, construcţiilor de orice fel, semnelor topografice sau de hotar, bornelor etc. aflate în perimetrul cantonului său. Prin urmare, inculpatul îşi exercita, la data faptei, atribuţiile în serviciul Direcţiei Silvice Mureş, care, potrivit art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 229/2009 cu referire la Anexa 1 a acestui act normativ, se află în structura Regiei Naţionale a Pădurilor –R. În baza art. 11 alin. 1 din Legea nr. 46/2008 şi art. art. 1 alin. 3 din H.G. nr. 229/2009, Regia Naţională a Pădurilor – R. este regie autonomă de interes naţional, aflată sub autoritatea statului, ceea ce o plasează în sfera unităţilor menţionate la art. 145 C. pen.
În contextul expus mai sus, inculpatul avea calitatea specială de funcţionar public şi nu de funcţionar, fiind corectă încadrarea juridică dată faptei de procuror prin rechizitoriu. Astfel, în recursul procurorului, în rejudecare, în temeiul art. 334 C. pr. pen., prin prezenta decizie, vom schimba încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M.A.V., din infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 258 alin. 1 cu referire la art. 249 alin. 1 C. pen., în aceiaşi infracţiune, prev. de art. 249 alin. 1 C. pen.
b) Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin, inculpatului M.A.V. i se reproşează că, în lunile decembrie 2008, aprilie 2009, mai 2009 şi iunie 2009, nu a efectuat patrulări permanente în Cantonul nr. 14 Goreneşti pe care îl avea în gestiune, exercitând în acest fel defectuos atribuţiile de serviciu şi cauzând Regiei Naţionale a Pădurilor – R. un prejudiciu de 168.285,94 lei dat de tăierile şi sustragerile ilegale de arbori.
În primul rând, în cercetarea îndeplinirii elementului material al laturii obiective a infracţiunii de neglijenţă în serviciu, subliniem că patrularea permanentă trebuie circumscrisă în interiorul celor opt ore zilnice ale programului de lucru şi fără să se omită că inculpatul avea şi alte sarcini de serviciu pentru îndeplinirea cărora era ţinut la birou.
În al doilea rând, cercetând îndeplinirea sau neîndeplinirea de către d-l M.A.V., în perioadele de referinţă, a îndatoririi de patrulare permanentă în canton, constatăm că în declaraţiile sale, inculpatul a negat constant acuza ce i se aduce. A susţinut că, pe lângă celelalte atribuţii de serviciu, a efectuat şi patrulările impuse de fişa postului în limita programului zilnic de lucru de 8 ore, că, date fiind dimensiunile şi configuraţia cantonului, faptul că de cele mai multe ori patrula singur, precum şi abilitatea celor care tăiau şi sustrăgeau arborii, era dificilă prinderea acestora în flagrant, că de fiecare dată când a constatat tăieri şi furturi de arbori, a sesizat atât în scris, cât şi verbal şefii ierarhici şi că, în general, a depus toate diligenţele posibile pentru a stopa fenomenul infracţional care luase amploare atât în cantonul nr. 14 Gorneşti, cât şi în celelalte cantoane învecinate. Despre diligenţele inculpatului relatează şi martorii S.I.S., M.S.L., B.F.R., aceştia nu au adus, însă, informaţii asupra frecvenţei patrulărilor pe care inculpatul le-a efectuat în canton. În schimb, consemnările făcute în condica de serviciu aferentă lunilor decembrie 2008, aprilie 2009, mai 2009 şi iunie 2009 demonstrează că, exceptând zilele nelucrătoare, d-l M.A.V. a efectuat zilnic patrulări în canton. La dosarul cauzei nu există nicio dovadă care să combată aceste consemnări şi oricum veridicitatea lor nu a fost contestată de procuror sau de partea civilă şi nici această instanţă nu a identificat vreun motiv care să pună sub semnul îndoielii exactitatea celor menţionate în condică. În aceste împrejurări, constatăm că, în perioada supusă discuţiei, inculpatul a patrulat zilnic. În absenţa precizării în condica de serviciu a intervalului orar în care a patrulat, dar şi în lipsa altor probe care să indice cert că patrulările au fost sau nu permanente, nu e posibil să se stabilească dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a patrulat sau nu a patrulat permanent. Echivocul pe care îl degajă probele instrumentate în prezenta pricină nu poate decât să-i profite inculpatului şi să atragă concluzia după care, în cauză, elementul material al laturii obiective a infracţiunii de neglijenţă în serviciu nu este conturat fără niciun dubiu.
În al treilea rând, observăm că, dacă în lunile aprilie, mai şi iunie 2009, inculpatul a detaliat constatările zilnice făcute cu prilejul patrulării, nu acelaşi lucru s-a întâmplat în cursul lunii decembrie 2008, lună în care demersurile lui în vederea preîntâmpinării şi stopării sau cel puţin a diminuării infracţionalităţii în zonă apar ca fiind minime. Astfel, pentru luna decembrie 2008 se conturează o neglijenţă a inculpatului în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, dată de patrularea ineficace în canton şi de insuficienţa masurilor pe care le avea la îndemână pentru prevenirea, descurajarea şi înlăturarea tăierilor şi furturilor de arbori din Cantonul nr. 14 Gorneşti. Cum precizam mai sus, procurorul şi-a întemeiat acuzaţia şi a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, iar judecătoria l-a condamnat pe motiv că acesta nu a patrulat permanent şi nu pentru că şi-a exercitat defectuos ori ineficient obligaţiile de serviciu. În aceste împrejurări, o schimbare a cauzei acuzaţiei abia în recurs de către instanţa de control este împiedicată de echitatea procedurilor şi de regula separaţiei funcţiilor procesuale.
În lumina considerentelor enunţate, faptei deduse judecăţii îi lipseşte elementul material al laturii obiective a infracţiunii de neglijenţă în serviciu, ceea ce lipseşte de temei acţiunea penală şi atrage, în recursurile procurorului şi acuzatului, în rejudecare, achitarea inculpatului M.A.V., în baza art. 11 pct. 2 lit. a C. pr. pen. cu referire la art. 10 lit. d C. pr. pen.
c) Am constatat anterior că, în cursul lunii decembrie 2008, inculpatul nu şi-a exercitat în mod eficient obligaţiile de serviciu. Activitatea sa, căreia i se adaugă şi alţi factori ţinând în special de o administrare defectuoasă a fondului forestier în zonă, dar şi de amploarea fenomenului infracţional în regiunea vizată, constituie cauze favorizatoare ale tăierilor şi furturilor de arbori şi din Cantonul nr. 14 Gorneşti. Între actele inculpatului şi prejudiciul de 6.101 lei reclamat pentru luna decembrie 2008 nu există, însă, raport de cauzalitate direct pretins pentru a se putea angaja răspunderea civilă delictuală a unei persoane în procesul penal. Paguba pricinuită Regiei Naţionale a Pădurilor – R. este consecinţa directă a tăierilor ilegale şi sustragerilor de arbori, autorii acestor acte fiind ţinuţi răspunzători să o repare. Or, nicio probă nu îl indică pe inculpat că a participat la asemenea acte ilicite, de altfel nici nu a fost trimis în judecată pentru că ar fi tăiat şi furat arbori din cantonul pe care îl avea în gestiune.
În ceea ce priveşte lunile aprilie, mai şi iunie 2009 , am constatat mai sus că inculpatul şi-a exercitat corespunzător îndatoririle de serviciu şi, oricum, între activităţile efectuate de inculpat în îndeplinirea obligaţiilor trasate prin fişa postului şi paguba însumată de 168.285,94 lei aferentă celor trei luni nu se poate stabili, nici de această dată, o legătură de cauzalitate directă care să antreneze răspunderea civilă delictuală a d-lui M.A.V. în procesul penal.
În acelaşi timp, răspunderea patrimonială instituită în sarcina inculpatului în capitolul IV alin. 3 din fişa postului are o natură contractuală cu o reglementare specială, ale cărei izvoare şi elemente sunt distincte de cele ale răspunderii civile delictuale cercetate în procesul penal.
Nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului, acţiunea civilă promovată de partea civilă Regia Naţională a Pădurilor –R. este lipsită de temei în procesul penal şi urmează să fie respinsă în rejudecare.
Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin emisă la data de 18 aprilie 2011 în dosarul nr. 2943/P/2010, modificată prin decizia penală nr. 324/R/29 septembrie 2011 a Tribunalului Mureş, în vederea garantării recuperării pagubei alegate de partea civilă Regia Naţională a Pădurilor – R., a fost instituită măsura reală a popririi sumei de 17.788 lei datorată de partea civilă inculpatului M.A.V..
Caracterul neîntemeiat al acţiunii civile alăturate acţiunii penale determină ridicarea acestei măsuri, fiindcă o dispoziţie de respingere a acţiunii civile exclude finalitatea prev. de art. 163 alin. 1 C. pr. pen., pentru care o măsură reală poate fi luată şi menţinută în procesul penal.
d) Având în vedere soluţia de achitare dispusă şi temeiurile achitării, neexistând o culpă procesuală a inculpatului sau a părţii vătămate/civile în declanşarea şi derularea procedurilor penale, potrivit art. 192 alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii în prim grad vor rămâne în sarcina statului.
Asupra celorlalte motive de recurs, în raport de soluţia de achitare la care s-a oprit această instanţă, rămân fără obiect criticile vizând greşita individualizare a pedepsei care i-a fost aplicată acuzatului în prim grad.
Inculpatul a contestat omisiunea primei instanţe de identificare şi chemare în proces a proprietarilor pădurii situate în Cantonul nr. 14 Gorneşti. Judecătoria nu era ţinută de o asemenea obligaţie, întrucât a fost adusă în faţa instanţei o infracţiune de serviciu şi nu o infracţiune la regimul silvic dintre cele prevăzute de Legea nr. 46/2008. în plus, inculpatul invocă vicii ocrotite sub sancţiunea nulităţii relative, care însă nu au fost ridicate de participanţii şi părţile care aveau interesul să dezvăluie vreo vătămare procesuală printr-o asemenea omisiune.
